Aspecte juridice privind protectia drepturilor copilului si educatia pentru valori

Aspecte juridice privind protectia drepturilor copilului si educatia pentru valori

Transformarile la nivel societal, precum si cele la nivel mondial, au impus o reanalizare a preocuparii pentru copil, a interesului pe care il poarta statul, si nu numai acesta (organizatii etc.), pentru protectia generatiilor viitoare.

Copilul a devenit in societatea zilelor noastre subiect direct al drepturilor umane.El este o fiinta umana, un cetatean in adevaratul sens al cuvantului, cu drepturi depline, cetatean fata de care familia si societatea au responsabilitati.

Aceste preocupari sunt asumate juridic si politic prin semnarea unor acorduri, conventii internationale, standarde juridice care reglementeaza grija si responsabilitatea fata de copil.

Reglementarile juridice interne si internationale ce vin sa protejeze drepturile si libertatile copilului, sunt fundamentate pe nevoile, trebuintele oricarui copil, nevoi ce tin de:

Existenta unei familii sau a unui substitut al familiei, pentru a asigura copilului cadrul dezvoltarii :

Satisfacerea unor nevoi fundamentale(biologice, de hrana, imbracaminte, adapost), cat si acele trebuinte superioare de securitate, de cultura, cognitive-emotionale(afectivitate)

1. CONSTITUTIA ROMANIEI, lege fundamentala a statului roman

In Constitutia Romaniei, in Titlul II., intitulat "Drepturile, libertatile si indatoririle funamentale", Cap.II. -drepturile si libertatile fundamentale, se regasesc, printe altele:

• Dreptul la invatatura, in art.32 din titlul si cap. sus mentionate

Articolul 32

Dreptul la invatatura

(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.

(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatiei nternationala.

(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invta limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasti limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii.

(5) Institutiile de invatamant, inclusiv cele particulare, se infiinteaza si isi desfasoara activitatea in conditiile legii.

(6) Autonomia universitara este garantata.

(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.[1]

• Dreptul copilului de a fi ocrotit de catre familie -art.44.Familia

Articolul 44

Familia (1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor

• Dreptul la protectie sociala -art.45

Articolul 45

Protectia copiilor si a tinerilor

(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.

(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economicaa, culturala si sportiva a tarii.[2]

In Codul Familiei, adoptat in 1954, modificat si completat in 1999, 2004, Titlul III.se ocupa de - Ocrotirea minorului

- Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori

- Tutela minorului, curatela, autoritatea tutelara

2 LEGEA INVATAMANTULUI- fundament legal pt. dreptul la educatie si formarea unei educatii pentru valori

Prin lege, invatamantul prescolar este inclus in structura sistemului national de invatamant cu grupele: mica, mijlocie, mare si pregatitoare.

Legea Invatamantului nr.84/1995 stipuleaza" ca ideal al scolii romanesti dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.Acest ideal se intemeiaza pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti, avand o contributie importanta la pastrarea identitatii nationale".[4]

Finalitatea educationala a invatamantului romanesc se realizeaza, in viziunea Legii Invatamantului, prin urmatoarele mijloace:

a) insusirea cunostiintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

    b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostiinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

    c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

    d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor

fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

    e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

    f) dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;

    g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale.

    (2) Invatamantul asigura cultivarea dragostei fata de tara, fata de trecutul istoric si de traditiile poporului roman.

    (3) Finalitatile scolii romanesti se realizeaza prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare, sustinute de stiintele educatiei si de practica scolara, conform obiectivelor fiecarui nivel de invatamant.[5]

3. DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945 cand un numar de 51 de tari se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU: in total 192 de tari.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului. Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispozitie pentru a publica in mod solemn textul Declaratiei si 'pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afisat, citit si comentat, in principal in scoli si in alte institutii de invatamant, indiferent de statutul politic al tarilor sau teritoriilor'.

In Declaratia Universala a Drepturilor Omului, nu sunt texte exprese cu privire la copil, dar in art.16. Pct.3 se face referire la familie si ocrotirea acesteia:

ART.16 [.]

3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

4. CONVENTIA O.N.U. A DREPTURILOR COPILULUI

Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Pana la acea data, drepturile copilului erau incluse in cadrul mai larg al drepturilor omului, inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Anul 1979 a fost declarat Anul International al Copilului, reprezentand un moment important pentru elaborarea Conventiei. Actualul text al Conventiei este rezultatul activitatii de 10 ani a mai multor state si organisme care lucrau pentru copii. Pana in prezent, ea a fost adoptata de 191 de tari, membre ale Natiunilor Unite (cu exceptia SUA si a Somaliei). Orice stat care semneaza Conventia ii recunoaste cotinutul, se obliga sa il respecte si sa il aplice in mod corespunzator. Conform prevederilor Conventiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat sa ii asigure cele mai bune conditii de dezvoltare si respectarea drepturilor. Drepturile continute in Conventie trebuie sa fie aplicate tuturor copiilor, fara discriminare.

Conventia ONU cu privire la Drepturilor Copilului a contribuit la formarea miscarii internationale pentru drepturile copilului. In anul 1990 situatia copiilor lumii a fost discutata in cadrul Forumului Mondial. In mai 2002, la New York, a avut loc Sesiunea Speciala a Natiunilor Unite dedicata copilului. Lideri din 189 de state au discutat despre progresele inregistrate in ultimii 10 ani pentru imbunatatirea vietii copiilor.

Conventia privind drepturile copilului; implementare si provocari viitoare

Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite si in vigoare din septembrie 1990 este instrumentalul cu cea mai larga ratificare in materia drepturilor omului din lume, cu 192 de State Parti - exista doar doua state care nu sunt parti la Conventie.

Conventia stabileste un cadru etic si legal pentru dezvoltarea unei strategii tangibile pentru copiii de pretutindeni, si in plus ofera o referinta comuna pentru promovarea si evaluarea progresului in cadrul tarilor si dincolo de granitele acestora.

Pentru multe tari, ratificarea Conventiei a fost primul angajament international in materia drepturilor omului.

"Pentru tarile cu traditie democratica indelungata, ea ofera o oportunitate de a recunoaste importanta de a baza politicile pe vocea si potentialul celor mai tineri cetateni si de a promova o reflectie innoita cu privire la valorile unei democratii autentice, cetatenie deplina si includere sociala a tuturor membrilor societatii."[6]

Conventia subliniaza de asemenea ca drepturile copilului sunt drepturi ale omului. Aceasta afirmatie poate fi perceputa drept evidenta, dar in practica adesea copiii ramasesera invizibili si neauziti, iar interesele lor fusesera rar percepute in mod distinct. Ideea pe care o transmite Conventia este 'copiii nu sunt mini-cetateni cu mini-drepturi'. Desi ramane mult de facut, trebuie sa recunoastem ca o data cu Conventia, drepturile copilului nu mai pot fi percepute ca o favoare sau ceva optional. Ele genereaza obligatii pe care toti trebuie sa le indeplineasca.

Conventia cere o transparenta a politicilor publice si o monitorizare a impactului lor asupra copiilor. Ea arata de asemenea ca angajamentul trebuie tradus si la nivelele locale - comunitatile locale trebuind sa-si dezvolte strategii clare.

Conventia solicita o actiune multi-disciplinara pentru depasirea obstacolelor care compromit realizarea drepturilor copilului. Conform Conventiei:

Copiii sunt cetateni si au dreptul de a-si exprima opiniile si de a se tine cont de opinia lor;

Toate actiunile trebuie sa fie orientate in interesul superior al copilului, sa promoveze echitate si sa protejeze impotriva discriminarii;

Copiii nu mai pot fi perceputi drept 'nu-inca persoane', si sa astepte pe holul vietii pana cand devin mature prin efectul magic al atingerii varstei majoratului..

Conventia arata ca fiecare copil este important. Nu este suficient sa se atinga medii satisfacatoare sau rate ridicate de progres intr-o tara anume. "Este de importanta critica sa se identifice disparitatile, sa se abordeze problema copiilor care nu sunt afectati de valul de progres, care raman neglijati sau uitati pe baza sexului, originii sociale sau entice , sau pur si simplu pentru ca traiesc in zone indepartate."[7]

Progrese obtinute

Mai multe state au incorporate drepturile copilului in Constitutiile lor, cum a fost cazul de pilda in Armenia, Bielorusia, Brazilia, Bulgaria, Croatia, Letonia, Moldova, Nicaragua, Polonia, Portugalia, Romania, Federatia Rusa, Senegal, Slovacia, Slovenia, Spania si Africa de Sud.

Multe State Parti au intreprins de asemenea un proces important de reforma legislativa pentru a asigura compatibilitatea cu prevederile Conventiei. In unele tari, Coduri pentru drepturile copilului, Statute sau Legi privind drepturile copilului au fost adoptate, cum este cazul in Brazilia, Columbia, Chile, Costa Rica, Nicaragua, Guatemala, Paraguay, Uruguay, Panama Mexico, Mozambic, Burkina Faso, Africa de Sud, Malaezia si Timorul de Est. Acest lucru s-a petrecut adesea in state care treceau printr-un process de decolonizare sau democratizare.

Adesea, schimbarile legislative au fost introduce in anumite domenii, inclusiv pentru a proteja copiii de munca fortata (in India, Pakistan sau Portugalia), de exploatare sexuala (inclusiv prin stabilirea de jurisdictii extra-teritoriale in cazul Australiei, Belgiei, Suediei si Germaniei), in contextul justitiei pentru minori (in cazul Belgiei, Suediei, Norvegiei, Spaniei, Ucrainei, Costa Rica si Salvador) si al adoptiei internationale (inclusiv in Spania, Portugalia, Paraguay, Romania si Marea Britanie).In plus unii pasi importanti au fost intreprinsi pentru a promova schimbari de comportamente si a interzice practice contrare spiritului si prevederilor Conventiei, cum ar fi interdictia violentei impotriva copiilor, inclusiv pedepsele corporale in scoli si in cadrul familiei (in Suedia, Austria, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Romania si Cipru) precum si accesul la munca sub varsta minima legala (ca in Portugalia si Romania).

Aceste reforme sunt o inspiratie pentru toti si confirma potentialul Conventiei de a promova un proces de schimbari sociale. Ramane inca mult de facut. Dar cadrul normativ si etic al Conventiei, impreuna cu standardele nationale sunt o baza solida pentru calea de urmat mai departe.

Asadar, pentru a transpune principiile legale in practice reale, trebuie avute in vedere o serie de elemente:

1. Mai intai, trebuie sa ne asiguram ca drepturile copiilor sunt abordate ca o problema centrala, autonoma si distincta. Ele conteaza in toate deciziile si procesele, si in toate momentele. Deceniul precedent a marcat inscrierea drepturilor copilului pe harta. Deceniul actual are un rol cheie in obtinerea transpunerii lor reale in strategii nationale, in cadrul unor politici publice concrete si relevante, si in promovarea unei participari active a societatii civile si generarea unui control eficient al opiniei publice privind actiunile guvernamentale. In acest context este important de mentionat ca Romania a adoptat in 2004 o lege privind protectia si promovarea drepturilor copilului (Legea 272/2004), care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005. Aceasta lege stabileste cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului - este o lege cuprinzatoare care abordeaza copilul ca fiinta umana unica si speciala, ce are dreptul de a primi o atentie si un tratament special. Mai mult, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC), subordonata Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei joaca un rol central in problemele care afecteaza drepturile copilului, cu functii strategice, reglementare, administrative, de reprezentare si monitorizare. De asemenea, Oficiul Roman pentru Adoptii a fost infiintat cu rolul de a monitoriza copiii adoptabili si familiile care doresc sa adopteze si indeplinesc conditiile pentru aceasta, monitorizand evolutia copiilor adoptati international si luand masuri impotriva traficului de copii.

In al doilea rand, angajamentele adoptate la nivel international trebuie traduse intr-o strategie clara la nivel national si local pentru drepturile copiilor, incadrata de Conventie si adaptata la realitatile specifice ale fiecarei tari. Oricare ar fi solutia, strategia privind drepturile copiilor trebuie sa fie clar identificata si salvgardata in procesul general politic si de dezvoltare la nivel national, inclusiv prin alocarea eficienta de resurse pentru atingerea obiectivelor sale. Prin nerespectarea acestei necesitati, exista riscul unei actiuni insuficiente si fragmentate pentru copii, iar problemele copiilor pot fi ignorate in decizii majore de ordin politic, social si economic.

Una din problemele specifice legate de drepturile copiilor in Romania a fost situatia copiilor plasati in institutii rezidentiale, care a fost expusa pe larg in mass media internationala. In aceasta privinta, Romania a fost martor in ultimii ani la inchiderea unui numar semnificativ de institutii mari 'de stil vechi', un numar tot mai mare de servicii noi pentru protectia copilului integrate la nivelul comunitatii locale, un numar redus de copii ingrijiti in centre rezidentiale si un numar in crestere de copii protejati prin servicii de protectie alternativa, dezvoltarea retelelor de asistenti sociali locali care vor servi la identificarea, evaluarea si sustinerea familiilor sarace sau in situatie de risc pentru a preveni abandonul copiilor si de asemenea dezvoltarea retelelor locale de asistenta maternala pentru a asigura protectia copiilor aflati in dificultate in fiecare comunitate locala, inclusiv copiii cu nevoi speciale. In plus, la nivel judetean, procesul de integrare a Directiilor pentru Protectia Copilului in cadrul Directiilor pentru Asistenta Sociala a fost intreprinsa ca o consecinta a noii legislatii. Acesta este un semn clar ca angajamentele nationale si internationale sunt integrate intr-o strategie locala, care sustine in mod clar principiul interesului superior al copilului.

3. In al treilea rand, realitatea nevoilor privind drepturile copilului trebuie evaluata si inteleasa de o maniera corecta, adecvata si transparenta. Numai in acest mod va fi posibila monitorizarea impactului politicilor publice asupra capacitatii copiilor de a-si exercita drepturile, expunerea provocarilor, mobilizarea sprijinului si introducerea schimbarilor. In Romania este in curs de implementare o Campanie educationala privind drepturile copiilor, finantata de Uniunea Europeana. Obiectivul proiectului este de a forma grupurile profesionale cu privire la noua legislatie privind protectia copilului, Conventia ONU privind Drepturile Copilului si Conventia Europeana privind Drepturile Omului si o mai buna cunoastere a drepturilor copilului in Romania .

Progresul realizat in indeplinirea drepturilor copilului trebuie sa fie analizat periodic printr-un proces public participativ, in care principalii actori implicati, si desigur inclusiv copii iau parte. Trebuie sa promovam o implicare reala a copiilor si adolescentilor, atat ca recunoastere a cetateniei lor cat si ca o contributie la consolidarea institutiilor democratice si a bunei guvernari. In Romania o linie verde pentru protectia copilului (0800-8-200-200) si-a inceput activitatea in noiembrie 2001, o data cu lansarea Campaniei de informare publica pentru prevenirea abandonului si a institutionalizarii copiilor in Romania 'Casa de copii nu e acasa'. Linia verde pentru protectia copilului (0800-8-200-200) este un serviciu gratuit de informare si consiliere telefonica, specializat pe protectia copilului si a familiei. Apelurile beneficiarilor potentiali sunt preluate de personalul specializat al liniei verzi, format din psihologi, asistenti sociali si experti juridici. Majoritatea apelurilor au provenit de la beneficiari potentiali care au solicitat fie sprijin pentru cresterea copiilor lor, sau informare juridica si consiliere cu privire la procedurile necesare pentru asistenta maternala sau adoptie nationala. Toate cazurile inregistrate de Linia Verde sunt raportate lunar Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Directiilor Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului,

unde acestea sunt preluate, verificate si solutionate de persoane responsabile din cadrul serviciilor specializate.

In multe dintre judetele Romaniei functioneaza de asemenea linii gratuite de urgenta pentru protectia copilului. Cand se primeste un apel, o echipa mobila de la Directia pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului respectiva se deplaseaza imediat la locul indicat si efectueaza o analiza a situatiei, pentru a se gasi o solutie adecvata pentru copilul respectiv. Toate DGASPC-urile au servicii de monitorizare, care sunt responsabile pentru urmarirea situatiei fiecarui copil aflat in raza lor de competenta.

"Anii care urmeaza vor fi cu siguranta promitatori si cruciali pentru a face din drepturile copilului o realitate pentru toti copiii lumii. Instrumentele legislative sunt deja adoptate, asadar este necesara doar vointa politica de pe mapamond. "

Conferinta Internationala pe tema Drepturilor Copilului

-(Romania (Bucuresti), 2 - 3 Februarie 2006)-

Drepturile Copilului, Rolul Familiei si Politici de ingrijire

Evolutii, Tendinte si Provocari in Europa

Statele Semnatare ale Conventiei privind Drepturile Copilului (CDC) se confrunta in continuare cu dificultati serioase privind prevederile de ingrijire alternativa a copiilor, incluzand protectia acestora de catre rude, asistenta maternala formala sau informala, adoptia sau facilitatile de tip rezidential. CDC contine un numar de articole care au ca scop clarificarea obligatiilor Statelor de a sprijini familiile in rolul lor si de a retrage copiii din ingrijirea parintilor numai daca sunt intrunite anumite conditii. Pe de alta parte, Conventia solicita de asemenea Statelor Semnatare sa asigure ingrijire substitutiva corespunzatoare pentru toti copiii lipsiti de ingrijirea parintilor din orice motiv.

In ciuda atentiei deosebite acordate acestui subiect in cadrul Conventiei si in ciuda existentei anumitor instrumente suplimentare care ofera mai multa indrumare in unele dintre domeniile acoperite, Comitetul privind Drepturile Copilului a facut apel in 2004 pentru dezvoltarea 'Recomandarilor Natiunilor Unite privind protectia copiilor lipsiti de ingrijirea parintilor'.

Mai mult, in ultima zi de Discutii Generale al Comitetului ONU privind Drepturile Copilului (care a avut loc in data de 16 septembrie 2005) s-a dezbatut problema 'Copiilor lipsiti de ingrijirea parintilor'. Si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat in 2005 o 'Recomandare privind drepturile copiilor aflati in institutii de tip rezidential'. Consultarea Regionala pentru Studiul ONU pe tema violentei impotriva copiilor (care a avut loc la Ljubljana in iulie 2005) a inclus de asemenea un Grup de discutie pe tema responsabilitatii statului de a proteja copiii de violenta in cadrul sistemului de ingrijire alternativa.

Din nefericire, aceasta ramane o problema deosebit de acuta - inclusiv in Europa - si schimbul de idei si bune practici in aceasta privinta poate aduce o contributie importanta pentru ca Statele Membre ale Consiliului Europei sa inregistreze progrese in acest domeniu.

Concluzii

O mai buna cunoastere a drepturilor copilului va conduce la respectarea acestora si la o viata mai buna pentru toti copiii. De aceea, este foarte important ca din ce in ce mai multe persoane din Romania sa aiba cunostinte despre drepturile copilului. Intelegind ce inseamna in practica aceste drepturi, cu totii vom fi mai avizati despre felul in care trebuie sa ne purtam cu copiii, de drepturile acestora, de respectul fata de copil.

Extrase din CONVENTIA PENTRU DREPTURILE COPILULUI

ART. 6

1. Statele parti recunosc dreptul la viata al fiecarui copil.

Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului.

ART. 13

1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare [.]

ART. 14

1. Statele parti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie.[.]

ART.28

1. Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie si, in vederea asigurarii exercitarii acestui drept in mod progresiv si pe baza egalitatii de sanse, in special, statele membre vor avea obligatia:

a) de a asigura invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;

b) de a incuraja crearea diferitelor forme de invatamant secundar, atat general, cat si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua masuri corespunzatoare, cum ar fi instituirea gratuitatii invatamantului si acordarea unui ajutor financiar in caz de nevoie;

c) de a asigura tuturor accesul la invatamantul superior, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate;

d) de a pune la dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si orientarea scolara si profesionala;

e) de a lua masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei abandonului scolar.

Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea masurilor de disciplina scolara intr-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana si in conformitate cu prezenta conventie.

3. Statele parti vor promova si vor incuraja cooperarea internationala in domeniul educatiei, mai ales in scopul de a contribui la eliminarea ignorantei si a analfabetismului in lume si de a facilita accesul la cunostinte stiintifice si tehnice si la metode de invatamant moderne. In aceasta privinta se va tine seama, in special, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

5. Institutii si Organizatii interne si internationale, chemate a apara drepturile copilului

Directia Protectia Copilului

Pana in 1990, politica de protectie a copilului in Romania a avut un caracter excesiv centralizat, fragmentat intre diferite ministere, favorizand institutionalizarea copiilor si deresponsabilizarea familiei si comunitatii, sistem specific ideologiei comuniste.

In urma ratificarii, in 1990, a Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, Romania s-a obligat sa promoveze drepturile copilului in conformitate cu principiile si normele enuntate in Conventie. Astfel, in perioada 1990-1996, au fost elaborate numeroase acte normative (privind adoptia, declararea judecatoreasca a abandonului de copii, protectia speciala a persoanelor cu handicap s.a.), ce au urmarit ameliorarea cadrului de ocrotire a copilului, dar fara a-l reconsidera in ansamblu, ceea ce a dus la mentinerea caracterului fragmentar si excesiv etatizat, prin infiintarea unor noi structuri administrative in domeniu.

In iunie 1997, Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de Urgenta nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, punand bazele unui nou sistem de protectie, intemeiat pe principiul descentralizarii puterii de decizie si a responsabilitatilor, prin infiintarea, in subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale municipiului Bucuresti, a organismelor raspunzatoare de stabilirea, aplicarea si urmarirea masurilor de protectie a copilului aflat in dificultate: Comisiile pentru protectia copilului, concepute ca organe de specialitate ale administratiei publice locale; Serviciile publice specializate pentru protectia copilului, institutii publice concepute ca"executiv" al comisiilor, avand ca misiune asigurarea protectiei copiilor aflati in dificultate, acordarea de asistenta in realizarea si exercitarea drepturilor lor si acordarea de sprijin familiei pentru prevenirea situatiilor ce pun in pericol securitatea si dezvoltarea copilului.

La data de 30 septembrie 1997, Consiliul Local Sector 6 infiinteaza in aparatul propriu Serviciul Public pentru Protectia Copilului, ca institutie publica de interes local, cu personalitate juridica, pentru analizarea situatiei copiilor aflati in dificultate, pregatirea si propunerea masurilor de protectie a acestora si asigurarea aplicarii corespunzatoare a acestor masuri in raza teritoriala de competenta.

In perioada 1998-2004 sistemul de protectie a copilului din Romania a parcurs mai multe etape, trecand printr-un proces continuu de reforma, fiind ajustat, modificat, reasezat si imbunatatit.

In anul 2005 acest proces a culminat cu redefinirea intregului sistem de asistenta sociala, prin infiintarea la nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti a Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care cuprind toate serviciile de sprijin, adresate tuturor categoriilor sociale aflate in nevoie, sub auspiciile unei institutii unice.

Directia Protectia Copilului are astazi aceeasi misiune importanta - interventia specializata si acordarea de asistenta si protectie copilului aflat in dificultate si familiei acestuia, prin toate formele si mijloacele inserate in aria sa de competenta, aceasta fiind, insa, doar o parte din misiunea mult mai cuprinzatoare a unui sistem puternic profesionalizat si responsabil numit Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6.

Directia Protectia Copilului are atributii centrate pe implementarea strategiei locale privind sistemul de protectie a copilului, in conformitate cu legislatia interna si internationala aplicabila si urmarind obiectivele strategiei guvernamentale in domeniu.

Scopul activitatii Directiei Protectia Copilului se axeaza pe interventia specializata si dezvoltarea serviciilor adecvate pentru acordarea de asistenta si protectie copilului aflat in dificultate si familiei acestuia, prin toate formele si mijloacele prevazute de lege in acest sens.

Atributii :

identifica copiii aflati in dificultate sau cu handicap de pe teritoriul sectorului 6 si propune stabilirea masurilor de protectie corespunzatoare;

identifica si realizeaza un plan de interventie privind copiii ce au domiciliul in sectorul 6 si sunt institutionalizati in sectoarele capitalei si in tara;

supravegheaza familiile si persoanele care au primit in plasament copii, pe toata durata acestei masuri;

identifica copiii care au comis fapte antisociale si pregateste stabilirea masurilor de protectie corespunzatoare pentru acestia, atunci cand este necesar; asigura asistenta de specialitate si servicii de consiliere psiho-sociala pentru copilul cu tulburari de comportament, cu comportament deviant sau predelincvent, precum si pentru copiii fara adapost;

supravegheaza activitatea asistentilor maternali profesionisti, evolutia copiilor aflati in plasament la acestia;

identifica, instrumenteaza si intervine in cazurile copiilor expusi riscului semnificativ de abuz si/sau neglijarea in mediul familial, asigura servicii de consiliere psiho-sociala;

evalueaza starea de sanatate si situatia scolara a copiilor care necesita incadrarea intr-un grad de handicap, eliberand totodata si certificatul de orientare scolara si profesionala si pe cel de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap;

elaboreaza statistici, sinteze si materiale informative cu privire la situatia copiilor aflati in dificultate sau cu handicapdinsectorul 6;

intervine in cazul copiilor aflati ins ituatii de risc ridicat pentru care se impune luarea unor masuri de protectie de urgenta;

analizeaza situatia copiilor adoptabili de pe raza sectorului 6 si identifica familii potrivite sa adopte acesti copii, sprijina familiile care doresc sa adopte si monitorizeaza procesul de adoptie pana la finalizare.

. SALVATI COPIII

Salvati Copiii Romania este o miscare democratica nationala, neimplicata politic sau religios, bazata pe activitatea voluntara a membrilor sai. Infiintata in anul 1990, organizatia are in prezent filiale in 14 judete, peste 6000 de membri si beneficiaza de activitatea voluntara a peste 800 de persoane, in majoritate tineri.

Salvati Copiii Romania este un membru activ al Aliantei Internationale Salvati Copiii - o miscare internationala care sustine drepturile copilului, precum si al unor importante organisme si retele nationale.

Misiunea

Salvati Copiii Romania actioneaza pentru respectarea drepturilor copilului si pentru modificarea politicilor si a legislatiei in beneficiul copiilor prin organizarea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice si sprijina copiii aflati in dificultate.

Se pune accent pe responsabilitatile si indatoririle parintilor, reprezentantilor legali, profesorilor si ale altor autoritati ce actioneaza in interesul copiilor. Sprijina parintii si specialistii ce lucreaza cu copiii in vederea indeplinirii obligatiilor lor.

Salvati Copiii Romania actioneaza conform valorilor fundamentale stipulate in Declaratia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Omului si in Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, bazandu-se pe urmatoarele principii:

Copiii si adultii au drepturi egale

Copiii au drepturi speciale:

Toti copiii au dreptul la viata si la dezvoltare

Nici un copil nu trebuie discriminat

Toti copiii au dreptul sa fie ascultati

Interesul copilului trebuie sa primeze

Centrul de Informare si Cooperare privind Protectia Copiilor fara Adapost este un program derulat in parteneriat intre Organizatia Salvati Copiii, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie si Primaria Municipiului Bucuresti.

Obiective:

- Educatie / training / formare;

- Promovarea drepturilor copilului;

- Sensibilizarea opiniei publice si a actorilor sociali asupra fenomenului Copiii Strazii.

Activitati :

Organizarea de intalniri de lucru, incurajarea unor conventii de parteneriat, mentinerea legaturii cu alte centre/servicii similare din tara;

Cuprinderea intr-o baza de date unitara a informatiilor privind copiii strazii, identificarea zonelor in care se gasesc copii ai strazii, a ONG-urilor si a resurselor, utilizarea unor instrumente comune de culegere a datelor, eliberarea Legitimatiilor de Asistat Social copiilor fara adapost asistati de ONG-urile din Bucuresti, actualizarea bazei de date cu ONG-uri;

Organizarea de cursuri de formare pentru lucratorii sociali stradali;

Elaborarea, redactarea si publicarea periodica de buletine informative, ghiduri, rapoarte etc;

Implicarea copiilor strazii si a celor din centre in diferite activitati recreativ-educative, Forumul Copiilor Strazii, spectacole, expozitii de pictura, ateliere de lucru;

Organizarea de campanii mass-media, colaborarea cu diverse tcoli din Bucuresti, distribuirea de

materiale informative in unitati de invatamant si in comunitate.

Colaboratori :

Directiile pentru Protectia Copilului

Politia Capitalei - Serviciul Prevenire

Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii

Federatia ONG-urilor pentru Protectia Copilului

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile

Fundatia Internationala pentru Copil - Romania

Organizatia Umanitara Concordia

Centrul social Sf. Dimitrie

Asociatia Sf. Stelian

FUNDATIA FAMILIA SI OCROTIREA COPILULUI

Fundatia Familia si Ocrotirea Copilului este organizatie nonguvernamentala care actioneaza in domeniul protectiei copilului si isi dedica activitatea ameliorarii nivelului de educatie si de bunastare pentru copii si familiile lor.

Obiectivele Fundatiei FOC sunt:

Sensibilizarea familiei cu privire la rolul educatiei in dezvoltarea copilului;

Implicarea activa a cadrelor didactice in activitatile comunitare;

Prevenirea abandului scolar;

Integrarea scolara a copiilor care nu au fost niciodata la scoala;

Reintegrarea scolara a copiilor care au abondonat scoala;

Promovarea drepturilor copilului;

Prevenirea abuzului si violentei intrafamiliale;

Asistarea copiilor si tinerilor delincventi in vederea reintegrarii sociale si familiale.

Programele ce se afla in derulare sunt:

Centre pentru Educatia Familiei

Centrul de consiliere pentru mame si copii victime ale violentei in familie

Centrul de Servicii Comunitare

Centrul de Justitie Restaurativa - in parteneriat cu CRJ

Partenerii Fundatiei sunt:

Directia Generala de Politie

a Municipiului Bucuresti (Serviciul Prevenire

Directia pentru Protectia Copilului aflat in Dificultate Sector 5, Bucuresti).

UNICEF

Fondul International pentru Urgente ale Copiilor al Natiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de catre Ansmablul General al Natiunilor Unite in 1946. In 1953, numele sau a fost scurtat in Fondul pentru Copii al Natiunilor Unite, dar mai este inca cunoscut sub acronomimul sau popular. Cu sediul in New York, UNICEF ofera asistenta umanitara si pentru dezvoltare copiilor si mamelor lor in tarile in curs de dezvoltare. O agentia fondata prin voluntariat, UNICEF supravietuieste prin fonduri guvernamentale si donatii private. UNICEF a primit in 1965 Premiul Nobel pentru Pace.

Prioritati:

UNICEF se concentreaza in principal pe 5 prioritati de baza: Educatia fetelor, Plus de imunizare, Protectia copilului, HIV/SIDA, si Copilarie pentru copii. Alte prioritati includ supravietuirea copiilor, copilul si familia, si sporturi pentru dezvoltare.

Imbunatatirea naturii acestor prioritati se face printr-o gama de 14 metode, incepand cu interventii directe si legale, educatie si pana la colectare de date prin cercetari si recensaminte.

Misiunea UNICEF Romania

UNICEF-ROMANIA

Misiunea UNICEF in Romania este de a "se asigura ca toti copiii, inclusiv cei mai vulnerabili si marginalizati, vor creste, in timpul acestei dificile perioade de tranzitie, intr-o familie sau intr-un mediu familial care sa le asigure toate nevoile de dezvoltare si ca drepturile lor la educatie, sanatate si protectie sunt pe deplin respectate".

UNICEF este prezent in Romania din anul 1991, la solicitarea guvernului roman pentru asistenta in domeniul protectiei copilului. In timp, UNICEF s-a implicat din ce in ce mai mult si si-a largit aria de activitate, acordand sprijin autoritatilor romane si societatii civile pentru crearea unui mediu favorabil pentru copiii dezavantajati prin dezvoltarea unor programe complexe de sanatate, nutritie, educatie si protectie.

Reprezentanta UNICEF in Romania implementeaza in momentul de fata un program de tara pe o perioada de cinci ani, (2005-2009), impreuna cu guvernul, societatea civila si organizatii internationale. Acest program de tara pune accentul pe Monitorizarea Drepturilor Copilului, Protectia Copilului, Sanatate si Educatie.

In Romania se nasc aprox. 230.000 de copii in fiecare an. O serie de probleme privind drepturile copiilor sunt legate de faptul ca nu sunt inregistrati la nastere majoritatea copiilor vulnerabili (copii abandonati sau provenind din comunitati de rromi), de statutul nutritional precar, de lipsa sau de perioada prea scurta de alaptare la san, de lipsa educatiei timpurii din serviciile pentru copiii pana la 3 ani, de abordarea incoerenta la nivel national a educatiei parentale, a abandonului si a protectiei si ingrijirii adecvate a copiilor !