Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand:
emitatorul nu stapaneste textul, are o expunere neclara, vorbeste prea incet
sau prea repede, nu creeaza motivatii, elevii nu au unostintele necesare pentru
a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate, influentandule
negativ pe cele noi, prin producerea de interferente ce le modifica
(distorsioneaza) continutul. Blocajele apar si cand informatia nu corespunde
problemelor pe care elevii le au de rezolvat, fiind prea abstracte, iar ei
nefiind dispusi sa le asimileze; comunicarea este multilaterala sau chiar
bilaterala, dar cu efective scazute, neangajand elevii in elaborarea
cunostintelor, care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri
cognitiv-senzoriale, psihomotrice sau afectiv-motivationale.
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori
care se interpun intre semnificatia intentionata si cea perceputa putand fi
legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal,
receptor), sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :
Efectele de
statut - uneori statutul prea inalt al
emitatorului in raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului
de catre acesta din urma.
Probleme
semantice - specialistii au tendinta sa
foloseasca un jargon profesional, crezand ca si ceilalti il pot intelege;
persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima intr-un mod
mai sofisticat, greu de inteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare
scazut.
Distorsiuni
perceptive - cand receptorul are o imagine despre
sine nerealista si este lipsit de deschidere in comunicare, neputandu-i
intelege pe ceilalti in mod adecvat.
Diferente
culturale - persoane provenite din medii
culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite.
Alegerea
gresita a canalelor sau a momentelor - trebuie
alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si
momentul trebuie sa fie bine ales - o situatie urgenta nu are sorti sa fie
indeplinita daca este ceruta la sfaritul orelor de program sau la
sfarsitul saptamanii.
Lungimea
excesiva a canalelor - o retea organizationala
complicata duce la o comunicare lenta.
Factori
fizici perturbatori - iluminatul necorespunzator,
zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborate/ridicate, ticuri,
elemente ce distrag atentia - telefon, cafea, ceai etc.
Principalele bariere umane in cadrul
unei comunicari eficiente sunt :
fizice:
deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din
zi, durata intalnirii, etc.
semantice:
vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
determinate de
factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult);
implicare negativa (ex: Mirela m-a birfit acum 1 an, deci interpretez tot
ce spune ca fiind impotriva mea).
frica
diferentele de
perceptie
concluzii
grabite
lipsa de
cunoastere
lipsa de
interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de
interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
emotii (emotia
puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
blocajul psihic
tracul
Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informatiei
se pot produce atunci cand:
emitatorul
(profesorul) nu stapaneste continutul mesajului didactic transmis;
acesta nu este
expus clar, inteligibil si sistematizat;
emitatorul
vorbeste prea incet, prea tare sau prea repede;
nu prezinta la
inceput scopul mesajului si nu creeaza motivatii pentru a trezi interesul
pentru comunicare;
emitatorul nu
sincronizeaza diferitele tipuri de comunicare (verbala, paraverbala,
nonverbala, vizuala etc.);
mesajul
transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au
de rezolvat;
mesajul
didactic este prea cunoscut sau prea abstract si nu trezeste interes,
producand plictiseala;
comunicarea
este numai unidirectionala, producand pasivitate;
elevii nu sunt
angajati in comunicare prin dialog sau prin intrebari retorice;
eficienta
comunicarii este blocata si de fondul stresant creat de emitator
(plictiseala, oboseala, nerabdare, teama de a nu gresi in expunere etc.);
elevii nu au
cunostintele necesare pentru a intelege mesajul didactic sau acestea nu au
fost fixate temeinic si ca urmare se produc interferente.
Intre obstacolele ce apar mai frecvent
in comunicarea didactica, mentionam:
supraincarcarea
(determinata de criza de timp, dar si de dorinta unor profesori de a nu
omite lucruri importante);
utilizarea unui
limbaj incifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; - dozarea
neuniforma, in timp, a materialului de predat;
starea de
oboseala a elevilor /studentilor sau indispozitia profesorului; - climatul
tensionat sau zgomotos.
Pentru perfectionarea comunicarii didactice,
este necesara cunoasterea respectarea unor reguli de catre profesori, intre
care mentionam:
vorbirea
corecta, deschisa si directa (care previne sau reduce distorsiunea
mesajelor);
incurajarea
feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaste in ce masura mesajele
transmise au fost corect receptionate si intelese);
ascultarea
atenta, rabdatoare si incurajatoare a mesajelor primite din partea
elevilor, concomitent cu efortul de a intelege exact sensul acestor
mesaje;
folosirea mai multor
forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesaje (de regula,
orala si vizuala, concomitent);
