CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE SI CMPORTAMENTALE ALE ELEVILOR DE VARSTA 12-13 ANI

CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE SI CMPORTAMENTALE ALE ELEVILOR DE VARSTA 12-13 ANI

Incadrarea generala

Stadiul dezvoltarii psihosociale: identitate vs confuzia rolurilor sociale.Independenta crescanda duce la primele ganduri privind identitatea.Preocuparea fata de prezentarea de sine si de rolurile de sex este mai mare decat cea pentru orientarea vocationala.

Stadiul dezvoltarii cognitive: debutul operatiilor formale.Creste abilitatea de analiza mentala, de testare deductive a ipotezelor.

Stadiul dezvoltarii morale: tranzitia catre moralitatea cooperarii.Creste posibilitatea de a gandi regulile drept intelegeri mutuale flexibile.Regulile "oficiale" sunt inca ascultate din respect fata de autoritate sau din dorinta de a-i impresiona pe ceilalti.

Factori generali in atentie: puseul de crestere si pubertate influenteaza multe aspecte ale comportamentului.Colegii incep sa fie factor de socializare si influentare comportamentala intr-o mai mare masura decat parintii(socializarea orizontala). Acceptarea de catre covarstnici reprezinta o miza.Copiii cu performante scolare reduse pot prezenta modificari caracteriale:anxietate, dezamagire si dezangajare, aversiune fata de colegi.

Caracterizare analitica

Caracteristici fizice.Cele mai multe dintre fete isi incheie puseul de crestere la inceputul acestei perioade. In cazul baietilor insa, acesta nu se incheie inainte de 14-15 ani. Este, plastic vorbind, etapa hainelor vesnic mici. Este interesant de semnalat fenomenul diferentelor intre copii de aceeasi varsta, dar care prezinta fie o precocitate pubertara, fie o forma tardiva de manifestare a acesteia. Cercetarile care au urmarit fenomenul prezinta o serie de rezultate interesante: baietii cu dezvoltare precoce atrag o atitudine favorabila din partea adultilor, cea ce le stimuleaza si le intareste increderea in sine. Baietii cu debut pubertar tardiv sunt preocupati sa castige atentia adultilor, sunt energici si exuberanti.Fetele cu pubertate precoce sunt fie impopulare, fie tind sa ocupe o pozitie de lider, in functie de situatia sociala. Sunt insa lipsite de echilibru. Fetele cu pubertate tardiva sunt percepute ca fiind de incredere, populare, demne de a fi alese drept lideri.

In aceeasi clasa diferentele pot fi destul de mari, astfel incat intre o fata cu pubertate precoce si un baiat cu dezvoltare tardiva sa fie o diferenta ca de la o mama la fiul sau. Evident ca astfel de probleme reclama tact si delicatete din partea colegilor si a educatorilor. Se poate intampla, din pacate, ca nici unii, nici altii sa nu "posede" asa ceva, ceea ce ingreuneaza situatia acestor copii de doua ori victime: ale pubertatii lor naravase si ale mediului scolar.

Legat de noul aspect pe care corpul il capata si de caracterele sexuale secundare care fixeaza schema corporala in liniile identitatii de sex, apare ca extrem de frecventa si prezinta preocuparea puberilor pentru propria infatisare.Sunt practici scolare care tin cont de aceasta necesitate si acorda timp elevilor pentru a se ingriji si a-si aranja tinuta inaintea activitatilor.Astfel, o vor face pe ascuns in timpul orei.

Desi in general perioada nu ridica probleme deosebite de sanatate, dieta si somnul acestor copii sunt necorespunzatoare. Nu de putine ori, responsabil de acest fapt este programul scolar si incarcatura nepermisa a temelor pentru acasa, "boala" mai veche a sistemului nostru scolar.

Caracteristici socio-morale. Regulile grupului devin sursa generala a regulilor de comportament.Dezvoltarea unui cod comportamental specific trebuie vazuta ca o tentativa de castigare a independentei, obligatorie statutului de adult si care trebuie incurajata. Este util ca educatorul sa-i antreneze pe elevi intr-un proces de coparticipare la stabilirea normelor orei, clasei, activitatilor comune in timpul liber. Oricum, impunerea unor norme exterioare lor nu mai are sanse de izbanda.

Dorinta de conformare la normele varstei atinge acum un apogeu.Este "paradoxul" pe care il gazduieste aceasta etapa, dat fiind si gradul ridicat al nonconformarii fata de adult.Conformismul la normele grupului imbraca forme diverse, de la imbracaminte si pana la jargonul verbal sau gestual.

Aceasta caracteristica ii poate face pe adolescenti extrem de virulenti in raportarea la cei aflati, sau considerati, a fi pe pozitii minoritare.Devine dificila mentinerea eficientei activitatii si chiar a limitei bunului simt intr-o interactiune de grup. Dezbaterile, chiar pe teme propuse de ei, pot degenera fie in zeflemea functionala(bataie de joc, de dragul actiunii in sine), fie in cea anti-persona sau grup.Pentru a evita astfel de situatii se pot face dezbateri pe baza opiniei lor exprimata in scris si cu caracter anonim. Prioritatea interventiei profesorului in acest plan este intermedierea relatiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate in societate.Rostul unui astfel de demers vizeaza clarificarile preliminare necesare oricarei persoane care se afla in postura de a-si cristaliza sistemul axiologic propriu.

In ciuda aparentelor, la aceasta varsta elevii sunt preocupati foarte mult de ceea ce gandesc ceilalti despre ei. Prieteniile, dar si supararile si certurile sunt mai intense si cu urmari mai profunde. Profesorul nu mai dirijeaza interactiunile sociale din clasa, dar poate functiona ca observator si beneficiar al acestora. Este mai ales situatia unor intervent'tii delicate in care autoritatea sa ar stanjeni sau ar fi respinsa. Intr-un astfel de caz intra si situatia unei diriginte presata de cancelarie sa descopere daca o barfa a scolii are temei: este eleva X insarcinata? Eleva, o non-conformista standard, la urechile careia ajunsesera soaptele de pe culoare, venea deliberat, zi de zi, fara cordon la uniforma(de, era pe vremea tristelor sarafane bleumarin!), expunandu-se ostentativ pe toate culoarele institutiei. La presiunile cancelariei si directiunii, diriginta a optat pentru o formula atipica. A incredintat problema unei colege de clasa a elevei X avand certitudinea discretiei si eficientei. Demersul sau a avut happy-end si, chiar a doua zi, mult-discutata eleva a aparut la scoala cu cordonul pus la sarafan, care-i marca talia nevinovata. Atuul dirigintei in acest caz? Ochiul de fin observator al relatiilor interpersonale din clasa, care i-a permis sa aleaga persoana cea mai potrivita pentru o sarcina, penibila de altfel, ce ar fi avut, poate, sorti incerti de izbanda printr-o interventie clasica. A pierdut sau a castigat diriginta in ochii "elevei resursa"? Dar ai "elevei tinta"-daca ar fi aflat?

In aceasta etapa de tranzitie de la moralitatea constrangerii la cea a cooperarii, discutiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferente de opinii crancen sustinute. Radicalismul moral este in floare, judecata in alb si negru nu lasa nici o speranta nuantelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist.

Caracteristici afective. Unii adolescenti pot trai ceea ce St. Hall, parintele hebeologiei(cercetarea stiintifica a varstei tineretii), a denumit, in urma studiilor sale de la inceputul secolului, ca fiind "furtuna si stres". Fie ca sunt stari depresive sau de confuzie si anxietate, este cert ca perioada nu este una a "pacii si calmului". Ca atare, numeroase cercetari au incercat sa stabileasca intinderea si profunzimea acestui posibil fenomen de bulversare psihica. Concluziile unor investigatii independente una de alta au indicat faptul ca, in realitate, trairea acestei varste este mai putin alarmanta decat stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiectilor au probat un traseu evolutiv in limitele crizelor rnormale ale varstei - fata de problematica sexualitatii, a raporturilor cu parintii sau cu varstnicii-, fara perturbari sau tumult emotional. Raportul celor ce reclama probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de la 1 la 5 subiecti investigati. Dar, este mai ales cazul acelor adolescenti ale caror problemele s-au manifestat inca din copilarie.

Impulsivitatea, necenzurata inca suficient de autoinhibitie impuse de normele sociale, poate fi la originea fenomenelor de vandalism cu care scoala incepe sa se confrunte intr-o masura tot mai mare. Activitatile centrate pe interesele reale ale varstei, initiate de educatori pentru valorificarea timpului scolar sau al celui liber(Cosmovici, A. s.a., 1985) poate fi un factor de prevenire. Cheia reusitei unui astfel de demers este excluderea formalismului si a pozitiei autoritare, dorinta reala a educatorului de a afla ce stimuleaza acum impulsivitatea, precum si tactul rational, atitudini ce sunt percepute si apreciate de elevi. Va puteti baza pe faptul ca elevii nu sunt nici pe departe atat de "nesimtitori" dupa cum ar parea la prima vedere sau dupa cum afiseaza ei in mod ostentativ. Metafora cea mai potrivita a cestei etape ar fi aceea a cactusului extrem de tepos, dar care a ajuns sa imbrace aceasta haina "nesuferita" tocmai pentru a-si apara fragilitatea interioara. Problema la care un educator(parinte, profesor,coleg mai mare,etc.) al acestei varste trebuie obligatoriu sa poata raspunde afirmativ este aceea daca "poate si accepta sa imbratiseze cactusul?".

Caracteristici cognitive. In aceasta perioada incepe sa se consolideze gandirea logica, formala. Unii elevi sunt mai rapizi in aceasta achizitie decat altii. Dar nu este obligatoriu ca aceasta capacitate, o data formata, sa fie totdeauna urmata si activata in orice situatie sau pentru orice tip de continut. Daca obiectele scolare derivate din stiintele exacte-matematica, fizica, chimia, etc.- se preteaza la aplicarea si consolidarea acestei capacitati, in domeniul disciplinelor social-umaniste nu este obligatoriu sa se manifeste transferul acestei achizitii. Este o cale relativ simpla de a afla cati din elevii clasei dumneavoastra se "avanta" in planul categorial-abstract(conceptual) al gandirii si cati raman in panul mai comod, categorial-concret(rational). Propuneti-le o scurta interventie scrisa, anonima, de interese major pentru ei, dar care sa solicite generalizare si abstractizare in tratare(de exemplu, ceva de genul pro si contra clonarii sau superindividualizare si esenta uman ori practica eutanasiei intre acceptare si refuz).

Analizati apoi statistic ponderea exprimarii ideilor in termeni concreti, situationali, particulari, fata de cea a exprimarii conceptuale. Aveti astfel un diagnostic de etapa care va permite reveniri ulterioare comparative.