CLIMATUL AFECTIV AL FAMILIEI SI PERSONALITATEA COPILULUI

CLIMATUL AFECTIV AL FAMILIEI SI PERSONALITATEA COPILULUI

Necesitatea discutarii problematicii climatului afectiv al familiei reiese din datele obiective care au fost evidentiate de cercetarile organizatiei World Vision, in colaborare cu Universitatea Babes-Bolyai (1996), cu privire la expunerea minorilor din judetul Cluj la abuz emotional si neglijare in cadrul familiei.

fizic

sexual

Concluzia cercetarilor a fost ca parintii aplica o mare diversitate de tratamente corective minorilor, incepand de la cele mai blande, conventionale (interzicerea unor mici placeri, de exemplu urmarirea programelor TV), pana la cele mai grave (batai cu cureaua, furtunul, pumnii etc). S-a constatat ca procentul minorilor expusi la diverse riscuri in urma acestor tratamente este semnificativ.

Explicatii plauzibile ale acestor fenomene sunt si:

• nu toti parintii cunosc drepturile copilului stabilite prin lege
• nu toti parintii cunosc importanta climatului afectiv in dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului lor
• amploarea stresului socio-economic datorita caruia copiii cad victime frustrarilor acumulate ale parintilor.

Vom vorbi pe scurt despre acestea. Se impune luarea la cunostiinta si respectarea de catre parinti a drepturilor copilului, drepturi stabilite prin lege internationala, preluate si de catre Romania din 25 septembrie 1990. Dintre acestea amintim:

prin lege statul se obliga sa protejeze copiii de orice forma de discriminare

copilul are dreptul sa-si exprime opinia si sa i se ia in considerare opinia, in orice chestiune care il afecteaza

educatia va fi dirijata in sensul dezvoltarii armonioase a personalitatii si talentelor copilului, pregatirea pentru viata activa de adult si cultivarea respectului pentru drepturile fundamentale ale omului

obligatia statului de a proteja copiii de toate formele de maltratare savarsita de catre parinti sau de alte persoane raspunzatoare de ingrijirea copiilor si de a aplica programe preventive si de tratament in aceasta privinta.

Familia este unul din factorii care prin legea nescrisa a naturii, dar si prin legea scrisa a drepturilor omului, are obligatia de a oferi un climat fundamental atat afectiv, cat si ocrotitor. Deoarece cea mai mica tulburare care apare in echilibrul afectiv al parintilor provoaca tulburari in psihicul copiilor, trebuie sa acordam o deosebita importanta unor situatii de acest gen, cum ar fi:

iubirea tiranica a parintilor pentru copii- determina dependenta exagerata si astfel imaturitate

ambivalenta afectiva manifestata fie prin:

- acordare neechilibrata a afectiunii din partea celor doi parinti (cand unul il cearta, celalalt il apara)

- neconcordanta dintre mesaje - double bind - (parintele ii spune copilului ca-l iubeste, dar nu o si demonstreaza)

indiferenta afectiva manifestata prin:

- deprivare materna / paterna prin divort

- absenta afectiva a parintelui (desi prezent fizic, parintele nu reprezinta un sprijin afectiv pentru copil)

Experimentele realizate de cercetatorul psiholog E.B.Hurlock au demonstrat ca cea mai buna metoda de sustinere afectiva si stimulare motivationala este lauda, incurajarea, in timp ce cearta, bataia, critica daca sunt continue se soldeaza cu destructurari ale personalitatii, chiar cu nesupunere in fata autoritatii, iar cea mai dureroasa forma de raportare la succesul si esecul adolescentilor este nepasarea, ignorarea, pentru ca aceasta nu determina trairi psihice afective pozitive sau negative si se soldeaza cu sentimentul izolarii si nepasarii.

Caracterul protector al familiei se caracterizeaza prin sentimentul securitatii, al sustinerii, al echilibrului, sentimentul de a trai in liniste. In acest sens cateva situatii cu efecte negative sunt:

certuri, violente, agresivitate verbala si fizica in cadrul familiei Statisticile arata ca peste 70% dintre copiii delincventi si 65% dintre cei cu tulburari neuropsihice provin din aceste medii. Astfel de comportamente pot determina si fuga de acasa, mai ales in adolescenta.

divortul sau separarea parintilor - in urma lor copilul fiind supus unor motivatii, tendinte si norme contradictorii care impiedica dezvoltarea psihica corespunzatoare

Cercetarile de specialitate arata ca temperamentul este innascut, in timp ce caracterul se formeaza prin educatie, avand o mare influenta asipra personalitatii, sistem care se dezvolta pana spre 20 de ani. Datorita faptului ca din 24 de ore /zi copilul isi petrece in cadrul familiei cele mai multe ore, punand in calcul si zilele de weekend, familiei ii revine o importanta majora in educatie. Deci, este deosebit de important modul cum se achita parintii de sarcinile si de responsabilitatile lor in educarea si formarea copilului, si cum interactioneaza actiunea educativa a familiei cu cea a scolii. Astfel de sarcini si responsabilitati sunt:

• asigurarea subzistentei si educatiei
• educarea si dirijarea comportamentului in concordanta cu standardele socio-culturale
• realizarea unei relatii de comunicare si aceasta nu doar la nivel faptic
• corectarea erorilor de comportament
• comunicare verbala despre notiunile de "bine" si de "rau"

prin oferirea de modele proprii - exemple personale ale parintilor (nu le putem cere copiilor sa faca ceea ce parintii insisi nu fac)

prin a nu cere copiilor sa minta in  diverse situatii pentru a absolvi pe parinte de anumite responsabilitati

sustinerea afectiv - morala - recunoasterea si aprecierea rezultatelor copilului, ceea ce nu inseamna blamarea sa in caz de esec, ci stabilirea unei relatii de iubire, respect si incredere reciproca, incurajarea in a persevera.

acordarea dreptului de membru al familiei, de participant activ la schimbarile din cadrul ei - pentru ca cei care participa la depasirea cu succes a unei crize de familie au ulterior o mai mica vulnerabilitate la stres

informarea in legatura cu particularitatile varstei pe care o are copilul (de la specialisti, profesori, mass-media etc.)

Adolescenta este cea mai dinamica etapa a dezvoltarii umane. Nu este nici prin natura, nici prin factorii ei constituenti o perioada de criza, dar, lipsa unor influente educative pozitive, ar putea deveni o perioada de criza. Adolescentul este defapt oglinda familiei.

In continuare prezint cateva caracteristici ale adolescentilor, importante fiind si prin sugestiile educative sugerate. Specialistii considera ca principalele temeri ale adolescentilor sunt:

• teama de a nu fi luat in seama, de a fi considerat inca mic, de a nu fi suficient apreciat - in acest sens se sugereaza incredintarea unor responsabilitati si sprijinirea initiativelor adolescentilor de catre parinti;
• teama de a nu fi inteles, de a fi ridiculizat, marginalizat, repezit - se sugereaza sustinerea unor dialoguri deschise, sincere, cu confidente reciproce;
• teama de a nu fi pedepsit pentru ca nu a raspuns exigentelor adultului - se sugereaza un comportament lin de tact, rabdare din partea parintilor, iar interventiile punitive sa fie facute doar in cazul abaterilor repetate si majore;
• teama de a nu se cunoaste prea bine, de a nu sti inca cine este, aceasta putand determina fie subaprecierea, fie supraaprecierea - in aceste cazuri se sugereaza consultarea unui specialist - psiholog - pentru evaluarea capacitatilor si asistarea procesului de autocunoastere, important fiind ca parintii sa nu-si impuna propriile dorinte cu orice pret, mai ales daca acestea nu coincid cu aptitudinile si interesele adolescentului;
• teama de banal, obisnuit, traditional - in acest caz fiind recomandata stimularea, antrenarea si educarea creativitatii prin incurajarea si descoperirea pasiunilor. In final, sa nu uitam ca:

NU STRESUL ESTE CEL CARE DISTRUGE O FAMILIE, CI MODUL IN CARE MEMBRII ACESTEIA IL PERCEP SI IL INFRUNTA. 

Pentru a asigura climatul afectiv optim in familie aplicati consecvent urmatoarele sugestii:

IN FIECARE ZI O DATA PE SAPTAMANA:

spuneti " TE IUBESC urmati o activitate de interes

sarutati-i inainte de culcare comun impreuna

imbratisati-l gasiti posibilitati de a ramane

invatati-i autodisciplina (ordine etc) singur cu copilul

radeti impreuna cu ei petreceti o seara doar cu familia

verificati-le lectiile faceti o recapitulare a lectiilor cu

limitati-le timpul petrecut in fata televizorului copilul

asigurati-va ca mananca bine jucati un joc impreuna

invatati-i bunatatea prin exemple ajutati copiii sa faca o fapta buna

spuneti " Multumesc" cand va ofera ceva, dar anonima

DE CATEVA ORI PE LUNA O DATA PE LUNA:

reamintiti reusitele si recompensele reamintiti ce inseamna familia

invatati-i o ocupatie utila in viata (gatit, spalat)  pentru dvs.

intrebati cum mai merg lucrurile (la scoala, actualizati regulile din casa,

cu prietenii, in familie) adaptati responsabilitatile

incercati ceva nou impreuna cu copiii mergeti in excursie

vizitati o biblioteca,un muzeu purtati o discutie lunga de la

acordati din timpul dvs. pentru a va copilari om la om

fiti spontani, nu le cereti prea mult reciclati, dati saracilor

verficati-le carnetele de note bucurati-va toti de o aniversare

adaptat dupa 'Piramida parintilor'

BIBLIOGRAFIE

Baciu D., Radulescu S. M., Voicu M., - 'Adolescentii si familia', Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987.

Campbell R., - 'Adolescentul - copilul meu', Ed. Logos, Cluj-Napoca, 1995.

Rev. 'Familia mea'- 'Piramida parintilor', nr. 2, 1997, anul V, p. 24.