CONCEPTUL DE DIDACTCICA

CONCEPTUL DE DIDACTCICA

Procesul instructiv-educativ, ca proces ce contribuie la formarea personalitatii umane, a fost promovat si studiat din cele mai vechi timpuri si pana astazi.

Cunoasterea lui a permis propunerea, ordonarea, gruparea unor teorii, precizari cerinte, care au contribuit la formarea unor adevaratefundamente stiintifice ce au generat aparitia unor stiinte pedagogice, din care face parte si didactica.

Conceptul de didactcica, isi are originea in grecescul "didactika", care in traducere romaneasca inseamna "arta invatarii". O serie de pedagogiau contribuit, de-a lungul timpului la formularea si aprofundarea procesului instructiv-educativ, insa primul care l-a structurat a fost J.A.Comenius (1592-1670). Acesta in lucrarea "Didactica Magna", aparuta in traducere, in 1970, considerata "carte de inceput" marele pedagog a pus bazele organizarii si mdesfasurarii instructiei si educatiei in sistemul de invatamant de tip scolar, pe clase si ani de studii, dupa criteriul de varsta si pregatire. Interasanta consideram observati a facuta de Dumitru Colibaba Evulet, in 2007, care subliniaza la pag. 14 ca acest mare pedagog a emis "aforismul conform caruia in cadrul formelor de instruire pe clase si lectii, toti elevii pot invata totul", cugetare care a starnit si starneste numeroase controverse si in zilele noastre. Acelasi autor consemneaza la pag. 16 afirmatia lui Caroll J.B, 1963, ca pana "la urma fiecare elev va reusi, daca va pastra ritmul propriu de invatare, ceea ce inseamna ca si timpul sau durata de invatare este diferentiat , avand de-a face cu timpul real (optim pentru fiecare elev in parte)".

Didactica ca termen este prezentataa in literatura de spacialitate cu multiple intelesuri ca:

- stiinta sau teorie a procesului de invatamant;

- stiinta sau teorie a predarii si invatarii;

- teorie a conducerii procesului de predare-invatare;

- teoria generala a instruirii.

In Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX), in 1996, pag.301, didactica este prezentata ca fiind "parte a pedagogiei, care se ocupa de principiile si metodele predarii materiilor de invatamant si organizarea invatamantului".

Si prezentarea in Dictionarul de psihologie, elaborat de Paul Popescu Neveanu, in 1978, didactica este considerata ca fiind "ramura pedagogiei, care se ocupa de sistemul de invatamant, de formele de organizare, de principiile, de metodele, de mijloacele si scopurile procesului instructiv-educativ si de relatiile dintre pedagog si elev".

Si Stefan Birsanescu in "Dictionar de pedagogie contemporana" (1969), considera didactica ca fiind "disciplina pedagogica avand ca obiect de studiu invatamantul scolar, ca forma principala de instructie si educatie".

Acceptata ca o stiinta a educatiei, didactica, face parte din cadrul stiintelor pedagogice, care defineste, analizeaza si interpreteaza notiunile (conceptele) de baza ale acesteia. In procesul instructiv-educativ se poate vorbi despre o didactica generala de tip teoretic si una aplicativa de tip practic.

Didactica generala, din punctul de vedere al lui S.,Cristea, in 1998, dezbate si analizeaza aspectele privind:

procesul de invatamant;

principiile pedagogice;

obiectivele pedagogice;

continutul invatamantului;

metodologia didactica;

evaluarea didactica;

proiectarea procesului de invatamant.

Ea are ca obiect de studiu organizarea invatamantului din institutiile prescolare, scolare si universitare, dar si organizarea procesului instructiv-educativ din alte institutii din afara sistemului.

Conform opiniei aceluiasi autor, didactica aplicata se structureaza in trei directii:

experimentala;

specifica programelor scolare;

specifica disciplinelor de invatamant.

Didactica aplicata constituie, de fapt modalitatea practica aplicativa a didacticii generale la nivelul teoriei instruirii, specific fiecarei discipline de invatamant.

CONCEPTUL DE DIDACTICA A EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Problemele procesului de invatamant, specifice domeniului educatiei fizice si sportului sunt prezentate in cadrul didacticii aplicative.

Didactica educatiei fizice si sportului constituie teoria de baza a instruirii si educarii in educatie fizica si sport sau teoria de fundamentare a instruirii si educatiei in activitatile corporale. Prin intermediul ei este structurata si directionata activitatea cadrului didactic de specialitate si a elevului/sportivului, ca activitate realizata de comun acord in procesul predarii, invatarii si evaluarii.

In procesul de invatamant se opereaza cu termeni ce au inteles asemanator ca pedagogie, didactica si metodica. Pledarea pentru unul din cei termenidepinde de intelesul pe care-l da fiecare specialist sau mai bine zis majoritatea specialistilor. Definirea didacticii educatiei fizice si sportului nu a constituit pana in prezento abordare insistenta pentru specialisti, marea majoritate nici nu o definesc.

In Enciclopedia educatiei fizice si sportului din Romania, 2002, volumul IV, pag. 143, "Didactica educatiei fizice si sportului" este explicata ca fiind "disciplina pedagogica care studiaza legile specifice instruirii si educatiei in domeniul educatiei fizice si sportului (principii, metode, sistem de evaluare, continut, organizare, etc.)", iar la pag. 245, "Metodica educatiei fizice si sportului" este prezentata ca fiind "didactica aplicata la educatie fizica si sport, care are ca obiect studierea continutului, metodelor de organizare si proiectare, de programare si de evaluare a educatiei fizice si sportului, pe de alta parte adaptate diferentia pe: sexe, varsta, nivel de pregatire, profil profesional, conditii etc., in functie de obiectivele stabilite prin planurile si programele de invatamant. Este un proces continuu de corectare, de perfectionare, in vederea maririi eficientei proceselor pedagogice realizate in aceste domenii". Se observa din cele doua definitiisublinierii caracteruluzi aplicativ dirijat prin principiile si metodele de instruire, bazat pe continuturi, modalitati de evaluare, si forme de organizare.

Subliniem de asemenea punctul de vedere a lui Ghe. Carstea, care in 2000, pag.15, atrage atentia asupra faptului ca metodica educatie fizice si sportului s-a constituit aproape simultan cu teoria aceluiasi domeniu, desi - in fond - o urmeaza.

Metodica este o teorie a practicii eficiente sau o teorie activa cu finalitati practice. Indiferent cum a fost denumita: "Metodica educatiei fizice", "Teoria instruirii", "Didactica speciala", "Teoria predarii exercitiilor fizice", etc., vizeaza cu prioritate realizarea in mod eficient a obiectivelor instructiv-educative, specifice procesului de practicare sistematica si stiintifica a exercitiilor fizice.

Din punct de vedere al sistemului contemporan de valori ale sociatatii, omul si formarea lui inseamna in primul rand o activitate psihopedagogica inteleasa intr-un sistem de raporturi cu lumea inconjuratoare (fenomene, evenimente, obiecte), cu grupul social din care face parte, cu propriul organism si mpropria activitate.

Procesul de instruire specific educatiei fizice si antrenamentului sportiv este tratat ca proces cu caracteristici, abordari, metodologie, continuturi, forme de organizare etc., specifice. Deci pedagogia didactica ori metodica educatiei fizice si sportului ca laturi ale educatiei ce stau la baza instruirii specifice au abordari specifice, care incep sa fie prezentate, in literatura de specialitate, ca discipline de sine statatoare, cu caracter interdisciplinar la granita dintre pedagogie si psihologie si mewtodica aplicativ sportiva.

Intre reperele psihopedagogice, specifice procesului de instruire scolara, Stoica M., 1996, pag. 150, include "stadiile de zvoltarii intelectuale, mecanismul formarii structurilor psihice, motivatia invatarii, experianta anterioara a elevilor, activitatea de redescoperire a cunostintelor si factorii sucesului scolar". Putem sublinia ca reperele psihopedagogice specifice educatiei fizice scolare precum si cel al sportului de performanta se concretizeaza in:

stadiile dezvoltarii si evolutiei performantei sportive;

mecanismul formarii deprinderilor motrice si dezvoltarii aptitudinilor psihomotrice specifice performantei sportive;

motivatia practicarii educatiei fizice si a sportului de performanta;

predispozitiile psihice si fizice pentru un anumit sport, un anumit tip de miscare sportiva;

activitatea de educatie fizica sportiva si pregatire sportiva propriu-zisa;

factorii succesului rezultatului sportiv.

Paul Popescu-Neveanu in Dictionarul de psihologie, 1978, prezinta psihologia ca fiind "stiinta ce studiaza psihicul si comportamentul uman" iar pedagogia ca fiind "stiinta si teorie a procesului instructiv-educativ". Plecand de la ceste sublinieri putem specifica faptul ca "psihologi aeducatiei fizzicesi sportului este ramura a psihologiei aplicate in domeniul sportului avand ca obiect principal de studiu adaptarea omului in planul preceseleo psihice la exigentele sportului de performanta, iar pedagogia educatiei fizzice si sportului se ocupa de realizarea procesului instructiv-educativ specific obtinerii performantei sportive, iar metodica si didactica constituie de fapt praxiologia educatiei fizice si psortului. Am putea dellimita psihopedagogia educatiei fizice si sportului de performanta ca fiind ramura de granita dintre psihologie si pedagogiece se ocupa de formarea personalitatii umane avand la baza exercitiul fizic.

Procesul instructiv-educativde perfectionare si adaptare a fiintei umane in scopul obtinerii performantei sportive, este un proces pedagogic, de mare finete ce se supune legitatilor de dezvoltare a fiintei umane si care este influentata in mod direct de evolutia materiala si spirituala a societatii. Este un proces de mare responsabilitate ce solicita fiinta umana in toata complexitatea ei, dar intrucat stiinta nu a ajuns sa descifreze inca toate teinele evolutiei umane, este inca un proces ce necesita studiat, cercetat si modificat astfel incat omul sa poata fi educat dezvoltat in functie de predispozitiile si inclinatiile mostenite, de interesele si motivatiile formate.

Ca teorie generala a procesului instructiv-educativ vorbim de pedagogia educatiei, iar ca teorie a domeniului educatiei fizice si sportului vorbim de teoria generala a dica didactica educatiei fizice si sportului, disciplina ce dezbate bazele instruirii si educarii, iar ca teorie speciala aplicativa vorbim de didactica specialitatii legata de predarea directa ce se realizeaza in educatie fizica si sport in fiecare disciplina, ramura sportiva, de nivel de invatamant sau nivel sportiv. Intre didactica generala si cea aplicata se stabileste un raport de interdependenta. Constituirea unei teorii a procesului de proiectare-predare-invatare-evidenta- evaluare in educatie fizica si sport este de data recenta, iar disciplina de studiu, pentru studenti, s-a introdus, in planul de invatamant, in ultimii ani sub denumirea de "didactica educatiei fizice si sportului". Tinand cont de faptul ca in toate subsistemele de invatamant, educatia fizica si sportul imbraca aspecte caracteristice privind modalitatea de realizare si desfasurare, apreciem ca denumirea corecta si completa este cea de "didactica educatiei fizice si sportului" ca disciplina cuprinsa in planul de invatamant al facultatilor cu profil educatie fizica si sport si de "didactica educatiei fizice scolare" ca disciplina inclusa in planurile de invatamant ale Departamentului de Pregatire al Personalului Didactic, sau ca didactica unei ramuri la disciplinele sportive. Corect este ca didactica cu aplicatii in educatie fizica si sport sa constituie intr-o parte teoreticagenerala, ce se ocupa de prezentarea stiintifica a problemelor si dintr-o parte aplicativa ce se ocupa cu prezentarea modalitatii practice de rezolvare in unitatile de invatamant sau unitatile de instruire, dezvoltare fizica si motrica altele decat cele din reteaua M.Ed.C.

Didactica generala orienteaza si fundamenteaza stiintific didactica aplicativa, iar aceasta din urma, pe baza cunostintelor teoretice generale, isi imbogateste continutul cu experienta din cadrul fiecarei discipline, afiecarui sistem de invatamant. Didactica educatiei fizice si sportului este teorie intrucat are ca scop tratarea bazelor teoretice ale legitatilor organizarii si conducerii activitaatilor educatiei fizice si sportului din invatamant si din sportul de performanta.

Ca disciplina de invatamant, Didactica educatiei fizice si sportului este considerata ca fiind parte bimportanta a "Stiintei educatiei fizice si sportului" care dezbate realizarea eficienta a obiectivelor instructiv-educative specifice procesului de practicare sistematica si stiintifica a exercitiilor fizice de catre indivizii de diferite varste. Ea reprezinta aplicarea practica a stiintei educatieifizice si sportului in procesul instructiv-educativ in functie de etapele procesului de educatie (prescolar, primar, gimnazial, liceal etc.), in functie de tipurile de invatamant (normal,militar, cu nevoi speciale etc.), in functie de tipul activitatii (activitate de educatie fizica, de performanta, de recuperare dupa performanta etc.), in functie de disciplina/ramura sportiva (atletism, gimnastica,handbal, volei etc.).

Ca teorie generala a procesului instructiv-educativ cuprinde toate teoriile si conceptele ce vizeaza subsistemele sistemului educational indiferent de forma, obiective si finalitati (schema nr.1)

Schema nr.1. Didactica educatiei fizice si sportului

Ea face parte din categoria disciplinelor stiitifice si anume din Stiinta educatiei fizice si sportului, intrucat are: obiect propriu de cercetare si studiu, concepte si notiuni, un sistem larg de cunostinte si de date de specialitate, metode, legitati, ipoteze de cercetare. Nu poate fi omisa semnificatia facuta de Mihai Epuran in 2005, pag.17, care sustine in mod transant caracterul stiintific al activitatilor corporale si implicit al didacticii si anume ca acesta "a crescut progresiv odata cu dezvoltarea sportului modern. De la postulatele pedagogice ale educatiei fizice, formulate cu mici diferente, cam in acelasi sens, timp de cateva secole, s-a trecut in primul deceniu al secolului 20-lea, la fundamentarea mecanica si biologica a exercitiului fizic. Momentul "biologic" a fost hotarator pentru inceputurile stiintifice ale ducatiei fizice si mai ales ale sportului", ducand azi la o dazvoltare bazata pe o cercetare stiintifica autentica si interdiciplinara.

Didactica educatiei fizice si sportului are ca obiect de studiu si cercetare educatia fizica si sportul inpostura de disciplina ce se regaseste la toate nivelurile sistemului de instructie si educatie. Obiectul de studiu si cercetare este reprezentat de intreg domeniul orientat in directia cresterii si perfectionarii fizice si educarii psihice a omului, avand la baza miscarea, sub diferite forme si continuturi, guvernata de principii, metode, conceptii, reguli, cerinte si orientari etc. Obiectul de studiu este reprezentat si de analiza si interpretarea legilor procesului instructiv-educativ, organizat si desfasurat in scopul schimbarii comportamentale a omului. Didactica aplicativa are obiect de studiu procesul de trensmitere a cunostintelor, formare a deprinderilor motrice, de educare al aptitudinilor psihomotrice, de educare al calitatilor morale si de vointa, in concordanta cu obiectivele educatiei fizice si sportului de performanta.

Ca orice stiinta are concepte si notiuni proprii, clasificate,acceptate in cea mai mare parte de catre specialistii din domeniu, dispune de un sistem larg de cunostinte si de date de specialitate cu care opereaza in activitatea practica si teoretica. Foloseste metode de cercetare imprumutate din statistica, pedagogie, psihologie, metode ce u fost adaptate specificului activitatii de educatie fizica si sport. Respecta legitati si cerinte specifice actvitatii, concretizate in principii, reguli, norme, cerinte determinate de relatiile dintre obiectivele urmarite si disponibilitatile omului la diferite varste. Are ipoteze de cercetare cu rol de imbunatatire a eficientei practicarii exercitiilor fizice.

CONTINUTUL DIDACTICII EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Atentia ce se ac orda in zilele noastre educatiei fizice, constituie o expresie directa a cresterii si recunoasterii ponderii influentelor in plan fizic si intelectual al activitatilor de eductie fizica si sport. Mecanizarea, automatizarea, cibernetizarea, informatizarea solicita in mod deosebit functiile psihice, stresul intelectual constituie boala secolului al 21-lea, ceea ce a determinat schimbarea conceptiei privind importanta practicarii exercitiilor fizice pentru dezvoltare, destresare, dezobosire si nu in ultimul rand pentru deconectare.

Ca disciplina integrata in planul de invatamant, didactica educatiei fizice si sportului directioneaza activitatea de instruire si educatie specifica domeniului Educatie fizica si sport. Ea se ocupa cu dezbaterea problemelor, ce se conditioneaza reciproc, in ceea ce priveste:

scopul,

obiectivele,

principiile,

metodele de instruire si educare,

continuturile,

operatiile,

formele de organizare,

mijloacele educatiei fizice,

relatia profesor-elev.

Ø      Scopul si obiectivele educatiei fizice si sportului

Ø      Principiile didactice cu aplicatii in EFS

accsibilitatii;

sistematizarii si continuitatii;

invatarii temeinice;

participarii constiente si active;

intuitiei (perceperii si intelegerii);

legarii instruirii de cerintele practice.

Ø      Metode folosite in EFS

de predare;

de invatare;

de predare folosite in proiectare;

de corectare a greselilor;

de asigurare;

de evaluare.

Ø      Componentele procesului instructiv-educativ

cunostinse de specialitate;

deprinderile;

priceperile motrice;

obisnuintele;

aptitudinile psihomotrice;

indici armoniosi de dezvoltare.

Ø      Operatiile procesului instructiv-educativ

proiectarea;

predarea;

invatarea;

evidenta;

evaluarea.

Ø      Mijloacele EFS

Ø      Formele de organizare

Ø      Relatia profesor-elev

Shema nr. 2. Probleme dezbatute de Didactica educatiei fizice si sportului

OPERATIILE PROCESULUI DE INVATARE

Procesul prin care se realizeaza istructia si educatia omului pentru sine si pentru societate, de tip organizat in institutii de stat sau particulare, reprezinta o activitate didactica ce se desfasoara in mod planificat pe baza unor principii si metode, avand ca obiectiv final formarea personalitatii in conformitate cu cerintele sociale. In literatura de specialitate din domeniul educatie fizica si pedagogic, predarea, invatarea, evaluarea sunt considerate ca fiind componente ale procesului insatructiv-educativ. Insa premergator predarii este proiectarea didactica, iar pentru a realiza o evaluare corecta este necesara evidenta. Cele cinci laturi ce asigura eficienta procesului instructiv-educativ, constituie operatiile acestui proces, ale actului didactic, prin care se obtine evolutia personalitatii umane. Nu putem sa nu sublieniem faptul ca invatarea depinde de celelalte operatii, dar in esenta ei depinde de predispozitiile , capacitatile, motivatiile, interesele fiecarei persoane in parte.

Proiectarea didactica - constituie activitatea de anticipare, de prefigurare, de prognozare a activitatii ce urmeaza sa se desfasoare pe o perioada mai lunga sau mai ascurta de timp. Activitatea de planificare sau programare a continuturilor, a strategiilor de actionare sta la baza reazizarii predarii didactice.

Predarea - este activitatea de comunicare didactica a ainformatiilor, deprinderilor si abilitatilor prevazute in programele scolare, directionate in scopul invatarii, presupune aplicarea practica a strategiilor instructionale stabilite, presupune faza consumarii si a desfasurarii procesului de instruire propriu-zisa.

Invatarea - reprezinta activitatea desfasurata cu scopul de a-si schimba comportamentul uman. Este o activitate specific umana, bazata pe exersare, prin care se retin cunostinte, se invata deprinderi si se formeaza abilitati, priceperi, obisnuinte, comportamente. Presupune, in esenta ei, achizitionarea unor insusiri, unor capacitati, de care omul sa se foloseasca in viata sociala, in activitatea profesionala.

Evidenta - constituia actiunea de inregistrare a activitatilor realizate si care sta la baza aprecierii eficientei actului de instructie si educatie.

Evaluarea pedagogica - este inteleasa ca fiind latura a procesului instructiv-educativ, care permite aprecierea calitativa si cantitativa a activitatii subiectilor cuprinsi in sistemul de invatamant. La baza evaluarii sta feed-bakul-ul prin care profesorul realizeaza corectarea, reluarea si schimbarea actiunii instructionale parcurse, in functie de situatie si posibilitati.

Intre cele cinci operatii ale procesului instructiv-educativ exista un raport de interdependenta si conditionare reciproca. In procesul de proiectare-predare-invatare-evidenta-evaluare este implicat atat profesorul cat si elevul. In totalitatea lui acest proces trebuie inteles ca o activitate ce se desfasoara de la profesor spre elev si de la elev catre profesor. In functie de modul de realizare al proiectarii didactice depinde predarea, care la randul ei influenteaza invatarea, dar si valoarea achizitiilor. Evidenta permite realizarea unei evaluari corecte, care la randul ei vine sa suntina eficienta sau notificarea primelor trei operatii ori sa scoata la lumina aspectele pozitive ori cele negative care apar.lipsa de eficienta a procesului instructiv-educativ constituie rezultatul neimplicarii celor doi factori profesor-elev sau incompatibilitatii acestora. Datoria profesorului este de a demonstra obiectivitate in abordarea evaluarii, de a cauta adevaratele greseli , dar si de a gasi posibilitati de rezolvare, de atragere si sprijinire a elevilor catre practicarea exercitiilor fizice.

Marii specialisti ai domeniului gasesc cele mai eficiente strategii de realizare a procesului instructiv-educativ, pe care reusesc sa-l desfasoare cu placere, nonsalanta si eficienta, in care informatiile de tip pedagogic, psihologic si de specialitate se intrepatrund formand un tot unitar.

Schema nr. 3 Operatiile procesului instructiv-educativ

BIBLIOGRAFIE:

Academia Romana, Institutul de LingvisticamIorgu Iordan, - Diactionarul explicativ al limbii romane (DEX), Editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996.

Birsanescu St., - Dictionar de pedagogie contemporana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969.

Carstea Gh., - Teoria si metodica educatie fizice si Sportului pentru examenele de definitivat si gradul didactic II, Editura AN-DA, Bucuresti, 2000.

Colibaba Evulet Dumitru - Praxiologie si proiectare curriculara in Educatie Fizica si Sport, Editura Universitaria, Craiova, 2007.

Comenius J.A., - Didactica Magna, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970.

Cristea S., - Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998.

Epuran Mihai - Despre stiinta activitatilor corporale - teoria si filozofia lor, culegere de teste, editura Renaissance, Bucuresti, 2005.

Popescu-Neveanu P., - Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978.