FORME SI CAUZE ALE INSUCCESULUI SCOLAR

FORME SI CAUZE ALE INSUCCESULUI

SCOLAR

Forme ale esecului scolar

Esecul scolar constituie astazi un fenomen intalnit in toate sistemele de invatamint.Problematica esecului scolar este vasta raportindu-se nu numai la cimpul educativ, ci la spatiile culturale,economice, politice,sociale,la optiunile fundamentale ale unei societati.

Din punct de vedere pedagogic, termenul esec scolar are acceptiuni diferite,fiind in mare masura o problema de atitudine si un mod de evaluare a

rezultatelor scolare, a calitatii performantelor scolare a elevilor, de

existenta a programelor ,de existenta unor norme implicite sau explicite

in ce priveste reusita scolara.

In literatura de specialitate termenul de esec scolar este raportat la cel de reusita scolara, desemnata ca fiind concordanta dintre capacitatile, reusitele,interesele,atitudinile scolare ale elevilor si nivelul cerintelor scolii, programelor si finalitatilor propuse de acestea.La polul opus, esecul scolar este definit ca fiind discrepanta dintre exigentele scolare, posibilitatile si rezultatele elevilor.

Implicatiile esecului scolar sunt multiple, atit pe termen scurt si mediu, dar mai ales pe termen lung.In societatea contemporana, nivelul de instruire constituie factorul primordial de integrare sociala, economica, politica, culturala.Astfel ca,pe termen lung,efectele esecului scolar se regasesc in esecul social.

Necesitatea diminuarii fenomenului de esec scolar se impune din cel putin patru puncte de vedere :

a)     economic-randametul economic este scazut datorita incompetentei profesionale a indivizilor. De asemenea, se produce si o crestere nerentabila a cheltuielilor pentru educatie.

b)    social-slaba pregatire a fortei de munca induce efecte in plan social precum : marginalizarea, somajul, excluderea sociala, delincventa.

c)     individual- esecul scolar are in vedere si efecte psihologice, cum ar fi: dificultati de adaptare, neincrederea individualizarilor in forte proprii, anxietate, stres etc.

d)    pedagogic-esecul scolar este indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficientelor intilnite in sistemul educativ.

Frecventa cu care se produce ''esecul scolar '' in institutiile de invatamint si mai ales, aspectul de fenomen cronicizat ( permanentizat ) pe care el poate sa-l dobindeasca adeseori face sa fie privit cu toata responsabilitatea. Un esec scolar cronicizat este periculos, deoarece el determina efecte negative atit pe plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului in cauza, care-si va pierde tot mai mult increderea in propriile posibilitati si va ajunge sa dezvolte o tema de esec, cit si in plan social, fiind un esec scolar permanentizat ''stigmatizeaza'', induce o marginalizare sociala a elevului in cauza ( respectiv o imitare a dreptului elevului la o calificare profesionala autentica si la exercitarea unor roluri sociale apreciate si recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate ) .

Dintre indicatorii care sunt utilizati de obicei pentru aprecierea existentei unei situatii stabilizate de esec scolar, mentionam :

abandonarea precoce a scolii ;

decalaj intre potentialul personal si rezultate ;

parasirea scolii fara o calificare ;

incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice;

esecul la examenele finale ( sau de concurs );

inadaptarea scolara etc.

Pe baza acestor indicatori se pot distinge doua tipuri de esec scolar :

a)     Un esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizarea de catre elevii in cauza a obiectivelor pedagogice ( sau educative, dupa Landsheere ) . Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii respectivi, provocind rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente, repetentie etc.

Aceste niveluri scazute de competenta se explica fie prin intarzieri in

dezvoltarea intelectuala, fie printr-o serie de neajunsuri in plan motivational, volitional si operational, de genul :

- un nivel foarte scazut de aspiratii si de expectante in raport cu activitatea scolara si cu propriul eu ;

-reduse disponibilitati voluntare ( de vointa )necesare formularii obiectivelor de invatare si depasirii obstacolelor ( dificultatiilor ) care apar in mod inerent pe parcursul activitatii de invatare ;

-absenta unor deprinderi de munca sistematica si a obisnuintei elevului de a-si autoevalua rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoala ;

- insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gindirii, de tipul :incopetenta de limbaj ( a raspunde concis sau intr-o forma dezvoltata, la intrebarile profesorului ) ; incapacitatea de a relationa informatiile ( de a le pune in contexte variate si flexibele ) ; absenta unui mod dialectic de gandire, care sa alterneze judecatile pro si contra ;slaba capacitate de concretizare ( sau de ilustrare, a unui fenomen sau principiu invatat la ore ; incapacitatea realizarii unui demers ipotetico-deductiv, necesar formularii unor concluzii sau generalizari ; absenta spiritului critic in gandire indispensabil manifestarii unor atitudini fata de ideile receptate si formularea unor judecati de valoare proprii.

b) Un esec scolar de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare.Acest tip de esec vizeaza , mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la exigentele de tip normativ pe care le presupune functionarea corespunzatoare a fiecarei scoli sau a orcarei colectivitati scolare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii, in favoarea unui mediu mai putin coercitiv , de regula cel al strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati.Cauzele acestei dezedaptari scolare constau fie in probleme individuale de natura afectiva

( de exemplu teama sau repulsia fata de scoala, aparute in urma unor pedepse severe sau a unor conflicte repetate cu parintii, profesorii ),fie in determinari psiho-nervoase de natura congenitala ( de exemplu hiperexcitabilitatea , dezechilibru emotional, autism, impulsivitate excesiva etc. ).

Se poate observa ca cele doua tipuri de esec au ca numitor comun notiunea de ineficienta. In plan psihologic, eficienta consta in depasirea si rezolvarea contradictiilor interne dintre solicitarile obiective impuse din exterior si starea de dezvoltare psihica la care a ajuns elevul.

Insuccesul scolar reprezinta acea situatie care exprima gradul de inadecvare dintre nivelul dezvoltarii psiho-fizice a elevului si solicitarile obiective ce i se adreseaza in procesul de invatamant. In evaluarea corecta a esecului scolar trebuie luata in considerare persistenta si amploarea cu care se manifesta. El poate avea un caracter episodic, limitat la circumstantele unei situatii conflictuale sau tensionale care l-au generat, sau poate lua aspectul unui fenomen de durata, atunci cand el se grefeaza pe fondul unor handicapuri senzoriale sau intelectuale, mai mult sau mai putin severe, sau atunci cand situatiile psiho-traumatizante care l-au generat persista.

Esecul scolar poate avea grade diferite de amplitudine : o amplitudine redusa atunci cand insuccesul se manifesta doar in raport cu anumite materii sau sarcini de invatamant, ca expresie a lipsei de interes si de inclinatii, aptitudini pentru respectivele materii sau ca urmare a unui mod neinteresant in care sunt predate aceste materii.Acest insucces partial, daca nu este contracarat la timp, poate duce la situatii de corigenta a elevilor in cauza sau la examene restante.

Cand esecul vizeaza toate materiile de invatamant, toate aspectele activitatii scolare, se poate spune ca el dobandeste un caracter generalizat ce prezinta lacune grave de cunostinte, absenteaza nemotivat, manifesta aversiune fata de invatatura si dispret fata de autoritatea scolara in general , iar in clasa perturba orele prin tachinarea colegilor si realizarea unor glume de prost gust.

Pe langa aceste situatii de esecuri reale, exista in realitatea scolara si numeroase situatii de false esecuri scolare sau incercari de exagerare ori diminuare de catre unii elevi a nereusitelor lor de moment. Aceste situatii evidentiaza faptul ca insuccesul scolar reprezinta o notiune subiectiva deoarece autoaprecierea negativa si neincrederea manifestata in propriile capacitati sunt atitudini care pot influenta formarea rapida a impresiei de incompetenta personala sau de nereusita in raport cu sarcina propusa.

Faptul ca esecul scolar reprezinta in mare masura un fenomen subiectiv, reiese si din faptul ca acelasi rezultat obtinut de doi elevi poate fi considerat de catre unul din acestia ca un succes , iar de celalalt ca un esec. Acest lucru depinde de nivelul de aspiratii al fiecaruia : astfel, pentru un elev mai putin ambitios si care este constient de faptul ca dispune de capacitati intelectuale mai modeste, o anumita nota este apreciata ca fiind foarte buna, in timp ce pentru un elev orgolios, supramotivat, aceasta nota reprezinta un regres, o deceptie.

In aprecierea unei situatii concrete ca fiind un esec sau un succes, un rol important al au criteriile sau perceptiile din care se face evaluarea. Astfel, un elev este privit cu invidie de catre un coleg al sau pentru modul exact in care a stiut sa redea un text stiintific, o lege etc. , in timp ce acesta se simte nemultumit in forul sau interior pentru faptul ca, in realitate, nu a abstractizat in suficienta masura textul sau legea respectiva. Sunt si situatii in care un succes scolar partial nu este considerat ca un esec propriu-zis.

Aceste aspecte subiective legate de esecul scolar, care demonstreaza faptul ca el are un pronuntat caracter individual, depinzind nu numai de factori obiectivi exteriori, ci si de modul particular in care elevul se pricepe si asi evaluiaza rezultatele, il obliga pe cadrul didactic sa-si cunoasca foarte bine elevii sale aspect psihologic, pentru a intelege

corect acei factori subiectivi care-ifac pe unii elevi sa fie in permanenta nemultumiti in raport cu sine si sa se considere in situatie de esec scolar, iar pe altii, impotriva, sa se autoevalueze fregvent intr-un mod pozitiv si sa aprecieze ca sant intr-o reala situatie de succes scolar.

Esecul scolae trebuie privit atat ca un fenomen obiectiv cit si ca unul subiectiv, individual. El nu poate fi definit si inteles complet decat din aceasta dubla perspectiva : cea a factorilor scolari ( sau educativi ), care apreciaza esecul scolar ca pe un rabat de la exigentele si normele scolare asa com sunt ele stipulate in programele si legislatia scolara ; si

cea a elevului care vine cu o anumita determinare, motivare in activitate si cu critrii individuale de apreciere a rezultatelor obtinute in invatare.

Daca se va lua in considerare doar ceea ce scoala apreciaza ca fiind un esec scolar si se va neglija aspectul subiectiv al acestuia, respectiv ccea ce elevul in cauza apreciaza ca fiind un succes sau un esec atunci cadrul didactic risca sa priveasca pe elev ca fiind ramas in urma la invatatura, in timp ce el nu are aceasta convingere.

Institutor I

Viorica Sava

Scoala nr. 11  I. Iordan  Tecuci