CONSTRUIREA AMBIENTULUI EDUCATIONAL

In aceasta lucrare autorul descrie relatia organica dintre conceptul loc si cel de functiune. Acest raport este bidirectional si se refera atat la influenta pe care locul o are asupra individului cat si influenta pe care individul o are asupra locului (il poate personaliza dupa placerile personale, il poate modifica in functie de necesitati si cerinte).

Teoria lui Jean Piaget presupune ca daca arhitectura are o anumita valoare umana, aceasta se bazeaza pe faptul ca se ocupa de conceperea unor locuri in care se traieste. Incepand cu sec. XX putem spune ca in lumea educatiei apar si alte teorii si metode care transmit informatii si formare de deprinderi.

Conditiile de functionare a copiilor in scoli cer ca acestea (scolile) sa fie confortabile, aerisite si spatioase, dotate cu mobilier adecvat varstei, cu locuri amenajate pentru ca elevii sa poata planta flori, legume pe care sa le ingrijeasca etc.

Ulterior, s-au desprins cateva directii de dezvoltare a mediului educational:

modelarea spatiului educational ca o consecinta a unor teorii educationale particulare de dezvoltare a personalitatii (conform sugestopediei creierul participa in totalitate la invatare). Sunt elaborate astfel programe specifice de instruire bazate pe organizarea cat mai placuta a salii de clasa (existenta a douasprezece fotolii dispuse in semicerc, fata in fata cu fotoliul cadrului didactic; existenta pe pereti a imaginilor cu o anumita cantitate de informatii etc.), cu o buna acustica.

modelarea mediului educational in functie de principiul terapeutic-preventiv sau curativ (conform modelului de amenajare a spatiului educational din programul SOS Satul copiilor - Austria, autor Herman Gmeiner). Este vorba despre proiectarea cladirilor destinate unitatilor scolare astfel incat acestea sa il ajute pe copil sa aiba o stare de bine, sa depaseasca traumele din trecut.

modelarea unui mediu educational vazut ca parte componenta a procesului de invatamant (Catherine Loughlin defineste mediul de invatare ca fiind fie o variabila, fie o combinatie de variabile ale mediului natural, construit sau aranjat, in interiorul caruia se desfasoara invatarea). Mediul natural, in interiorul caruia se desfasoara invatarea are rol foarte important in educatia copilului: arhitectura constructiei si ambianta aranjata (interiorul).

Mediul copilului consta in spatiile pe care el le ocupa, in materialele pe care el le percepe atunci cand cuprinde cu ochii aria dinprejur. Mediul copilului nu include spatiul de deasupra capului, pe cand mediul adultului include si spatiile si materialele pe care le poate vedea.

Importanta intelegerii distinctiei este evidenta, atunci cand profesorii aranjeaza mobilierul si materialele, tinand seama mai degraba de felul in care vad ei insisi ambianta si nu de ceea ce percepe copilul. multi profesori inca nu stiu sa utilizeze mesajele puternice pe care le trimite mediul fizic si care influenteazacomportamentul copiilor, dar si pe cel al lor insisi. C. Loughlin recomanda insistent cunoasterea de catre profesori a relatiei dintre mediu si comportament. In practica educationala au aparut modificari din ce in ce mai importante in ceea ce priveste amenajarea mediului fizic (pozitionarea catedrei in clasa, aranjarea pupitrelor elevilor in functie de metodele de invatare etc.)

In organizarea mediului de invatare in cadrul unui spatiu dat se are in vedere indeplinirea urmatoarelor sarcini:

a)           organizarea spatiului (aranjarea mobilierului astfel incat sa existe atat spatii de invatare cat si pentru miscare);

b)          plasarea in spatiu a materialelor de invatare (accesul copiilor la materiale trebuie sa fie usor pentru a le utiliza efectiv in timpul activitatilor);

c)           aranjarea materialelor in functie de scopul urmarit (fie temporar, fie permanent, in functie de continutul programei scolare).

O alta modalitate de organizare a spatiului in invatamantul prescolar este sectorizarea (impartirea clasei in arii de stimulare a copiilor - joc de rol, constructii, stiinta, arta, biblioteca etc.). Prin acest tip de organizare se urmareste accentuarea activitatilor de invatare pe grupuri mici si cooperarea intre copii.

Exista, in schimb, si usoare neajunsuri:

supraaglomerarea claselor printr-o asemenea amenajare;

riscul aparitiei incaperii formale (aplicare unor afise pe pereti cu numele sectorului fara insa a se utiliza cu adevarat acesta);

necesitatea angajarii unei persoane ca si ajutor de educatoare;

cadre didactice instruite pentru aplicarea unei astfel de programe.

Pentru functionarea unitatilor scolare dupa programa scolara in vigoare, este nevoie insa de modificarea cadrului legislative educational (posibilitatea angajarii de cadre didactice auxiliare, adaptarea constructiilor la necesitatile educationale etc.)

Cand ti se intinde o mana de ajutor.

Scoala a constituit mereu un prilej de distractie pentru noi, elevii, avand grija deseori sa gasim metode de a iesi in evidenta intr-un fel sau altul. Intr-una din zile, un coleg a avut proasta inspiratie sa filmeze pe unul dintre profesori la ora cum preda. Noi, ceilalti colegi, am aflat destul de tarziu acest lucru cand filmuletul fusese deja postat pe un site iar d-na directoare il vizionase. Toata clasa am avut de suferit de pe urma acelei intampari in sensul ca profesorii si-au pierdut increderea in noi. In ochii lor, clasa buna de dinainte si copii cuminti se transformasera in mici monstri.

In acel moment, cand toata lumea parca era impotriva noastra, iar noi ne simteam destul de rau din pricina celor intamplate, un singur profesor a fost alaturi de noi si a venit sa ne ridice moralul. Sfaturile si incurajarile lui ne-au fost de mare ajutor si am reusit sa trecem cu bine peste cele intamplate. Acum suntem mult mai grijulii cu faptele pe care le facem, iar profesorul are din partea noastra un respect deosebit.

Este de remarcat faptul cum doar niste vorbe spuse atunci cand ai nevoie mai mare reusesc sa te apropie de cineva si sa sudeze astfel mai bine relatia profesor-elev. De atunci relatia noastra cu acel profesor a fost si mai stransa si plina de respect.

Fara colinde si dezamagiti

Eram la inceputul lunii decembrie, in ultimul an de liceu. La una din orele de dirigentie, colega mea de banca vine cu propunerea sa mergem sa colindam colegii si profesorii. Doamna diriginta a fost de acord, precum si colegii. Hotararea a fost luata: urma ca in seara zilei de 23 decembrie sa ne intalnim noi, elevii, cu doamna diriginta in fata scolii si apoi sa pornim in colindat. Timpul trecea cu repeziciune si incepusem fiecare sa ne gandim cum sa ne intampinam mai frumos colegii, ce colinde sa cantam domnilor profesori. Am hotarat cu toti sa confectionam pentru cadrele didactice un ornament special de sarbatori din globulete, beteala si crengute de brad. Un asemenea ornament urma sa primeasca si doamna diriginta. Acasa am rugat mamele sa pregateasca prajituri si suc pentru colegi. Ce mai, abia asteptam evenimentul! Am stabilit si ce colinde sa cantam. In fiecare zi ramaneam sa repetam astfel incat sa fie totul bine.

Dar toate planurile s-au spulberat Cu doua zile inainte de data mult asteptata, doamna diriginta ne anunta cu regret ca nu ne mai poate insoti in colindat. Nu ne venea sa credem! Cum? Si toate repetitiile noastre? Toata munca pentru realizarea ornamentelor? Pregatirile de acasa? In fine, am fost cu totii foarte dezamagiti. Vacanta de iarna incepuse nu tocmai placut pentru noi. Cineva propusese sa mergem fara doamna diriginta, insa am fost atat de dezamagiti incat nu am mai mers deloc.

Cand am reinceput scoala ne asteptam cu totii ca doamna diriginta sa ne explice neparticiparea la colindat, insa nu a facut-o. Nu am inteles nici pana acum de ce. Oricum, acel moment a ramas in memoria noastra ca unul foarte neplacut, mai ales ca era legat de o persoana pe care o respectam cu totii, dar ne-a dezamagit. Am inteles atunci mai mult decat oricand ce important este cuvantul dat si sper ca, la randul meu, sa nu dezamagesc.

Jucariile si cultivarea inventivitatii copilului

STELIAN PAUN

Bucuresti

Curiozitatea este calitatea esentiala a inteligentei. Nu este posibila functionarea cat de cat fericita a intelectului fara un pic de curiozitate. Ea este necesara la toate varstele si in toate domeniile de activitate.

Utilizarea aptitudinilor intelectuale este diferita:

unii le pastreaza ca pe un tezaur, nefolosite.

altii le risipesc.

Cum sa facem ca sa dezvoltam inteligenta, s‑o cultivam? Cea mai importanta etapa o constituie gradinita de copii, activitatea educatoarelor din unitatile prescolare.

Varsta copilariei este perioada celei mai intense dezvoltari fizice si psihice.Gradinita trebuie sa constituie deci, prima forma de baza prin care educatoarele actioneaza sistematic pentru dezvoltarea proceselor psihice si a personalitatii copilului. De aceasta depinde, in cea mai mare parte, si pregatirea copilului, atit pe plan psihic cit si pe cel social, pentru regimul de viata scolara. Modul de predare a notiunilor trebuie adaptat insa la nivelul de intelegere al copiilor (de ex. se poate folosi in loc de conceptele linii verticale, orizontale, oblice,notiunile de linie drepta, culcata ,aplecata - pentru copiii de grupa mare).

Un  rol decisiv in dezvoltarea intelectuala a copilului il are materialul didactic intuitiv. Trebuie avut in vedere nu numai aspectul vizual al acestuia, perceperea vizuala a obiectelor care au un mare rol, dar nu trebuie sa uitam si celelalte aspecte care se adreseaza celorlalti analizatori.

Prin joc este pusa in miscare fantezia copilului care da lucrurilor si fiintelor insusiri pe care nu le au in realitate (ex. folosirea unui bat in loc de cal, o lingura in loc de telefon etc.). Copilul nu se joaca pentru ca e copil, ci e copil pentru a se juca).

In educatie totul trebuie sa fie bazat pe personaliatea educatorului, deoarece forta educativa se revarsa numai dintr-un izvor viu al personalitatii omenesti. Degeaba avem programe bune, material didactic variat, daca n-avem educatoare convinse de responsabilitatea ce o au fata de formarea copiilor la virsta la care se perfectioneaza senzatiile si perceptiile la varsta la care se complica procesele memoriei si apar formele elementare ale gandirii.

Este important asadar ca in locul reproducerii mecanice a unor cuvinte, a imitarii, a blocarii creatoare a copiilor etc. sa facilitam cultivarea imaginatiei copiilor, a initiativei, a creativitatii acestora.

Tratarea diferentiata a copiilor amanati de la scoala

AURELIA CIUBOTARU, ZENIA BORTOS

Gradinita cu program prelungit nr. 63 Cluj-Napoca

Pentru asigurarea unui cadru de dezvoltare neuro-motorie si psiho-somato-sociala a copiilor amanati s-a dovedit a fi eficienta tratarea diferentiata a acestora.

S-a realizat astfel un studiu pe un lot de 26 prescolari amanati pentru anul scolar 1976-1977. Pentru realizarea activitatii diferentiate s-au intreprins urmatoarele: au fost consultate adeverintele de amanare pentru diagnostic; au fost analizate evaluarile psiho-pedagogice; s-a investigat volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi pe care le aveau copiii la inceput de an scolar; au avut loc convorbiri individuale cu copiii si cu parintii acestora pentru cunoasterea mediului familial; observarea permanenta a copiilor pe parcursul activitatilor.

S-au constatat urmatoarele:

din totalul copiilor, 5 aveau hipotrofie ponderala, 2 infantilism, 3 instabilitate motorie, 11 imaturitate sociala si in munca, 3 lentoare psihica si 2 retardare intelectuala;

Punerea diagnosticului a fost realizata prin colaborarea dintre un medic pediatru si un psiholog;

S-a confirmat faptul ca evaluarile psihopedagogice realizate de educatoare au relevat pe de o parte necesitatea amanarii copiilor, iar pe de alta parte a aparut extrem de pregnant dezideratul parintilor de a-si amana copilul de la scoala, punand pe primul plan rolul social al gradinitei si nu cel intructiv-educativ al scolii.

In ideea lui I.T. Radu "daca integrarea in activitatea scolara in conditiile in care copilul nu este apt pentru aceasta este daunatoare acestuia, prin esecul pe care il anunta, tot asa si amanamrea nejustificata cu un an condamna la stagnare, il priveaza pe copil de dreptul si posibilitatea de a se dezvolta ptrivit particularitatilor sale, cei 26 de copii au fost grupati in 6 categorii: categoria 1 (a cuprins copiii cu debilitate fizica - bine dezvoltati fizic dar fara rezistenta la efort fizic si intelectual prelungit); categoria a II-a (a cuprins copii ce sufereau de boli ale diferitelor organe dar bine dezvoltati din punct de vedere intelectual); categoria a III-a (copii amanati fortat de parinti - dezvoltati armonios atat fizic cat si psihic); categoria a IV-a (copii cu tulburari neuro-motorii - incapacitatea de a-si coordona miscarile in vederea realizarii unui scop); categoria a V-a (copii cu lentoare psihica, foarte bine dezvoltati fizic si in limita normalului din punct de vedere intelectual); categoria a VI-a (copii intarziati psihic care au necesitat explicatii mai detaliate pentru a intelege continutul informational deoarece nu puteau explica relatiile dintre lucruri si fenomene, erau incoerenti in exprimare etc.)

In functie de constatari, procesul instructive-educativ cu acesti copii s-a realizat sub cele trei forme: activitati comune, grupuri mici si individuale. S-au organizat astfel activitati de observare, lecturi dupa imagini, convorbiri, jocuri didactice, memorizari etc. in care copiii cu instabilitate motorie, lentoare psihica si intarziatii psihic au avut posibilitatea sa observe, sa denumeasca, sa verbalizeze, sa descrie actiuni etc. sarcinile au fost diferentiate: progresive (mai ales pentru copiii cu lentoare psihica si pentru cei intarziati psihic pentru a le ridica nivelul reprezentarilor si al notiunilor la nivelul programei) si sarcini potentate si complicate pentru altii.

Paralel cu activitatile comune s-au desfasurat dimineata si diverse activitati alese (pe baza unui program judicious conceput) prin care au fost consolidate si completate diferite deprinderi si priceperi. Copiii au lucrat atat individual cat si in grupuri mici diferite lucrari de lipire cu seminte, colaje, tesaturi, pirogravuri etc., fiecare copil primind ajutor in realizarea sarcinilor de la alti colegi sau de la educatoare.

S-a constatat la finalul anului scolar ca, prin munca diferentiata, diferentele individuale privind continutul unor reprezentari despre lumea inconjuratoare s-au redus si, de asemenea, s-au consolidat si automatizat priceperile si deprinderile. Este important asadar lucrul cu copii in functie de particularitatile individuale si de varsta pentru o activitate didactica corespunzatoare.

Educatia este actiune si definitia lui Durkheim este explicita in acest punct: "educatia este actiunea exercitata de catre generatiile adulte asupra celor care nu sunt inca mature pentru viata sociala." Actiune a unei personalitati asupra altor personalitati, cerere de comunicari psihologice intre fiinte umane, educatia tine de domeniul artei: arta de a crea conditii favorabile aceste actiuni profound susceptibile de a orienta evolutia unui subiect, arta de a menevra anumite tehnici de actiune, arta de a conduce spre obiective determinate pe cei pe care ii ai in sarcina. (G. Mialaret, 1990, p. 12)

Conform opiniei lui G. Mialaret educatia are mai multe acceptiuni:
1. Cea dintai acceptiune a termenului este aceea de institutie sociala sau sistem educational.
Aici trebuie sa mentionam ca educatia se refera la felul in care este structurat sistemul de invatamant, la obiectivele care ii sunt specifice etc.

2. A doua acceptiune a termenului de educatie este aceea de rezultat al unei actiuni, astfel educatia reprezinta totalitatea competentelor pe care le-au dobandit elevii ca urmare a implicarii lor in diverse programe de instruire si de formare.

Deci putem vorbi de:

competente asimilate; deprinderile insusite;

abilitatile, structurile operatorii si atitudinile formate;

de modurile de comportament structurate;

de formarea unor aptitudini si a unor trasaturi de personalitate.

Daca analizam cele doua sensuri ale educatiei prezentate mai sus putem afirma ca acestea se afla intr-o relatie directa, in sensul ca educatia-produs e conditionata si determinata de educatia- sistem.

3. Al treilea sens al cuvantului educatie se refera la dimensiunea procensuala a acesteia, care face posibila interactiunea dintre profesori si elevi, realizarea unor schimbari comportamentale atat la nivelul elevilor, cat si la nivelul cadrelor didactice.
4. Ultima acceptiune se refera la continutul acesteia sau altfel spus la oferta curriculara prin care se doreste atingerea obiectivelor educationale.

UNIVERSITATEA DIN PITESTI, FILIALA RM. VALCEA

FACULTATEA DE STIINTELE EDUCATIEI

PORTOFOLIU LA PEDAGOGIE

COORDONATOR, STUDENTA,

PROF. UNIV.DR. MAGDALENA DUMITRANA IULIANA ROXANA COCOS

ANUL I, GR. 1, PEDAGOGIE INVATAMANT PRIMAR SI PRESCOLAR

Cuprins

Construirea ambientului educational de Magdalena Dumitrana - rezumat

Tratarea diferentiata a copiilor amanati de la scoala - Articol din revista de pedagogie, 1977

Jucariile si cultivarea inventivitatii copilului - articol din revista de pedagogie nr. 4/1973

Cand ti se intinde o mana de ajutor - o intamplare pozitiva la scoala

Fara colinde si dezamagiti. o intamplare negativa la scoala

Definitia educatiei