Creativitatea si dezvoltarea ei in scoala

Este frecvent vehiculata ideea ca actul creatiei este un fapt ocazional, pe care il manifesta un numar restrans de artisti si inventatori geniali in marile momente ale inspiratiei. In fapt, noi toti suntem creativi zilnic. Ori de cate ori o problema e rezolvata intr-o maniera inedita, descoperim o noua utilitate a unui obiect banal sau ne lasam purtati ideativ, este implicata intr-un anumit grad creativitatea.

Creativitatea este procesul prin care se focalizeaza intr-o sinergie de factori (bio-psiho-sociali), intreaga personalitate a individului si are ca rezultat o idee/ un produs nou, original, cu sau fara utilitate si valoare sociala

Nivelurile creativitatii

Dupa Taylor exista urmatoarele niveluri ale creativitatii, ce reflecta intreg palierul de manifestari creative, de la cele cotidiene, obisnuite, la cele cu un puternic si pronuntat caracter de unicitate si originalitate:

creativitatea expresiva, forma fundamentala a creativitatii, care nu este conditionata de nici o aptitudine si e cel mai usor de surprins in desenele copiilor; caracteristicile principale ale acestui nivel al creativitatii sunt spontaneitatea si libertatea de exprimare;

creativitatea productiva, nivelul specific tehnicienilor, pentru ca presupune insusirea unor deprinderi care permit imbunatatirea modalitatilor de exprimare a creatiei;

creativitatea inovativa cea care pune in evidenta capacitatea de a sesiza relatii noi si neobisnuite, cai noi de interpretare a unei realitati cunoscute; se cauta o solutie noua, o interpretare originala a unor lucruri cunoscute, prin combinarea ingenioasa a unor elemente. Inovatia de acest fel sporeste simtitor productivitatea, imbunatateste procesul de predare-invatare-evaluare

creativitatea inventiva, care presupune intelegerea profunda a principiilor fundamentale ale unui domeniu si apoi modificarea decisiva a abordarii unui anumit fenomen; reprezinta nivelul creatiei persoanelor talentate care produc noi idei, solutii, tehnologii.

creativitatea emergenta, nivelul suprem al creativitatii, la care ajung foarte putini indivizi si presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care sa revolutioneze un intreg domeniu al cunoasterii; este cazul, de exemplu, al principiului evolutionist al lui Darwin sau al teoriei relativitatii a lui Einstein; acest nivel este cel mai greu de inteles si de explicat, iar cei ce il ating sunt catalogati drept genii.

Dimensiunile creativitatii

In anul 1963 R.L. Mooney a evidentiat aspecte ce s-au dovedit ulterior a fi principalele dimensiuni ale fenomenului creativ:

procesul creatiei;

personalitatea creativa;

produsul creatiei (performanta creativa);

mediul din care emerge creatia

Procesul creativ

Una din problemele care preocupa cercetatorii din domeniul psihologiei vizeaza modalitatea in care ia nastere o idee creativa. Astfel, actualmente au fost identificate urmatoarele etapele ale actului creativ (Graham Wallas):

Prepararea etapa initiala si obligatorie a oricarui act de creatie. Presupune sesizarea problemei, analiza datelor problemei (subiectul aduna informatii despre istoricul problemei, tentative de solutionare etc.). Daca problema nu poate fi rezolvata, are loc o "distantare" de problema (relaxare si trecere temporara la alte activitati), aspect care marcheaza trecerea la faza de incubatie

Incubatia are loc in inconstient si e de lunga/scurta durata (minute, ore, zile, luni sau chiar ani de zile). Este o perioada pasiva (efort redus) din punct de vedere al implicarii constiente in rezolvarea problemei, dar in care inconstientul realizeaza conexiuni noi si elimina ipotezele formulate anterior pentru a genera noi ipoteze sau pentru a gasi noi legaturi intre datele problemei.

Iluminarea (inspiratie, intuitie, insight) (cunoscuta si sub denumirea de momentul A-HA! solutia apare brusc in constiinta, pe baza etapelor anterioare. Exista sansa de a gasi solutia la o problema atunci cand ea nu polarizeaza explicit atentia creatorului. Pasteur avertiza asupra faptului ca intamplarea ajuta numai o minte pregatita (prin cautari, indoieli, framantari vis-a vis de o problema sau un aspect )

Verificarea reprezinta faza finala a procesului creativ. Materializarea ideii intr-un fapt, punerea in aplicare a solutiei care a aparut in etapa de iluminare (poem, tablou, model stiintific etc.), testarea acesteia prin eliminarea unor posibile erori sau lacune.

Cercetarile in domeniu au corelat creativitatea si cu alte aspecte ale psihismului uman. Astfel, una dintre cele mai intalnite asocieri se face intre creativitate si imaginatie, unele abordari apreciind chiar faptul ca in acest moment creativitatea ar fi noul nume al imaginatiei, pe cand altele fac distinctia intre acestea prin aspectul comportamental pe care il imbraca creativitatea fata de imaginatie.

Guilford a fost cel care a asociat creativitatea cu gandirea divergenta (gandirea care merge in diferite directii si cauta solutii variate, inedite de rezolvare a problemelor).

Creativitatea nu poate fi, insa limitata la factori intelectuali precum gandirea divergenta si imaginatia creatoare. Multi autori considera factorii nonintelectuali, precum motivatia, afectivitatea, atitudinile creative ca fiind cel putin la fel de importanti ca si factorii intelectuali amintiti.

Personalitatea creativa

T. Tardif si R. Sternberg (1988, apud M. Dinca, 2002, p. 32) sintetizeaza rezultatele mai multor studii asupra caracteristicilor motivational-atitudinale ale personalitatii creative: spirit de aventura, perseverenta, inclinatie spre cercetare, deschidere catre experiente noi, spirit de lider, disciplina si capacitate de ordonare a propriei activitati, motivatie intrinseca, centrare pe sarcina, realizare independenta, competitivitate, nevoie de intimitate, prezenta sociala buna, toleranta la ambiguitate, interese multiple, valorizarea originalitatii si creativitatii, neconventionalitate in comportament, nevoie de "experiente de varf'. Unii autori se concentreaza asupra unei singure trasaturi, pe care o considera factor-cheie in performanta creativa. Astfel, multe relatari despre persoanele creative scot in evidenta inaltul nivel de motivare al acestora. A. Roe este de parere ca singura trasatura comuna personalitatilor inalt creative e "faptul de a fi profund absorbite de munca lor', in timp ce C. Cox subliniaza ca "tinerii eminenti se disting nu numai prin capacitati intelectuale inalte, ci si prin perseverenta innascuta si efort, incredere in capacitatile proprii si putere de caracter'.

In anii '80, Teresa Amabile propunea un model componential al creativitatii, care descrie factorii cu un rol important in obtinerea performantei creative, si anume: deprinderi specifice domeniului, abilitati creative si deprinderi de lucru, motivatie intrinseca (Amabile, 1983, 1997)

In categoria atitudinilor creative literatura de specialitate s-a oprit in special asupra urmatoarelor aspecte:

.increderea in fortele proprii si inclinatia puternica pentru realizarea de sine;

.interesele cognitive si devotamentul fata de profesiunea aleasa;

.atitudinea antirutiniera, menita sa incite la analiza critica a experientei si sa deschida calea unor noi experimentari;

.cutezanta in adoptarea de noi scopuri neobisnuite, indepartate si asumarea riscurilor pentru indeplinirea acestora;

.perseverenta in cautarea de solutii pentru realizarea proiectelor propuse, precum si disponibilitatea de revizuire continua a proiectelor pentru optimizarea lor;

. simtul valorii si atitudinea valorizatoare, care duc la recunoasterea deschisa a valorii altora si la afirmarea onesta si demna a valorii proprii.

Exista si reversul acestor atitudini, atitudinile necreative, care sunt considerate factori de blocaj pentru creativitate. G. Davis (1999, p. 173, apud C. Cretu, 2002, p. 56) prezinta o lista de atitudini considerate necreative:

. egoismul (intoleranta, centrarea pe sine, snobismul);

. impulsivitatea exagerata (nerabdarea, iresponsabilitatea, imprudenta);

. incapatanarea, cinismul, razvratirea, lipsa de cooperare;

. imaturitatea, copilariile, neindemanarea;

. neatentia, uitarea, distragerea;

. toleranta slaba la frustrare, lipsa de comunicare

Blocajele creativitatii

Pentru ca sistemul educational sa incurajeze activitatile creative ale elevilor, un prim pas il reprezinta identificarea obstacolelor exterioare sau inerente individului, care sunt cunoscute sub numele de blocaje sau factori inhibitori ai creativitatii. Mai multi autori (A.I. Osborn, A. Simberg, S. Shore, dupa, Salavastru, 2004) fac distinctie intre blocajele perceptive, emotionale si culturale:

blocajele perceptive - familiarizarea cu un anumit mediu ne impiedica, de cele mai multe ori, sa vedem unele semnificatii, relatii sau idei noi. Obisnuinta de a percepe lucrurile intr-o anumita maniera poate inhiba sau bloca un proces creativ. Perceptia noului presupune ca spiritul nostru sa fie capabil sa "rupa" vechile raporturi si sa se elibereze de legaturile stabilite anterior.

Ex: dificultatea de a identifica problema reala ce trebuie solutionata;

Perceptia de sine devalorizanta, ce apare in afirmatii de genul " eu nu sunt creativ

blocajele emotionale - evidentiaza rolul important al factorilor afectivi in creativitate. Sursele de insecuritate (nesiguranta) si anxietate (frica) sunt incluse in aceasta categorie: teama de a fi ridicol, teama de a nu comite o greseala si a nu se face de ras, teama de a fi diferit de ceilalti, timiditatea, tendinta catre perfectiune.

Tot aici putem face referire si la efectul negativ pe care il pot avea asupra procesului creativ  oprirea prematura la o solutie care nu totdeauna este cea mai buna, lipsa de perseverenta, descurajarea rapida in fata dificultatilor, incapacitatea asumarii riscului intelectual s.a.

blocajele culturale si sociale - printre care se numara conformismul, tendinta oamenilor de a se alatura valorilor si reprezentarilor celorlalti. Aceasta apare , de obicei, datorita faptului ca persoanele cu idei noi sunt privite cu suspiciune sau chiar cu dezaprobare, ceea ce-i poate descuraja.

De exemplu, aici putem face referire si la accentul pus in scoala pe reproducere, lipsa de apreciere a originalitatii, sanctiunea curajului de a pune intrebari "incomode din punct de vedere stiintific" conduc la cultivarea comportamentului conformist (neproductiv in domeniul creativitatii).

Dezvoltarea creativitatii

Preocuparea ultimelor decenii pentru dezvoltarea creativitatii a evidentiat, prin intermediul studiilor in domeniu, faptul ca rolul pe care cadrul didactic il poate juca pe aceasta dimensiune poate fi marcant. Cu alte cuvinte, cadrul didactic poate influenta dezvoltarea creativitatii mai ales prin :atitudine pozitiva fata de creativitate (sa cunoasca ce inseamna creativitate si care-i sunt posibilitatile de dezvoltare a propriei creativitati), respectarea personalitatii creatoare a elevului (caci de multe ori profesorul caracterizeaza elevii creativi drept: enervanti, care tulbura linistea clasei, vin cu idei ciudate, doritori de a face totul altfel etc. Este de preferat provocarea elevilor cu idei incongruente, neimpunerea propriilor idei, respectarea ideilor inedite si incurajarea intrebarilor neuzuale - sa-i inveti sa adreseze intrebari , sa le reformuleze etc., ), lider democratic (intretine o atmosfera permisiva, invita grupul sa participe, nu impune, respecta nevoile elevilor, le ofera credibilitate etc.), creativitate in desfasurarea orelor (sa puna elevii sa abordeze o problema din unghiuri diferite, sa o interpreteze, sa caute independent o solutie, invatarea prin descoperire etc.), evaluare de ordin formativ (evaluarea competentelor, aplicarea cunostintelor in contexte noi, rezolvarea de probleme, sa evidentieze aspectele pozitive si progresele inregistrate) etc.

Metode de stimulare a creativitatii

Preocuparea pentru dezvoltarea spiritului creativ a condus si la elaborarea unor metode si procedee specifice de stimulare a creativitatii. Le amintim aici pe cele mai cunoscute: brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, discutia--panel. Este vorba de tehnici care sunt operante mai ales in conditii de grup. Acestor metode, care au deja o indelungata traditie de utilizare, li s-a adaugat, in ultimii ani, ceea ce se s-a numit rezolvarea creativa a problemelor ("creative problem solving', prescurtata CPS). Aceste tehnici de grup pot facilita exprimarea membrilor grupului, prin ele se exploreaza potentialul intuitiv si asociativ, se pot extrage idei si sugestii novatoare. Unii autori considera ca situatia de grup reprezinta un stimul pentru indivizi, ii poate elibera pe multi de blocajele lor interioare, iar asociatiile se pot produce cu o mai mare usurinta. Sunt insa si situatii cand grupul poate reprezenta o frana pentru indivizi, impiedicandu-i sa se concentreze si sa dezvolte idei noi. Chiar daca exista anumite controverse referitoare la posibilitatea stimularii creativitatii prin intermediul grupului, sunt extrem de raspandite cursurile de educare a creativitatii, care fac apel la tehnicile de grup si care au inregistrat rezultate semnificative in aceasta directie.

Brainstorming (brain = creier; storm = furtuna) Furtuna in creier sau metoda asaltului de idei, initiata de psihologul american Alex F. Osborn (1938), este una dintre cele mai cunoscute metode de grup, folosita pentru producerea ideilor creative. Esenta acestei metode consta in separarea momentului emiterii ideilor de momentul evaluarii lor. Din acest motiv, brainstorming-ul se mai numeste si metoda evaluarii amanate sau "metoda marelui da' ("the big yes'). Grupul de brainstorming este format din 5-12 persoane (este preferabil ca ele sa fie de diverse profesiuni), cu urmatoarea structura: un conducator (animator), un secretar, membri. In constituirea grupului trebuie respectate cateva exigente: participarea benevola a membrilor, relatiile amiabile intre participanti si interdictia de a face parte din acelasi grup un sef si un subaltern.

Brainstorming-ul se desfasoara in trei etape. in prima etapa se identifica si se formuleaza problema, apoi animatorul invita participantii, cu cel putin doua zile inainte de sedinta, informandu-i asupra datei, locului si temei de dezbatere. Etapa a doua este sedinta propriu-zisa de brainstorming. Conducatorul reaminteste problema ce urmeaza a fi discutata si cele patru reguli ale brainstorming-ului (care vor fi consemnate pe tabla):

a)  Judecata critica este interzisa!

b)  Dati frau liber imaginatiei (idei cat mai absurde, mai fanteziste)!

c)     Ganditi-va la cat mai multe idei posibile!

d) Preluati si dezvoltati ideile celorlalti!

Eliminarea judecatilor critice este, probabil, cea mai importanta regula a brainstorming-ului, si asta deoarece s-a constatat ca aceste critici sunt paralizante, sunt dusmanul imaginatiei. Intr-un grup de 10 persoane in care critica este inlaturata se produc 150-200 de idei pe ora, in timp ce in altul, in care critica este admisa, se produc doar injur de 20 de idei pe ora. In vederea respectarii acestei reguli au fost elaborate si liste de fraze sau expresii care produc blocarea creativitatii si a caror utilizare e interzisa: "Este o pierdere de timp', "S-a mai incercat si n-a mers', "Este absurd', " Nu vom fi luati in serios', "Vom discuta despre acest lucru alta data', "Nu putem face asta', "Glumesti, nu?' etc. In ceea ce priveste exigenta emiterii unei cantitati cat mai mari de idei, ea pleaca de la premisa ca intr-un numar mare de idei exista mai multe sanse sa se afle si idei creative, potrivit principiului "cantitatea genereaza calitatea'. De asemenea, se incurajeaza dezvoltarea, ameliorarea, combinarea ideilor celorlalti, pentru ca se pot obtine constructii noi ca rezultat al contagiunii de grup.

Participantii la sedinta (asezati in jurul unei mese) isi formuleaza, pe rand, ideile cu privire la problema pusa in discutie. Fiecare spune tot ce-i trece prin minte in legatura cu problema respectiva, fara vreo preocupare de selectie sau judecata critica. Interventiile trebuie sa fie scurte, enuntiative. Au prioritate la cuvant cei care enunta o idee derivata din propunerea antevorbitorului. Conducatorul sedintei de brainstorming trebuie sa aiba oarecare experienta in acest domeniu. El vegheaza la respectarea regulilor enuntate (incalcarea lor se sanctioneaza chiar cu excluderea din sedinta), dirijeaza participarea la discutii, asigura o atmosfera destinsa, prietenoasa, informala. Secretarii sunt persoanele care noteaza toate propunerile facute, fara a consemna si numele celor care au facut propunerea. Sedinta poate dura intre 15 si 60 de minute.

Etapa a treia se desfasoara peste l-2 zile de la sedinta de brainstorming. Un comitet de evaluare analizeaza si selecteaza ideile valoroase, solutiile cele mai potrivite ale problemei puse in discutie. Brainstorming-ul ofera posibilitatea manifestarii libere, spontane a gandirii si imaginatiei membrilor grupului, precum si cresterea productivitatii creativitatii individuale ca urmare a interactiunii membrilor intr-o situatie de grup. Tehnica asaltului de idei nu este indicata insa pentru orice fel de problema. Osborn recomanda chiar evitarea utilizarii brainstorming-ului in cazul problemelor de judecata, de alegere sau de decizie. Aceasta metoda se utilizeaza mai frecvent pentru gasirea de idei deosebite in domeniul publicitatii, in domeniul comercial, in domeniul tehnic. Ea se poate folosi si in scoala, atat in cadrul orelor curente, cat si in cadrul orelor educative ori in cercurile pe specialitati.

Metoda 6-3-5 valorifica, de asemenea, potentialul creativ al grupului. Un numar de persoane se imparte in grupuri de cate 6. Fiecare membru al grupului are in fata o foaie de hartie pe care o imparte in trei coloane. Liderul enunta problema, iar membrii grupurilor noteaza trei idei, cate una in fiecare coloana. Apoi, fiecare participant trece foaia sa vecinului din dreapta si preia, la randul sau, foaia vecinului din stanga. Se lucreaza pe cele trei idei ale vecinului din stanga: se fac completari, imbunatatiri, precizari ale acestora. Urmeaza o noua deplasare a foilor. Rotirea se face de 5 ori, pana cand ideile emise de fiecare membru al grupului sunt vazute de toti ceilalti. La sfarsit, conducatorul strange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta care sunt cele mai bune propuneri.

Metoda se numeste 6-3-5 pentru ca sunt 6 membri ai grupului care emit 3 idei, iar acestea sunt prelucrate fiecare de 5 persoane. Prin aceasta metoda se obtine o cantitate mare de idei. Chiar daca unele dintre ele se vor repeta, altele vor fi banale ori prea generale in raport cu problema pusa in discutie, va exista totusi un numar suficient de mare si variat de solutii pentru a avea de unde alege. De exemplu, incercati sa folositi aceasta metoda pentru a obtine sugestii vizand modul de desfasurare a seminariilor, modul de petrecere a timpului liber de catre elevi etc.

Metoda Phillips 6-6 poate fi utilizata atunci cand avem de-a face cu grupuri mari de persoane. Pentru a putea obtine participarea directa si personala a tuturor membrilor grupului la activitate, Donald J. Phillips (1948) propune divizarea grupului mare in grupuri mai mici, de 6 persoane, care urmeaza a discuta o problema timp de 6 minute (de aici si denumirea metodei). Se procedeaza astfel: conducatorul grupului anunta tema discutiei, apoi se constituie grupele de cate 6 persoane, care isi aleg fiecare cate un coordonator. Acesta are misiunea de a asigura participarea tuturor membrilor la discutie, de a facilita obtinerea solutiilor si de a nota solutiile la care s-a ajuns. Se discuta timp de 6 minute. Dupa expirarea timpului, fiecare grup isi face cunoscute solutiile prin intermediul coordonatorului. Solutiile fiecarui grup pot fi consemnate pe tabla. Sinteza o poate face animatorul sau poate avea loc si o discutie intre coordonatorii de grupuri.

Aceasta metoda are avantajul ca intr-un interval de timp relativ scurt (4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in grup, 2 minute pentru raportul fiecarui grup si 20-30 de minute discutia finala) este consultat un numar mare de persoane, se obtine o varietate de solutii si argumente si se obisnuiesc membrii grupului cu tehnica argumentarii, a sustinerii unui punct de vedere, dar si a ascultarii opiniei celuilalt. Metoda Phillips 6-6 poate fi utilizata cu succes la scoala ca modalitate de a obtine argumente pro si contra unei alternative de actiune, pentru stabilirea cauzelor unei situatii mai dificile din evolutia grupului etc.

Material preluat dupa Salavastru, D., (2004), Psihologia educatiei,

Ed. Polirom, Iasi.

ANEXA

EXERCITII INDISPENSABILE IN ACTIVITATEA UNUI GRUP CREATIV

v    Compozitii literare

inspirate de o anumita imagine (o ilustrata sau un tablou celebru, o anumita culoare, pete de cerneala, capodopera din sculptura, diverse figuri geometrice etc.)

apeland la o bucata muzicala

cu inceput dat (de exemplu: "Mi-e dor", "Imi amintesc")

utilizand obligatoriu unele cuvinte date (varianta: compunerea unei "retete culinare" cu ingrediente stabilite; de exemplu: melancolie, spanac, zahar, gandaci, branza, mila etc.)

invocand un text dintr-o carte sau un aforism cunoscut

colaj intre doua lucrari renumite (Cenusareasa si La scaldat)

realizarea unei povestiri pe o tema sugerata, cu gasirea unui numar de trei finaluri: unul tragic, unul moralizator si unul umoristic

compunere prin contorsionarea unor evenimente cruciale din istorie (de exemplu: "Decebal a cucerit Roma) sau prin plasarea unei personalitati marcante din stiinta si cultura umana, intr-o perioada diferita de cea in care a trait realmente (De exemplu: "Leonardo Da Vinci, angajat la NASA" etc.)

creatie literara dupa un anotimp

povestire despre oameni si animale neobisnuite (de exemplu: "Cel care s-a vindecat de sida" sau "Maimuta care canta")

Povestea unei lacrimi

Compunerea unei poezii in grup, apeland la intregul efectiv de participanti. Unul dintre membri, scrie pe o coala, un vers cunoscut sau unul creat "ad hoc", indoaie foaia pentru a-i asigura anonimatul, recopiind doar ultimul cuvant, dupa care, plaseaza foaia urmatorului coechipier. Acesta preia travaliul, procedand similar. Dupa ce toti participantii si-au adus contributia la realizarea poeziei, hartia se despatureste pentru a savura impreuna versurile obtinute astfel.

Gasirea de titluri inspirate

Conceperea unor anunturi pentru "Mica publicitate"

v    Utilizari neobisnuite (pentru diverse obiecte, indeosebi uzuale sau pentru fiinte)

v    Imbunatatirea unui produs oarecare (un pix, un aragaz, o jucarie, o mobila de dormitor etc.)

v    Consecinte posibile la situatii, evenimente cotidiene sau fanteziste (de exemplu: ce se poate intampla intr-un bazar sentimental?, ce s-ar intampla daca plantele si animalele ne-ar putea citi gandurile?, ce s-ar intampla daca am depista supradotatii din lumea animala?, ce s-ar intampla daca Soarele s-ar stinge?, ce s-ar intampla daca intr-o dimineata ne-am trezi cu sexul schimbat?)

v    Gasirea de solutii pentru rezolvarea unei situatii reale sau imaginare (ce ai face daca azi ar fi ultima zi din viata ta; ai prins pestisorul de aur si el doreste sa-ti indeplineasca trei dorinte; cum poti sta suspendat de tavan, ce ai face daca ai fi Dumnezeu pentru o zi, ce ai lua cu tine daca ai naufragia pe o insula pustie, ce ai face daca ai castiga la un concurs un milion de dolari, ce ar afce un elev daca ar fi , pentru o zi, directorul scolii sale etc.)

v    Descoperiri utile neinventate inca (programator de vise, aparat antistres, pastile pentru regenerarea dintilor, tigari inofensive, pantofi zburatori, oglinda pentru sondarea inconstientului etc.) Varianta: inventii inutile( patura care sa fie crescatorie pentru purici, pictarea cartofilor inainte de a-i pune in ciorba etc.)

v    Similitudini intre fiinte, obiecte, fenomene, insusiri etc.(De exemplu: ceainic-vapor; pian-vioara etc.)

v    Jocul cuvintelor

enumerari de cuvinte in conditii restrictive (de exemplu: se precizeaza prima sau ultima litera etc.)

gasirea de cuvinte care sa aiba sens, indiferent din ce parte le citesti (de exemplu: coc-coc, cos-soc, cal-lac, doc-cod, car-rac, sar-ras etc.)

elaborari de sinonime

punti de cuvinte. Se aleg doua cuvinte, cat mai diferite semantic si se cere gasirea altor cuvinte, care din aproape in aproape, sa stearga distanta initiala dintre ele. De exemplu: intre cascaval si mister, geanta si sare, unghie si stele, marar si extraterestru etc.

v         Construirea de propozitii in anumite conditii

sa aiba un anumit numar de cuvinte, iar fiecare cuvant sa inceapa sau sa se termine cu o litera indicata

completari de fraze neterminate

gasirea unui alt final pentru o lucrare literara cunoscuta

lantul cuvintelor. Cineva rosteste inceputul unei fraze, aceasta este preluata si continuata de vecinul sau, apoi de altcineva, pana cand sunt angrenati toti cei de fata.

Rezonanta cuvintelor. Se audiaza o piesa muzicala expresiva, timp de 4-5 minute. Fiecare participant, noteaza trei cuvinte (in functie de starea pe care i-a generat-o muzica respectiva). Pornind de la aceste cuvinte, sunt concepute trei fraze. Pe rand, fiecare membru al grupului da citire productiilor sale si alege o fraza, din totalitatea celor emise de coechipierii sai- fraza- care in conexiune cu una din propriile lui creatii, ii vor inspira o noua constructie metaforica. De xemplu: se asculta "Fuga"de J. S. Bach. In functie de cuvintele alese (sublim, forta, iubire) se elaboreaza trei reflexii ("Muzica lui Bach este o poarta inconfundabila spre sublim", "Spiritul are suficienta forta pentru a domina trupul", "Dragostea e perisabila, dar este tot ce avem mai bun"). Din productiile celorlalti se alege fraza: "Iubirea poate imblanzi orice fiinta, chiar si pe Satan". Aceasta constructie va genera o noua cugetare: "Muzica lui Bach emana atata iubire ca poate imblanzi orice fiinta, chiar si pe Satan".

v    Exercitiul dialogului

dialog cu propria ta umbra

dialog umoristic. De exemplu: intre Adam si Eva; intre un om care sforaie si perna lui; intre un purice si piele; intre Eminescu si un extraterestru etc.

v    Jocul intrebarilor

elaborarea unor intrebari problema, cu privire la aer, apa, foc, stele. De exemplu: ce masuri trebuie sa ia omenirea pentru a stopa scaderea vertiginoasa a stratului de ozon din atmosfera?

Intrebari cu diverse destinatii: adresaste lui Dumnezeu, unei nuci, unei muste etc.

Intrebari "De ce?": De ce crezi ca omul rade iar animalele nu rad?; de ce mint femeile?; De ce trebuie sa murim?; De ce surade "Gioconda"

v    Exercitiul de mima

v    Jocul desenelor

sa se deseneze cat mai multe figuri, pornind de la un cerc sau triunghi, patrat etc.

Interpretarea unor linii, figuri geometrice sau desene

Realizarea unor desene complexe, prin asocierea de figuri geometrice, imagini etc.

Desenarea portretului propriu. Pe o parte a colii de hartie iti desenezi figura , asa cum te vad altii, iar pe verso, asa cum stii ca este chipul tau in realitate, inclusiv cu trasaturi inaccesibile altora. Plansele sunt adunate, se amesteca si se redistribuie participantilor. Fiecare persoana empatizeaza cu chipul primit si il interpreteaza. In final, "posesorul" obrazului respectiv se deconspira, confirmand acuratetea "diagnosticului" facut de colegul sau.

Realizarea unei picturi, pe fondul unei partituri muzicale serene, linistitoare, ce stimuleaza introspectia.

Identificarea emblemei si a culorii personale si exprimarea lor prin desen, pictura.

Crearea unei picturi in grup la care sa participe toti cei prezenti

v    Colaj din plastilina, flori, frunze, pietre, scoici etc.

v    Scrisoare catre mine insumi

v    Calatorie interioara prin intermediul unei mandale

v    Inventar al dorintelor

v    Exercitiul empatic. Toti membrii grupului sunt invitati sa empatizeze cu cele mai diferite lucruri

v    Completarea unui chestionar:

De ce ne nastem?

Ce este lumina?

Ce este un curcubeu?

Cine (ce) este Dumnezeu?

Ce s-ar intampla daca oamenii si-ar pierde imaginatia?

Daca nu am fi oameni, atunci ce am fi?

De ce nu ne putem cunoaste pe noi insine niciodata?

De ce are marea valuri?

Ce inseamna sa fii creativ?

Cum stim daca suntem sanatosi mental