Criterii de construire a strategiilor didactice

Criterii de construire a strategiilor didactice

O strategie se situeaza intotdeauna in spatiul definit de variabilele specifice unei situatii de instruire. Cautarea strategiei trebuie sa se bazeze pe analiza situatiei date, pe inventarierea resurselor si constrangerilor umane, materiale si procesuale existente sau posibile. Acestei faze de examinare ii urmeaza o a doua, cea de sinteza sau de integrare intr-un posibil actional a datelor si elementelor retinute selectiv.

Trebuie luati in seama si o serie de factori psihopedagogici ierarhizati in ordinea gradului de influentare. Astfel, problema esentiala de care depinde producerea invatarii este problema implicarii, a angajarii elevului, cu toate fortele sale, in sustinerea acestui efort, care coreleaza strans cu motivatia si cu cunoasterea propriilor rezultate.

Cele patru categorii de elemente constitutive ale strategiei sunt:

Exista o varietate de combinatii sau strategii pedagogice aplicabile pentru a dirija invatarea. Aceste combinatii nu se realizeaza intamplator, ci in functie de anumite criterii. Profesorul Dan Potolea considera ca in construirea strategiilor pedagogice pot fi luate in seama sase criterii, fiecare cu cate trei diviziuni.

Organizarea elevilor

-individual

-grupal

-frontal

2. Organizarea continutului transcris

-fragmentat

-integrat in unitati

-global

Prezentarea continuturilor

-expozitiv

-problematizator

-descoperitor

4. Interventiile cadrului didactic

-permanente

-episodice

-alternante

5. Exercitiile aplicative sau de consolidare

-imediat

-seriat

-amanat

6. Evaluarea

-sumativa

-formativa

-alternanta

Factorii determinanti in alegerea strategiei

Alegerea strategiei este o problema de conceptie inainte de toate. Este vorba de raportare la conceptia pedagogica generala, dominanta, a unei perioade istorice date, la care cadrele didactice se refera explicit sau implicit. Orice strategie sau metodologie se construieste pornindu-se de la o teorie sau conceptie, explicita sau implicita. Conceptiile moderne pun accentul pe stimularea activitatii proprii a elevului, pe participarea lui efectiva si cu toate fortele in actul invatarii, ceea ce favorizeaza optiunea pentru utilizarea unor strategii activ- participative si interactive sustinute de integrarea unor metode, suporturi didactice si forme de organizare a elevilor de o maniera care sa sprijine acest activism si o crestere a valorii formativ - educative a invatarii.

De conceptie tine si cunoasterea resurselor umane, examinarea profilului elevilor cu care se lucreaza, pentru a se alege o strategie care sa-i determine pe toti acestia, fie ca sunt mai lenti sau mai rapizi in gandire, sa profite la maximum de exercitiul de invatare la care vor fi supusi. Sunt de luat in considerare:

caracteristicile clasei de elevi sau ale microgrupurilor organizate in cadrul acesteia

caracteristicile psihice si fizice ale varstei si ale individualitatii elevilor (capacitate de invatare, rezistenta la efort, ritm al gandirii, suport motivational si atitudinal, experienta anterioara)

Cadrul  didactic trebuie sa aiba in vedere propriile competente, caracteristici si calitati umane (capacitate de reflectie pedagogica si de analiza a situatiilor de instruire, experienta didactica acumulata, stil de predare).

O strategie nu se poate elabora sau adopta fara sa se tina seama de obiectivele urmarite, care constituie principalul organizator sau principiu dinamic al punerii in actiune a tuturor celorlalte elemente componente ale procesului de instruire. "Numai prin raportare la obiective se poate defini cu claritate ceea ce este resursa si ceea ce este constrangere. O resursa care nu are nimic de-a face cu realizarea unui obiectiv inceteaza de a mai fi o resursa si devine adeseori o constrangere. Cand o resursa sau o constrangere se incadreaza in strategia realizarii unui obiectiv, ea devine un mijloc pe care ne putem bizui. Cu cat o strategie va fi mai precis focalizata pe obiective clar definite, cu atat ea va fi mai eficace.

In elaborarea strategiei un rol important il are si natura continuturilor reactivate si structurarea logica a acestora. Pentru unul si acelasi continut sau subiect de tratat se pot intrevedea strategii diferite.

Efortul reflexiv si constructiv al profesorului va continua, apoi, concentrandu-si atentia asupra intrebarii: "Cum va prezenta continutul respectiv elevilor?" Astfel va lua in consideratie caracteristicile tipului de experienta de invatare celei mai adecvate situatiei date. Va tine seama de faptul ca fiecare tip de invatare reclama conditii specifice si conditii generale de natura sa se obtina reusita acesteia.

In functie de aceste cerinte, urmeaza alegerea cu competenta a metodelor, suporturilor didactice si a mijloacelor indispensabile realizarii actiunilor prevazute. Se stabilesc formele de organizare a activitatii elevilor (frontale, pe echipe, individuale) si suporturile informationale (orale, scrise, audio- vizuale, imagistica).

Alegerea strategiei se face intotdeauna in spiritul cel mai pragmatic posibil, in confruntare cu diverse criterii de eficacitate sau de optimizare care permit sa se efectueze o comparatie relevanta intre diverse stategii avute in vedere initial, sa se dea castig de cautza celei mai bune.

Urmand aceasta suita de operatii si criterii, se poate spune ca strategia poate fi considerata ca o forma globala de a opera sau de a manevra optim resursele metodologice adecvate unei situatii de instruire determinate.