Cunoasterea clasei de elevi ca grup social

Cunoasterea clasei de elevi ca grup social

UTILITATEA CUNOASTERII CLASEI DE ELEVI CA GRUP SOCIAL

Eforturile profesorilor de a cunoaste particularitatile grupurilor de elevi cu care lucreaza au o tripla finalitate (M. Zlate, C. Zlate, 1982):

Praxiologica - intrucat, pe baza informatiilor obtinute, profesorii pot sa conceapa modalitati practice de interventie psihopedagogica, de natura sa-i mobilizeze pe toti elevii clasei pentru a participa la realizarea obiectivelor care revin colectivului din care fac parte, sa se implice activ si direct in viata de grup. Cunoasterea grupului clasei de elevi ca grup urmareste, asadar, in primul rand, ameliorarea functionalitatii si a eficientei acestuia. Pentru a preveni aparitia unor eventuale fenomene de rezistenta sau riposta din partea grupului la initiativele de sporire a gradului de eficienta si de implicare colectiva in rezolvarea problemelor colectivului clasei, este necesara o buna cunoastere de catre profesori a atitudinilor si a opiniilor colective, a motivelor care pot sa-i determine pe elevi sa colaboreze, a valorilor dominante, a structurii grupului, la un moment dat si a tendintelor de evolutie ale acestuia

Organizatorica - caci permite o mai buna organizare si conducere a colectivelor de elevi, alegerea de catre profesori a celor mai potrivite structuri organizatorice pentru buna dirijare a activitatilor comune desfasurate in scoala.

Diagnostica si prognostica - pentru ca ii ajuta pe profesori sa inteleaga, sa explice si sa interpreteze, pe de o parte, starea actuala a grupului clasei, de exemplu, gradul de coeziune, de omogenitate, autonomie etc., iar, pe de alta parte, serveste anticiparii dinamicii viitoare a colectivelor de care se ocupa.

Situatii din viata sociala a colectivului unei clase, care solicita folosirea de catre profesori a unor metode obiective de cunoastere a grupurilor:

a) Preluarea de catre profesor a unei noi clase de elevi impune detinerea unor informatii despre particularitatile colectivului respectiv, asa cum se prezinta ele in momentul inceperii colaborarii cu noul profesor.

b) Aprecierea gradului de participare a elevilor la activitatile colective ale clasei este de natura sa puna in evidenta, in ultima instanta, eficienta grupului. Metoda cea mai folosita in acest scop este metoda observatiei sistematice. Ea permite obtinerea unor informatii despre frecventa si diversitatea propunerilor, sugestiilor ori a opiniilor formulate in grupul respectiv, dar si stabilirea profilului comunicational-participativ si a profilului comunicational-interactional al grupului (de exemplu, cine cu cine comunica, cat, ce si cum se comunica).

c) Cunoasterea relatiilor interpersonale in interiorul grupului prezinta o deosebita importanta pentru aprecierea climatului existent in grupul respectiv. Randamentul si productivitatea unui colectiv scolar, dar si evolutia lui, depind in mare masura de natura relatiilor care se stabilesc intre membrii acestuia. Existenta unor relatii preferentiale pozitive intre elevi, a unor afinitati si a unor constelatii amicale favorizeaza colaborarile si induc o atmosfera destinsa de lucru. Tehnica sociometrica

reprezinta una dintre metodele des aplicate de profesori pentru a cunoaste aceste aspecte.

d) Constituirea temporara a unor grupuri de munca, de creatie, de rezolvare a unor probleme reprezinta o alta situatie in care profesorii selecteaza elevii care vor intra intr-un anumit grup pe baza aprecierii afinitatilor existente intre ei si a disponibilitatii lor de a colabora. Stabilirea tipului de personalitate interpersonala reprezinta o alta metoda care poate fi de folos in aceste scopuri.

OBIECTIVELE CUNOASTERII CLASEI DE ELEVI

Obtinerea unei imagini unitare si complete asupra unei clase de elevi este rezultatul analizei grupului educational respectiv din mai multe perspective complementare (Cristea S., Constantinescu C., 1998, M. Zlate, C. Zlate, 1982):

a) Perspectiva structurala este de natura sa conduca la realizarea a trei obiective importante:

. Cunoasterea gradului de omogenitate sau de eterogenitate a grupului clasei, prin obtinerea unor informatii legate de compozitia acestuia: numar de membri, varsta, sex, mediu de provenienta, pregatire anterioara;

. Cunoasterea momentelor mai semnificative din evolutia grupului, de natura sa explice caracteristicile sale actuale;

. Cunoasterea stadiului de socializare in care se afla elevii clasei respective, pus evidenta de sistemul de statusuri si roluri, care functioneaza in interiorul grupului, la un moment dat. Toate interactiunile si ierarhizarile din interiorul acestuia ("echilibrari" sau "conflicte de rol"), prezenta structurilor centralizate sau descentralizate in cadrul grupului, relatia grupului cu alte grupuri. Asemenea informatii sunt de natura sa puna in evidenta fenomene definitorii pentru realizarea functiei de socializare a scolii, cum ar fi desprinderea copiilor de afectivitatea primara, specifica familiei, interiorizarea obligatiilor scolare ca norme societale, superioare, ca arie de cuprindere, celor familiale, multiplicarea criteriilor de recunoastere /dobandire a statusului fiecarui elev, prin luarea in consideratie, dincolo de performantele scolare imediate, a altor tipuri calitative de performanta legate de fondul aptitudinal / atitudinal al fiecaruia, capacitatea de autoorganizare si de colaborare s.a.

b) Perspectiva sociopsihologica analizeaza caracteristicile proprii ale colectivului, legate de activitatea dominanta de invatare, dar si de particularitatile specifice varstei elevilor ori de raporturile interindividuale dintre elevi si profesori sau raporturile cu mediul extrascolar, toate fiind de natura sa confere individualitate clasei de elevi. Abordarea din aceasta perspectiva contribuie la realizarea altor obiective specifice ale cunoasterii clasei de elevi:

. Cunoasterea acelor proprietati ale grupului care sunt definitorii pentru caracterizarea lui in termen de "sintalitate", analogic celui de personalitate (grup unitar sau dezbinat, grup cooperator sau refractar la cooperare, preocuparea dominanta pentru realizarea obiectivelor educative sau orientat cu preponderenta spre satisfacerea nevoilor afective ale membrilor sai etc.);

. Cunoasterea principalelor fenomene de grup, care se manifesta in interiorul colectivului clasei, de exemplu, manifestarea coeziunii si consensului sau aparitia unor tensiuni si conflicte, de ostilitate si agresivitate, precum si modul specific de reactie la aceste fenomene, prin adoptarea unor atitudini de toleranta, acceptare si adaptare ori de pasivitate, apatie, retragere, evaziune etc.;

. Cunoasterea particularitatii interactiunii si comunicarii dintre membrii grupului care se pot caracteriza prin gradul lor de extindere, caracter reciproc sau unilateral, eficacitate si influenta, existenta /inexistenta unor retele si structuri de comunicare folosite mai des in cadrul grupului, precum si a unor factori specifici de perturbare a comunicarii.

c) Perspectiva sociopedagogica este de natura sa ofere profesorilor informatii privind gradul in care clasa de elevi a ajuns sa intruneasca acele note caracteristice unui grup educational eficient: prioritatea acordata de grup realizarii scopurilor instructiv educative prescrise; adoptarea si respectarea unor norme de grup favorabile desfasurarii cu eficienta a activitatilor scolare; existenta unor lideri informali si formali, capabili sa asigure o conducere a grupului in directii dezirabile din punct de vedere pedagogic si sa asigure coeziunea interna necesara unei activitati productive. Obiectivele cunoasterii grupului clasei, in acest caz, vor viza:

. Scopurile membrilor grupului si ale grupului ca intreg, cu predominanta celor individuale sau de grup, a celor de sarcina ori a celor de mentinere, claritatea, si

complexitatea lor, acceptarea si angajare a membrilor grupului in realizarea acestora;

. Particularitatile normelor de grup - natura acestora (valoare, caracter dezirabil pedagogic) gradul de acceptare a lor de catre grup si fenomenele provocate de respectarea sau nerespectarea lor (satisfactie / insatisfactie, conformism / noncomformism, deviante etc.;

. Conducatorii (liderii) grupului si stilul de conducere acceptat de grup, efectele asupra activitatii grupului a stilului de conducere al diferitilor lideri.

d) Perspectiva socio-comunitara - permite "analiza clasei din perspectiva raporturilor de democratie directa exprimate in practica scolara la nivelul grupului educational de referinta" (Cristea S., Constantinescu C., 1998, pag. 213). Obiectivele

cunoasterii clasei de elevi, realizate prin cercetarea din aceasta perspectiva, vizeaza contributia colectivului respectiv de elevi la pregatirea civica a tinerilor care o compun prin:

. Identificarea comportamentelor de grup care atesta existenta sentimentului identitatii colective, de apartenenta la grupul clasei;

Disponibilitatea grupului de a accepta pluralitatea punctelor de vedere exprimate in interiorul sau ori in relatie cu alte grupuri;

. Comunicarea /colaborarea grupului, dincolo de cercul clasei, cu alte grupuri ale organizatiei scolare, institutionalizarea raporturilor de parteneriat;

. Capacitatea de mediere a conflictelor s.a.

Metode de cunoastere a grupurilor sociale

AUTOBIOGRAFIA GRUPULUI

Autobiografia grupului este o metoda de cunoastere a grupurilor de scolari prin intermediul relatarilor elevilor clasei respective despre momentele cele mai importante din evolutia colectivului lor, ori referitoare la intamplarile si situatiile traite si influenta pe care acestea le-au avut asupra comportamentelor individuale si de grup.

Profesorul le poate cere elevilor sa prezinte in scris propriile lor amintiri si aprecieri despre grupul lor, pornind de la cateva indicatii generale, de natura sa-i ghideze: de exemplu, cum s-a constituit grupul, care au fost momentele cele mai semnificative din evolutia lui, care sunt particularitatile grupului sub aspectele comunicarii intre membri, coeziunea grupului, conducerea lui, atmosfera resimtita, participarea la viata de grup etc. Este de asteptat ca relatarile sa fie subiective, influentate de personalitatea si experientele traite de fiecare membru, dar "important este sa luam in considerare elementele constante, care, intr-o forma sau alta, apar in toate autobiografiile redactate de membrii grupului - cele care exprima aspiratiile si doleantele acestora, neimplinirile si regretele lor" (M. Zlate, C. Zlate, op. cit. pag. 21). Din lectura relatarilor profesorul poate obtine informatii utile, pe baza carora poate sa aprecieze deschiderea membrilor grupului spre relatii productive intre ei, contextele care favorizeaza asemenea relatii, rivalitatile existente in grup, aparitia unor resentimente fata de lider, evolutia coeziunii grupului s.a. Metoda poate fi eficienta indeosebi atunci cand este vorba de scolari mari, capabili sa analizeze viata grupului din multiple unghiuri de vedere, dar chiar si in acest caz, este necesara organizarea unei discutii prealabile in clasa cu privire la aspectele relevante pentru particularitatile unei clase de elevi, de natura sa-i "ghideze" in redactarea autobiografiei grupului lor, asa cum cred ei de cuviinta.

OBSERVATIA STIINTIFICA (SISTEMATICA)

Observatia ca metoda de cercetare consta, in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta a diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau a grupului, ca si a contextului situational al comportamentului.

Observatia stiintifica are la baza anumite ipoteze si intrebari, fapt care ii asigura caracterul organizat si sistematic. Observatia stiintifica se realizeaza cu mijloace specifice de catre persoane cu pregatire speciala cu scopul explicit de a culege date cu caracter stiintific.

Observatia stiintifica urmareste sa dea o semnificatie lucrurilor si proceselor percepute, sa verifice ipotezele spre a stabili o lege de producere a lor. Observatia stiintifica presupune scopul cunoasterii si se desfasoara dupa reguli bine stabilite si indelung verificate, pentru a confirma sau infirma o teza anterioara.

Observarea elevilor in timpul desfasurarii activitatilor scolare este dificila si consuma mult timp. Prima sarcina este de a decide ce trebuie inregistrat. Uneori este usor sa inregistrezi cum vorbeste un elev, ce spune, dar fiecare act al vorbirii implica o inlantuire de cuvinte, o viteza a pronuntarii, un ton folosit, un numar de pauze intre cuvinte etc.

Realizarea unei grile de observatie, a unei liste cu rubrici care sa faciliteze inregistrarea si clasificarea datelor va contribui decisiv la selectarea unor aspecte semnificative. De exemplu, in legatura cu atentia unui elev, putem stabili initial o lista de aspecte: capacitatea de concentrare sau de fluctuatie, mobilitatea sau inertia etc. Constanta comportamentului intr-o mare varietate de situatii reprezinta aspectul important care trebuie retinut pentru interpretare.

Observatia stiintifica are urmatoarele caracteristici (dupa Sthal, H.H., 1974, p.138):

este metodica si fundamentata stiintific, adica are la baza o teorie, intentia de a spune observatiei anumite lucruri, altfel spus este fondata pe o ipoteza;

este sistematica, adica se desfasoara dupa un plan, nu haotic. Se urmareste in mod constant planul de observatie si eventual evolutia procesului, fenomenului pe etape, in timp;

este integrala, adica obtine, recolteaza o informatie globala asupra tuturor laturilor fenomenului, procesului, pentru ca realitatea nu poate fi inteleasa decat in totalitatea sa;

este analitica - presupune operatia de desfacere a unui fenomen in elementele lui alcatuitoare;

este precisa si exacta, fiind consemnat, in momentul observatiei;

este repetabila si verificabila;

este judecata critic, adica trecuta prin filtrul ratiunii, datele fiind comparate si verificate.

Etapele necesare elaborarii protocolului de observatie in clasa de elevi

1. Stabilirea scopului
2. Fundamentarea teoretica - cunoasterea domeniului
3. Stabilirea si lansarea ipotezelor - judecati apriori
4. Intocmirea grilei de observatie
5. Prelucrarea si interpretarea datelor
6. Extragerea concluziilor

Observatia se poate realiza in cadrul :

activitatilor didactice - lectii

activitatilor educative - ora de dirigentie

activitati extrascolare - excursii, vizite la diferite obiective cu caracter educativ.

In cadrul acestor activitati se pot observa urmatoarele aspecte din comportamentul elevului:

atitudini prezente la debutul activitatii - opozitie, pasivitate, cooperare, entuziasm;

atitudinile din timpul activitatii - spontaneitate, formulare de intrebari;

actiuni si miscari necontrolate - agitatie, ticuri, miscari ale ochilor, mainilor, corpului;

vorbirea - elemente din paraverbal;

modalitati de solutionare a problemelor - felul de realizare a temelor sau a exercitiilor din clasa.

Operationalizare - ex.: prietenia: - zambetul adresat reciproc; oferta de imprumut de obiecte fara alte obligatii;   discutii pe teme comune