Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Cunoasterea stiintifica unitate indestructibila dintre invatare si creatie. Formele de comunicare in stiinta

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Cunoasterea stiintifica unitate indestructibila dintre invatare si creatie. Formele de comunicare in stiinta

Invatarea si creatia stiintifica



Cunoasterea stiintifica este un proces complex daca o privim si din perspectiva altor componente ale sale.

Continutul cunoasterii stiintifice este dat, fireste, de creatia stiintifica. Aceasta este componenta ei decisiva, definitorie.

Cunoasterea stiintifica include, dupa opinia noastra, si un segment de invatare stiintifica (de asimilare). Aceasta se refera, in primul rand, la procesul de invatare stiintifica, sistematica prin scoala, contribuind la realizarea progresului stiintific si tehnic incorporat in forta de munca.

Cunoasterea stiintifica este un proces complex daca o privim si din perspectiva altor componente ale sale.

Continutul cunoasterii stiintifice este dat, fireste, de creatia stiintifica. Aceasta este componenta ei decisiva, definitorie.

Cunoasterea stiintifica include, dupa opinia noastra, si un segment de invatare stiintifica (de asimilare). Aceasta se refera, in primul rand, la procesul de invatare stiintifica, sistematica prin scoala, contribuind la realizarea progresului stiintific si tehnic incorporat in forta de munca.

Introducerea in continutul cunoasterii stiintifice a invatarii stiintifice este legata si de imprejurarea ca fiecare tema noua de cercetare in cursul vietii de munca reprezinta o invatare atat in fazele incipiente, cat si finale ale cercetarii. Nimeni nu poate crea nimic inainte de a invata perfect, riguros creatia inaintasilor.

Astfel, a crea inseamna a urma intotdeauna alte trasee (circuite informationale) si cu alte interconexiuni, in timp ce a invata are semnificatia de a repeta de mai multe ori aceleasi trasee, in cadrul unor conexiuni stabilite.

Din aceasta particularitate organica a procesului de invatare intelegem ca:

nu orice invatare se converteste in creatie stiintifica;

- pericolul instalarii conservatorismului si al invechirii cunostintelor este considerabil si chiar foarte actual, inclusiv in invatamantul din tarile dezvoltate

Formele de comunicare in stiinta

Asimilarea si incorporarea cunostintelor stiintifice in formarea (stiintifica) a fortei de munca si in productia de bunuri si alte servicii se realizeaza prin comunicarea cunostintelor stiintifice in principal prin intermediul lucrarilor stiintifice, al literaturii de specialitate.

Variatele categorii de lucrari stiintifice constituie tot atatea forme de comunicare a informatiei stiintifice. Dintre acestea, in cele ce urmeaza, retinem ca fiind mai importante urmatoarele:

Lucrari cu autoritate stiintifica, de consacrare:

Monografia este o lucrare stiintifica ampla, exhaustiva care abordeaza o problema, o forma sau o zona teritoriala; contine concluzii importante si cuprinzatoare privind caile, directiile si perspectivele de evolutie, probleme ce se mai cer clarificate. Este destinata publicarii in editura; dimensiunea este variabila, de la cateva sute, pana la cateva mii de pagini.

Tratatul abordeaza unitar si coerent cele mai importante concluzii, principii, teorii formulate in limitele unei stiinte, precum si metodele de investigatie. Oglindeste starea de dezvoltare a unei teorii stiintifice sau a unei stiinte. Este destinat publicarii si contine cateva volume si mai multe mii de pagini.



Manualul (se inrudeste cu tratatul) prezinta cunostintele, tezele, concluziile, principiile, teoriile unei stiinte in mod sistematic si in conformitate cu principiile didactice destinate formarii profesionale a specialistilor.

Manualele selectate intr-o prima forma, susceptibile imbunatatirii si completarii se numesc Note de curs.

Manualele universitare mai ample, cu un nivel mai inalt de abordare pot fi asimilate sau identificate cu tratatul. Toate variantele de manual pot face obiectul publicarii in editura.

Enciclopediile si dictionarele de specialitate sunt lucrari de referinta indispensabile in planul informatiei generale de specialitate. Cu unele exceptii, majoritatea nu includ rezultate originale, ci compileaza cu rigoare acumularile existente intr-un domeniu al stiintei. Fac obiectul publicarii, insumand unul sau mai multe volume, iar numarul de pagini este variabil.

B. Lucrari, pre si postconsacrare,
vizand verificarea ipotezelor existente
si formularea de noi ipoteze si directii de cercetare:

Studiul stiintific este o lucrare de cercetare stiintifica veritabila, care solutioneaza unele probleme si formuleaza altele noi, atat in planul ipotezelor, cat si al metodelor de cercetare; prefigureaza noutatile si tendintele viitoare de dezvoltare din stiinte. Dimensiunile studiului stiintific sunt mult mai reduse (decat lucrarile precedente), de regula situandu-se intre 20 si 100 de pagini. Unele se publica imediat, independent in brosuri sau in cadrul unor culegeri; altele mai tarziu, in functie de confidentialitate si alte interese.

Articolul stiintific este o forma prescurtata a unui studiu in care se redau principalele probleme, concluzii si propuneri in vederea publicarii in reviste de specialitate; are dimensiuni reduse, de regula pana la 20 de pagini.

Raportul de cercetare este rezultatul unui studiu stiintific in care se cuprind principalele constatari si solutii practice pentru un agent economic (firma, stat etc.), in special cand studiul s-a facut la comanda, pe baza de contract. Rareori, cu clauza speciala se poate publica sub forma concluziilor sau daca nu, cu titlu de informare a opiniei publice stiintifice.

Raportul stiintific imbraca forma de Memoriu stiintific, in cazul in care concluziile stiintifice ale raportului se prezinta Academiei Romane sau altor foruri stiintifice interne si internationale.

Comunicarea stiintifica este un rezultat partial sau final al unui studiu stiintific individual sau in grup; este axata, de regula, pe o idee de baza, insotita de analize de confirmare sau infirmare a ipotezelor, cu caracter de informare sau de dezbatere stiintifica inaintea publicarii; este rodul unor cercetari indelungate, individuale sau de echipa. Se prezinta scris (circa zece pagini) pentru sesiuni de comunicari stiintifice, unde se expun in 5-15 minute.

Referatul stiintific este rezultatul unui studiu stiintific individual sau in grup, destinat prezentarii intr-o dezbatere stiintifica, cu o tematica de regula restransa (conferinta, simpozion etc.), in vederea explorarii unor solutii si desprinderii unor concluzii si propuneri generale, cat mai larg acceptate, care preced decizii la scara firmei, ramurii, tarii si la scara internationala. Se prezinta scris (si tradus in limba straina, dupa caz, de regula, cu dimensiune intre 10-20 pagini care se expun oral, intre 5-15 minute, in functie de locul referatului stiintific in cadrul reuniunii si de importanta acestuia, apreciata de moderator. In cazul anumitor reuniuni stiintifice, nationale sau internationale, raportul stiintific se transmite inainte organizatorilor si se studiaza de cei interesati, astfel ca in zona respectiva se trece direct la dezbatere.

Interventia stiintifica este o forma de participare la o reuniune stiintifica prin care autorul comenteaza, apreciaza si corecteaza concluziile sustinute de un autor de comunicare sau de referat stiintific. Ea se expune oral pe durata a circa 5 minute; in forma scrisa ea cuprinde pana la 6 pagini.

C. Lucrari de popularizare a literaturii stiintifice:

Eseurile stiintifice prezinta concluziile si reflectiile stiintifice ale autorului intr-o problema de interes major, ca si opiniile altor oameni de stiinta, intr-o forma cat mai accesibila si pe cat posibil literara. Prin acesta se urmareste formarea si cucerirea opiniei publice pentru o problema de atitudine economica, sociala, culturala etc. Eseul stiintific se adreseaza in mod firesc unui public cititor cat mai larg posibil. Eseul stiintific poate avea dimensiuni restranse, ale unui paragraf, capitol, brosura sau ale unei carti.

Scrierile de popularizare se adreseaza celui mai larg public, constituindu-se ca instrument de cultura stiintifica, de convietuire si acceptare a unor produse, servicii sau schimbari pe care le genereaza un domeniu, o teorie stiintifica sau o tendinta in viata sociala, in plan national sau global.

Notele de lectura, comentariile si recenziile sunt forme relativ distincte de semnalare a aparitiei unor lucrari stiintifice, de evaluare cat mai exacta a mesajului stiintific si de plasare a unei lucrari stiintifice in randul celorlalte din literatura domeniului, existente in tara sau in strainatate. Oricine poate si trebuie sa realizeze astfel de lucrari, insa cele mai izbutite sunt, de regula, ale acelora care stapanesc domeniul stiintific caruia ii apartine lucrarea stiintifica.

Teza de doctorat si lucrarea de licenta sunt lucrari stiintifice asimilabile unora din cele prezentate mai inainte. Ele reprezinta faza de inceput a unei cariere stiintifice si didactice, si respectiv, de terminare a studiilor universitare.

Toate formele de comunicare reprezinta la un loc literatura economica de specialitate, suportul principal al informatiei stiintifice, documentele primare indispensabile asimilarii, invatarii stiintifice, formarii specialistilor si inovarii productiei de bunuri si de servicii in societatea moderna.



Procesul cunoasterii stiintifice poate sa fie definit omogen in felul urmator:

cercetarea stiintifica un concept care are circulatie astazi si sub denumirea de cercetare-dezvoltare (C-D) este definita generic ca o activitate sistematica si creatoare, menita sa sporeasca volumul de cunostinte, inclusiv cunostinte despre om, cultura, si utilizarea acestor cunostinte pentru noi aplicatii.

Cercetarea stiintifica fundamentala

Aceasta este o activitate teoretica sau experimentala fundamentala care are ca scop principal acumularea de noi cunostinte privind aspectele fundamentale ale fenomenelor si faptelor observabile, fara sa aiba in vedere o aplicatie deosebita sau specifica. Ea este menita sa descifreze legile naturii, gandirii si societatii si sa asigure astfel noi deschideri care imping mai departe cunoasterea stiintifica, progresul tehnologic, progresul economic si progresul social.

In cadrul acestui prim tip, un loc aparte, special il ocupa cercetarea fundamentala experimentala, orientata catre aplicatii practice de viitor. Sub acest aspect ne marginim sa ilustram, ca exemplu de cercetare fundamentala in economie, studiul resurselor planetare, in prezent si in viitor (formare si utilizare), precum si solutiile de acoperire a resurselor o data cu protectia mediului, care polarizeaza puternic lumea stiintifica (in neomalthusieni convinsi, in pesimisti prudenti, in optimisti prudenti si in optimisti entuziasti).

Din ambele categorii de cercetare stiintifica fundamentala mentionam cateva domenii: crestere economica si modelare; destructurare, structurare si dezvoltare; structuri economico-sociale institutionale si decizionale si transformarea acestora; analiza proceselor economice, variante de politici economice si predictie in economiile aflate in tranzitie si in economii de piata; probleme financiare, fiscale si monetare; sectorul public si restructurarea acestuia; competitia, firma si managementul firmei; sistemul stiintei, tehnologiei si informatiei; relatia politica economie - societate; relatii economice internationale si integrarea regionala; cercetari multidisciplinare, interdisciplinare si de epistemologie economica.

Cercetarea stiintifica aplicativa

Reprezinta este o activitate de investigare originala in scopul acumularii de noi cunostinte, dar orientata, in principal, spre un scop sau un obiectiv practic specific.

Cercetarea aplicativa, potrivit acestei definitii, foloseste rezultatele celorlalte forme de cercetare stiintifica (fundamentala si de dezvoltare), inclusiv cunostintele empirice acumulate in practica, in vederea convertirii lor in tehnici si tehnologii concrete, in masini si utilaje, in produse noi, in masuri concrete de organizare, de conducere economica, in studierea pietei, in exporturi etc.

Cercetarea si dezvoltarea
(dezvoltarea experimentala)

Constituie o activitate sistematica, in care se folosesc cunostintele existente acumulate de pe urma cercetarii si/sau a experientei practice, in vederea lansarii in fabricatie de noi materiale, produse si dispozitive, introducerii de noi procedee, sisteme si servicii sau imbunatatirii substantiale a celor deja existente.

In cadrul acestei forme de cercetare-dezvoltare (dezvoltare experimentala) pot fi distinse doua momente caracteristice:

proiectarea mentala a activitatii economice, materiale, artistice, sociale etc.;

executia proiectelor pe cale manuala sau cu mijloace tehnice





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1784
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site