Definirea si continutul evaluarii

Definirea si continutul evaluarii

1. Definirea si necesitatea evaluarii

Evaluarea este procesul de stabilire a valorii unei intreprinderi, a unei parti dintr-o intreprindere, a unui activ.

Valoarea poate fi definita ca reprezentand expresia baneasca a unui activ (real, financiar), a unei intreprinderi.

Obiectivul oricarei evaluari de intreprindere il reprezinta exprimarea unei opinii clare, neambigue, in privinta valorii acesteia sau, a unei parti din aceasta, pe baza unor proceduri considerate relevante de catre un evaluator.

De ce este necesara evaluarea

Din punctul de vedere al necesitatii efectuarii unei evaluari, pot fi identificate doua categorii de intreprinderi:

intreprinderi cotate, ale caror actiuni se tranzactioneaza la bursa de valori;

intreprinderi ale caror titluri nu sunt tranzactionate la bursa: societati pe actiuni necotate, SRL-uri, alte tipuri de societati comerciale.

Valoarea de piata a intreprinderilor cotate se determina pe baza pretului la care actiunile acestora se tranzactioneaza la bursa de valori.

Valoarea de piata a intreprinderii (valoarea capitalului propriu) sau, capitalizarea totala a pietei, se calculeaza prin inmultirea numarului de actiuni cu cursul bursier al actiunii intreprinderii respective.

"Companiile ale caror actiunii se tranzactioneaza public pe piata sunt evaluate si reevaluate, in mod constant, pe masura ce actiunile lor sunt cumparate si vandute de catre investitori. Aceste evaluari sunt reflectate in preturile fluctuante ale actiunilor lor".

(Les Livingstone, "Cum sa evaluam o afacere")

In cazul intreprinderilor necotate la bursa nu exista nici o referinta de piata in vederea determinarii valorii. Nu exista preturi care sa reflecte valoarea actiunilor acestora pe pietele financiare. Din acest motiv, stabilirea valorii acestor intreprinderi necesita apelarea la serviciile de evaluare.

2. Procesul de evaluare

Evaluarea intreprinderii este un proces complex care combina tehnicile de evaluare cantitative cu analiza calitativa a afacerii, a industriei respective, a conditiilor general economice.

In parcurgerea acestui proces, trebuie sa se tina cont de cateva aspecte esentiale.

Foarte important este faptul ca, valoarea poate insemna lucruri diferite pentru oameni diferiti si, in situatii diferite.

Valoarea se poate diferentia in functie de motivul pentru care se realizeaza evaluarea (scopul evaluarii), utilizatorii evaluarii, conditiile in care ea este apreciata.

Acest lucru inseamna ca actiunea aceleiasi intreprinderi poate sa fie evaluata in mod diferit, in functie de, scopul evaluarii, persoana sau, entitatea pentru care prezinta interes rezultatul evaluarii, presupunerile care se fac in privinta evolutiei viitoare a intreprinderii respective (isi va continua activitatea sau, va fi lichidata ?)

In prima parte a unui proces de evaluare, evaluatorul trebuie sa raspunda la cateva intrebari esentiale:

care este obiectul evaluarii si ce caracteristici are el?

care este motivul pentru care se realizeaza evaluarea?

cine sunt utilizatorii evaluarii si, ce cunostinte au ei in privinta activului sau, a afacerii evaluate ?

care este tipul de valoare care se aplica (standardul de valoare)?

in ce conditii este masurata valoarea (continuitatea activitatii sau, lichidare)?

Procesul de evaluare incepe cu momentul identificarii obiectului si a scopului evaluarii si, se finalizeaza cu momentul comunicarii valorii stabilite, solicitantului evaluarii.

In general, un proces de evaluare, realizat in mod corect, implica parcurgerea urmatoarelor etape:

identificarea obiectului evaluarii;

stabilirea scopului evaluarii;

identificarea utilizatorilor evaluarii;

stabilirea standardului de valoare aplicabil;

stabilirea premizei corespunzatore a valorii

colectarea informatiilor relevante in evaluare;

identificarea si aplicarea metodologiei si tehnicilor de evaluare adecvate;

formularea opiniei asupra valorii;

intocmirea raportului de evaluare

2.1 Identificarea obiectului evaluarii

Un prim pas al procesului de evaluare il reprezinta identificarea obiectului care urmeaza sa fie evaluat si a caracteristicilor sale esentiale.

Evaluatorul trebuie sa identifice si sa inteleaga foarte bine intreprinderea sau proprietatea pe care trebuie sa o evalueze.

Se poate apela la serviciile unui evaluator in vederea determinarii valorii unui echipament, a unei cladiri sau, a unui teren, a unui activ intangibil, a unui titlu, a unui pachet de titluri, a unei intreprinderi.

Din punctul al obiectului evaluarii, evaluarile se clasifica in mai multe categorii:

evaluari de proprietati imobiliare (cladiri, terenuri);

evaluari de masini si echipamente;

evaluari de active intangibile;

evaluari de active financiare;

evaluari de intreprinderi si parti din intreprinderi.

In aceasta etapa evaluatorul trebuie sa raspunda la intrebari cum sunt:

care este proprietatea supusa evaluarii?

din ce ramura face parte ?

unde este ea situata?

ce caracteristici are?

ce active sunt incluse sau, sunt excluse din evaluare?

etc.

2.2 Definirea scopului evaluarii

O etapa importanta in procesul de evaluare a unei intreprinderi sau, a unui activ, o reprezinta determinarea scopului(motivului) pentru care se realizeaza evaluarea.

Pentru ce se solicita evaluarea?

Trebuie retinut faptul ca valoarea depinde de scopul intentional al evaluarii.

Evaluarile efectuate pentru scopuri diferite pot sa determine concluzii diferite in privinta valorii.

Si aceasta ca urmare a faptului ca scopuri diferite ale evaluarii implica presupuneri si rationamente diferite care isi pun amprenta asupra modului de realizare si a rezultatului acesteia.

De exemplu, o evaluare(procedurile de evaluare si rezultatul acesteia) realizata cu ocazia unei tranzactii de vanzare-cumparare se poate diferentia de o evaluare, efectuata pe aceeasi intreprindere, cu ocazia unui faliment.

De asemenea, o evaluare realizata pentru asigurarea unei protectii adecvate unui creditor garantat s-ar putea diferentia de o evaluare realizata cu ocazia unei restructurari (reorganizari) a intreprinderii respective.

O evaluare determinata de existenta unor litigii intre actionari se va diferentia, in mod normal, de una realizata pentru o combinatie sinergistica.

In consecinta, este foarte important ca persoana insarcinata cu efectuarea evaluarii sa intealeaga pe deplin si sa se documenteze, in mod corespunzator, in privinta scopului intentionat al fiecarei evaluari.

Scopul evaluarii este stabilit de catre client, adica de catre persoana care solicita evaluarea (angajeaza evaluatorul in vederea realizarii evaluarii).

Intelegerea scopului pentru care a fost realizata evaluarea unei intreprinderi este foarte importanta, de asemenea, si pentru persoanele potentiale interesate in evaluarea intreprinderii respective.

Exista o multitudine de situatii care impun evaluare.

Cu siguranta, efectuarea unor tranzactii de vanzare-cumparare este motivul cel mai intalnit.

Evaluarea intreprinderii ar trebui sa reprezinte un punct de pornire pentru partile implicate in tranzactie.

Sunt rare situatiile in care vanzatorii si cumparatorii au in minte o cifra similara.

Sarcina evaluatorului este aceea de a determina o cifra(valoarea) care sa stea la baza negocierii pretului intre vanzator si cumparator, pret care sa fie acceptat de ambele parti.

Alte situatii care impun evaluare sunt:

reactualizarea situatiilor financiare in vederea reflectarii modificarii preturilor sau valorilor curente;

fuziuni si divizari de intreprinderi;

falimente si dizolvari de intreprinderi;

exproprieri;

constituirea unor ipoteci in vederea obtinerii unor credite bancare;

obtinerea fondurilor necesare finantarii proiectelor investitionale;

cotarea intreprinderilor la bursa;

modificari in marimea si structura capitalului unei intreprinderi;

modificari in numarul si componenta actionarilor sau asociatilor;

succesiuni si mosteniri,

divorturi;

litigii intre actionari si asociati in privinta marimii patrimoniului detinut de fiecare;

impozitare;

asigurare;

etc.

Modificari in numarul si componenta actionarilor sau asociatilor

Nu au fost rare cazurile in care a aparut necesitatea evaluarii unei intreprinderi necotate la bursa ca urmare a faptului ca unii dintre actionari au dorit sa se retraga.

Exproprieri

Exproprierea proprietatilor de catre autoritati determina necesitatea unor evaluari.

Acestea stau la baza compensarii pierderilor inregistrate de proprietar ca urmare a exproprierii.

In aces caz, evaluarea trebuie sa aiba ca obiectiv stabilirea valorii proprietatii expropriate dar si orice pierdere determinata de eventuala reamplasare a afacerii.

Reamplasarea poate determina pierderea de GW(clienti, vad).

In mod uzual, despagubirile sunt legate de pierderea definitiva sau temporara de GW ca urmare a reamplasarii.

Solicitarea institutiilor financiare.

Evaluarea poate fi solicitata de institutii financiare sau, de alti furnizori de capital cu ocazia implicarii in finantarea unei intreprinderi.

Acestia pot fi interesati, inainte de luarea deciziei cu privire la acordarea sau continuarea finantarii, de valoarea intreprinderii imprumutate.

De regula, in aceste cazuri, evaluatorul va prezenta, atat valoarea in conditii de exploatare continua, cat si valoarea de lichidare.

Dispute intre soti(divorturi)

Este posibil ca evaluarea unei afaceri sa fie necesara, in cazul divortului, daca unul dintre soti detine actiuni la una sau mai multe intreprinderi.

Sunt cunoscute multe cazuri in care hotararea curtii a fost aceea ca inainte de stabilirea partajului, sa se realizeze evaluarea intreprinderii la care unul dintre soti detine actiuni.

2.3 Identificarea utilizatorilor evaluarii

Trebuie retinut faptul ca valoarea nu este inerenta unei afaceri sau, vre-unui activ. Ea este in functie de:

profiturile pe care un anumit investitor estimeaza ca le poate obtine in urma detinerii si exploatarii afacerii sau activului respectiv;

riscul atribuit de catre acesta obtinerii profiturilor respective.

Investitori diferiti pot sa obtina profituri diferite, de la aceeasi afacere, in functie de :

detinerea in proprietate a unor afaceri sau, a unor active complementare;

strategiile adoptate de acestia;

priceperea manageriala etc.

De asemenea, perceptia in privinta riscului se poate diferentia de la un investitor la altul.

Un investitor diversificat va atribui unei afaceri un risc mai scazut in raport cu un altul care si-a investit intregul capital in domeniul de activitate aferent afacerii evaluate.

Cumparatori si vanzatori diferiti vor atribui valori diferite unei afaceri si titlurilor ei, in functie de caracteristicile si interesele pe care le au vizavi de afacerea respectiva. Un anumit cumparator poate atribui o valoare mai inalta unei afaceri, sau titlurilor ei, daca aceasta reprezinta o investitie complementara unei alte afaceri pe care acesta o detine in proprietate.

Pe de alta parte, un alt cumparator care nu detine afaceri similare, care nu doreste sa se implice in gestionarea noii investitii si, care, probabil, este preocupat cu riscul de lichiditate ce caracterizeaza, in general, intreprinderile care nu sunt cotate, va dori sa plateasca mai putin pentru aceeasi afacere sau, titlurile ei.

Stabilirea standardului de valoare

Evaluarea unei intreprinderi sau, a unui activ, implica identificarea standardului de valoare aplicabil si definirea acestuia.

Standardul de valoare reprezinta tipul (categoria) de valoare care trebuie utilizat in procesul de evaluare respectiv.

Au fost elaborate mai multe standarde de valoare care reflecta valorilor alternative care pot fi atribuite unui activ, unei intreprinderi, in functie de scopul evaluarii si utilizatorii acesteia.

Proprietarii unei afaceri sau, a unui activ, diferite categorii de investitori, asiguratorii, agentii fiscali, analistii evaluatori, lichidatorii, cumparatorii speciali sau, cu motivatii atipice, pot atribui valori diferite aceleiasi afaceri sau, aceluiasi activ, din motive la fel de logice si valabile.

Selectarea standardului de valoare aplicabil este un aspect fundamental al procesului de evaluare a unei intreprinderi sau, a unui activ, din componenta acesteia.

Standardul de valoare aplicabil este dictat, in primul rand, de motivul pentru care se realizeaza evaluarea:

raportare financiara;

tranzactii de vanzare-cumparare;

impozitare;

conflicte intre actionari etc.;

De asemenea, odata stabilit, scopul evaluarii, un rol esential in alegerea standardului de valoare il are identificarea utilizatorului evaluarii.

Acest lucru permite evaluatorului sa raspunda la intrebari ca:

pentru cine este determinata valoarea afacerii?;

ce punct de vedere (al carei entitati sau, al carei persoane) reflecta valoarea obtinuta?

Standardele de valoare utilizate, in general, in evaluarile de intreprinderi (si, implicit, in evaluarile de actiuni sau, parti sociale aferente acestora) sunt:

Valoarea de piata (Fair Market Value);

Valoarea de investitie (Investment Value);

Valoarea intrinseca (Intrinsec Value);

Valoarea justa (Fair Value).

Definitiile acceptabile ale termenilor de valoare prezentati variaza in functie de:

obiectul evaluat;

motivul pentru care se face evaluarea;

contextul legal in cadrul caruia este evaluata proprietatea.

Prin urmare, evaluatorul ar trebui sa specifice si sa defineasca in acelasi timp, standardul de valoare.

De exemplu: "Pentru scopul acestei evaluari, valoarea de piata (Fair Market Value) este definita ca"

Aplicarea unor standarde de valoare diferite ar putea sa conduca la concluzii diferite in privinta valorii unei afaceri sau, a unui activ.

Nu ar fi deloc surprinzator, de exemplu, ca un investitor concentrat, in mod exclusiv, asupra rezultatelor financiare, sa evalueze aceeasi afacere in mod diferit de un antreprenor aflat in cautarea satisfacerii unor obiective personale.

Unele standarde de valoare sunt utilizate in evaluare, in mod frecvent.

Altele, sunt utilizate in situatii speciale, si in circumstante atent identificate si explicate.

In vederea evaluarii se face distinctia intre :

conceptul economic (obiectiv) de evaluare, bazat pe piata, pe capacitatea unui activ de a fi tranzactionat pe piata, pe opiniile si estimarile majoritatii investitorilor de pe piata;

conceptul subiectiv de evaluare care se bazeaza pe opiniile, motivatiile, estimarile anumitor persoane (anumiti investitori, evaluatori, alte persoane).

2.5 Stabilirea premisei corespunzatoare a valorii

Dupa selectarea standardului de valoare, se impune identificarea premizei corespunzatoare a valorii aplicabila evaluarii respective.

Prin stabilirea standardului de valoare se ofera raspunsul la intrebarea importanta: "pentru cine este determinata valoarea"?

Tipuri diferite de investitori vor atribui aceleiasi intreprinderi (sau, actiunilor aceleiasi intreprinderi) valori diferite.

In mod suplimentar, fiecare afacere sau, fiecare activ, are un domeniu de valori, la acelasi proprietar, in functie de presupunerile care se fac in privinta evolutiei acestora in viitor, dincolo de momentul evaluarii.

De exemplu, o anumita intreprindere, ar putea avea o valoare mai mare in cazul in care se are in vedere continuarea activitatii acesteia in perioada urmatoare momentului evaluarii, in raport cu situatia in care este vizata lichidarea si vanzarea activelor ei bucata cu bucata.

Prin urmare, aceeasi afacere sau, acelasi activ, pot avea:

valori diferite la proprietari diferiti;

valori diferite la acelasi proprietar, in functie de presupunerile care se fac in privinta angajarii(utilizarii) acestora in perioadele de timp viitoare.

Evolutia probabila a afacerii (ceea ce este probabil sa se intample cu afacerea ) sau, a activului (ceea ce este probabil sa se intample cu activul), dincolo de data evaluarii, are un impact determinant asupra valorii acestora.

Premiza valorii este o presupunere referitoare la setul de imprejurari si conditii de tranzactionare, aplicabile obiectului evaluat, care sta la baza evaluarii acestuia.

De exemplu, valoarea unei afaceri destinata vanzarii, dar care isi va continua activitatea, sub conducerea noilor proprietari, se va diferentia de valoarea aceleiasi afaceri, in cazul in care se pune problema lichidarii si vanzarii activelor acesteia la licitatie, bucata cu bucata.

In mod clar, valoarea aceleiasi afaceri dar, in doua imprejurari (situatii) diferite, va fi diferita.

Profesorul Les Livingstone in ghidul lui referitor la Evaluarea Afacerii afirma ca:

"Este esential sa se inteleaga ca valoarea unei afaceri depinde, intr-o anumita masura, de modalitatea in care aceasta este vanduta.

O afacere poate fi tranzactionata ca un intreg sau, desfintata, si vanduta piesa cu piesa.

In fiecare dintre aceste cazuri, vanzarea poate fi realizata in cazul unei perioade de timp rezonabile (baza ordonata) sau, in cadrul unei perioade de timp foarte scurte, ca o lichidare fortata(baza fortata).Modalitatea vanzarii este cunoscuta ca premiza a valorii. "

Premizele valorii, care pot sa fie angajate in procesul de evaluare a unei intreprinderi sau, a unui activ, din componenta acesteia, determina:

modalitatea de tranzactionare a acestora (ca un intreg sau, piesa cu piesa);

perioada de timp in care ele vor fi expuse pe piata (perioada de timp rezonabila, perioada de timp foarte scurta ).

Exista patru premize principale ale valorii care se aplica evaluarilor de intreprinderi si active.

Premize alternative ale valorii utilizate in evaluarile de intreprinderi si active

Premize ale valorii utilizate in cazul evaluarilor de intreprinderi (afaceri):

1. Valoarea intreprinderii ca o entitate in exploatare continua (Value as a going concern) (premiza exploatarii continue)

Aceasta presupunere, efectuata cu ocazia evaluarii unei afaceri, implica faptul ca intreprinderea respectiva va continua sa functioneze, in mod normal, dincolo de momentul evaluarii, activele acesteia fiind angajate, in ansamblul lor, in obtinerea profitului.

Un caz tipic, al evaluarii pe baza acestei premize este o tranzactie de vanzare-cumparare ce vizeaza o intreprindere care isi va continua activitatea, in conditiile noilor proprietari.

2. Valoarea intreprinderii ca un ansamblu de active, montate la locurile lor de exploatare (Value as an assemblage of assets) (Premiza existentei  unui asamblu de active montate)

Aceasta presupunere, efectuata cu ocazia evaluarilor de afaceri, implica existenta unei intreprinderi organizate, cu activele amplasate(ansamblate) la locurile lor de exploatare, dar, care nu sunt utilizate, in mod curent, in vederea generarii de profituri.

Cazul tipic, al evaluarii pe aceasta premiza, este cel care vizeaza o intreprindere ale carei activitati au fost oprite, in mod temporar, si pentru care se estimeaza un nou inceput, o noua orientare, o noua strategie, cu alte cuvinte, modificari esentiale in activitatea sa, inainte ca aceasta sa isi deschida portile.

3. Valoarea intreprinderii pe baza premizei lichidarii (premiza lichidarii)

Aceasta presupunere implica faptul ca afacerea isi va inceta activitatea si va fi lichidata.

In conditiile acestei presupuneri, pot exista, doua cazuri

- activele intreprinderii vor fi vandute ca un ansamblu (o unitate) catre un singur cumparator (intreprinderea este vanduta ca un intreg);

- activele intreprinderii vor fi vandute bucata cu bucata catre cumparatori diferiti.

In fiecare din aceste cazuri, vanzarea se poate realiza:

pe o baza ordonata (lichidare ordonata);

po o baza fortata (lichidare fortata).

Lichidarea ordonata implica faptul ca vanzarea se va desfasura in conditiile in care exista o perioada de timp rezonabila (activele vor fi expuse pe piata, de-a lungul unei perioade de timp rezonabile), care sa permita atragerea celor mai bune oferte de pret pentru activele respective.

Lichidarea fortata implica faptul ca activele intreprinderii sunt vandute cat mai repede, intr-o perioada de timp cat mai scurta, ca urmare a existentei unei urgente.

Premiza valorii utilizata in procesul de evaluare a unei intreprinderi este determinata de:

scopul evaluarii;

standardul de valoare aplicabil;

situatia afacerii;

si multe alte fapte si conditii.

Fiecare scop al unei evaluari impune selectarea unei premize adecvate in vederea stabilirii valorii.

De exemplu, in cazul evaluarilor pentru falimente, premiza adecvata a valorii, cel mai adesea, o reprezinta lichidarea.

Valoarea intreprinderii se stabileste tinandu-se cont de faptul ca activele urmeaza sa fie vandute intr-un interval de timp, adesea, foarte scurt, in vederea achitarii cat mai rapide a obligatiilor.

In cazul in care scopul evaluarii il reprezinta o tranzactie de vanzare-cumparare in care este implicata o intreprindere rentabila, premiza adecvata a valorii va fi continuarea activitatii acesteia

Inainte de alegerea premizei corespunzatoare a valorii o atentie considerabila trebuie acordata conditiilor afacerii si climatului de exploatare existent la data evaluarii.

O afacere caracterizata printr-o rentabilitate corespunzatoare, un grad de indatorare optim, un management competent, alte resurse materiale, umane, comerciale, valoroase, va fi evaluata, cu siguranta, ca o entitate in exploatare continua (value as a going concern), pe baza beneficiilor economice estimate a fi generate de aceasta proprietarilor.

Pe de alta parte, o intreprindere care are dificultati importante in activitatea de exploatare (concretizate in reducerea vanzarilor, a CA, a profiturilor), cu un grad de indatorare ridicat, cu sanse reduse de redresare a activitatii, va fi evaluata probabil pe baza premizei lichidarii, ceea ce presupune incetarea activitatii, vanzarea activelor si achitarea obligatiilor.

Premize ale valorii utilizate in cazul evaluarilor de active:

In cazul in care se pune problema evaluarii unui activ din componenta unei intreprinderi, evaluatorul trebuie sa raspunda la intrebarea: ce se va intampla cu activul respectiv in perioada de timp urmatoare momentului evaluarii?

Va fi exploatat in continuare in cadrul intreprinderii respective?

Va fi vandut unui alt utilizator (in vederea unei utilizari asemanatoare sau alternative) ?

Exista o constrangere sau, o urgenta, in privinta vanzarii activului,  determinata de necesitatea obtinerii unor lichiditati, in scopul achitarii unor obligatii?

De exemplu, premizele valorii luate in considerare in evaluarea masinilor si echipamentelor sunt determinate de utilizarea anticipata a acestora:

1. Valoarea in conditiile utilizarii in continuare a activului, in scopul in care a fost proiectat sau dobandit (Premiza utilizarii in continuare → Valoarea pentru utilizarea in continuare → Value in continued use);

2. Valoarea in conditiile instalarii activului in intreprindere, la locul de exploatare, fara a se avea in vedere utilizarea lui intr-un anumit scop (Premiza instalarii activului la locul de exploatare, fara a se avea in vedere utilizarea lui intr-un anumit scop → Valoarea la locul de exploatare → Value in place);

3. Valoarea in conditiile vanzarii si transferarii activului catre o alta locatie, in vederea unei utilizari asemanatoare sau alternative (Premiza vanzarii activului catre un alt utlizator →  Valoarea in conditiile relocarii activului)

4. Valoarea in conditiile unei lichidari ordonate (Premiza lichidarii ordonate → Valoarea de lichidare ordonata);

Valoarea in conditiile unei lichidari fortate (Premiza lichidarii fortate → Valoarea de lichidare fortata).

2.6. Obtinerea informatiilor relevante in evaluarea intreprinderilor. Rolul diagnosticului de evaluare.

In vederea realizarii unei evaluari corecte, evaluatorul trebuie sa inteleaga intreprinderea, situatia reala a acesteia, mediul economic in care aceasta isi desfasoara activitatea.

Astfel, evaluatorul trebuie sa realizeze o analiza aprofundata a intreprinderii, a ramurii de activitate, a conditiilor general-economice care isi pun amprenta asupra activitatii intreprinderii evaluate.

O asemenea analiza efectuata asupra intreprinderii si a mediului ei economic si financiar, efectuata cu ocazia evaluarii, poarta denumirea de analiza-diagnostic pentru evaluare.

Ea permite evaluatorului evidentierea realitatii intreprinderii vizate cu toate consecintele ei asupra valorii.

Ea permite identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale intreprinderii.

Punctele forte au un impact pozitiv asupra valorii.

Punctele slabe sunt generatoare de riscuri, avand un impact negativ, asupra valorii.

Analiza diagnostic pentru evaluare ii permite evaluatorului sa stabileasca toate ipotezele utilizate in evaluare, sa identifice factorii de risc interni si externi, sa identifice daca intreprinderea se afla in pragul falimentului sau, este o intreprindere viabila care urmeaza sa isi continue activitatea in viitor, sa proiecteze activitatea acesteia in viitor (sa efectueze estimarile de venituri, costuri, profituri, cash-flow-uri), sa identifice eventualele masuri(investitii) care ar trebui sau, care ar putea sa fie luate in vederea imbunatatirii activitatii intreprinderii cu un impact pozitiv asupra valorii.

Analiza diagnostic pentru evaluare permite cunoasterea trecutului intreprinderii, a prezentului si, foarte important, previzionarea viitorului.

Iar viitorul este deosebit de important in evaluare.

Pe cumparator il intereseaza, in special, viitorul, deoarece el devine proprietar in viitor.

In general, in evaluare, se lucreaza cu rezultate (venituri, profituri, dividende, cash-flow-uri disponibile) estimate.

Analiza diagnostic pentru evaluare permite identificarea abordarii si a metodei adecvate in vederea evaluarii.

Ea permite obtinerea raspunsului la urmatoarea intrebare:

Care dintre abordarile si metodele cunoscute este cea mai potrivita pentru cazul analizat?

Fiecare intreprindere reprezinta un caz particular la care nu se pot aplica directive generale in materie de evaluare; situatia particulara a fiecarei intreprinderi determina procedura de urmat in evaluare, intocmai cum in medicina, de ex., fiecare pacient este tratat in mod diferit, chiar daca toti sufera de aceeasi afectiune.

Diagnosticul de evaluare poate determina ca doua evaluari, efectuate pe aceeasi intreprindere, de evaluatori diferiti, sa se finalizeze cu concluzii diferite in privinta valorii.

Diagnosticul ocupa 80% din activitatea de evaluare iar, calculele propriu-zise de evaluare restul.

In majoritatea evaluarilor se are in vedere, in principal, potentialul, capacitatea intreprinderilor de a genera profituri, cash-flow-uri, si nu, neaparat, componenta materiala a acestora.

O intreprindere nu trebuie privita ca o ingramadire de bunuri ci, ca un organism viu, intr-un mediu dinamic.

Informatii relevante in evaluare:

Se impart in trei categorii:

informatii privind intreprinderea;

informatii privind ramura de activitate;

informatii privind conditiile general-economice.

Informatii privind intreprinderea:

informatii privind activele existente in patrimoniul intreprinderii: structura activelor (tangibile, intangibile), starea acestora(grad de uzura), costuri de inlocuire, preturi ale pietei.

informatii privind obligatiile intreprinderii: natura, maturitate, grad de indatorare;

alte informatii privind situatia financiara a intreprinderii: lichiditate, solvabilitate, echilibru financiar;

informatii privind evolutia trecuta si situatia prezenta a CA, profitului, ratelor de rentabilitate;

informatii referitoare la piata: clienti, pozitie pe piata, concurenta;

informatii privind resursele umane: asigurarea cu resurse umane, eficienta utilizarii acestora (productivitatea muncii);

informatii privind resursele manageriale: calitatea managementului, strategii adoptate etc.

informatii privind oportunitatile investitionale ale intreprinderii ;

politica de dividend promovata de intreprindere;

preturile la care s-au efectuat tranzactii cu intreprinderi comparabile sau, cu actiuni ale unor intreprinderi comparabile etc.

Informatii privind ramura de activitate

ratele de rentabilitate medii la nivelul ramurii;

productivitatea medie la nivelul ramurii;

gradul de indatorare mediu la nivelul ramurii;

structura costurilor (raportul costuri fixe/costuri variabile) la nivelul ramurii;

ponderea ramurii in PIB;

ponderea ramurii in valoarea exportului;

barierele la intrarea in ramura;

ratele de inflatie specifice ramurii respective etc.

Informatii privind conditiile general-economice

previziuni privind evolutia inflatiei, somajului, ratelor de dobanda, cursurilor valutare, ratelor de impozitare etc.

2.7 Abordari utilizate in evaluarile de intreprinderi si active

Abordare in evaluare reprezinta o cale de estimare a valorii, prin utilizarea uneia sau, a mai multor metode de evaluare.

Fiecare abordare include mai multe metode de evaluare.

Exista trei mari abordari care se aplica, in mod obisnuit, evaluarilor de active si afaceri:

abordarea bazata pe active;

abordarea bazata pe venituri;

abordarea bazata pe comparatiile cu preturile pietei (abordarea pietei).

Abordarea bazata pe active

In acest caz, valoarea intreprinderii este determinata de:

valoarea activelor din patrimoniul acesteia, pe de o parte;

valoarea obligatiilor, pe de alta parte.

Abordarea bazata pe active este intemeiata pe asa numitul principiu economic al substitutiei care afirma ca nici un investitor rational nu va plati pentru  activele intreprinderii o suma superioara costului pe care ar trebui sa il suporte in vederea procurarii unor active care ofera o utilitate similara.

In aplicarea acestei abordari evaluatorul trebuie sa raspunda la urmatoarea intrebare:

Care ar fi costul implicat de creearea unei intreprinderi similare, care va produce aceleasi beneficii economice pentru proprietarii ei?

Deoarece activitatea fiecarei intreprinderi implica existenta unor active dar, si a unor obligatii, raspunsul la aceasta intrebare ar face trimitere, atat la valoarea activelor cat, si la valoarea obligatiilor.

Valoarea intreprinderii (valoarea capitalului propriu) se calculeaza prin diferenta intre cele doua valori (valoarea activelor si valoarea obligatiilor).

Cele mai utilizate metode de evaluare din cadrul acestei abordari sunt urmatoarele:

Activul Net Contabil Corijat (ANCC);

Valoarea de lichidare.

ANCC implica determinarea valorii capitalului propriu al intreprinderii in conditiile in care atat activele cat si obligatiile acesteia sunt ajustate la valorile lor de piata.

Aceasta ajustare este necesara ca urmare a faptului ca activele pot fi inregistrate in situatiile financiare la costul lor istoric (valoare ramasa neamortizata).

Este o metoda de evaluare care se aplica in cazul in care se are in vedere continuitatea activitatii intreprinderii (evaluarea intreprinderii pe premiza exploatarii continue)

Valoarea de lichidare implica determinarea valorii capitalului propriu al intreprinderii in conditiile in care se are in vedere incetarea activitatii si vanzarea activelor (ca un intreg sau, bucata cu bucata).

Procesul de evaluare a intreprinderii in cadrul abordarii bazate pe active implica identificarea si evaluarea pe rand a tuturor activelor si, a tuturor obligatiilor din patrimoniul intreprinderii.

Nu trebuie sa fie luate in considerare numai activele si obligatiile care sunt inregistrate in bilant ci, si cele care, din diverse motive, nu au ajuns sa fie inregistrate.

Valoarea obtinuta, prin aplicarea acestei abordari, in cazul evaluarii unei intreprinderi pe premiza exploatarii continue, este considerata a fi nivelul minim de valoare care poate fi obtinut, din doua considerente:

In primul rand, ca urmare a faptului ca valoarea unor active intangibile cum este GW nu poate fi determinata in cadrul acestei abordari; GW este un activ suplimentar(surplus de valoare) care se creeaza la nivelul intreprinderii prin activitatea acesteia, incluzand: reputatia intreprinderii, relatiile foarte bune pe care intreprinderea le are cu clientii, cu furnizorii, cu bancile, detinerea unui personal competent, existenta unui management performant etc.

In al doilea rand, ca urmare a incapacitatii acestei abordari de a lua in considerare, in vederea determinarii valorii, a potentialului de dezvoltare(de crestere) viitor al intreprinderii.

Un punct slab al acestei abordari este acela ca se concentreaza doar pe valoarea activelor si obligatiilor existente in patrimoniul intreprinderii la momentul evaluarii, ignorand valoarea oportunitatilor de investitionale ale acesteia.

Din aceste motive, abordarea bazata pe active nu este cea mai relevanta ( cea mai credibila) in vederea determinarii valorii intreprinderii ca o entitate in exploatare continua. Exista un grad ridicat de probabilitate, ca rezultatul obtinut prin aplicarea acestei abordari, sa fie inferior valorii de piata a intreprinderii.

Abordarea bazata pe active ar putea fi abordarea cea mai relevanta, in vederea determinarii valorii intreprinderii, in urmatoarele cazuri:

in loc de profit, intreprinderea genereaza pierderi;

valoarea obtinuta prin aplicarea acestei abordari este superioara celei generate de evaluarea pe baza de venituri

intreprinderea urmeaza sa-si inceteze activitatea si sa fie lichidata.

Abordarea bazata pe venituri

Aceasta abordare ia in considerare motivul cheie al exploatarii unei afaceri (intreprinderi), si anume, obtinerea unui profit.

Ea are la baza principiul economic al anticiparii: valoarea unei afaceri, a unui activ este determinata de rezultatele estimate a fi generate de acestea.

Fiecare investitor isi pune urmatoarea intrebare:

Daca investesc bani, timp si, efort personal, intr-o anumita afacere, ce beneficii economice estimez ca pot sa obtin si, in ce perioade de timp?

Datorita faptului ca capitalul respectiv nu este plasat intr-o banca sau, in titluri de stat, investitia efectuata implica riscuri.

Riscul este vazut ca o posibilitate de pierdere: o posibilitate de a nu receptiona nimic sau, de a receptiona profituri mai mici in raport cu cele asteptate.

Din acest motiv, alaturi de marimile care reflecta rezultatele estimate a fi obtinute din exploatarea unei afaceri sau, a unui activ, evaluarea pe baza de venituri necesita luarea in considerare si a riscului care ameninta obtinerea rezultatelor respective.

Cu alte cuvinte exista doi parametrii de baza care trebuie analizati, cuantificati si luati in considerare in evaluare, si anume:

rezultatele economice estimate (profituri, dividende, cash-flow-uri disponibile);

riscul estimat, atribuit obtinerii rezultatelor respective.

Datorita faptului ca valoarea unei intreprinderi sau, a unui activ trebuie sa fie stabilita in prezent, in vederea evaluarii, se impune, de asemenea, transferarea in prezent a rezultatelor estimate si, a riscului atribuit obtinerii acestora.

In vederea realizarii acestui transfer, abordarea bazata pe venituri apeleaza la doua tehnici

Capitalizarea;

Discontarea.

Astfel, in cadrul acestei abordari exista doua metode principale de calcul valorii:

metoda capitalizarii directe a unui nivel reprezentativ al venitului net;

metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati estimate (dividende, cash-flow-uri disponibile actionarilor);

Abordarea bazata pe piata

Abordarea pietei implica utilizarea in evaluarea intreprinderii a unor semnale venite de pe piata.

Aceasta abordare este bazata pe principiul cererii si ofertei care evidentiaza faptul ca pe o piata libera fortele cererii si ofertei vor duce la stabilirea unui anumit pret de echilibru al pietei.

Pretul de echilibru al pietei este pretul la care cererea si oferta se egalizeaza, iar volumul realizat al tranzactiilor este cel mai mare.

Pretul de echilibru al pietei pentru un anumit bun este acel pret pe care cumparatorii sunt de acord sa-l plateasca si vanzatorii sunt de acord sa-l accepte.

Pretul de echilibru al pietei este chiar Valoarea de Piata (Fair Market Value).

Valoarea de piata a unei afaceri = pretul pe care un cumparator hotarat este dispus sa-l plateasca si, un vanzator hotarat este dispus sa-l accepte pentru o afacere, in conditiile in care ambele parti se afla in posesia tuturor cunostintelor si faptelor relevante si, nici unul dintre ei nu este obligat sa se implice in tranzactie.

Astfel apelarea la abordarea pietei in vederea evaluarii unei afaceri sau, a unui activ, este o modalitate simpla de determinare a valorii de piata a acestora.

Un investitor care va dori sa cumpere un activ sau, o afacere, va cauta informatii privind preturile la care se tranzactioneaza pe piata active sau, afaceri similare celei pe care doreste sa o achizitioneze.

Un investitor care va dori sa vanda un activ sau, o afacere, va proceda in acelasi mod.

Un alt principiu care sta la baza acestei abordari este principiul economic substitutiei: care evidentiaza ca cumparatorii nu vor plati mai mult, iar vanzatorii nu vor accepta mai putin pentru o afacere (un activ), decat pretul la care ar putea sa cumpere respectiv sa vanda afaceri sau active comparabile.

Valoarea intreprinderii este determina prin comparatii cu:

preturile la care au fost tranzactionate intreprinderi similare

preturile la care s-au tranzactionat pachete de actiuni ale unor intreprinderi similare;

preturile la care s-au tranzactionat actiuni ale unor intreprinderi similare.

Cursul bursier al actiunilor intreprinderilor cotate la bursa(piata libera si deschisa), care sunt angajate in aceeasi afacere sau, intr-o linie similara de afaceri, cu intreprinderea evaluata poate fi un indicator de valoare relevant .

Dificultatea consta in identificarea companiilor cotate la bursa comparabile cu intreprinderea evaluata.

Intreprinderile comparabile trebuie sa apartina aceluiasi domeniu de activitate cu cel al intreprinderii evaluate si, sa depinda de aceleasi variabile economice.

Sursele uzuale de informatii la care se apeleaza, in vederea aplicarii acestei abordari, sunt:

piata tranzactiilor de intreprinderi;

tranzactiile anterioare de actiuni ale intreprinderii supuse evaluarii;

pietele de capital pe care se tranzactioneaza actiuni ale unor intreprinderi similare.

3. Principii care stau la baza evaluarii

La baza procesului de evaluare stau mai multe principii.

Dintre acestea amintim:

- principiul anticiparii;

pricipiul schimbarii;

principiul cererii si ofertei;

principiul substitutiei;

Principiul cererii si ofertei

Evidentiaza faptul ca pe o piata libera fortele cererii si ofertei vor duce la stabilirea unui anumit pret de echilibru al pietei.

Pretul de echilibru al pietei este pretul la care cererea si oferta se egalizeaza, iar volumul tranzactiilor este cel mai mare.

Pretul de echilibru al pietei, pentru un anumit bun, este acel pret pe care cumparatorii sunt de acord sa-l plateasca si vanzatorii sunt de acord sa-l accepte.

Pretul de echilibru al pietei este chiar Valoarea de Piata (Fair Market Value).

In teoria economica, principiul cererii si ofertei afirma ca pretul unei marfi, bun sau serviciu, variaza in relatie directa, dar nu neaparat, proportional, cu cererea si, in relatie indirecta, dar nu, neaparat, proportional cu oferta.

Reducerea cererii sau cresterea ofertei pentru un anumit bun, la un moment dat, tinde sa reduca pretul de echilibru.

Invers, cresterea cererii si reducerea ofertei, tinde sa majoreze pretul de echilibru.

Principiul schimbarii

Fortele sociale, economice, politice, de mediu care influenteaza valoarea intreprinderilor, a proprietatilor imobiliare au un caracter dinamic.

Schimbarile care se produc la nivelul acestor forte, influenteaza cererea si oferta de proprietati si, prin urmare, valoarea acestora.

Schimbarile care se produc la nivelul acestor forte determina ca opinia exprimata in privinta valorii sa fie valabila, numai o anumita perioada de timp (mai lunga sau mai scurta) de la data precizata in raportul de evaluare.

Principiul substitutiei:

El are la baza premisa unui comportament de piata rational si prudent.

Principiul substitutiei recunoaste ca cumparatorii pot sa aleaga intre mai multe active (financiare, reale) cu acelasi potential de profit, cu aceeasi utilizare.

Principiul substitutiei evidentiaza faptul ca:

un cumparator nu va plati pentru un activ mai mult decat pentru un altul care intruneste aceleasi conditii;

un cumparator nu va plati pentru o afacere mai mult decat pentru o alta, similara sau, foarte apropiata.

El afirma ca valoarea unei proprietati este determinata de pretul la care se poate achizitiona o proprietate substitut,  cu aceeasi utilitate..

Principiul substitutiei evidentiaza faptul ca in situatia in care pe piata se gasesc mai multe tipuri de marfuri, bunuri sau servicii similare sau comparabile, cele cu pretul cel mai mic vor avea cea mai mare cerere si cea mai mare raspandire.

Principiul substitutiei este fundamental pentru toate cele trei abordari utilizate in evaluare:

- abordarea bazata pe active;

- abordarea bazata pe comparatie directa;

- abordarea bazata pe venituri.

Principiul anticiparii

Valoarea intreprinderilor, a proprietatilor imobiliare, a echipamentelor, a altor categorii de active este determinata de ceea ce anticipeaza potentialii investitori ca ar putea castiga in urma achizitionarii lor. 

Anticiparea obtinerii unor venituri creeaza valoare.

Valoarea afacerilor, a activelor generatoare de venituri (active reale, active financiare) este determinata de veniturile nete(profituri, dividende, fluxuri de lichiditati) estimate a fi generate de acestea.

4. Relatia pret-cost-valoare

Pretul:

Pretul este un concept referitor la schimbul unei marfi, produs sau serviciu.

El reprezinta suma de bani care a fost ceruta, oferita, sau platita pentru un produs.

Dupa realizarea schimbului, pretul (public, confidential) devine un fapt istoric.

Pretul este rezultatul raportului dintre cerere si oferta. El se formeaza pe piata ca punct de intalnire intre vanzator si cumparator.

Costul:

Costul este un concept referitor la productie.

Este suma de bani necesara pentru a crea o marfa, un produs sau serviciu.

Dupa finalizarea procesului de productie si obtinerea produsului finit, costul devine fapt istoric.

Valoarea:

Valoarea este pretul cel mai probabil, convenit intre vanzatorul si cumparatorul unui bun sau serviciu, disponibil in vederea tranzactionarii la un moment dat.

Valoarea nu este un fapt, ci o estimare, o opinie, in privinta celui mai probabil pret care va fi platit pentru un bun sau serviciu, disponibil in vederea tranzactionarii, la un moment dat.

Daca pretul este rezultatul unui proces de negociere, valoarea este rezultatul unui proces de evaluare.

Daca pretul si costul unui activ sunt marimi unice, valorile sunt multiple.

Aceluiasi activ ii pot fi atribuite mai multe valori.

Valoarea deriva din:

capacitatea activului de a fi tranzactionat pe piata si utilitatea economica a acestuia, asa cum este perceputa ea, in general, de catre participantii de pe piata → valoarea de piata;

utilitatea economica alternativa, pentru un anumit investitor → valoarea de investitie;

utilitatea activului la un anumit utilizator, in cadrul unei intreprinderi aflate in exploatare → valoarea de utilizare.