EDUCATIE MULTICULTURALA

Curs optional

Suport pentru tutoriale

Legenda: SI-studiu individual, TC-teme de control, AT-activitati tutoriale, AA-activitati aplicative aplicate

Argument pentru o introducere in educatia multiculturala

De ce?

Educatia multiculturala este o dimensiune a educatiei care poate raspunde cerintelor de formare a competentelor subsumabile unuia dintre cele opt domenii de competente-cheie europene (engl. Cultural awareness, fr. Sensibilit culturelle)

Unde se plaseaza?

Poate fi gandita ca o forma de curriculum la decizia scolii, ca o dimensiune majora care permeaza intregul demers educational, ca o disciplina de sine statatoare, ca o constanta spirituala, ca un ideal educational etc.

Caror probleme imi va da raspuns?

O abordare mai extinsa a actului educational; proiectarea unui c.d.s. pentru invatamantul preuniversitar; posibilitati extinse de analiza critica a valorilor educationale promovate la nivelul educatiei preuniversitare.

Aspectele abordate:

Definitii

Perspective comparative de abordare a domeniului Educatie multiculturala

Tipologie: varietati ale Educatiei Multiculturale

Scopurile Educatiei Multiculturale

Strategii de proiectare si integrare curriculara a elementelor de E. M.

Elemente de evaluare educationala aplicata in E.M.

Educatia multiculturala (E.M.) - perspective de abordare

(adaptare dupa: Torsten Husen; T. Neville Postlethwaite (1995). The International Encyclopedia of Education. Ed. a III-a. Vol. 7.Oxford, Pergamon Press, Elsevier Science Ltd., pp. 3960 - 3978)

La modul general, E.M. vizeaza aspecte ale educatiei, in general formale, in societatile pluraliste din punct de vedere rasial, etnic si religios. Acest domeniu al educatiei are in vedere: practicile, ideologiile, secventele educationale destinate tinerilor provenind din medii socio-culturale eterogene.

Ca definitie de lucru minimala:

E.M. este "educatia, de obicei formala, in care sunt implicate doua sau mai multe culturi."

Astazi nu exista o definitie universal acceptata a E.M deoarece nu sunt bine delimitate toate aspectele domeniului si nici nu sunt clarificate din punct de vedere conceptual toate implicatiile tinand de interfata formal / non-formal, respectiv informal.

Oricum, la modul general, in societatile vestice, E.M. "include o varietate de programe pentru imigranti, minoritati, refugiati, membri ai majoritatii" si poate fi privita atat ca o directie in miscarea educationala contemporana, cat si ca o disciplina stiintifica pe cale de a-si contura profilul.

Terminologia domeniului nu este unitara, conceptele conexe provenind din zone foarte diferite. Ca sinonime partiale - cu grade mai mici sau mai mari de libertate -   sunt folositi termenii:

educatie interculturala

educatie interetnica

educatie transculturala

educatie multietnica

educatie cross-culturala ("transversala")

Din perspectiva actantilor educationali implicati, pot fi trecute in revista urmatoarele categorii:

educatia imigrantilor

educatia bilingva

educatia comunitatii / comunitara

educatia minoritatilor indigene

In S.U.A. spre exemplu, in domeniul E.M. sunt incluse in mod oficial:

educatia de imersie ca tip de educatie bilingva pentru indigeni, precum si pentru cei monolingvi;

cursurile pentru copiii imigrantilor, fie in limba gazda, fie in cea materna;

anumite cursuri educationale in limba materna;

scoli separate ale minoritatilor etnice etc.

Relatia dintre E.M. si societate este conturata prin obiectivele specifice ale fiecarei societati, precum si prin aspecte ale politicilor educationale, de integrare sociala, de integrare pe piata muncii etc. Aspectele strict educationale reprezinta, din acesta perspectiva, doar o fateta a multiculturalitatii.

De exemplu, in S.U.A., Canada, Australia, societati multiculturale din punctul de vedere al compozitiei sociale si politice, avand populatii minoritare native si una-doua populatii majoritare, politica generala este de a primi imigranti si refugiati   - considerati ca atare - situatie in care pentru acestia sunt create programe specifice de E.M., la diferite niveluri (national, regional, local, comunitar etc.) si intr-o varietate de forme.

Pentru tari precum tarile europene scandinave, sau Irlanda, de exemplu, - tari mici, monoculturale in esenta la jumatatea secolului trecut - amploarea E.M. a inceput sa creasca odata cu transformarea acestora din tari de emigrare, in tari de imigrare catre sfarsitul mileniului.

Astfel, in realitatea postmoderna exista de fapt foarte putine tari astazi care pot fi considerate complet monoculturale.

In schimb, exista tari in care este vizibil fenomenul de supermultilingvism, precum India si China. In India de exemplu, exista 179 de limbi distincte, din care 15 sunt limbi oficiale. Engleza este limba comuna in practica, desi nu este limba oficiala.

Aceasta diversitate face ca multi termeni si concepte din domeniul E.M. sa fie determinate cultural si / sau istoric.

Dintre definitiile de lucru, operationale, mentionam:

Educatia bilingva a fost initial o eticheta pentru educatia imigrantilor in S.U.A., dar astazi are conotatii mai largi si in alte tari.

Limba comunitara este un termen practic pentru limbile imigrantilor in Australia.

Bilingvismul a fost un termen utilizat initial in fosta Uniune Sovietica pentru fenomenul de rusificare sau de incorporare. La vremea sa, termenul a fost extrem de nepopular in tarile baltice, spre exemplu.

Educatia transculturala este un termen curent utilizat in Olanda.

Educatia multiculturala este termenul cel mai frecvent intalnit in S.U.A., desemnand in special "competenta multiculturala generala", dar este folosit si ca termen generic, incluzand educatia oricarei minoritati, inclusiv minoritatile determinate de apartenenta la clasa sociala sau minoritatile sexuale.

Educatia multiculturala priveste, in Marea Britanie, in special problemele rasiale si pe cele etnice.

Toate aceste semnificatii si acceptii au fost generate de situatii si necesitati practice, de exemplu experienta imigratiei, aparitia minoritatilor indigene etc. Largirea zonelor de interes a dus la nasterea unor noi specializari conceptuale si terminologice.

In cadrul E.M. s-au dezvoltat astfel: cercetarea educationala a minoritatilor / imigrantilor; programele specifice, educationale si sociale destinate diferitelor comunitati minoritare.

O alta zona importanta este comunicarea interculturala, partial predare - invatare - evaluare aplicata, partial disciplina de cercetare cu pondere semnificativa in spatiul nord american. Ca disciplina de cercetare, ii lipseste inca traditia stiintifica in alte parti ale lumii, cu exceptia unor tari europene, unde conceptul de comunicare interculturala a primit valori si accente noi odata cu lansarea programelor comunitare europene.

Analiza istorica si comparativa a definitiilor existente

In spatiul educational conceptul de E.M. este relativ nou, desi fenomenul ca atare are deja traditie. Dictionarul educatiei (Good, 1959) nu il listeaza, si nici Enciclopedia educatiei (Deighton, 1971) nu il semnaleaza, desi ultima dintre acestea include "educatia emigrantilor si a imigrantilor". Nici Lexikon der Pdagogik (1971) sau danezul Pedagogisk Uppsagsbok (Ness, 1974) nu include termenul. Conceptul apare abia in Encyclopedia of Educational Research (1982) si in International Encyclopedia of Education (Husen / Postlethwaite, 1985).

Oricum, nici una dintre definitiile discutate in referintele existente nu este pe deplin satisfacatoare, fiecare acoperind doar aspecte partiale, limitative, iar problema care se ridica ramane daca in fapt este posibila formularea unei definitii satisfacatoare si comprehensive pentru un asemenea domeniu complex.

Astfel, in International Encyclopedia of Education (Banks, 1985) intrarea pentru "Educatia in statele multiculturale" precizeaza: "Programele si practicile destinate sa optimizeze performanta academica a populatiilor etnice si/sau imigrante si sa familiarizeze grupul majoritar in privinta culturilor si a experientelor grupurilor minoritare in cadrul natiunilor lor sunt desemnate ca educatie multiculturala" (p.3440). Aceasta definitie limiteaza conceptul de educatie multiculturala la situatia majoritate/minoritate din cadrul unei tari, omitand raportarea la culturile din afara tarii. In lumea multiculturala trebuie luat in calcul aspectul educational pentru cresterea interdependentei aspectelor oficiale, comerciale, culturale si individuale care se intretes in activarea sa.

O a doua definitie a E.M. din aceeasi enciclopedie apare la intrarea "Copiii imigrantilor, politicile pentru educatie" (Eckstrand 1985): "Educatia multiculturala implica atat copiii majoritarilor, cat si pe cei ai minoritarilor. Majoritarii trebuie sa invete cel putin o limba straina si sa se familiarizeze cu una sau mai multe culturi straine. Este de preferat ca majoritarii si minoritarii sa fie integrati in cadrul sistemului scolar" (p.2401). Aceasta definitie, desi mai cuprinzatoare decat prima, ramane inca incompleta, tributara unui mecanism dihotomic, bazat pe jocul tensiunilor dintre majoritate si minoritate.

Encyclopaedia of Educational Research (ed. a 5-a, 1982) abordeaza E.M. din perspectiva americana, in cadrul articolului "Educatia multiculturala si a minoritatilor". Desi trateaza critic alte definitii, articolul citat evita formularea unei definitii clare:

"E.M. este un termen mai larg decat educatia "multietnica" sau cea "bilingva". In S.U.A. termenul de "cultura" a fost utilizat pentru a include "mostenirea etnica", "mediul lingvistic", statutul de angajare (de ex., in "cultura gulerelor albastre" - mediul functionaresc), sexul, varsta, rasa si conditia de handicap, precum si experienta colectiva (de ex. in "cultura drogurilor"). In mod evident, majoritatea studiilor care vizeaza fenomenele multiculturale este legata de culturile etnice si lingvistice"(p. 1267).

Aceasta descriere nu explica modul in care functioneaza, de fapt E.M. in S.U.A., ca rezultat al unor decizii coerente de politica educationala Sunt sau nu incluse in definitie fenomene precum: "cultura tinerilor" sau "cultura homosexualilor"?

The International Dictionary of Education (Page and Thomas, 1977), in articolul "Educatia multi-etnica", trimite cititorul la "Educatia/formarea transculturala", definita ca "implicarea unui amestec de culturi, astfel incat un elev format intr-o anumita cultura este educat intr-o institutie care poarta valorile unei alte culturi" (p. 92). Nici aceasta definitie nu este adecvata conceptului modern de E.M.

Dificultatile de definire a E.M. sunt in ilustrate in mod semnificativ de catre Comitetul suedez al mostenirii lingvistice si culturale care, in raportul sau din 1983 sustine ca "Termenul  de Educatie interculturala este specificat si descris, atunci cand este necesar, in diferite contexte" (p. 158). Oricum, Comitetul precizeaza ca E.M. reprezinta cunoasterea si constientizarea culturilor si a valorilor personale si a celor diferite. De asemenea, defineste E.M. in termeni de scopuri, de ex.: rezolvarea conflictelor si optimizarea relatiilor dintre grupurile majoritar si cele minoritare.

Pusch (1979) formuleaza un alt tip de definitie. Aceasta accentueaza nu numai asupra constientizarii cunoasterii diferitelor culturi, dar si asupra experientei practice a diferentelor culturale ca parte a E.M.

Aceste definitii sunt reprezentative pentru ceea ce poate purta denumirea de "Educatie multiculturala directa", dar nu acopera si predarea specifica a unor discipline stiintifice pentru elevii minoritari (de ex.: predarea fizicii etc.), desi acesta este un aspect important al E.M., eludand de fapt problema necesitatii de adaptare a demersului educational unei categorii speciale de educabili.

De asemenea, in termeni de politici educationale, E.M. poate fi considerata si ca o strategie, o politica sau un set de proceduri organizationale si activitati de predare-invatare aplicate intr-un anumit context, intr-o anumita comunitate profesionala sau regionala / locala etc..

Delimitari

O prima delimitare necesara ne solicita sa observam ca E.M. se refera in special la culturi selectate pe baza unor criterii nationale, lingvistice, etnice sau rasiale, criteriile de clasa, sex, sau a regiunilor dialectale sau geografice nefiind considerate ca variatii subculturale uzuale, iar educatia pe baza acestora nefacand parte in mod obisnuit din E.M. Astfel, regiunile din cadrul unei natiuni sunt privite ca variatii firesti si nu sunt incluse in definitia E.M. Nici alte minoritati educationale decat cele definite conform criteriilor limba nationala, etnicitate sau rasa, precum cele ale minoritatilor sexuale sau a celor de handicap (cerinte educationale speciale) nu apartin E.M.

O definitie cuprinzatoare

Educatia multiculturala poate functiona sub forma unui proces educational sau a unei strategii educationale care implica mai mult de o singura cultura, stabilita sau definita dupa criteriul educational, lingvistic, etnic sau de rasa. Acest tip de educatie poate avea loc in cadrul structurilor educationale formale sau a celor non-formale, in mod direct sau indirect, vizibil sau ascuns.

Din perspectiva educational-teleologica, educatia multiculturala trebuie sa creeze constientizare, toleranta, intelegere si cunoasterea unor culturi diferite, precum si a diferentelor si asemanarilor intre culturi, ca si a conceptiilor de viata, a conceptelor, a valorilor, a convingerilor si atitudinilor referitoare la acestea. E.M. urmareste sa ofere deprinderi si abilitati cognitive, verbale si non-verbale pentru a face fata unor culturi sau a unor grupuri culturale, precum si abilitati de comunicare cu membri ai acestor grupuri. E.M. intentioneaza sa promoveze, de asemenea, performanta academica si sociala intr-un cadru multicultural. Scopul ultim al E.M. este de a realiza comunicarea optima si intelegerea intre culturi, natiuni, grupuri si indivizi.

Categorii, scopuri si metode ale Educatiei Multiculturale

Categorii

In educatia multiculturala de baza pot fi identificate urmatoarele situatii:

a)      educatia minoritatilor etnice si / sau lingvistice indigene sau educatia despre acestea;

b)      educatia grupurilor etnice, lingvistice sau nationale imigrate, inclusiv a refugiatilor si a altor rezidenti temporari sau educatia despre acestea;

c)      predarea limbilor straine (pentru majoritari, ca si pentru minoritari);

d)      predarea celei de-a doua limbi ("materne" sau straine);

e)      cunoasterea culturii domestice si / sau straine, teoria si analiza acolo unde sunt implicate doua sau mai multe culturi;

f)       programe create pentru constientizarea multiculturala si pentru formarea deprinderilor de baza;

g)      educatia elevilor din afara tarii;

h)      predarea prin intermediul celei de-a doua limbi materne sau a unei limbi straine ca mediu de instruire;

i)        cunoasterea Lumii a treia, inclusa in curriculum-ul scolar, ca si in formarea asistentilor sociali si a voluntarilor;

j)       organizarea procesului de invatare sub forma problematizata in cadrul unei discipline de studiu cu componente internationale sau trans-culturale;

k)      arii multiculturale legate de educatie, precum psihologia si consilierea transculturala, in special in scolile invatamantului preuniversitar;

l)        formarea cu specific multicultural a profesionistilor in educatie, de ex., a profesorilor, a consilierilor si a psihologilor;

m)    educatia si formarea administratorilor, a asistentilor sociali etc., in cadrul sistemelor internationale existente sau a celor in restructurare;

n)      educatia pentru relatia pace / conflict (gestionarea conflictelor);

o)      desegregarea programelor;

p)      gazduirea altor cerinte educationale si de formare care pot fi etichetate drept "internationalizare";

q)      preocuparea pentru probleme biologice, de mediu, ecologice, umane la modul extins, despre evolutia societatilor si a comunitatilor umane, care pot fi etichetate drept "globalizare".

Listarea tuturor acestor contexte educationale prezinta un paradox: unele programe pentru educatia imigrantilor sau a minoritatilor indigene isi propun in mod clar sa mentina limba materna si cultura de origine si deci sunt concepute cat se poate de monocultural. Oricum, includerea lor in educatia multiculturala este justificata, intrucat aceste programe sunt desfasurate intr-o cultura diferita, iar elevii nu pot sa evite sa interactioneze cu acea cultura majoritara in afara programelor de protectie.

Minoritatile indigene pot avea o origine straveche, de ex. populatia aborigena din Australia, indigenii din America de Nord, laponii din Scandinavia sau, cu o origine mai recenta, persoanele de culoare din Statele Unite. Este dificil de afirmat cand anume un grup imigrat trece de la statutul de imigrant la cel de minoritate etnica indigena. Opiniile - variind de la aproximarea "cativa ani" la "cateva generatii" - pot fi gasite sustinute in literatura de specialitate prin argumente foarte diferite si nu de putine ori contradictorii (Vecoli, 1972, Eckstrand 1978).

Procesul de predare-invatare-evaluare a limbilor straine se focalizeaza de obicei pe predarea unei limbi care nu este vorbita in tara respectiva. Predarea celei de-a doua limbi straine poate sa includa mai multe varietati. Poate sa semnifice predarea unei a doua limbi straine intr-o tara bilingva, asa cum sunt franceza / flamanda in Belgia, engleza / franceza in Canada, sau finlandeza / suedeza in Finlanda. Care anume dintre limbi este privita ca cea de-a doua se raporteaza la limba materna a fiecarui grup. In multe tari din India sau din Lumea a treia spre exemplu engleza sau franceza sunt utilizate ca o a doua limba, dar si ca mediu de instruire in scoala. In mod normal, predarea celei de-a doua limbi inseamna predarea cu acea limba ca mediu de instruire, de exemplu limba engleza in India.

Educatia in culturile straine sau in cele de origine urmareste cunoasterea practica, de lucru, a uneia sau mai multor culturi, in vreme ce cunoasterea si analiza culturala urmaresc identificarea unor principii specifice sau universale. Cele doua arii se suprapun adesea. Educatia elevilor din afara tarii, care poate fi adesea educatia in limba materna a elevilor provenind din familii care traiesc (temporar) in afara tarii, se organizeaza in mod curent in multe tari. Astfel, exista in multe tari scoli ale minoritatilor: americana, britanica, franceza, germana etc. Asemenea scoli atrag, de asemenea, elevi apartinand si altor nationalitati, prea mici pentru a forma o scoala, sau elevi apartinand populatiei majoritare deoarece parintii doresc sa le ofere copiilor lor stapanirea unei limbi straine precum si, de fapt, o buna educatia multiculturala.

Programele de schimburi de elevi / studenti precum Erasmus, Leonardo da Vinci, Socrates, Tineret in actiune etc. trebuie sa fie incluse si ele in aceasta categorie. Pe de alta parte, multe dintre disciplinele scolare contin in mod natural componente multiculturale. Exemple sunt: geografia, religia, istoria sau economia.

Un exemplu de problema de formare pentru noile sisteme este diferenta dintre standarde si reguli, intelese diferit in tarile Comunitatii Europene si tarile non-comunitare. Internationalizarea activitatilor poate lua orice forma, de la conferinte la cantecele interculturale si programele de dans, de la programele de infratire intre scoli, la vizitele de studiu ale elevilor si la prietenia pe baza schimbului de scrisori, e-mail, chat, a comunicarii mediate de www.

Formarea profesionistilor in domeniul multiculturalitatii apare de obicei sub forma cursurilor de scurta durata. In cazul formarii profesorilor, pot exista si programe de lunga durata. Anumite tari insista asupra formatorilor profesori provenind din cadrul culturilor tinta, in vreme ce altele prefera membri ai propriei culturi. Unele tari au programe speciale de formare a profesorilor in domeniul educatiei multiculturale, in vreme ce alte tari integreaza aceasta formare in cadrul programelor obisnuite sau chiar nu ofera nici un fel de program de formare in acest domeniu.

Din perspectiva politicilor educationale, educatia multiculturala poate fi implementata (de) la toate nivelurile educationale: prescolar, primar, secundar si tertiar.

Scopuri, continuturi, metode si tipuri de scoli

Scopurile educatiei multiculturale sunt multiple si uneori se suprapun. La modul general, acestea includ:

a)      scopuri atitudinale: constientizarea si "permeabilizarea" culturale; toleranta culturala, respectul pentru identitatea culturala, atitudinea responsiva fata de cultura, abilitati de evitare a conflictelor si de rezolvare a conflictelor;

b)      scopuri cognitive: realizarile academice, invatarea unei a doua limbi straine, cunoasterea unor culturi specifice, competenta de a analiza si de a interpreta comportamentul cultural, constientizarea perspectivei culturale individuale / a cuiva;

c)      scopuri instructionale: corectarea distorsionarilor, a stereotipurilor, a omisiunilor si a dezinformarilor despre grupurile etnice din manuale si din media de predare / invatare, ofertarea de strategii pentru intelegrea diferentelor dintre oameni, prin utilizarea de instrumente conceptuale pentru comunicarea interculturala, dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor interpersonale, furnizarea de tehnici auto-evaluative, si de inter-evaluare, stimularea procesului de clarificare a valorilor, explicarea dinamicii culturale.

Continutul cursurilor sau al programelor va relationa tipul si scopurile educatiei multiculturale, asa cum este a fost prezentat anterior.

Metodele prezinta o diversificare larga. Cele mai frecvent utilizate metode pentru educatia multiculturala directa, specifica, sunt: studiile de caz, imersiunea intr-o anumita cultura (de ex.: practica scolara in afara tarii si vizitele de studiu), simularile   si rezolvarea de situatii problema.

Demersul comparativ ca tip de metoda merita o mentiune speciala. In aceasta situatie cel putin doua culturi sunt comparate, descrise si analizate de catre elevi, prin lectura, interviuri, chestionare sau vizite. Exemple de asemenea lectii pe baza analizei comparative pot fi: "Craciunul in tarile arabe si in cele vestice"; "Conceptul de moarte in Olanda si Suedia".

Alte metode, utilizate de asemenea pentru educatia multiculturala directa, nespecifica, sunt simularile (ale grupurilor culturale, ale situatiilor de conflict cultural), filmele, prezentarile audio/video, seminarele, prelegerile, jocurile, incidentele critice si jocul de rol.

Anumite tipuri de scoli specifice create pentru promovarea educatiei multiculturale sunt scolile internationale, scolile minoritatilor si scolile lingvistice.

Scolile internationale sunt:

a) scoli nationale, internationale, precum cele din Elvetia de exemplu;

b) scoli private, stipendiate exclusiv din taxele parintilor sau detinute de catre alte guverne in cadrul unei natiuni, cum sunt scolile britanice in multe tari, cele anglo-americane in India subcontinentala, Lyce-ele franceze in Africa, precum si gazduirea unor scoli minoritare multilingve, toate fiind create initial pentru copiii unor familii din afara tarii respective;

c) scoli intemeiate pe cooperare de catre unul sau mai multe guverne sau grupari nationale;

d) scoli apartinand Asociatiei Scolilor Internationale care isi propune sa educe elevii astfel incat acestia sa se simta acasa oriunde in lume.

Ce sunt "Cultura" si "Multiculturalismul"?

Definirea Culturii

Multi autori definesc cultura ca fiind suma comportamentelor si a artefactelor din cadrul unui anumit grup de oameni. Adesea, aceste definitii contin referinte la valorile, regulile, conceptiile si simbolurile pe care le au in comun membrii unui grup.

Alti cercetatori sustin definitii structurale, precum cultura constand in "elemente, structuri, modele si fapte." Cultura ia forme diverse si creaza ea insasi comportamente, ganduri si sentimente aflate intr-o continua interactiune. Astfel, cultura se schimba ea insasi continuu. Esentiale in analiza conceptului de cultura par a fi: a) ceea ce uneste membrii grupului; b) ceea ce distinge membrii grupului de alte grupuri este tipic pentru o cultura nu este in mod necesar frecvent; ceva foarte putin frecvent poate fi tipic.

Multiculturalismul

Smolicz (1981) distinge intre trei tipuri de "multiculturalism". Mai intai, "multiculturalismul de tranzitie" este un suport temporar pentru anumite grupuri, care isi pot exersa abilitatile academice in timp ce invata limba majoritatii. Canadienii francezi au fost primii care au sesizat pericolul acestui aspect, ca fiind o cale eficienta si lipsita de riscuri de a atinge anglo-uniformitatea.

Cel de-al doilea tip de multiculturalism este "multiculturalismul rezidual", acel tip care ia in calcul toate tipurile de grupuri subculturale: de exemplu, cultura homosexualilor, cultura pop, cultura lucratorilor in schimburi. Culturile etnice se adauga acestei liste. Rezultatul este ca toate aceste grupuri vor fi parte a modului de viata al majoritatii, ceea ce este privit de catre unii ca o strategie de asimilare camuflata. Greseala logica este ca fiecare grup etnic include cele mai multe dintre aceste dimensiuni subculturale.

Cel de-al treilea tip este "multiculturalismul intern", care recunoaste faptul ca orice cultura include aspecte institutionale, ca si aspecte culturale. Deci culturile nationale nu pot ramane neafectate intr-o societate pluralista. Anumite aspecte institutionale si culturale trebuie sa fie impartasite de catre fiecare grup etnic.

O clasificare oarecum diferita a multiculturalismului face Robinson (1981). Mai intai, "educatia de asimilare si bi-lingvistica" se refera la modelele de tranzitie marcate de asimilare, definite ca "procesul de aderenta sociala si psihologica la societatea principala". In al doilea rand, "pluralismul cultural si educatia bilingva" sustin dreptul diferitelor culturi de a-si mentine identitatea culturala. Culturile distincte raman ca atare si coexista. In cel de-al treilea rand, "sinteza multiculturala" inseamna o combinatie, precum si modificarea pozitiei asimilatoare, concomitent cu adoptarea unei pozitii pluraliste. Aceasta descrie o societate de tip "melting pot", dar difera de pozitia asimilatoare prin faptul ca nu mai exista "o forma dominanta" sau o "societate principala" de care sa fie atrase celelalte tipuri de cultura. Aceata pozitie sustine eclectismul si sinteza culturale atat la nivelul cultural, cat si la cel al societatii in ansamblu si promoveaza schimbarea continua in diferite culturi. Clientela in aceasta situatie este formata atat de catre membrii majoritari, cat si din cei minoritari.

Adaptarea multiculturala

Nivelul sistemelor: procesul de integrare

Procesul de adaptare interculturala se afla in centrul conceptului de multiculturalism si deci, si al educatiei multiculturale. Educatia multiculturala este o consecinta a interactiunii interetnice si internationale, dar este de asemenea, si instrumentala in promovarea acestei interactiuni. In sens larg, cele doua tipuri de ajustare multiculturala pot fi diferentiate, si anume in persoane si grupuri, precum si in sisteme si natiuni.

Persoanele si grupurile sunt implicate in procesele de interactiune cu o natura cognitiva si psihosociala, in vreme ce sistemele, in special natiunile, asociatiile de natiuni si organizatiile multinationale sunt implicate in interactiunea organizationala si diplomatica. Persoana se poate afla in situatia in care sa trebuiasca sa invete limbi straine si sa dobandeasca competenta culturala, in vreme ce sistemele trebuie sa fie dezvoltate si armonizate, asa cum este cazul Comunitatii Economice Europene, sau in cazul integrarii est-europene in restul Europei. Exista o influenta reciproca intre nivelul persoanelor si cel al sistemelor: pentru a putea dezvolta si intelege sistemele, persoanele trebuie sa invete, in mod formal sau informal, sa identifice si sa distinga elementele de specificitate si pe cele de identitate, iar dezvoltarea sistemelor reflecta si este dependenta de atitudinile persoanelor educate.

La inceputul anilor '90, pe scena internationala, la nivelul sistemelor, au avut loc doua procese opuse, in speta ce de integrare si, respectiv, cel de dezintegrare. In paralel cu integrarea diferitelor state, alte natiuni sau asociatii de natiuni s-au impartit datorita diversitatii intrne din perspectiva etnicitatii, culturii si / sau limbii.

La nivelul sistemelor paradoxul de integrare / dezintegrare are multe componente. Componentele de integrare sunt, mai intai, mijloacele de comunicare optimizate, prin calatorii, televiziune, radio, telefonie mobila sau optimizata tehnic, precum si prin posta electronica, fax, telex si retele de computere. In al doilea rand, exista o retea in continua dezvoltare, de schimburi comerciale. In al treilea rand, barierele si jurisdictiile nationale sunt din ce in ce mai mult inlocuite prin organizatii internationale, precum Natiunile Unite, cu agentiile sale specializate (UNESCO; WHO, Banca Mondiala), OECD (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare), EEC (Comunitatea Economica Europeana) etc.; organizatiile umanitare precum Crucea Rosie si Amnesty International, toate organizatiile de dezvoltare nationala, precum CIDA (Agentia Canadiana de Dezvoltare Internationala), USAID si toate organizatiile private, precum Fundatia Ford, Serviciul Luteran Mondial etc.

In cele mai multe natiuni conflictele interetnice si / sau religioase creeaza probleme.

In India exista controverse etnice, precum si conflicte obstesti, comunitare, intre hindusi si musulmani. Irakul, Iranul si Turcia au probleme, in special prin relatiile tensionate cu populatia kurda, dar si intre ei. Statul Myanmar, Indonezia, Ciprul, Sri Lanka, Libanul sunt exemple de alte natiuni asiatice sau din Orientul Mijlociu care au probleme etnice. Intregul continent african este o scena de conflicte interetnice, tribale, rasiale si politice in cadrul practic al fiecarei tari.

Situatia din Europa de la inceputul anilor '90 a constituit un exemplu in mod special pozitiv de integrare, atat in ceea ce priveste armonizarea de durata a regulilor, legilor si a administratiei in cadrul UE, cat si democratizarea statelor est-europene, in special in ceea ce priveste problemele majore implicate. Oricum, aceasta situatie a fost precedata de un proces de dezintegrare, anume dizolvarea pactului de la Varsovia, in vara anului 1991.

2. Nivelul sistemelor: procesul de dezintegrare. Etnicitate sau etnocentrism?

Procesul de dezintegrare a sistemelor comuniste a trecut in etapa proceselor de dezintegrare nationala. Diversitatea etnica, religioasa si culturala se afla in centrul proceselor de dezintegrare. Constientizarea etnica in crestere a condus la cresterea necesitatii de autonomie. Inceputul anilor '90 a constituit marturia dezintegrarii uniunii Sovietice si a Yugoslaviei, datorata diferentelor etnice. In fosta Uniune Sovietica toate republicile si-a declarat autonomia si au anuntat alegeri libere. Aceste republici au "sters" termenul de "socialist" din titulatura lor, dupa cum o facuse si Uniunea Sovietica, inainte de dizolvarea sa din decembrie 1991. Oricum, unele dintre aceste republici au hotarat sa formeze o noua comunitate a tarilor slave. Iar Yugoslavia, Slovenia si Croatia s-au declarat independente, au fost recunoscute de multe tari si si-au exprimat dorinta de a dezvolta relatii cu restul Europei si de deveni membre UE. Atat in cazul Rusiei, cat si in cel al Yugoslaviei dezintegrarea se explica printr-o combinatie intre etnicitate si economie.

Tari aparent stabile, precum Franta, Marea Britanie si Statele Unite au fost de asemenea scuturate de forta noii etnicitati. In SUA, vechii diversificari dintre indienii americani, populatia de culoare si grupurile de imigranti europeni i s-a adaugat afluxul hispanicilor din Mexic, Cuba, Porto Rico, precum si din alte tari din Caraibi, precum si primirea unui numar mare de refugiati din alte zone ale lumii. Pana in 1991 hispanicii formau 9% din populatia Statelor Unite si in acelasi an elevi din 123 de tari erau educati la Dade County, in Florida.

Se pare ca multiculturalismul radical a deranjat vechile valori, care pana atunci fusesera cimentul natiunii, adica principiile libertatii de a crea o noua identitate personala si sansa de a deveni parte a unei natiuni de oameni la fel. In vreme ce un anumit grad de constientizare multietnica este sanatoasa si contribuie la pluralism, atunci cand este dusa prea departe, creeaza probleme de dezintegrare. Istorici precum Schlesinger (1991) sunt optimisti sustinand acest lucru.

3. Nivelul individual si de grup

La acest nivel problema principala a dezbaterilor priveste alegerea intre integrare si segregare a minoritatii in raport cu majoritatea. Acest proces de adaptare are o natura psihologica, sociala, interpersonala sau de intergrup. Se presupune ca intregul proces are consecinte foarte profunde la nivelul sanatatii mentale a membrilor minoritatii.

In acest context, exista o serie de concepte care sunt esentiale: integrare, asimilare, adaptare, discriminare, segregare, separare, identitate. In anii 50' unii cercetatori ai domeniului au considerat asimilarea ca necesara, diferentiind intre asimilarea culturala si cea sociala. Astfel, "asimilarea culturala" a insemnat internalizarea, de catre membrii minoritatii, a normelor sociale si a normelor de comportament ale majoritatii. "Asimilarea sociala" a constat in absorbtia membrilor minoritatii de catre grupurile dominante ale majoritatii, ceea ce a implicat faptul ca au dobandit dreptul de a vota, de a deveni politicieni sau persoane oficiale, precum si de a fi acceptati in toate contextele sociale.

Situatia opusa celei descrise este cea a segregarii, foarte obisnuita la nivel social inainte de a fi studiata stiintific. Unii cercetatori au diferentiat intre asimilare si imigrare, indicand faptul ca prima categorie implica renuntarea la identitatea etnica, in vreme ce a doua implica o forma de asimilare sociala, dar cu pastrarea identitatii etnice. In 1937 Stonequist a introdus conceptul de marginalitate / marginalizare. Probabil ca grupurile de imigranti greci sau evrei sunt cele mai bune exemple de marginalizare in care totusi au reusit sa-si pastreze cultura pe care au adus-o cu ei in ciuda faptului de a trai intr-o alta tara.

Inceputul deceniului al saptelea a insemnat si cresterea constientizarii etnice, ceea ce a dus la aparitia celor care au inceput sa respinga asimilarea, pe baza faptului ca ea aduce cu sine renuntarea completa la propria identitate. Aceasta pozitie este mai mult politica decat sociala, atata timp cat sustinatorii ei nu lasa luarea deciziei la nivelul persoanelor in discutie. O alternativa sustinuta este "autonomia etnica". Suedia si provincia Bavaria din Germania au fost primele care au experimentat efectele unei politici de autonomie etnica in educatia multiculturala. Sistemul educational multicultural bavarez a fost foarte criticat si modificat in consecinta.

In Scandinavia (Ekstrand, 1983) anumiti sociologi finlandezi, educatori si lingvisti au sustinut ca in cazul imigrantilor copiii acestora trebuie sa fie crescuti intr-un mediu segregat (numita, de asemenea, si segregare pozitiva). Aceasta politica de segregare s-a manifestat in scoli sub forma claselor monolingve sau de limba materna. Sarcina acestor clase a fost atat de a proteja elevii de influentele considerate daunatoare ale expunerii la o alta limba, cat si de a promova limba materna. Dupa cum au evidentiat multe cercetari ulterioare, acest tip de educatie s-a dovedit dezastruoasa pentru elevi. Limba lor materna s-a deteriorat, in vreme ce limba gazda nu s-a dezvoltat in mod adecvat, asadar performantele scolare ale elevilor diminuandu-se. Oricum, elevii care au urmat tendinta dominanta a educatiei, cu predare in limba materna au performat aproape la fel de bine ca elevii indigeni.

In Canada, unii cercetatori au sustinut ca educatia in limba materna este superioara si ca mai putina educatie in cea de-a doua limba va imbunatati performanta elevului prin imbunatatirea presupusa a limbii materne. Oricum, cercetarile au aratat ca acest lucru nu a fost real.

Unele date interesante au sugerat ce se va intampla in viitor cu elevii din scolile segregate etnic. Nelleman (1981) a intervievat aproximativ 800 de imigranti polonezi care au venit in Danemarca la inceputul secolului al douazecilea. Aproximativ 1200 dintre copiii lor adulti au raspuns, de asemenea, unui chestionar. Acestia au urmat educatia in limba daneza sau in limba poloneza. Cei care au urmat educatie in limba poloneza si-au pastrat limba si cultura poloneza intr-un grad mai inalt, dar au si suferit o discriminare mai puternica. Multi au criticat alegerea parintilor in privinta limbii de scolarizare. Stapanirea de catre acestia a limbii daneze nu a fost satisfacatoare si acestia au fost impiedicati in carierele lor sociale, avand dificultati in gasirea slujbelor sau in avansarea in cariera.

Tabelul care urmeaza sintetizeaza interdependenta dintre atitudinile majoritatii si cele ale grupului etnic fata de mentinerea etnica si unii dintre termenii dezbaterii sunt definiti. Grupul etnic poate avea o atitudine pozitiva sau negativa fata de societate si fata de mentinerea culturala. Acest lucru creeaza trei combinatii semnificative, in vreme ce cea de-a patra, fiind negativa fata de ambele, va fi foarte rara, aparand doar in cazul persoanelor cu probleme de identitate severe. Societatea majoritara poate accepta sau respinge grupurile etnice.

Tabelul nr. 1. Interdependenta relatiilor si a atitudinilor interetnice

Referitor la educatia multiculturala si la strategiile de adaptare multiculturala, expunerea pe termen lung, specific formala sau informala, la mai mult de o limba sau o cultura, pare a avea un impact mai puternic decat diversele demersuri directe, nespecifice. Acest lucru este firesc, deoarece ultima dintre acestea va avea in mod necesar o natura limitata si pe termen scurt. Mai multe experimente (trecute in revista de catre Ekstrand, 1978) semnaleaza faptul ca sensibilitatea, atitudinile si dezvoltarea cognitiva prospera in cazul bilingvismului. Oricum, in mai multe experimente efectuate pe clase desegregate din Israel rezultatele de pana acum au fost mai slabe decat cele asteptate, in special deoarece etnicitatea este asociata statutului socioeconomic, IQ-ului si scolarizarii, care par a fi factorii cei mai importanti.

Multiculturalismul, educatia multiculturala si testarea

Primul studiu trans-cultural pe baza de teste a fost probabil cel intreprins in anul 1899 in insulele Torres Straits din nordul Australiei. In Statele Unite testele transculturale au fost utilizate la inceputul lui 1910. Aceste teste au fost construite pentru valurile masive de imigranti, cele mai multe cu scop de plasament, in mod special din necesitati militare. Cel mai bine cunoscut test a fost Army Alpha, care a fost considerat prea verbal, deci prea partinitor, inechitabil fata de grupurile ne-vorbitoare de limba engleza; in consecinta, a fost proiectat testul nonverbal Army Beta. Ulterior, Cattel (1971) a construit Testul de Inteligenta nepartinitor cultural, avand caracteristici nonverbale. In cele din urma, testarea a fost acceptata pe scara larga in Statele Unite, atat pentru angajare, cat si cu scopuri educationale. Copiii imigranti au fost adesea plasati in clase speciale datorita scorurilor slabe la testele de inteligenta.

Totusi, utilizarea testelor in scoli a fost si este indelung controversata, deoarece testele au fost acuzate a fi partinitoare, inechitabile (engl. culturally biased). Oricum, nu testele in sine trebuie criticate, ci practicile de utilizare a testelor. Malpraxis-ul in aplicarea testelor a fost puternic atacat de catre multi autori de-a lungul timpului.

Educatia multiculturala: perspectivele antropologice

In Statele Unite interesul antropologic fata de educatia multiculturala dateaza inca din epoca apelului antropologului Edgar C. Hewitt din 1905, care sustinea stilul de predare responsiv, implicativ, precum si includerea cursurilor de antropologie in formarea profesorilor. Impulsul din spatele acestui apel era convingerea ca expertiza Statelor Unite in domeniul diversitatii culturale ar putea fi aplicata cu succes in diferite situatii educationale.

In Statele Unite din perioada anilor '60 miscarea pentru drepturi civile, desegregarea scolilor si "razboiul impotriva saraciei" au stimulat dezvoltarea antropologiei educationale. Pe parcursul anilor '70 antropologii si-au articulat conceptia privind educatia multiculturala producand o viziune mult mai cuprinzatoare si mai centrata cultural decat cele furnizate de alte discipline. Scopul sau ultim a fost achizitia, de catre toti elevii, a competentelor transculturale.

Incepand cu anii '80 cele mai multe cercetari conduse de catre antropologii americani s-au legat intr-un fel sau altul de educatia multiculturala. Cu toate acestea, putini antropologi au vazut "educatia multiculturala" ca pe o tema de cercetare in sine. In loc de aceasta, E.M. a devenit un scop de atins, o politica de urmat si o arena de aplicare a perspectivelor fundamentale si a premiselor antropologice. In continuare sunt urmarite demersurile antropologice distincte din domeniu.

Conceptiile antropologice

Termenul "multicultural" a aparut prin anii '70 in urma cererii minoritatilor pentru echitate educationala si a respingerii largi a modelelor asimilationiste din cadrul societatii si al institutiilor americane. Respingand atat explicatiile bazate pe "deficitul cultural" si pe "deficitul biologic" pentru performantele academice slabe ale minoritatilor, antropologii momentului, precum si alti specialisti, au sustinut introducerea de pedagogii si de curriculum-uri "sensibilizate" cultural.

In vreme ce educatorii au incercat sa defineasca educatia multiculturala, antropologii si-au articulat, si ei, conceptiile. O conferinta din 1976 (lucrarile acesteia au fost publicate in Anthropology and Education Quarterly) a produs ceea ce a devenit o formulare definitiva (Goodenough 1976, Gibson, 1984). Dupa trecerea in revista a literaturii in domeniu, Gibson a formulat o definitie comprehensiva, de pe pozitii antropologice, a educatiei multiculturale: "procesul prin care o persoana dezvolta competente in sisteme multiple de standarde prin percepere, evaluare, convingere si actiune" (Gibson, 1984, p. 112). Pornind de la Goodenough, a descris educatia multiculturala ca parte a "experientei umane normale".

Gibson a derivat acesta definitie din doua concepte antropologice fundamentale: educatia si cultura. Pentru antropologi educatia se refera la procesele formale si informale prin care cultura este transmisa indivizilor. Scolarizarea este doar unul dintre aceste procese. Oricum, educatia este universala, experienta umana de baza de a invata sa devii competent intr-o anumita cultura.

Cultura, definita in moduri foarte variate, imbratiseaza toate creatiile umane: produsele materiale (ex.: instrumente, vesminte etc.); produse comportamental-sociale (familii, corporatii, scoli, obiceiuri); si produse mentale (concepte precum "apa sfanta"; sistemele de gandire, precum Budismul etc.). Toate nivelurile cuprind "semnificatii create cultural" sau "cunostinte impartasite", adica acele structuri de cunoastere infinit de complexe pe care indivizii le folosesc in lume pentru interpretare, experimentare si actiune. Abordarea acestor semnificatii si intelesuri culturale devine calea catre interpretarile adecvate cultural ale comportamentului social si ale artefactelor tangibile material.

Culturile nu sunt monoliti. In cadrul oricarei societati exista numeroase microculturi bazate pe religie comuna, pe clasa, ocupatie, varsta, sex, activitati etc. (de ex.: ethosul scolar). Etnicitatea constituie doar una dintre multiplele microculturi in cadrul carora participa indivizii; "identitatea" etnica este una dintre cele cateva identitati culturale pe care de dobandesc indivizii. De vreme ce exista microculturi in toate societatile, procesul educational a impus intotdeauna dobandirea de competente in culturi multiple. Astfel, educatia multiculturala devine o experienta umana naturala si nu un acompaniament recent al societatilor moderne, complexe din punct de vedere etnic.

Etnicitate si dincolo de etnicitate

Aceasta perspectiva a educatiei multiculturale incorporeaza, dar si trece dincolo de etnicitate. Dupa cum notau Carroll si Schensul (1990), problemele cu care se confrunta sistemele educationale sunt cele ale diversitatii culturale si nu doar cele ale educatiei minoritatilor.

Curriculumul si pedagogia trebuie sa fie responsive si sa formeze competente in multe sisteme culturale. Acest demers exclude grupurile etnice supra-stereotipizante care variaza, minimalizator, pe liniile sexului si ale clasei sociale. Recunoaste insa mai mult asemanarile dintre grupurile etnice si vizeaza mai putin diferentele dintre acestea, promovand astfel traversarea barierelor culturale si nu mentinerea barierelor etnice. Deoarece oamenii sunt capabili de competente culturale multiple, "schimbarea culturii", ca si "schimbarea codului" (engl. code-switching), nu necesita abandonarea identificarii primare cu grupul cultural, ceea ce reprezinta o problema in discutie in anumite comunitati de minoritati (Ogbu, 1987). Si nici nu conduce, in mod inevitabil, la o scindare a sistemului de valori personal, dupa cum au afirmat anumiti cercetatori.

In consecinta insa, educatia culturala este definita ca o competenta in multiple culturi si este disponibila pentru toti elevii. Pentru antropologi, depasirea barierelor a fost de multa vreme considerata o metoda pentru promovarea armoniei dintre grupuri in fata conflictului potential. Intr-o lume aflata in schimbare rapida antropologii urmaresc, in ultima instanta, protejarea culturala umana, precum si armonia prin intermediul competentei transculturale.

Educatorii trebuie sa creeze medii de invatare care promoveaza si nu care inhiba achizitia competentei. Pentru Arvizu si Saravia-Shore (1990), acest lucru solicita deprinderi de baza si perspective de "alfabetizare transculturala" pentru achizitionarea unor competente culturale aditionale, pentru intelegerea generica a proceselor culturale de baza si pentru recunoasterea contextului macrocultural in care sunt cuprinse scoala si familia (Ogbu, 1987).

Alfabetizarea transculturala este facilitata de catre abordarile etnografice. Recunoasterea realitatii ca scolile constituie "culturi" care transmit cunostinte specifice cultural in moduri cultural distincte a stimulat pionieri in domeniu, precum Spindlers sa intreprinda "etnografia scolaritatii" (engl. the ethnography of schooling). Caracteristica definitorie nu este atat metoda, cat scopul: descrierea "emica" ("insider") si analiza culturala; adica, descrierea si intelegrea presupozitiilor culturale si a cunostintelor care stau la baza comportamentului observat. (Wolcott, 1989).

Inarmati cu metodele si obiectivele etnografice profesorii pot sa invete sa scoata la iveala si sa inteleaga valori, asteptari si modele interactionale ale elevilor si ale parintilor si sa descopere "cultura profesorului" si cum variaza aceasta de la o cultura la alta (Spindler, 1982). Elevii pot fi invatati cum sa dobandeasca competenta in culturile colegilor de scoala, ca si in cele din lumea din afara scolii.

Antropologia si Educatia Multiculturala

Eforturile antropologilor aplicate din Statele Unite au implicat si: formarea profesorilor; experimente cu scoli conduse de catre indigeni; programe de "imputernicire" a scolilor (Collier, 1998); studii de interventie microetnografica (Trueba, 1989); dezvoltarea de pedagogii responsive cultural (Erickson, 1987); asistenta pentru Renasterea Limbilor Indo-americane (Leap, 1988); initiativele majore in domeniile instruirii si al curriculumului ale Asociatiei antropologilor americani (AAA) si ale Consiliului Antropologiei si Educatiei (CAE), o subunitate a celei dintai.

Societati profesionale si Agentii Educationale

In cadrul AAA, CAE a reprezentat conducerea procesului. Prin eforturile sale, in 1974 AAA a afirmat drepturile persoanelor bilingve si biculturale de a beneficia de servicii speciale, de educatie si de servicii de sanatate in limba locala si de a participa activ la deciziile legate de scoala. In 1978 AAA a decis ca factorii de decizie trebuie "sa fie constienti de factorii culturali care le orienteaza actiunile" si de impactul lor asupra echitatii educationale (Arvizu si Saravia-Shore, 1990, p. 371). In 1981 AAA a sustinut includerea conceptului de cultura si abordarea transculturala in cazul legislatiei de reautorizare pentru Titlul VII al Legii educatiei elementare si secundare (ESEA) - Legea Nationala Bilingva.

AAA a sponsorizat, de asemenea, un grup de actiune (engl. task force) pentru predarea antropologiei, urmarind introducerea perspectivelor antropologice in diferite cursuri, de la nivelul gradinitei la cel al clasei a XII-a. Membrii au produs o serie de ghiduri si de materiale de formare pentru profesori. Asociatia antropologilor de culoare si cea a antropologilor feministi au sponsorizat numere dedicate ale publicatiilor de profil privind predarea unor topice din perspective multiple (a claselor sociale, a sexului etc.)

Formarea profesorilor si Artele

La nivel regional, au existat antropologi implicati in formarea profesorilor. De exemplu, in cadrul Sistemului Universitar de Stat din California antropologii au jucat roluri diverse pentru a putea raspunde cerintelor stabilite la nivelul Statului California privind competentele multiple in domeniul formarii profesorilor. Astfel, au fost realizate ghiduri pentru profesori, continand modele de planuri de lectie pentru instruirea interculturala, au fost organizate conferinte, workshop-uri, si lectii practice etc.

Arii prioritare

Intersectia dintre etnicitate (rasa), si sex

Evaluarea sistematica a cercetarilor in educatie realizata de catre Grant si Sleeter (1986) a evidentiat faptul ca cercetarile privind etnicitatea si genul au fost intreprinse in mod independent si, de obicei, de catre persoane diferite. Atunci cand rasa este tema centrala, abordarea din perspectiva genului este ignorata. Cand genul este chestiunea investigata, diferentele etnice tind sa fie ignorate. Ca rezultat, datele statistice sunt de obicei raportate ori pentru rasa, ori pentru gen. Cercetarea este proiectata pentru a identifica variabilele care afecteaza succesul acdemic al membrilor minoritatii fara a include rasa ca variabila de control.

Modelele educationale teoretice si interactional orientate etnic sunt construite fara a lua in calcul date privind aplicabilitatea lor pentru ambele genuri. Sunt teoriile privind educatia minoritatii cu adevarat teorii ale minoritatii masculine? Sunt teoriile rasiale si cele educationale aplicabile doar femeilor anglo-saxone?

Sunt necesare mult mai multe cercetari pentru a vedea cum afecteaza identitatile sociale multiple comportamentul din clasa si statutul interactiunilor, sansele academice si succesul academic. Cadrele conceptuale construite pentru minoritatile etnice trebuie sa fie legate de cele pentru rasa si clasa sociala. Si programele de interventie in domeniul minoritatilor trebuie sa fie elaborate atat in beneficiul femeilor, cat si in cel a barbatilor, in mod egal.

Abordarea intersectiei dintre etnicitate si rasa creeaza o problema majora: cum poate fi reconciliat angajamentul fata de echitatea rasiala cu protejarea unor traditii culturale care sunt prin ele insele patriarhale? Cercetarea antropologica a documentat ierarhiile rasiale atat in traditiile culturale europene, cat si in cele non-europene. Avand in vedere dinamica rasiala istorica si contemporana, nationalismul etnic si protejarea culturala pot deveni un vehicul pentru accentuarea (sau instaurarea) privilegiilor masculine. Concomitent, trebuie sa existe o instruire onesta privind inegalitatile privind rasele in alte culturi fara ranforsarea stereotipurilor etnocentriste ale "superioritatii" traditiilor rasiale vestice.

Cercetarea in anii '80 si '90

Anii '90 au condus la aparitia mai multor comparatii privind educatia multiculturala, abordand etnicitatea si performanta educationala, educatia copiilor imigranti in tarile gazda, precum si raspunsul scolii la nevoile diferitelor populatii de elevi. Publicatia Suarez-Orozco despre Europa (1991) a ilustrat valoarea acestor cercetari pentru construirea noilor teorii si pentru proiectarea de programe.

Sunt foarte necesare si cercetarile asupra (si accesibilitatea studiilor din) societatilor non-vestice cu o bogata diversitate culturala precum India si Nigeria (vezi Chanana, 1988). Asemenea societati se confrunta cu multilingvismul, adesea pe o scara mai larga decat in vest. Studiile comparative vor furniza date privind rolul pe care il joaca limba in mentinerea societatilor culturale pluraliste si in privinta strategiilor care protejeaza pluralismul lingvistic si sustin coeziunea nationala. Antropologii educationali pot juca un rol vital in componentele centrate pe educatie ale proiectelor de dezvoltare.

Alfabetizarea transculturala

Sunt necesare cercetari sussinute si in privinta strategiilor eficiente pentru alfabetizarea transculturala a elevilor, ca si a profesorilor. Antropologii s-au luptat multa vreme pentru a demonstra cum este cel mai bine sa fie facuta educatia intr-o cultura diferita de cea initiala a cuiva. Studiile microetnografice asupra claselor de elevi, adica studiul etnografic intensiv al culturilor individuale ale claselor de elevi pun in evidenta faptul ca efectul cumulativ al experientelor scolare individuale poate fi negativ daca educatorii nu fac disponibile caile de a evalua regulat progresul catre competenta.

Antropologii si formarea profesorilor

Cu unele exceptii, antropologii au fost implicati doar marginal in formarea profesorilor. Tendinta catre educatia profesorilor post-bacalaureat a oferit oportunitati pentru formarea in competenta transculturala la nivel preuniversitar. Antropologii pot, de asemenea, sa ii asiste pe formatorii de profesori sa construiasca teste de evaluare pentru alfabetizarea transculturala utilizabile in formarea profesorilor. In fine, ei isi pot aplica expertiza in restructurarea intregului nivel universitar, facandu-l responsiv la nivelul tuturor constituentilor sai in privinta educatiei multiculturale.

Antropologii trebuie sa continue educarea / formarea in domeniul valorilor alfabetizarii transculturale, pe care ei o privesc ca fiind cea care contine deprinderile si abilitatile comunicationale interpersonale si lingvistice multiple, necesare pentru comunitatea globala a viitorului. Doar atunci cand acestea vor fi achizitionate va fi posibila trecerea la stadiul postdiversitatii si la crearea unei noi definitii a diversitatii.

Curriculum pentru Educatia multiculturala

Curriculum-ul pentru educatia multiculturala reprezinta suma unor incercari sistematice de a ajuta elevii sa abordeze problematica diversitatii si a diferentelor in cadrul lor national, precum si in cadrul comunitatilor internationale. Aceste curriculum-uri pot fi influentate de catre recomandarile de la nivel local, regional sau de stat, sau de catre diferite texte de politica educationala, precum si de alte materiale publicate fie de catre marile corporatii, fie de catre experientele facute publice de catre editori, grupari profesionale sau cercetatori independenti din acest domeniu.

Aceste eforturi prind viata intr-o varietate de contexte nationale, de la natiunile colonizate si colonializatoare la cele in care recentele modele de imigrare/emigrare sau diferite schimbari guvernamentale au facut mai acuta problematica legata de diversitate. Au fost promovate multiple interpretari ale educatiei multiculturale, de la cele sustinand consolidarea tolerantei individuale la cele sprijinind atitudinea de reconsiderare a rasismului si a altor categrii de prejudecati la nivel social.

Contextele sociale ale curriculumului multicultural

Relativ recenta dezvoltare a literaturii privind multiculturalismul ca fenomen care afecteaza si educatia pare a presupune o etapa a evolutiei in care a existat (doar) monoculturalismul. Totusi, eforturile de a promova intelegerea interculturala si de a reduce prejudecatile etnice si rasiale nu sunt noi si exista foarte putine, daca exista, exemple de societati moderne total omogene ca atare. Eforturile din domeniul curriculumului multicultural pot fi privite atat in termenii mitului societatii monoculturale, cat si in cei ai emergentei statelor nationale moderne complexe. Dincolo de aceasta terminologie, care provine in special din democratiile europene si ale altor tari vestice care lupta sa reconcilieze ideologiile cu propriile realitati sociale, pot fi identificate o serie de aspecte importante care caracterizeaza contextele eforturilor de elaborare a unui curriculum multicultural.

Unul dintre aceste contexte este cel al societatilor postcoloniale ale caror proprii diversitati etnice indigene s-au dezvoltat prin impunerea unor bariere coloniale arbitrare. Un aspect al acestui tip de context colonial este trecerea in planul al doilea de recunoastere a diversitatii etnice in favoarea tendintei perceptibile de promovare a emergentei sau de mentinere a statului national. De exemplu, in Nigeria, in timpul perioadei imediat postcoloniale au fost facute incercari de a crea curriculum-uri care sa accentueze simbolurile nationale. S-a considerat, la acea vreme, ca asemenea curriculum-uri ar ajuta la crearea unitatii in diversitate. O paralela cu acest context poate fi gasita in societatile a caror proprie percepere de societati monoculturale a fost pusa in discutie odata cu valurile masive de imigranti din propriile colonii, de dupa cel de-al doilea razboi mondial. De exemplu, atat in SUA, cat si in Olanda, dupa o perioada de "asimilare", au aparut eforturi de a proiecta curriculum-uri care sa reflecte "nou" aparuta diversitate nationala. Atat colonializatorul, cat si fosta colonie au fost pusi in situatia de a aborda problema diversitatii aparute intr-o etapa anterioara a propriului sistem politico-economic.

Un alt tip de context, similar celui recent din Europa de vest, este cel intalnit in SUA in ultima parte a secolului al XIX-lea si, respectiv, in prima jumatate a secolului al XX-lea. In ambele situatii, natiunile au incurajat imigrarea unei forte de munca nesigure dintr-o cultura si o tara diferite, doar pentru a trebui sa recunoasca ulterior necesitatile educationale ale copiilor acestor imigranti.

Fosta Republica Federala a Germaniei, de exemplu, a admis multi muncitori "oaspeti", la fel cum au facut mai multe alte tari vestice, precum si multe tari in curs de dezvoltare, unele aflandu-se chiar in situatia postcoloniala, altele intr-o etapa ulterioara. Aceasta forta de munca a inceput sa-si intemeieze familii, astfel debutand procesul de stabilire permanenta in tara-gazda. Din acel moment, oferta oportunitatilor educationale care sa acopere diversitatea lingvistica si culturala, precum si prevederile educationale incluzand multilingvismul si educatia interculturala au inceput sa fie puse din ce in ce mai mult in dezbatere publica, iar presiunea pentru schimbare a inceput sa creasca.

Problema societatilor continand atat populatii indigene, cat si populatii neasimilate a devenit un alt context pentru educatia multiculturala, nu numai in Australia si in tarile apartinand emisferei vestice stabilite in secolele anterioare, dar si in cazul natiunilor aparute in Europa si in Asia, ca urmare a dezintegraii Uniunii Sovietice in 1991. In unele state, inclusiv natiunile Europei vestice, unele parti ale populatiei si-au pastrat identitatea culturala distincta in ciuda secolelor de dominatie. Acest fapt continua sa prezinte provocari serioase, pentru curriculum-ul scolar, care nu mai poate fi definit doar prin diferentieri relative la rasa.

Totusi, unele modele ale imigratiei s-au conturat in cadrul unor agende rasiale si etnice. Imigratia fortata din Statele Unite, ca si din state din America de Sud si din Australia, fie compusa din "colonisti" condamnati penal, din sclavi sau alte categorii, a lasat o mostenire ideologica de ierarhii rasiale si etnice. In vreme ce acestea au fost adesea socotite ca fiind cele mai semnificative in cazul fortei de munca "importate" de catre Statele Unite din Africa, aceleasi modele au jucat un rol important si in dezvoltarea multor natiuni pentru care curriculum-urile multiculturale incep sa fie considerate doar o solutie partiala.

In toate aceste contexte, nationalismul si formarea natiunilor sunt strans legate de problemele cresterii economice sau ale declinului, la fel ca si de incercarile de recunoastere a diversitatii in cadrul contextului unitatii nationale. Incercarile anterioare de proiectare de curriculum-uri pentru intelegerea multiculturala in Statele Unite isi afla radacinile in perioadele de rapida schimbare sociala.

Miscarea pentru educatie interculturala, spre exemplu, s-a intemeiat pe schimbarile aduse de cel de-al doilea razboi mondial. Importanta luptei sustinute pentru drepturile civile din anii '60 din Statele unite a jucat un rol major in miscarea pentru educatie multiculturala. Intr-un anumit sens, toate contextele pentru proiectarea de curriculum-uri multiculturale sunt, de fapt, contestari ale puterii la nivelul luptei duse de catre grupurile politice dominante, care controleaza puterea de stat si care incearca sa si-o mentina partial si cu ajutorul functiilor educatiei publice, precum si prin intermediul acelor membri ai societatii care reprezinta diferite orientari culturale si mai putin accesul la putere.

Eforturile pentru un curriculum multicultural implica, astfel, tensiunea dintre provocarile hegemoniei politice, dar sunt, de asemenea, si tentative de a oglindi presiunea pentru schimbare concomitent cu reafirmarea pozitiei celor aflati la putere intr-un anumit mment istoric. Multiplele abordari ale proiectarii de curriculum multicultural evidentiaza aceasta tensiune.

Abordari si definitii ale Curriculumului pentru Educatie Multiculturala

Inca din anii '70 s-au conturat mai multe scheme de clasificare a eforturilor de proiectare a unor curriculum-uri multiculturale. Acestea pot fi sintetizate conform a trei dinamici de diferentiere:

a)      gradul de asumare a incorporarii in statu quo-ul existent a tuturor noilor grupuri sau a minoritatilor din cadrul grupului cultural dominant;

b)      extinderea accentului pus pe incercarea de a recunoaste si tolera diversitatea;

c)      extinderea in care este evidentiata promovarea eforturilor de transformare sociala care transcende practicile curente.

Aceste abordari sunt puncte aflate pe un continuum al carui punct central este gradul in care chestiuni precum privilegiile si oprimarea sunt considerate ca fiind parti integrante ale dezbaterii privind educatia multiculturala (Hilliard, 1988).

Sleeter Si Grant (1987), bazandu-si analiza pe lucrarile de specialitate aparute in Statele Unite, au utilizat cinci categorii de caracterizare a abordarilor educatiei multiculturale. Acestea sunt utile pentru identificarea unora dintre modele situat in contexte diferite, in special unele aflate in tarile vestice. Prima dintre aceste categorii, "instruirea celor diferiti cultural", accentueaza modul in care elevii sunt asistati in dezvoltarea competentei in cadrul culturii dominante, construind-o, concomitent, pe o forma de identificare cu propria lor cultura de origine.

In opozitie cu aceasta abordare, incercarile de construire pe baza "relatiilor umane" incearca sa lege informatiile despre diferite grupuri din societate cu schimbarile de atitudine, conducand la o toleranta crescuta pentru diferitele grupuri sociale. Aceasta abordare isi are radacinile in eforturile pentru Educatie Interculturala din Statele Unite din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial (Olneck, 1986). Ambele orientari ale educatiei multiculturale pot fi observate si in contextul mai general al eforturilor catorva natiuni vest europene (vezi Banks si Lynch, 1986).

O a treia abordare este cea a "studiilor grupurilor unice", care ofera o perspectiva a pluralismului cultural prin focalizarea atentiei asupra perspectivelor distincte ale diferitelor grupuri rasiale, sexuale, sau de clase sociale. Desi aceasta abordare are anumite asemanari cu cea a "instruirii celor diferiti cultural", accentul cade pe asistarea tuturor grupurilor pentru recunoasterea contributiilor si a preocuparilor diferitelor grupuri pentru cultura in ansamblu. Desi aceste cunostinte pot servi la crearea empatiei fata de experientele grupurilor minoritatilor si pot conduce la imbunatatirea sociala, acestea nu constituie obiectivele principale ale aceste abordari.

Cea de-a patra abordare, numita simplu, "educatia multiculturala", incorporeaza celelalte abordari prin aceea ca sustine pluralismul cultural si promovarea tolerantei. De asemenea, incearca sa ridice o gama mai larga de probleme, de la schimbarile la nivelul intregului curriculum scolar, la propunerile de formare a personalului, recrutarea profesorilor sau la cele de formare a profesorilor. Aduce cu sine, de asemenea, si obiectivul de promovare a egalitatii sociale prin curriculum-ul scolar, chestiune neabordata anterior. Propunerile promovate sub aceasta denumire acopera o gama larga a dimensiunilor diferentei, unele focalizand exclusiv rasa sau caracterul etnic, altele cuprinzand o paleta larga a diferentelor umane, incluzand si genul, clasa sociala, si abilitatile fizice.

Ultima dintre categoriile formulate de catre Sleeter si Grant, cea a "educatiei care este multicultural si social reconstructionista" cuprinde programe care incearca sa ajute elevii in identificarea aspectelor structurale ale societatii dominante care servesc la perpetuarea inegalitatilor sociale. Prin aceasta abordare elevii sunt incurajati sa considere inegalitatea ca mai mult decat un rezultat benign al diferentelor dintre oameni. In loc de aceasta, elevii sunt angajati in eforturile de a critica si de a-si transforma propriul sistem social.

Oricat de cuprinzatoare pot aparea aceste tipologii, exista si alte raspunsuri care merita sa fie trecute in revista, privind conditia multiculturalitatii la nivelul curriculum-ului scolar. Primul dintre acestea a fost aplicat deja in multe tari, reaparand sporadic in literatura de specialitate. In aceasta abordare, existenta unei societati pluraliste este privita ca necesitand concentrarea sub forma unei "unitati" in cadrul curriculum-ului scolar.

Dupa cum s-a mentionat anterior, acest demers de abordare a deversitatii a fost semnificativ in cateva tari africane, in care eforturile postcoloniale imediate in educatie au fost directionate nu numai catre cresterea perioadei de scolarizare pentru elevi, dar si catre conceperea scolarizarii ca un mijloc de definire a identitatii nationale. Asemenea eforturi au fost, de asemenea, o parte integranta a formarii scolilor publice americane la finalul secolului al XIX-lea, fiind esentiale in dezbaterea privind multiculturalismul din SUA de la inceputul secolului al XX-lea. Acelasi demers a fost, de asemenea, parte integranta a politicilor unora dintre natiunile vest-europene postcoloniale, caz in care curriculum-ul scolar a fost conceput astfel incat sa joace un rol in absorbirea diferitelor grupuri in cadrul "societatii principale" (engl. Mainstream society).

Un alt demers poate fi considerat cel al eforturilor Statelor Unite de a promova afrocentrismul, manifestat in educatie prin incercarile de a schimba centrul de greutate curricular de la baza oferita de cultura principala. Demersul nu propune o schimbare de continut la nivelul curriculum-ului, ci schimbarea de la intrebari precum "a cui cunoastere / ale cui cunostinte sunt mai valoroase?" la chestiunile privind cunoasterea domandita in scoala care nu privilegiaza gandirea vest europeana, ci pun in valoare rolul jucat de culturile afro-americane la dezvoltarea umana. In mod similar, pot fi descrise si eforturile indo-americanilor de a-si proiecta forme de scolarizare (curriculare, in acest caz!) responsive fata de specificul lor cultural.

In acelasi context, o alta abordare este cea "antirasista", incluzand perspectiva multiculturala prin considerarea atenta a cailor prin care rasismul si formele sale pot prejudicia diferite aspecte individuale, structurale si institutionale.

O alta forma a curriculum-ului multicultural, foarte frecventa in SUA, dar si in alte tari vest europene se bazeaza pe conceptia conform careia multiculturalismul trebuie sa se raporteze si la problematica globalitatii, sub forma includerii globale a problemelor. In cadrul acestei abordari, multe curriculum-uri au inceput sa fie concepute ca mijloace prin care coparticipantii sunt asistati in conceperea propriului rol nu numai in cadrul societatii nationale, ci si in cadrul societatii globale.

Texte - suport pentru activitatile aplicative, selectate din lucrarea:

Diversifica-ti predarea! Calendar multicultural[1]

1. Analizati relatia dintre cunostinte, abilitati, valori si atitudini, asa cum sunt acestea prezentate in tabelul de mai jos.

Tabel 1 - Competente multiculturale

2. Identificati trei elemente-cheie pentru ca un curriculum sa poata fi definit drept 'multicultural', pornind de la textul de mai jos:

'Pentru a ajunge la un curriculum scolar in care diversitatea este prezenta in mod constient se incepe cu o analiza de tip diagnostic a starii existente a curriculumului in scoala. Prin aceasta analiza se identifica zonele care functioneaza multumitor si cele in care este nevoie de actiuni in vederea includerii diversitatii.

Ca si criterii de evaluare a curriculumului din scoala se pot folosi urmatoarele domenii si caracteristici ale curriculumului multicultural:

Continut:

Ceea ce se prezinta despre o situatie aleasa pentru a fi inclusa in predare este complet (sunt incluse toate perspectivele implicate si toate informatiile relevante);

Ceea ce se prezinta despre o situatie aleasa pentru a fi inclusa in predare este acurat (continuturile sunt redate fara partinire si corectitudinea informatiilor este verificata prin utilizarea mai multor surse de documentare);

Livrare:

Metodele de instruire sunt variate;

Dinamica puterii in relatiile educative (profesor-elev, elev-elev) lasa spatiu de manifestare a vocii fiecarui elev;

Materiale de invatare (auxiliare si materiale didactice utilizate in lectie sau recomandate elevilor ca sursa de invatare):

Materialele sunt variate;

Imaginile tiparite sau proiectate care se utilizeaza sunt diverse;

Materialele au fost analizate in ce priveste biasurile posibile si nu sunt partizane explicit sau implicit ale unei singure perspective;

Perspectiva de abordare curriculara:

Perspectiva prezenta in orice element curricular este cea a respectului pentru diversitate;

Incluziune critica a diversitatii:

Perspectiva elevilor este incurajata, valorificata si recompensata constientizandu-se faptul ca in ceea ce priveste valorile si credintele individuale functioneaza principiul icebergului - doar o mica parte este vizibila, iar cea mai mare parte ramane de obicei ascunsa;

In mediul scolar, in lectii sau in afara lectiilor, se incurajeaza intrebarile, indiferent de ce chestioneaza acestea;

In orice element curricular, de la proiectarea pana la realizarea acestuia, se manifesta grija pentru relevanta multiculturala;

Responsabilitate sociala si civica:

Continuturile si metodele de livrare pun explicit problema echitatii sociale din mediul cultural in care traim;

manifestare a respectului pentru pastrarea unui ambient fizic sanatos pentru fiecare locuitor actual si viitor al planetei;

Continuturile si metodele de livrare prezinta explicit legatura dintre cele invatate in interiorul scolii si comunitatea in care traim;

Evaluare:

Profesorii si persoanele care raspund de implementarea curriculumului reflecteaza constant asupra caracteristicilor multiculturale ale curriculumului din scoala lor;

Este solicitat feedback de la membrii comunitatii scolare (personal didactic si nedidactic, elevi, parinti etc.) asupra caracteristicilor multiculturale ale curriculumului.

3. Definiti relatia dintre multiculturalitate si diversitate utilizand argumentele furnizate in exemplele de mai jos:

'Exemple de continuturi si competente multiculturale care pot fi infuzate in curriculumul nucleu sau in cel la decizia scolii

4. Analizati exemplele de mai jos si formulati trei argumente in sprijinul ideii de necesitate a curriculumului multicultural

'Introducerea de cursuri optionale pe tema diversitatii

In cadrul curriculumului la decizia scolii se pot elabora cursuri optionale noi. Introducerea de cursuri optionale presupune elaborare de curriculum nou, pornind de la programa de curs si pana la materialele suport utilizate in predare. Acest demers de dezvoltare curriculara presupune existenta unei materii separate, cu rubrica speciala in catalog. Un avantaj major al acestui demers este ca permite abordarea educatiei multiculturale in mod specific si la un nivel crescut de profunzime.

In cadrul curriculumului la decizia scolii se pot elabora cursuri optionale noi. Lista de mai jos contine exemple de cursuri optionale care contribuie la educatia pentru aprecierea diversitatii care pot fi introduse la nivelul unei discipline, al unei arii curriculare sau al mai multor arii curriculare.

Exemple de cursuri optionale la nivelul unei discipline:

Scriitori din literatura romana de alte etnii (Limba si literatura romana)

Scriitori de alte etnii de pe teritoriul actual al Romaniei (Limba si literatura materna)

Traduceri din romana in limbile grupurilor etnice din Romania - implicarea elevilor, profesorilor, parintilor, membrilor comunitatii locale in traducerea unor texte scurte (Limba si literatura romana)

Povesti si basme care ne invata sa apreciem diversitatea - curs pentru elevi de clasa a V-a (Limba si literatura romana)

Interpretarea datelor statistice din recensamantul populatiei din Romania - curs pentru elevi de clasa a XII-a (Matematica)

Istoria minoritatilor etnice in Romania (Istorie)

Harta diversitatii etnice a populatiei din Romania (Geografie)

Evolutia ideilor si practicilor echitatii sociale din Romania (Studii sociale)

Ceremonii si ritualuri religioase ale grupurilor etnice din Romania (Istoria religiilor, Istoria si traditiile minoritatilor)

Muzica grupurilor etnice din Romania (Educatie muzicala)

Dansuri ale grupurilor etnice din Romania (Educatie plastica)

Frumusetea fizica - ce inseamna din perspective etnice diverse? - cunoasterea corpului uman, mentinerea unui corp sanatos prin exercitiu fizic. (Educatie fizica)

Norme culturale care influenteaza modul in care comunicam verbal si non-verbal (Educatie tehnologica, Tehnologia informatiei si comunicatiilor)

Eu si ceilalti - identificarea surselor de bias in raportarea la identitatea noastra culturala si la identitatea culturala a altora. (Consiliere si orientare)

Lumea noastra prin ochii celuilalt - identificarea de perspective diverse asupra unor probleme din societatea romaneasca, documentare, transpunerea elevilor in rolul altor grupuri etnice decat al lor in ceea ce priveste situatiile alese pentru discutii in clasa. (Consiliere si orientare)

Daca in cadrul unei discipline nu se gasesc suficiente continuturi pentru a fi studiate de-a lungul unui an scolar, sugerez includerea unor unitati prin infuzie.

Exemple de cursuri optionale la nivelul unei arii curriculare

Aria curriculara: Limba si comunicare

Curs introductiv de limbi moderne - contine unitati de invatare de baza (ex. forme de salut) in limbile care se predau in scoala (inclusiv limba materna si limbi straine care se pot preda ca si cursuri optionale, acest curs poate fi utilizat si ca suport pentru alegerea limbilor straine pe care elevii doresc sa le studieze).

Conversatii in limbile grupurilor etnice din Romania - familiarizare cu alfabete si un set de 5-10 replici care sa permita desfasurarea unei conversatii simple.

Scriitori din Romania de alte etnii - contine cate o opera literara relevanta din creatia unor scriitori nascuti in Romania dar care au creat si publicat in alte limbi.

Scriitori din Romania care au publicat in alte tari - contine cate o opera literara relevanta din creatia unor scriitori nascuti in Romania, dar care au creat si publicat in alte tari.

Aria curriculara: Matematica si stiinte ale naturii

Inventatori si oameni de stiinta din Romania de alte etnii - contine un set de descrieri ale unor creatii stiintifice relevante ale persoanelor de alta etnie care au contribuit la dezvoltarea stiintei romanesti.

Inventatori si oameni de stiinta romani din diaspora - contine un set de descrieri ale unor creatii stiintifice relevante ale persoanelor nascute in Romania dar care au contribuit la dezvoltarea stiintei in alte tari.

Constructia locuintelor - proprietati ale materialelor de constructie, exprimarea particularitatilor culturale in modul de constructie a locuintelor.

Stil de viata sanatos - cum ne influenteaza hrana si obiceiurile starea de sanatate, cum definesc diferite culturi starea de sanatate.

Aria curriculara: Om si societate

Ghidul turistic al localitatii noastre - curs care se finalizeaza cu producerea unui ghid complex de prezentare a localitatii, cu informatii geografice si istorice, imagini, harti, programe de vizita ale diverselor institutii etc.

Aceasta este cultura romaneasca! - surprinderea perspectivelor grupurilor etnice din Romania despre cultura romana.

Aria curriculara: Arte

Artisti din Romania de alte etnii - contine prezentarea unor creatii artistice relevante ale persoanelor de alta etnie care au contribuit la dezvoltarea artei romanesti.

Artisti romani din diaspora - contine prezentarea unor creatii artistice relevante ale unor artisti nascuti in Romania, dar care s-au manifestat in alte tari.

Aria curriculara: Tehnologii

Proiectarea unui oras in care diversitatea culturala este vizibila - realizarea de machete pe baza de documentare, discutii, proiectare in pereche.

Mancaruri din Romania - colectarea de retete ale tuturor grupurilor etnice din Romania si testarea unora.

Resursele noastre - identificarea resurselor dintr-un mediu, modalitati de utilizare si protejarea resurselor, oamenii ca resurse ale unei comunitati.

Optionalele la nivelul unei arii curriculare pot fi predate de unul dintre profesorii disciplinelor din respectiva arie curriculara, pe baza discutiilor purtate cu acei colegi care predau celelalte discipline ale ariei. Profesorii cu dubla specializare ar putea fi avantajati in aceasta situatie. O forma eficienta ar fi si predarea acestui curs in echipa.

Exemple de cursuri optionale la nivelul mai multor arii curriculare

Educatie multiculturala - curs destinat explicit dezvoltarii competentelor multiculturale.

Noi, familiile noastre si comunitatea in care traim - contine elemente de cunoastere si identitate personala, de credinte si valori ale familiilor elevilor, de cunoastere a structurii demografice si culturale a comunitatii in care se afla scoala.

Oameni din satul/orasul/cartierul nostru - analiza asemanarilor si deosebirilor dintre oameni, identificarea de mecanisme de lupta impotriva stereotipiilor, prejudecatilor si discriminarii.

Probleme ale comunitatii noastre - curs la care elevii se pot focaliza pe o problema comunitara despre care invata si pe care se straduiesc sa o rezolve pe baza competentelor pe care le detin. De exemplu, elevii din ciclul superior de liceu ar putea invata cum se ingrijeste comunitatea locala de varstnicii fara familie facand voluntariat pentru un centru de zi destinat varstnicilor.

Conflicte interculturale - studiul unor situatii care au generat conflicte intre diferite grupuri etnice si identificarea de posibile modalitati de solutionare.

Optionalele la nivelul mai multor arii curriculare pot fi predate de o singura persoana sau de o echipa de profesori. Daca preda o singura persoana, pentru anumite unitati pot fi invitati lectori din afara scolii, care sa prezinte temele extrem de specializate. In general, subiectele care se preteaza la abordare multidisciplinara sau transdisciplinara nu ar trebui sa fie extrem de specializate, pentru ca nu tin de o disciplina stiintifica anume. Din acest motiv, oricare dintre profesorii din scoala se poate specializa pentru a preda un astfel de curs prin documentare si participare la cursuri de formare. Indiferent daca un astfel de curs este predat de o persoana sau de un grup de persoane sugerez pilotarea materialelor care vor sprijini invatarea elevilor (manuale, caiete, ghiduri) inainte de a definitiva forma finala a programei scolare.

Cele sapte arii curriculare si materiile incluse in acestea ofera bune ocazii de formare, dezvoltare si exersare a competentelor multiculturale. In fiecare dintre cele sapte arii curriculare pot fi introduse continuturi noi, pe baza materialelor oferite ca suport in cadrul proiectului Apreciaza diversitatea. Personalitatile incluse in Calendarul multicultural sunt din domenii culturale si stiintifice foarte diverse, astfel ca se pot include lectii sau secvente de invatare care sa aiba drept continut biografia unei persoane si discutii pe marginea unor citate apartinand persoanei discutate

Utilizati resursele bibliografice pentru aprofundarea domeniului

Banks, J.A. si Banks, C. A. McGee (2004) - Handbook of Reasearch on Multicultural Education, Jossey-Bass, San-Francisco

Bennett, C. (1995) - Comprehensive Multicultural Education: Theory and Practice, MA: Allyn and Bacon, Needham Heights

Bernat, S.E. (2003) - Tehnica invatarii eficiente, PUC, Cluj-Napoca

Cucos, C. (1998) - Pedagogie, Polirom, Iasi

Dunn, R. si Griggs, S. (1998) - Learning Styles: Link between Teaching and Learning, in Dunn si Griggs, editori, Learning Styles and the Nursing Profession, NLN Press, New York

Dunn, R. si Griggs, S. A. (1995) - Multiculturalism and learning style. Teaching and counseling adolescents, Preager Publishers, Westport

Erickson, J.A. si Anderson, J.B. (1997) - Learning With the Community. Concepts and Models for Service-Learning in Teacher Education, American Association for Higher Education, USA

Gardner, H. (1991) - The Unschooled Mind: How Children Think and How Schools Should Teach, BasicBooks, A Division of HarperCollins Publishers, New York

Gardner, H. (1993) - Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, Fontana Press, An Imprint of Harper Collins Publishers, Second Edition, New York

Glava, A. (2002) - Introducere in pedagogia prescolara, Dacia, Cluj-Napoca, p. 106-181

Gorski, P. C. (1995-2006) - The Challenge of Defining "Multicultural Education", https://www.edchange.org/multicultural/initial.html, ultima actualizare 2006

Irvine, J.J. si D.E. York. (1995) - Learning Styles and Culturally Diverse Students: A Literature Review, in "Handbook of Research on Multicultural Education", editat de J.A. Banks si C.A. McGee Banks. New York. Macmillan

Johnson, D., Johnson, R. si Holubec, E. (1998) - Cooperation in the classroom, Allyn and Bacon, Boston

Kovacs, M. (2006) - Invatarea intr-un mediu incluziv, Centrul Step by Step, Bucuresti

Kovacs, M. (coord.) (2007) - Proiecte didactice pentru promovarea gandirii critice, Studium, Cluj-Napoca

Steele, J.L., Meredith, K.S. si Temple, C. (1998) - A Framework for Critical Thinking Across the Curriculum, Ghidul I, pregatit pentru proiectul "Reading and Writing for Critical Thinking"

Temple, C. (2001) - Strategies for Use Across the Curriculum, Reading and Writing for Critical Thinking Project, Open Society Institute, New York

Temple, C. (2002) - Gandirea critica in abordare transcurriculara: un model de proiectare, in "Cooperare si interdisciplinaritate in invatamantul universitar", coord. Bernat, S.E. si Chis, V., Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca

https://www.divers.ro/

https://www.edu.ro/index.php/articles/c543/

https://www.edu.ro/index.php/articles/c556/

https://www.edu.ro/index.php/articles/7887

https://www.qca.org.uk/qca_6867.aspx

https://www.proeuropa.ro Educatie multiculturala - Curs optional Litere IDD

T1 - Structurarea dezbaterii:

Harta conceptelor domeniului Educatiei Multiculturale

Regulile gandirii critice (aplicate in proiectarea curriculara)

Analiza curriculum-ului national si identificarea oportunitatilor de insertie a educatiei multiculturale

Proiectarea unui parcurs educational de E.M. cu aplicatie practica pentru disciplina Limba si literatura romana

Sistematizare

Educatie multiculturala - Curs optional Litere IDD

T2 - Structurarea dezbaterii

Sase schimbari de paradigma in domeniul educatiei multiculturale

Lista de control pentru autoevaluare si dezbatere

1. Schimbarea de baza: de la Egalitate la Echitate

a.       Are fiecare elev din scoala oportunitatea de a performa la maximum, indiferent de rasa, etnicitate, sex, orientare sexuala, religie, statut socioeconomic, limba materna, abilitati / deficiente si alti identificatori sociali si culturali?

b.      Este propria mea activitate de formator contextualizata intr-o imagine sociala mai larga care incorporeaza istoria opresiunii experimentate de catre o varietate de persoane si grupuri?

Identificarea elevilor aflati in situatie de risc: recunoasterea punctelor vulnerabile ale sistemului

a.       Pe cine / ce problematizez intr-o dezbatere?

b.      Este scopul meu, de a produce schimbari in rezultatele elevilor (pentru care inechitatile sunt de fapt simptomele si nu cauza problemelor), adecvat unui sistem vulnerabil si inerent rasist, sexist, discriminator fata de clasa sociala etc.? Este acest lucru posibil?

Ignorarea culorii / a rasei

a.       Cum reciclez, prin propriile noastre actiuni, istoria inechitatii in educatie?

b.      Este posibila ignorarea culorii / a rasei? Si daca da, este de dorit acest lucru?

A invata despre "alte culturi": demontarea sistemelor de putere si de privilegii

a.       "Altele" decat care?

b.      Este activitatea mea centrata pe a face oamenii sa se simta bine in momentul in care stau alaturi, sau este centrata pe ridicarea problemei de baza a dezechilibrului dintre putere si privilegii care va ramane, indiferent cine sta alaturi de cine?

Celebrarea diversitatii: Sustinerea si lupta pentru echitate

a.       Le cer elevilor mei, care sunt cu adevarat alienati de cele mai multe dintre aspectele educationale, sa celebreze o diferenta pentru care in mod obisnuit sunt oprimati? Daca da, cine beneficiaza de acest lucru?

b.      Pot justifica utilizarea resurselor limitate pentru sarbatorirea victoriei cand inechitatile persista?

Accentul pe intentie, accentul pe impact

a.       Este suficient faptul ca intentionez sa fac bine si sa lupt pentru obtinerea echitatii, chiar cand activitatea mea este fals orientata pentru ca recicleaza sisteme opresive?

b.      Este suficient sa sprijin echitatea la modul filosofic (de exemplu, prin includerea sa in mission statement-ul scolii), in timp ce esuez in reflectarea echitatii in practica?

Educatie multiculturala - Curs optional Litere IDD

Evaluare partiala 1

Pornind de la definitia de mai jos a subculturii  exemplificati, sub forma unui eseu, relatia dintre cultura si subcultura, plasand-o in context educational. Eseul va fi evaluat pe baza urmatoarelor criterii:

Stabilirea a doua exemple adecvate, preluate din mediul educational, pentru cele doua concepte;

Argumentarea alegerii celor doua exemple;

Operarea cu o interpretare personala a conceptelor de cultura si subcultura identificate;

Utilizarea adecvata in eseu a textului-suport.

O definitie a subculturii:

"In mod conventional, "subcultura" desemneaza un grup demonstrand caracteristici care sunt suficient de vizibile pentru a-l diferentia de alte grupuri in cadrul unei culturi mai largi (sau a "culturii mama"). Aceste caracteristici pot fi economice, etnice, politice sau privitoare la stilul de viata. Mai specific, conceptul de "subcultura" este utilizat pentru a desemna acele grupuri mai mici care functioneaza prin opozitie cu cel al culturii mai mari, de exemplu subcultura punk discutata de Dick Hebdige in cartea sa, Subculture: The Meaning of Style (1979). Subcultura, organizata mai mult intuitiv si informal, trebuie distinsa de "contracultura", formalizata, exprimata si constientizata politic si ideologic. Binomul "subcultura - contracultura" este exemplificat de autorul citat prin "Punks vs. Hippies".

Educatie multiculturala - Curs optional Litere IDD

Evaluare partiala 2

1. Aplicati o lectura critica textului de mai jos:

Notiunea de educatie multiculturala desemneaza totalitatea programelor educationale ce raspund necesitatilor impuse de coexistenta intr-un mediu multietnic. Scopul educatiei multiculturale este de a facilita acomodarea grupurilor etnoculturale minoritare si, in aceeasi masura, acomodarea si deschiderea societatii majoritare la modelele culturale specifice grupurilor minoritare. Programele educationale multiculturale sunt fundamentate pe o serie de principii: eliminarea dihotomiei "cultura a tarii gazda" (cultura majoritara) vs. "cultura a imigrantilor" (cultura minoritara), in favoarea unei conceptii mai extinse asupra diversitatii culturale si a deschiderii societatii contemporane; educatia si formarea (predarea -invatarea-evaluarea) interculturale sunt menite sa concentreze atentia tinerilor spre experienta "celuilalt", spre propria identitate, cat si spre valorile umane universale; recunoasterea faptului ca apartenenta unui individ la o comunitate nu este echivalenta cu identificarea totala a individului cu respectiva comunitate; egalitatea oportunitatilor educationale pentru toate grupurile din interiorul societatii; promovarea membrilor grupurilor etnice minoritare in calitatea de pedagogi, mai ales in invatamantul primar; inovarea curriculara; viziunea asupra indivizilor umani ca "purtatori" de cultura si negarea acceptiunii sistemice atribuite culturii in general etc. Educatia multiculturala este considerata a fi, prin demersurile antirasiale, antixenofobe, antidiscriminative si de relativizare a culturilor existente, garantul unei societati multiculturale viabile, factor de stabilitate democratica si de diminuare a conflictualitatii."

(Sursa: "Vocabularul societatii plurale", editat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, Timisoara, 1988)

2. Pornind de la textul de mai sus, redactati un eseu structurat in care sa argumentati proiectarea si sustinerea unui optional (pentru CDS, nivel de liceu) cu o tema de educatie multiculturala. Eseul va fi evaluat pe baza urmatoarelor criterii:

a)      Formularea adecvata a temei optionalului;

b)      Precizarea a trei argumente pentru sustinerea optionalului propus, pornind de l textul-suport;

c)      Operarea cu o interpretare personala a conceptului de "educatie multiculturala";

d)      Utilizarea adecvata in eseu a textului-suport.