Efemeritatea mesajelor si pseudo-informare

Efemeritatea mesajelor si pseudo-informare

Rolul mass-media este de a strange informatii si de a le transmite unui public cat mai numeros. Dar despre ce fel de informatii este vorba? Care este valoarea intrinseca a mesajelor vehiculate? Care este calitatea cunostintelor obtinute pe aceasta cale? Ce cunostinte dobandeste cu prioritate individul? Care este castigul spiritual sau formativ al unei astfel de informari? Preocupate de audienta, institutiile media informeaza indeosebi despre fapte de natura a interesa pe toata lumea. Faptul divers, apreciat de marele public, este preferat informatiei serioase, consistente, care este marginalizata si nu de putine ori deformata. Intamplarile senzationale, triviale, insignifiante, constituie subiectul predilect al reportajelor si emisiunilor de televiziune. Este regretabil, afirma Claude-Jean Bertrand(2001), ca multe din stirile bune sunt lipsite de interes. Una din motivatiile acestor preferinte, arata cercetarile efectuate asupra publicului de radio si televiziune, ar fi selectarea unor subiecte pentru discutiile cu familia, prietenii sau colegii. Veridicitatea si importanta faptelor trec adeseori pe un plan secundar, in timp ce o anumita dramatizare a lor atrage imediat atentia. Televiziunea prezinta evenimentele si, totodata, le exagereaza importanta, gravitatea, caracterul tragic. Prezentarea informatiilor in forma divertismentului al carui limbaj este usor de inteles, arata Mihai Coman(1999), permite oamenilor de diverse conditii sociale, cu grade diferite de pregatire si de cultura sa cunoasca obiecte, fenomene, procese, evenimente, opinii, realizari artistice, literare, stiintifico-tehnice. Toate acestea le sunt prezentate intr-un mod agreabil si accesibil. Problema n-ar fi insa aceea ca televiziunea ofera divertismentul, ci ca trateaza mai toate subiectele in forma divertismentului, devenit o "supra-ideologie" careia i se subordoneraza actiunile de mediatizare. Reducerea informarii la faptul divers, la senzational, este comandata de imperativul spectacolului, cautat de cea mai mare parte dintre semenii nostri, in dauna informatiei serioase, exilata in zona perifericului. Optiunea are, asadar, un temei de natura comerciala, intrucat, asa cum sesiza Pierre Bourdieu(1998), spectacularul facil, violenta si sexualitatea s-au vandut intotdeauna bine. Prin urmare, televiziunea se dovedeste prea putin preocupata sa aduca la cunostinta publicului informatii semnificative, relevante, pentru ca acestea ies din canoanele logicii comerciale. Consecinta acestui fapt, crede Bourdieu, este instaurarea unei segregatii in ceea ce priveste informatia, intre cei ce au posibilitatea sa o obtina din surse serioase si cei care nu beneficiaza decat de informatia furnizata de televiziune, singura pe care se pricep sa o descifreze, deoarece sunt mai putin dotati din punct de vedere cultural.

Un aspect caracteristic al informarii prin intermediul televiziunii(dar si al altor canale mass-media) este necesitatea de a se situa in actualitate. Mare parte din informatiile oferite publicului receptor sunt perisabile; ele sunt accesibile doar pe moment si isi pierd din importanta de la o zi la alta. De aceea, se considera ca mesajele televiziunii sunt efemere si cu o eficienta redusa in planul cunoasterii: "In vreme ce mesajul tiparit poate fi recitit sau parcurs mai lent, cel promovat de micul ecran nu poate fi fixat, el zboara, dispare. In plus, mesajul televizat nu se adreseaza in general unui receptor atent, pregatit; de multe ori telespectatorii fac o alta activitate concomitent cu receptia sau prind doar o parte a mesajului si, nemaiavand posibilitatea reluarii lui de la inceput, raman cu o intelegere fragmentara, eronata"(C.Crisan, L.Danciu, 2000, p.32). Informarea rapida plateste tribut superficialitatii in tratarea diverselor aspecte ale realitatii. Aprecierile pe care receptorii le fac asupra acestora vor fi, la randul lor, incomplete si adesea deformate.

Criticii mass-media au cautat sa arate ca multe dintre mesajele transmise pe aceste canale se plaseaza sub semnul efemerului si asigura o cunoastere spontana, intuitiva, partial necritica, de o scazuta reflexivitate, lipsita de rigoare si exprimata intr-un limbaj natural sarac in concepte precis determinate. Punand accentul pe faptul divers, ocupand timpul de emisie cu stiri banale privind evenimentele cotidiene, televiziunea nu ar face altceva decat sa elimine informatiile semnificative, pe care publicul ar trebui sa le obtina. Cu toate ca esenta realului nu este dezvaluita de intamplator, abordarile raman, de multe ori, la nivelul aparentelor. Informatia furnizata de mass-media asigura o cunoastere de suprafata, in care consistenta si superficialitatea se confunda, o cunoastere seducatoare, dar iluzorie. Pentru a capta atentia publicului, producatorii recurg la un soi de dramatizare, punand in scena evenimente carora le exagereaza importanta, gravitatea. Ei reusesc, in acest fel, sa produca in randul publicului false reprezentari, fantasme sau fobii. Lumea trecuta prin filtrul jurnalistilor, ne spune Pierre Bourdieu(1998), se prezinta in forma senzationalului si spectacularului. Elementele de profunzime si de stabilitate sunt adeseori neglijate. Mai putem vorbi, in aceasta situatie, de o veritabila informare?

Nu tot ceea ce se intampla in realitate este mediatizat. Institutiile de presa actioneaza ca niste filtre comandate, in masura in care procedeaza la o selectie permanenta si la o prelucrare a informatiilor dupa o logica proprie. Ceea ce se ofera publicului receptor este rezultatul selectiei jurnalistilor, care lui Pierre Bourdieu(1998) ii apare ca un fel de cenzura(uneori exercitata chiar fara a fi constienti), neretinandu-se decat ceea ce ii intereseaza pe ei, ceea ce le atrage atentia, intra in "grila" lor si ignorandu-se expresii simbolice care ar merita sa fie cunoscute de catre cetateni. Mass-media abordeaza si interpreteaza viata sociala, fenomenele ce se inregistreaza aici, prin contextualizare si prin directionarea atentiei oamenilor asupra unor elemente considerate a fi relevante. Activitatea se desfasoara, asa cum am vazut, sub presiunea timpului, ceea ce impune abordari mult simplificate. De fiecare data cand un eveniment este selectat, prezentat si comentat are loc, inevitabil, o reducere de date si, in acest fel, o distantare de realitate. In consecinta, sunt prezentate imagini incomplete si adesea deformate, imagini care pot induce in randul receptorilor sentimente, opinii si atitudini incorecte.

Ruperea din context, timpul redus de prezentare, perspectiva personala de abordare pot conduce la o deformare a perceptiei publicului asupra evenimentelor. Cu toate ca pretentia de obiectivitate este foarte des afirmata, mass-media angajeaza, prin selectia si ordonarea informatiilor pe criterii de actualitate, proximitate, psihoafective sau ideologice, propria viziune asupra lumii. Naratiunile prin care mass-media ne prezinta realitatea sunt marcate de un relativism subiectiv: "Presa este o scriere interpretativa a evenimentelor si nu o simpla transcriere neutra a lor; oferind, odata cu stirile din intreaga lume, si un punct de vedere in interpretarea lor, ea devine o tribuna sociala care autorizeaza punctul de vedere oficial"(Gina Stoiciu, 1981, p.136). Informatia oferita publicului este "produsa", adica este rezultatul unui efort de prelucrare si interpretare, nicidecum o oglindire instantanee a evenimentelor vietii cotidiene. Realitatea prezentata este una reconstruita, este o "viziune asupra realitatii"(Petru Ilut, Traian Rotariu, 1996). De aceea, in orice relatare a mass-media cu privire la un eveniment exista o anumita doza, mai mare sau mai mica, de subiectivitate si, prin urmare, pericolul deformarii realitatii. Este posibil, de asemenea, ca cei care lucreaza in acest domeniu sa utilizeze cu buna stiinta omisiunea, distorsionarea realitatii sau partizanatul in scopul dezinformarii si manipularii dictate de interese ascunse. In literatura de specialitate abunda avertismentele cu privire la posibilele pericole, pentru individ si pentru comunitati, reprezentate de propagarea constienta si deliberata a unor informatii eronate, falsificarea realitatii, interpretarile tendentioase, "ascunderea" adevarului, sloganurile agresive, fabricarea unor false mituri colective etc. Toate acestea pot dirija intr-o directie nedorita ideile, opiniile, starile sufletesti, comportamentele si deciziile indivizilor.

Deontologia jurnalismului accentueaza conditia obiectivitatii relatarii faptelor. Nu sunt putine insa cazurile cand informatiile trecute prin filtrul subiectivitatii jurnalistilor sau intrate sub incidenta unor influente exterioare conduc la formarea unor reprezentari, atitudini si credinte eronate in randul publicului receptor. Chiar daca mass-media nu-si propun in mod deliberat sa creeze iluzii sau sa induca in eroare, precizeaza M.L.DeFleur si S.Ball-Rokeach(1999), acest fapt este inevitabil, deoarece selectia si distorsionarea stirilor sunt produsul unor factori care nu pot fi inlaturati, eventual controlati: constrangerile din momentul pregatirii, timpul limitat de prezentare, ignorarea amanuntelor, la care se adauga factori economici si politici.

Cei mai expusi pericolului dezinformarii si manipularii se dovedesc a fi indivizii care nu dispun de informatii suficiente provenite si din alte surse, de capacitatea de analiza si judecata critica, de capacitatea de a-si forma o perspectiva proprie asupra lumii. Copiii si tinerii aflati in plin proces de formare ar putea fi inclusi cu usurinta in aceasta categorie. Disfunctiile informarii prin intermediul televiziunii, dar nu numai, inseamna un deserviciu adus educatiei veritabile. Acesta este motivul scepticismului aratat de anumiti autori: "De obicei, canalele de stiri nu sunt privite drept institutii ghidate de standarde educationale", scriu Denis McQuail si Sven Windahl(2001, p.76). Desigur, ne putem astepta ca ceea ce invata oamenii din aceste stiri sa nu fie multumitor, dupa cum ne putem astepta si ca rezultatele unei astfel de invatari sa fie semnificative, in cazul acelora care probeaza o raportare adecvata la acest gen de mesaje. De aceea, este necesar sa fie ajutati sa constientizeze faptul ca, in forma si continut, mesajele media sunt limitate, sa adopte o atitudine activa, critica si selectiva, fata de mijloacele de comunicare de masa. Un motiv in plus pentru a pleda in favoarea unei educatii pentru mass-media.