Etica si nediscriminarea - -> Educatia pentru diversitate

Etica si nediscriminarea - -> Educatia pentru diversitate

Sintagma scoala pentru diversitate este echivalenta sintagmei scoala pentru toti si reprezinta dezideratul maximei tolerante in ceea ce priveste diferentele fizice, socioculturale, lingvistice si psihologice existente intre copii/ elevi, misiunea fiind aceea de a le oferi tuturor posibilitatea de a invta in functie de ritmul, capacittile si nevoile proprii si de a se exprima conform trasaturilor individuate de personalitate.

Ideea care anima acest tip de scoala este aceea ca finalitatea fundamental a sistemului national de invatamant consta in a forma cetateni care sunt membri ai aceleiasi matrice sociale si care impartasesc valori comune. Prin urmare, scoala reprezinta numai un segment al sistemului social, iar schimbarile din cadrul ei nu pot avea succes in absenta unor schimbari dirijate la nivelul celorlalte segmente.

Acest fapt impune gandirea unor structuri care sa imbine flexibil si eficient demersurile din toate domeniile, proces care implica formarea unei atitudini pozitive fatà de integrare intr-o perspectiva cat mai apropiata, fata de incluziune. Aceasta atitudine manifestata la nivelul intregii societati trebuie sa respecte principiul normalizarii, adica asigurarea accesului, pentru toate categoriile de persoane, la tiparele existentiale si la conditiile de viata cotidiana, cat mai apropiate de normele considerate firesti pentru o viata obisnuita.

Educatia pentru toti a fost definit ca acces la educatie ,si la calitatea acesteia pentru toti copiii, fiind identificate doua obiective generale:

• asigurarea posibilitatilor participarii la educatie a tuturor copiilor, indiferent de cat de diferiti sunt ei si cat se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune in primul rand accesul si apoi identificarea modalitatilor prin care fiecare sa fie integrat. Accesul are in vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influentele educative ale unei societati (familie, scoal, comunitate), de a se integra in scoala si de a raspunde favorabil solicitarilor acesteia ;
• calitatea educatiei se refer atat la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale continuturilor invtarii, cat si la calitti ale agentilor educationali, care sa sprijine invtarea tuturor categoriilor de elevi, s asigure succesul, sa fac sistemul deschis, flexibil, eficient si efectiv.

Fiecare scoala care doreste sa fie deschisa si flexibila, prin aplicarea principiilor incluziunii, trebuie sa demonstreze, prin managementul pe care il propune, urmtoarele :

• intelegerea reala si recunoasterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a sanselor persoanelor cu cerinte speciale, si nu ca o simpla plasare a copiilor impreuna ;
• recunoasterea legaturilor dintre educatia incluziva si valorizarea diversitatii umane prin promovarea unui etos scolar care valorizeaza toti copiii si familiile lor ;
• favorizarea unui climat de sprijin flexibil oferirea unor raspunsuri adecvate cerintelor individuate prin oferta educational a scolii ;
• sustinerea implicarii comunitatii locale in dezvoltarea programelor si a ofertelor educationale pentru toate categoriile de elevi din scoala ;
• favorizarea accesului personalului didactic la ocazii de dezvoltare profesional care sa sustina/sprijine dezvoltarea practicilor incluzive.

Scoala incluziva pune in centrul atentiei sale persoana umana ca fiinta originala, unica si irepetabila, accentuand ideea ca in fiecare societate exista personalitati, grupuri diferite, motivatii, ratiuni si puncte de vedere diferite.

In opinia mai multor autori, promovarea educatiei incluzive/integrate in scolile din sistemul de invatàmant trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii-cadru :

• toti elevii au dreptul sa participe la toate activitatile incluse in programa scolilor obisnuite ;
• in timpul programului scolar, personalul didactic si de specialitate se va implica direct in sustinerea pe toate caile a integrarii maximale a elevilor cu cerinte educationale speciale ;
• scoala va trebui, printr-o serie de schimbri radicale in domeniul curricu-lumului, sa vina in intampinarea tuturor cerintelor educationale ale elevilor, fara a leza demnitatea si personalitatea acestora ;

In conditiile educatiei incluzive, clasele/grupele de elevi vor include copii apropiati ca varsta si nivel de experienta socioculturala.

Aplicarea acestor principii in practica scolii pentru diversitate presupune, din partea personalului didactic si de specialitate, o serie de calitati, cum ar fi :

• sa aiba responsabilitatea recunoasterii nivelului de competenta profesionala si dorinta de perfectionare a capacitatilor de lucru in conditiile educatiei integrate si ale scolii incluzive;
• sa manifeste o atitudine critica si constructiva, prin propuneri concrete si realiste, in sprijinul includerii copiilor cu cerinte educative speciale in clasele unde isi desfasoara activitatea ;
• sa demonstreze o implicare totala in procesul didactic, astfel incat sa satisfaca intr-o masura cat mai mare cerintele educationale ale elevilor din clasa ;
• sa trateze elevii cu demnitate si respect si s dea dovada de consideratie fata de situatia particulara in care se afla copiii cu cerinte educative speciale ;
• sa aiba convingerea ca educatia integrate si scoala incluziva presupun cu necesitate activitatea in echipe de specialisti (profesori, educatori, profesori de sprijin, consilieri scolari, asistenti sociali, psihopedagogi specializati in activitati cu diferite categorii de copii cu cerinte speciale).

Nota:

Educatia pentru diversitate expusa mai sus este similara educatiei incluzive.

Sunt convinsa ca in contexul temei de aici este vorba despre acest tip de educatie, nu despre educatia pentru diversitate culturala.



Etica si nediscriminarea sunt parti importante si ale educatiei interculturale.



In lumea moderna, diversitatea in sens larg - indiferent daca este de natura culturala sau lingvistica - poate fi pusa pe seama a doi factori esentiali: intensificarea migratiei si noile In lumea moderna, diversitatea in sens larg tehnologii de informare si comunicare.

Globalizarea vietii economice, sociale si politice devine din ce in ce mai evidenta. Din aceasta perspectiva se observa cresterea mobilitatii oamenilor de pretutindeni, inclusiv cresterea numarului de migranti de diferite credinte si origini care traiesc si lucreaza in Europa. In ultimii zece ani in Europa se constata o crestere numerica a unor comunitati din punct de vedere multicultural, fara insa a le fi recunoscuta si valoarea competentelor interculturale, fiindu-le refuzata participarea la dezvoltarea vietii sociale si politice. Pe de alta parte se observa cresterea popularitatii partidelor de extrema dreapta, a rasismului, antisemitismului si islamofobiei in aproape toate statele europene. Toate aceste tendinte negative au adus conceptul de ,,invatare interculturala" pe primul plan, fiind considerat ca unul din aspectele esentiale si de necesitate in formarea pe parcursul intregii vieti. In cadrul fenomenului de globalizare a lumii contemporane, a migratiei si a evenimentelor din 11 septembrie 2001 s-a marit sensibilitatea spre educatie interculturala - o competenta sociala care trebuie formata tuturor - cruciala pentru un dialog adevarat si intelegere mutuala.

Diversitatea culturala nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificata in mediul scolar. Pluralitatea culturala pune nu numai problema apararii diferentelor, ci a dialogului cultural, care recunoaste ca fiecare trebuie sa contribuie la imbogatirea experientei umane si ca fiecare dintre ele este un efort de universalizare a unei experiente particulare. Multiculturalitatea nu este adversarul universalismului european, ci o alta forma a lui. Societatile multiculturale sunt realitati date, existente in care oamenii apartinand unor grupuri diferite intra in contact intamplator atunci cand situatii concrete de viata o impun. Pluralismul moral si religios nu exclude existenta unui set comun de valori si principii care sa intemeieze identitatea civica in spatiul fizico-social respectiv.

Interculturalismul implica intelegerea, aprecierea si valorizarea culturii proprii la care se adauga respectul bazat pe o informare autentica si pe construirea curiozitatii fata de cultura etnica a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersectia dintre culturi, nefiind un scop in sine, dar care poate deveni o finalitate atunci cand sunt sesizate transformarile nefiresti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

Nivelurile de educatie interculturala identificate de specialisti sunt in numar de cinci, in ordine fiind:

1 - Educatia monoculturala - este punctul de plecare in politicile educationale, curricula si materialul didactic fiind reprezentative doar pentru cultura dominanta.

2 - Starea de toleranta - in care diferentele sunt suportate, trecute cu vederea.

3 - Starea de acceptare - in care diferentele sunt cunoscute si recunoscute, nemaifiind negate sau respinse fara apel.

4 - Respectul - reprezinta admiratie fata de diversitate.

5 - Solidaritatea si afirmarea - este nivelul la care este evidenta preocuparea fata de echitate si justitie sociala.

Educatia interculturala este una din dimensiunile educatiei integrale. Criteriile de succes in realizarea educatiei interculturale in scoala sunt:

a) asigurarea unei balante intre diferitele finalitati majore ale educatiei (scopuri culturale, profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesionala);
b) asigurarea de oportunitati pentru comunicare si cooperare, chiar intre grupuri diferentiate;
c) asigurarea de sanse egale de educatie;
d) reflectarea diverselor realitati specifice societatilor multiculturale prin toate tipurile de curriculum;
e) prezentarea informatiilor din cat mai multe perspective, pentru a stimula constiinta diversitatii si a unitatii prin diversitate.

In acest context, rolul scolii este de a-i invata pe tineri cum sa convietuiasca intr-o lume marcata de diferente lingvistice si culturale, prin acceptarea acestora, dar si prin identificarea si insusirea valorilor care ii unesc. Cum poate scoala sa abordeze si sa se implice activ in problematica pastrarii identitatii in cadrul mai larg, aparent contradictoriu, al tolerantei fata de diversitatea culturala? Este educatia apta sa joace un rol hotarator in reconcilierea acestor concepte?

Educatia multiculturala in societatea moderna nu este numai o chestiune de descoperire a bogatiei si varietatii de aspecte de aceasta natura in cadrul clasei de elevi. Copiii pot proveni din medii culturale diferite, dar de asemeni si profesorii, scoala si comunitatea. Toleranta fata de aspectele mai putin cunoscute si cautarea celor complementare trebuie sa devina atitudini esentiale, care sa stea la baza noului curriculum al sec. al XXI-lea. Identificarea valorilor comune poate deveni o sarcina dificila daca nu este insotita de recunoasterea beneficiilor care decurg din aceasta diversitate.

Scoala poate detine un rol major in pastrarea spiritului de libertate si toleranta al tinerei generatii. Intr-o lume marcata de diferente culturale si lingvistice, scoala trebuie sa ii invete pe tineri sa convietuiasca intr-o societate deschisa si libera, fundamentata pe autoritatea valorilor impartasite. Intelegerea si insusirea conceptiei conform careia interculturalitatea inseamna demnitate si respect acordate individului devine, astfel, o necesitate. Oamenii ca fiinte rationale pot dezvolta aceste valori numai folosindu-le, exprimandu-le si explorandu-le impreuna, ca membri ai unei comunitati caracterizate prin diversitate. Valorile idealurilor democratice si ale tolerantei fata de diferente sunt mult mai usor de constientizat atunci cand sunt rezultate din experienta mai degraba decat din instructie formala. Cercetarile din domeniul stiintelor sociale demonstreaza ca tinerii expusi interactiunilor inter-etnice au o mai mare capacitate de a identifica valorile comune intre diverse grupuri, de a recunoaste faptul ca si conflictele pot produce valori atunci cand sunt abordate corespunzator si de a se angaja mai activ in promovarea intelegerii si colaborarii inter-etnice. Mai mult, acestia demonstreaza o implicare mai puternica in problemele comunitatii si in actiuni de voluntariat si sunt mult mai dispusi sa-si desfasoare activitatea in medii sociale diverse din punct de vedere etnic.

In aceasta perspectiva, telul procesului educativ modern este pregatirea elevilor pentru realitatile complexe si diverse ale societatii, prin dezvoltarea abilitatilor de recunoastere, valorificare si achizitionare de cunostinte provenite din orizonturi culturale eterogene. Scopul esential este dezvoltarea unui respect fundamental pentru moduri de viata si procedee de a munci si de a invata diferite. Valorificarea diversitatii trece dincolo de simpla toleranta fata de variate medii si conceptii; ea recunoaste, apreciaza si faciliteaza procesele implicate in explorarea si descoperirea a ceea ce nu este familiar, permitand o gama larga de modalitati de a gandi si de a comunica. Mai mult decat atat, valorificarea diversitatii conduce la intarirea relatiilor in cadrul comunitatii si mareste posibilitatile tinerilor de a se realiza intr-o societate pluralista, din ce in ce mai complexa. Acestia vor invata sa inteleaga si sa respecte oameni si puncte de vedere diferite de ale lor, deoarece aceasta este lumea in care ei vor trai si isi vor desfasura activitatea.

Prin formarea gradata a unei astfel de atitudini va creste si flexibilitatea legata de abordarea si insusirea noilor experiente educationale si nu numai. Diversitatea incurajeaza gandirea critica si acesta este un fapt deosebit de important in societatea contemporana, unde inovatia se bazeaza in primul rand pe colaborare. Insusirea abilitatilor de a "naviga" intr-un "ocean" de diferente culturale este o necesitate pentru orice persoana intr-o lume al carei liant il constituie tehnologia si dezvoltarea facilitatilor de a calatori si de a comunica. Schimbul real de idei - cheia inovatiei si a progresului - solicita sensibilitate si intelegerea punctelor de vedere, a valorilor si a ideilor celorlalti.

Un demers interesant si util in acest sens ar fi plasarea anilor de scoala in contextul mai larg al dezvoltarii psiho-sociale. Conform cercetarilor in domeniu, aceasta perioada se caracterizeaza printr-o influenta semnificativa a membrilor grupului asupra dezvoltarii intelectuale si sociale a individului. In aceasta etapa au loc schimbari substantiale in ceea ce priveste personalitatea, identitatea si respectul de sine, valorile si atitudinile. In esenta, aceasta perioada se remarca printr-o expunere deschisa la experiente si idei diferite de cele intalnite anterior. Astfel, contactul cu oameni si conceptii noi, cu perspective care nu au fost explorate sau imaginate anterior, faciliteaza o dezvoltare de sine creativa si autentica.

In calitate de factor determinant al procesului educativ, scoala trebuie sa se orienteze nu numai catre crearea cadrului adecvat in vederea auto-dezvoltarii personale, dar si catre definirea unui mediu care sa furnizeze o experienta educationala de cea mai inalta calitate. O parte importanta a acestei misiuni este garantarea capacitatii elevilor de a percepe in mod coerent si critic probleme complexe si de a-si aplica propriile cunostinte intr-o lume in continua schimbare. Pentru realizarea acestui tel, elevii trebuie sa depaseasca simpla memorare a unor informatii prestabilite intr-un anumit domeniu si sa dezvolte o intelegere integrata mai profunda a unor sisteme aflate in interactiune complexa. Este esentiala in aceasta privinta abilitatea de a gandi profund, creativ si din perspective diferite. Rolul scolii este acela de a incuraja tinerii sa articuleze si sa evalueze opinii, sa asimileze date din multiple surse si sa emita judecati intr-un mod inovativ si modern. Este necesar sa se creeze situatii de invatare care sa-i angajeze pe elevi, sa incurajeze discutiile si sa faciliteze dezbaterile pentru a crea perspective multiple de abordare a diferitelor situatii si probleme.

Din cercetarile psihologice reiese din ce in ce mai clar ca interactiunea intre elevi in cadrul unui colectiv divers promoveaza acest tip de experienta de invatare. Prin interactiunea intre elevi care provin din medii si experiente de viata diferite, acestia sunt pusi in mod inevitabil in fata unor conceptii care difera de cele personale. Acest contact furnizeaza oportunitati nelimitate de cercetare, exprimare si dezvoltare a propriilor puncte de vedere. In consecinta, acesti elevi vor avea un nivel de gandire critica mai ridicat si vor demonstra un mai mare angajament si grad de motivatie.

Pe langa incurajarea gandirii critice si crearea de oportunitati pentru abordarea problemelor din unghiuri diverse, educatia multiculturala poate conduce la formarea unor abilitati superioare de a negocia si de a functiona intr-un mediu ocupational si social complex. Date fiind schimbarile demografice actuale si diversitatea in crestere a pietei muncii la nivel global, acesta este un aspect foarte important in pregatirea tinerilor pentru viata dupa absolvire. Marile companii multinationale sustin ca diversitatea procesului educational contribuie semnificativ la dezvoltarea capacitatii tinerei generatii de a trai si munci in relatii de colaborare si de a comunica dincolo de limitele geografice. Mai mult decat atat, aceste companii considera ca diversitatea in cadrul fortei lor de munca va conduce la aparitia unor idei si produse mult mai avansate decat in alte conditii.
Abilitatea de a functiona cu succes in medii sociale complexe necesita mai mult decat simpla identificare a unui set de reguli sau de principii calauzitoare preluate din manuale sau cursuri. Desi discutiile in clasa si lecturile abordate din diferite perspective pot imbunatati calitatile sociale si inter-personale, acestea sunt dezvoltate, interiorizate si accentuate prin experiente implicite de invatare care pot aparea in contextul expunerii directe fata de un cadru social divers. Nu este vorba numai de diversitate in sens structural si demografic, dar si de interactiunile care faciliteaza schimbul de idei, experiente si perspective intre grupuri diferite. Intr-adevar, tinerii expusi mai mult acestui tip de diversitate demonstreaza un nivel mai ridicat de constiinta culturala si rasiala si o mai mare deschidere catre toleranta si provocare in sensul de motor al progresului.

Cercetarile asupra beneficiilor educationale ale diversitatii culturale au demonstrat ca aceasta prezinta o multitudine de avantaje creative si functionale. Dar in acelasi timp, diversitatea poate fi considerata si o sabie cu doua taisuri: pe de o parte creeaza oportunitati pentru afirmarea creativitatii, dar exista si posibilitatea ca membrii grupului sa devina frustrati si sa inceteze a se mai identifica in cadrul comunitatii. In conditii ideale, diversitatea promoveaza creativitatea, imbunatateste procesul luarii deciziilor deoarece ridica nivelul de informatii, cunostinte, perspective si abilitati. Aceste conditii ideale includ capacitatea de a controla posibilele disfunctionalitati ale eterogenitatii de grup (stereotipuri, lipsa de comunicare, polarizare, anxietate). Prin urmare, deoarece compozitia demografica a grupurilor de lucru afecteaza procesele de grup care, la randul lor, afecteaza performantele grupului, realizarea unui management efectiv al grupurilor eterogene este vitala in vederea indeplinirii obiectivelor educationale complexe.

In concluzie, dimensiunea inter-culturala a unui proces educativ de calitate joaca un rol deosebit de important in societatea moderna prin capacitatea sa de a imbogati creativ sistemul general de valori, dar si prin abilitatea da a impartasi in mod efectiv aceste valori cu cei din jurul nostru. Acest fenomen va avea o consecinta logica si necesara: dezvoltarea inevitabila a unor relatii bazate pe toleranta, intelegere si flexibilitate intre cetatenii lumii de azi.