Evaluarea in procesul de invatamant

Evaluarea in procesul de invatamant

1. Evaluarea-componenta fundamentala a procesului de invatamant

Daca in cadrul didacticii traditionale, evaluarea avea un rol episodic, intervenind numai in cazul ierarhizarii elevilor si selectarea pentru a trece in diverse cicluri de scolaritate si nu era inclusa in structura procesului de invatamant, la ora actuala, evaluarea face parte integranta din PI alaturi de obiective, continuturi, metode, forme de organizare.

EVALUAREA este o componenta esentiala a activitatii de invatamant in general, a procesului didactic in special.

Evaluarea scolara reprezinta un ansamblu de activitati dpendente de anumite intentii. Scpul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ.

Conceperea si desfasurarea PI presupun realizarea mai multor actiuni:

Secventa I

-stabilirea scopurilor si obiectivelor

-organizarea si desfasurarea activitatii pentru realizarea obiectivelor

-evaluarea rezultatelor

Secventa II

-adoptarea deciziilor de ameliorare a activitatii

Concluzie :

TEORIA EVALUARII-ca sistem de conceptii, principii si tehnici referitoare la masurarea si aprecierea rezultatelor scolare si a procesului didactic -este componenta a tehnologiei didactice.

Operatiile principale ale evaluarii:

Evaluarea presupune realizarea mai multor operatii care constau in :

-masurarea fenomenelor pe care le vizeaza evaluarea

-interpretarea si aprecierea datelor obtinute

-adoptarea deciziilor ameliorative.

1.exactitatea masuratorilor depinde de :

-calitatea probelor, instrumentelor aplicate

-gradul de adecvare la fenomenele masurate

-priceperea evaluatorului

2. presupune emiterea unei judecati de valoare asupra rezultatului unei masuratori

3.concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluarii rezultatelor.

In privinta evaluarii sunt 2 teorii cu valoare explicativa

-extinderea actiunilor evaluative, de la verificarea si aprecierea rezultatelor la evaluarea procesului.

-conceperea unor modalitati mai eficiente de integrare a evaluarii in activitatea didactica.

Evaluarea are scopul sa furnizeze informatiile necesare ameliorarii activitatii pentru ca aceasta sa se perfectioneze

2. Obiectivele si functiile evaluarii scolare

Functiile actiunii de evaluare didactica au o dubla semnificatie, sociala si pedagogica.

A)Functiile sociale ale actiunii de evaluare vizeaza calitatea invatamantului de subsistem angajat in realizarea unor obiective asumate in plan cultural si economic, la nivel de politica a educatiei:

-functia de validare sociala a produselor sistemului de invatamant, la diferite niveluri de integrare scolara si profesionala;

-functia de orientare sociala, scolara si profesionala, la diferite niveluri de decizie care angajeaza responsabilitatea tuturor factorilor educatiei;

-functia de selectie sociala, scolara si profesionala, la diferite niveluri de clasificare si ierarhizare a rezultatelor activitatii didactice, de formare initiala si continua, exprimate in termeni de proces si de produs.

B)Functiile pedagogice ale actiunii de evaluare vizeaza declansarea unor circuite de conexiune inversa externa si chiar interne , necesare pentru verificarea calitatii activitatii didactice/educative pe coordonata corespondentelor curriculare dintre obiectivele pedagogice-continuturile pedagogice-metodologia pedagogica:

-functia de informare pedagogica, bazata pe verificarea rezultatelor scolare la anumite intervale de timp, pe criterii prioritar constatative;

-functia de diagnoza pedagogica, bazata pe verificarea si interpretarea rezultatelor la diferite intervale de timp, pe criterii prioritar calitative;

- functia de prognoza pedagogica, bazata pe decizii cu valoare anticipativa, de stimulare a activitatii de invatare la niveluri de performanta si de competenta superioare.

Structura actiunii de evaluare didactica include trei operatii principale: masurarea-aprecierea-decizia

A)Masurarea reprezinta operatia de evaluare care asigura consemnarea 'unor caracteristici observabile' exprimate in termeni cantitativi sau / si prin descrieri concentrate asupra unor zone restranse de manifestare.

Masurarea tinde spre o anumita obiectivitate constatativa, sustinuta, de regula, prin instrumente speciale de evaluare cantitativa a fenomenului studiat (chestionare, ghiduri, probe standardizate, tehnici statistice etc.). Aceasta obiectivitate nu angajeaza insa emiterea unor judecati de valoare specific pedagogice, deschise interpretarii pe termen scurt, mediu si lung.

B)Aprecierea reprezinta operatia de evaluare care implica interpretarea faptelor consemnate, in functie de anumite criterii calitative, specific pedagogice, independente in raport cu instrumentele de masura folosite in cadrul unei anumite metode sau strategii didactice / de invatamant.

Ca operatie specifica, aprecierea valorifica, pe de o parte, consensul metodologic institutionalizat la nivel managerial in legatura cu criteriile specifice de evaluare a rezultatelor masurate anterior:

a)criteriul raportului dintre calitatea resurselor existente la 'intrare' - calitatea procesului / activitatii didactice - calitatea 'produsului' / institutie sau elev, la 'iesire';

b)criteriul raportului dintre obiectivele specifice institutionalizate la nivelul programelor - obiectivele concrete asumate si realizate conform resurselor pedagogice existente la nivelul comunitatii educative locale, organizatiei scolare, clasei de elevi, fiecarui elev;

c)criteriul raportului dintre obiectivele concrete stabilite la nivel minim-mediu-maxim si obiectivele concrete atinse la sfarsitul activitatii in termeni de performante si de competente minime-medii-maxime.

d)criteriul raportului dintre nivelul de performanta si de competenta atins de cadrul didactic si de elevi la ultima actiune de evaluare si progresele / regresele pedagogice realizate intre timp;

e)criteriul raportului dintre pregatirea cadrului didactic si nivelul de exigenta pedagogica asumat.

Pe de alta parte, valorificarea integrala a acestor criterii permite emiterea unei judecati de valoare, operabila la nivel de diagnoza pedagogica, in termenii unei formule standardizate care descopera calitatile si slabiciunile obiectului evaluat, 'localizand dificultatile de invatare in vederea remedierii lor'.

C) Decizia reprezinta operatia de evaluare care asigura prelungirea aprecierii intr-o nota scolara, caracterizare, hotarare, recomandare etc. cu valoare de prognoza pedagogica. Aceasta operatie intra in categoria judecatilor evaluative finale, de o mare complexitate psihologica si responsabilitate sociala, care angajeaza respectarea urmatoarelor criterii pedagogice:

a)valorificarea integrala a caracteristicilor specifice obiectului evaluat, interpretabile la nivel general, particular, individual;

b)ameliorarea permanenta a calitatii procesului de invatamant, in general, a activitatii didactice/educative, in mod special;

c)transformarea diagnozei in prognoza cu functie de anticipare pozitiva a evolutiei institutiei, clasei, elevului, verificabila managerial la diferite intervale de timp;

d) asigurarea comunicarii pedagogice a deciziei in termeni manageriali de indrumare metodologica a celui evaluat in cadrul unei actiuni deschise in directia (auto)perfectionarii.

3. Strategii de evaluare a randamentului scolar

Evaluarea initiala

=modalitatea de evaluare ce se realizeaza la inceputul unui program de instruire .

Importanta

-in primul rand, are o mare valoare diagnostica, pentru ca prin ea se identifica premisele care pot sta la baza instruirii care urmeaza si in functie de care ar trebui sa se proiecteze intregul proces de instruire -invatare.

Exemplu: in invatamantul american-intrarea in ciclul prescolar se realizeaza inca din anii 20 prin aplicarea unor probe ce vizau : psihomotricitate , competente de comunicare, capacitate de relationare , poate fi relevata si prin obiectivele ce pot fi atinse in cadrul ei :

1. Volumul de cunostine si informatii pe care le poseda elevii la inceputul unui program de instruire.

Desi la ora actuala, invatamantul nu mai vizeaza in mod exagerat dobandirea unui exagerat de cunostinte, informatii, se admite totusi ca orice instruire ulterioara nu se poate realiza daca elevii nu poseda un volum acceptabil de cunostinte care prin natura lor pot sa faciliteze, sa se constituie in premise favorabile pentru cunostintele ce urmeaza a fi asimilate.

2. Capacitatea de aplicare a acestor cunostinte pentru ca nu de putine ori se poate intampla ca elevii sa posede au volum considerabil, dar in final sa nu le poata aplica atunci cand trebuie sa rezolve anumite sarcini/ activitati( ex. pot poseda la o limba straina , un vocabular acceptabil dar nu-l pot utiliza in conversatii).

3. Investigarea motivatiei pe care o au elevii pentru activitatea de instruire si pentru anumite obiecte de invatamant.

Motivatia la modul general reprezinta parghia cea mai importanta care poate sustine intreaga desfasurare a activitatii de instruire.

Multi cred ca instruirea e facilitata nu atat de motivatie, ci mai ales de cunostinte de valoarea instrumentala pe care le poseda elevii si care ar putea sa garanteze succesul ulterior , chiar daca motivatia nu e prea puternica pentru o disciplina sau altele. Practica divedeste ca de multe ori elevii care sunt bine motivati pentru anumite discipline, chiar daca au anumite goluri pot face progrese mai mari comparativ cu altii fara goluri dar care sunt mai putin motivati.

Unor elevi le poate fi specifica o motivatie pozitiva - ei vor invata pentru a obtine succese, in timp ce altii, vor fi motivati de o motivatie negativa- nu-i intereseaza susccesul, ci evitarea esecului.

In alte cazuri , elevilor le poate fi specifica o motivatie de tip intrinsec / extrinsec = profesorul trebuie sa cunoasca ce fel de motivatie caracterizeaza fiecare elev, pentru ca ulterior sa gaseasca parghiile pentru a-i motiva satisfacator pe toti , chiar daca intre ei exista diferente.

Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unor chestionare, prin convorbiri cu elevii.

Cunoasterea motivatiei inca din faza initiala a instruirii reprezinta un aspect foarte important pentru ca garanteaza buna desfasurare , o evaluare coerenta a dezvoltarii personalitatii.

4.Identificarea ritmurilor de munca intelectuala a elevilor

Elevii nu se deosebesc intre ei numai din perspectiva abilitatilor cognitive, afective, ci si din privinta unor ritmuri , care daca nu sunt respectate de cadrul didactic pot determina aparitia unor discrepante in performantele elevilor sa fie apropiate valoric ( foarte putini elevi vor obtine note mici, majoritatea vor obtine note mari).

Prin intermediul acestor forme se poate obtine o imagine fidela a posibilitatilor pe care le au elevii.

Functie de rezultatele obtinute prin evaluarea initiala exista posibilitati sa se ia mai multe decizii.

-daca posibilitatile elevilor sunt reduse , exista goluri in pregatirea lor care nu asigura inceperea programelor de instruire, atunci e mai indicat sa se realizeze activitati de recuperare inainte de instruire, pentru a se asigura minimal premisele ce pot garanta succesul instrurii ulterioare .

-daca posibilitatile elevilor sunt acceptabile, dar nu au o motivatie adecvata, nici ritmuri foarte alerte=programul sa fie conceput astfel incat cerintele sa se inscrie in zona proximei dezvoltari care la randul sau va fi mai limitata.

-Posibilitati foarte bogate, motivatie puternica, ritmuri alerte ,exista posibilitati ca respectivul program de instruire sa fie accelerat: sarcinile sa fie plasate in ZPD, dar ea va fi mai extinsa.

Foarte important:

Evaluarea presupune constatarea si emiterea unor judecati de valoare atat asupra rezultate;lor , cat si a procesului insusi. Din aceasta rezulta ca actul de evaluare implica 2 operatii corelate, alcatuind un tot unitar masurarea si aprecierea.

Masurarea = aplicarea unot tehnici , probe ,pentru a cunoaste efectele actiunii instructiv-educative si a obtine date.

Aprecierea = procesul de judecare a rezultatelor constatate, prin compararea lor cu scopurile urmarite.

Evaluarea initiala se realizeaza prin examinari orale si / sau scrise.

Datele obtinute la concentrarea activitatii in 3 planuri:

-modul adecvat de predare -invatare a noului continut

-organizarea unui program de recuperare pentru intreaga clasa

-adoptarea unor masuri de sprijinire si recuperare a unor elevi.

Evaluarea formativa

A evalua inseamna a determina in ce masura obiectivul a fost atins.

Evaluarea continua, formativa= denumita astfel pentru ca ea insoteste procesul de instruire pe intreaga lui desfasurare.

Avantaje :

-Ii informeaza in mod continuu pe elevi in legatura cu progresele pe care le-au facut in activitatea de instruire- unii elevi pot dezvolta comportamente prin care pot mentine rezultate bune, altii pot sa inlature deficientele care persistau in sistemul lor de pregatire.

-Primind informatii in mod permanent elevii vor deveni mai motivati.

-Are un rol reglator in sensul ca realizandu-se o investigare permanenta asupra felului in care se desfasoara procesul de instruire, pot fi depistate elementele procesului care au generat aparitia unor rezultate nesatisfacatoare.

Existenta acestor avantaje ale evaluarii continue pune probleme numai in legatura cu frecventa pe care trebuie s-o dobandeasca aceasta evaluare in economia generala a procesului de instruire. Sub acest aspect unii autori considera ca s-ar putea realiza evaluari continue in cadrul fiecarei secvente de instruire, in timp ce altii considera ca in primul rand ( din motive de timp) s-ar putea realiza o evaluare continua dupa percurgerea unui anumit numar de lectii/ capitole daca ele nu sunt prea voluminoase.

Optiunea pentru o strategie sau alta depinde si de evenimentele cu care se incearca realizarea acestor evaluari.

Daca e vorba de teste de cunostinte mai consistente, atunci evaluarea continua nu se va putea realiza in cadrul fiecarei lectii, pentru ca ar presupune alocarea unui procent prea mare de timp.

Daca se opteaza pentru instrumente mai putin elaborate ( fise de lucru) e posibil ca evaluarea continua sa se realizeze la fiecare lectie.

Evaluarea sumativa -cumulativa

Evaluarea presupune constatarea si emiterea unor judecati de valoare atat asupra rezultatelor , cat si a procesului insusi. Actul de evaluare implica 2 operatii corelate: masurarea prin aplicarea unot tehnici , probe si aprecierea care presupune ,procesele de judecare a rezultatelor constatate.

Evaluarea sumativa :

-forma traditionala de evaluare

-se afce la sfarsitul unei perioade de instruire

-are un caracter de bilant:se poate demonstra in ce masura obiectivele educationale au fost atinse de-a lungul unui interval delimitat de timp si care e progresul inregistrat fie in:

-privinta volumului de cunostinte si informatii dobandite

-fie de deprinderi de munca intelectuala

-fie de atitudini, convingerile formate in urma asimilarii.

-prin intermediul ei e posibil sa se evaluaeze un volum mare de cunostinte

-a inceput sa fie realizata si de alte organisme

LIMITE

-cand se efectueaza la scara extinsa presupune costuri semnificative: materialele folosite, persoane implicate in evaluare

-realizandu-se la sfarsitul perioadei de instruire nu mai pot avea loc interventii ale profesorului cand se constata deficiente, lacune.

-nu poate surprinde, datorita volumului mare de cunostinte, unele aspecte de detaliu.

Concluzie: nu este indicat ca examinarea elevilor sa se faca numai prin evaluarea sumativa.

Evaluarea de preinvatare

- se efectueaza la inceputul programului de predare-invatare si are menirea de a stabili nivelul de pregatire al elevului;

-are rol de diagnoza initiala, de inregistrare a lacunelor ,dificultatilor;

-se constituie in premise pentru proiectarea programului de invatare;

-nu trebuie conceputa in scop de etichetare , ci ca un instrument de proiectare a procesului de :

-invatare

-compensare

-ameliorare

Pe baza ei profesorul:

-reia cunostintele lacunare in perioada de evaluare

-organizeaza un program de recuperare pentru toata clasa

-proiecteaza un program individualizat pentru sprijinirea pedagogica si recuperarea unor elevi.

Evaluarea de postinvatare

-se realizeaza la fel ca si evaluarea de preinvatareprin:

-probe de cunostinte

-abilitati

-deprinderi

-competente

-prin ea se urmareste cunoasterea nivelului de pregatire al elevului

-surprinderea punctelor lor critice, a lacunelor

-urmareste sa previna situatiile de esec.

-este insotita si de RETROPROIECTAREA PROGRAMULUI DE INVATARE

-nu este echivalenta in totalitate cu traditionala recapitulare ,sistematizare a cunostintelor.

FORMULA DE RETROPROIECTARE:

Presupune:

-o activitate diferentiata

-o reevaluare a strategiei didactice

-o activitate specifica de inlaturare a dificultatilor de invatare.

Evaluarea globala

-urmareste cu precadere inregistrarea comportamentelor , corespunzatoare obiectivelor generale.

4. Rolul si importanta evaluarii in:

-educarea capacitatii de autoapreciere

-prevenirea esecului scolar

-reorganizarea activitatii in scolile speciale

-dezvoltarea personalitatii elevilor

Educarea capacitatii de autoapreciere

autoevaluarea poate sa mearga de la autoaprecierea verbala si pana la autonotarea mai mult sau mai putin supravegheata de catre profesor.

= constituie un obiectiv important al activitatii scolare;

=devine un mijloc de formare a elevilor

-se poate realiza inca in invatamantul prescolar.

- cultiva motivatia fata de invatatura si atitudinea pozitiva, responsabila ,fata de propia activitate.

- ii ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Conditii principala:

-intelegerea de catre elevi a criteriilor de apreciere dupa care se conduce invatarea.

Tehnici folosite:

Autocorectarea sa corectarea reciproca -este un prim pas exercitiu pe calea dobandirii autonomiei in evaluare. Elevul este solicitat sa-si depisteze operativ unele erori, minusuri, in momentul realizarii unor sarcini de invatare. In acelasi timp, pot exista momente de corectare a lucrarilor colegilor. Depistarea lacunelor proprii sau pe cele ale colegilor, chiar daca nu sunt sanctionate prin note, constituie un prim pas pe drumul constientizarii competentelor in mod independent.

Autocorectarea controlata - in cadrul unei verificari , elevul este solicitat sa-si acorde o nota, care este negociata apoi cu profesorul sau impreuna cu colegii. Cadrul didactic are datoria sa argumenteze si sa evidentieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor avansate.

Notarea reciproca- elevii sunt pusi in situatia de a-i nota colegii, prin reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la ascultarile orale. Aceste exercitii nu trebuie neaparat sa se concretizeze in notare efectiva.

Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii - conceputa de psihologul Gheorghe Zapan , metoda data consta in antrenarea intregului colectiv al clasei, in vederea evidentierii rezultatelor obtinute de acestia prin coroborarea a cat mai multe informatii si aprecieri- eventual prin confruntare -in vederea formarii unor reprezentari cat mai complete despre posibilitatile fiecarui elev in parte si ale tuturor la un loc.

Prevenirea esecului scolar

Esecul scolar este un fenomen scolar preponderent individual

-prevenirea si combaterea esecului scolar presupune cunoasterea formei concrete de manifestare si a cauzelor specifice care l-au generat.

-In legatura cu organizarea si desfasurarea procesului de invatamant , ca factor al reusitei scolare, trebuie mentionata necesitatea adaptarii activitatii didactice, a metodelor, mijloacelor, continuturilor la particularitatile diferitelor grupuri de elevi.

-Cunoasterea particularitatilor psihofizice ale elevilor reprezinta conditia necesara adaptarii strategiilor de tratare diferentiata a elevilor- necesitatea unei actiuni sistematice de psihodiagnoza.

-O alta cale prin care se poate asigura succesul scolar -influenta pozitiva a mediului social , mai ales familial in care se dezvolta elevul

Pseudodeficienta mintala

-o problema specifica legata de succes -insucces este cea a DEBUTULUI SCOLAR

-intrarea in scoala ,anumiti elevi pot prezenta anumite caracteristici care le creeaza dificultati in indeplinirea cerintelor scolii si progresul in invatare

Aceste probleme sunt definite in literatura de specialitate prin termenii de :

-imaturitate scolara

-aptitudini pentru scolaritate-adica pentru a se putea adapta si a beneficia de invatarea scolara, dezvoltarea fizica si psihica a copilului trebuie sa atinga un anumit grad de maturitate.

Aceasta maturitate scolara- vizeaza atat dezvoltarea intelectuala a acesteia, cat si aspecte non-intelectuale de personalitate

-este importanta decizia pentru integrarea scolara a unor copii-amanarea acesteia in cazul unei imaturitati scolare.

TEORIA ZPD-importanta in acest sens

Gradinita (ce are ca obiectiv pregatirea pentru scoala)- scoala pot constitui un alt factor de inadaptare datorita:

-continutului instruirii ( trecerea brusca de la activitatea libera la activitatea desfasurata dupa un program strict obligatoriu);

-notele distinctive ale relatiei pedagogice.

Pregatirea copilului in scopul adaptarii cerintelor scolare si evitarea esecului ( mai ales primele clase) vizeaza structura intregii personalitati.

-cu referire la dezvolatrea fizica, sunt necesare insusirii deprinderile de citit-scris

-a abilitatilor manuale

-a intereselor cognitive

-dezvoltarea psihosociala exprimata in sociabilitate, capacitate de mobilizare energetica si psihica pentru activitatea pe care o implica programul zilei scolare

-trasaturi ale vointei

-importanta relatiei educator-elevi=cooperare, incredere, stimulare

5. Modalitati de elaborare a probelor de evaluare si a itemilor

Tehnicile de evaluare, analizate dintr-o perspectiva curriculara, au valoarea unor procedee didactice integrabile in cadrul oricarei metode / strategii de instruire. Prin mecanismele de conexiune inversa declansate, aceste procedee stimuleaza perfectionarea permanenta a activitatii de predare-invatare-evaluare. Avem in vedere tehnicile de evaluare prin: chestionare, lucrari scrise, lucrari practice, scari de apreciere, teste de cunostinte, examene.

a)Evaluarea prin chestionare reprezinta un procedeu didactic integrabil, in special, in cadrul metodei /strategiei conversatiei euristice pentru verificarea cantitatii si a calitatii cunostintelor si a capacitatilor dobandite de elevi conform programelor de instruire.

Evaluarea prin chestionare poate fi realizata intr-o forma curenta sau finala.

b) Evaluarea prin lucrari scrise reprezinta un procedeu cu valoare pedagogica intensiva care permite verificarea globala a unui colectiv scolar, prin compararea rezultatelor obtinute de elevi in conditii de munca independenta care valorifica, de regula, o arie mai mare de cunostinte si de capacitati dobandite in conformitate cu programele de instruire.

Acest procedeu, integrabil in oricare metoda / strategie didactica, poate fi realizat in trei variante operationale:

-lucrarile scrise curente / extemporalele, aplicate pe parcursul unei activitati didactice pentru verificarea gradului de realizare a unor obiective pedagogice concrete;

-lucrarile scrise semestriale / tezele, aplicate in cadrul anumitor discipline scolare pentru verificarea gradului de intelegere si de valorificare a unor cunostinte si capacitati dobandite pe parcursul unui grup de lectii organizate corespunzator obiectivelor specifice unor subcapitole sau capitole;

-lucrarile scrise de sinteza, aplicate, de regula, la sfarsit de capitol, an, ciclu de studii, sub forma unor referate sau teme de cercetare, care solicita parcurgerea unei bibliografii apreciabile, valorificabila in mod creator, in functie de experienta cognitiva si psihosociala a elevului/studentului - in aceasta categorie intra si lucrarile de diploma, de licenta, de disertatie, de doctorat, de reciclare etc., angajate in contextul unor examene scolare, postscolare, universitare, postuniversitare, de perfectionare etc.

c) Evaluarea prin lucrari practice reprezinta un procedeu didactic integrabil, in special, in cadrul metodelor bazate prioritar pe cercetare si pe actiune. Acest procedeu verifica, indeosebi, capacitatea elevilor de a aplica adecvat cunostintele si capacitatile dobandite conform programelor de instruire, in situatii didactice care solicita realizarea unor obiecte, circuite, aparate, experimente, grafice, desene, schite, observatii, disectii, compuneri etc.

Evaluarea prin lucrari practice implica proiectarea unor activitati didactice in conditii de laborator, atelier, lot, cabinet scolar, conditii necesare pentru realizarea unor observatii, experimente, demonstratii, cercetari, modelari, procesari de resurse materiale si informationale etc.

d)Evaluarea prin scari de apreciere reprezinta un procedeu didactic 'care ofera posibilitatea distribuirii rezultatelor sau a raspunsurilor' intre diferite intervale valorice, situate intre o limita inferioara si o limita superioara .

Calitatea scarii de apreciere depinde de doua elemente esentiale: modul de ordonare si de gradare a intervalelor valorice (foarte bine - bine - mediu -suficient - insuficient; modul de raportare a intervalelor valorice la situatiile de instruire concrete. Acest procedeu poate fi integrat relativ usor in cadrul oricarei metode / strategii de predare-invatare-evaluare.

e) Evaluarea prin teste de cunostinte reprezinta un procedeu integrabil in cadrul activitatii didactice in diferite momente ale desfasurarii acesteia. Acest procedeu valorifica un ansamblu de probe standardizate la nivelul: continutului, conditiilor de aplicare, criteriilor etalonate pentru evaluarea rezultatelor.

Testele reprezinta, in general, un instrument al metodei experimentale, orientata spre cunoasterea globala a personalitatii. Din perspectiva obiectivelor acesteia, exista teste biometrice, teste psihologice, teste sociologice, teste pedagogice sau scolare.

Testele de cunostinte, care au un caracter psihopedagogic, vizeaza masurarea-aprecierea unor situatii specifice procesului de invatamant, relevante atat la nivelul dimensiunii sale structurale cat si la nivelul activitatii concrete de predare-invatare-evaluare. In ambele cazuri, testele de cunostinte asigura elaborarea unor decizii de ameliorare - ajustare - restructurare a procesului de invatamant, in general, a activitatii didactice, in mod special.

Functionalitatea pedagogica a unui test de cunostinte depinde de capacitatea acestuia de a fi simultan: valid, fidel, obiectiv si aplicabil.

Aplicabilitatea testului de cunostinte reprezinta capacitatea acestuia de a putea fi administrat si valorificat in diferite conditii pedagogice si sociale. Aceasta capacitate evidentiaza importanta: informatiei testate, raportului dintre continutul-forma testului si varsta elevilor; timpului necesar pentru administrarea, cotarea si interpretarea finala a testului.

Elaborarea testului de cunostinte evidentiaza importanta itemilor care reprezinta cele mai mici unitati de continut alese in concordanta cu obiectivele operationale asumate conform programei scolare. Pentru realizarea unui obiectiv operational pot fi propusi mai multi itemi sau poate fi propus un singur item.

Testele de cunostinte aplicate in cazul examenelor scolare dobandesc statut de teste docimologice. Elaborarea lor presupune valorificarea obiectivelor specifice ale programei scolare, asumate la nivel de trimestru, an sau ciclu scolar, din perspectiva tipului de examen institutionalizat: examen partial, examen global, examen de absolvire cu functie de selectie implicita, examen de admitere cu functie de selectie explicita, examen intern, examen extern etc.

f) Evaluarea prin examene reprezinta o modalitate de apreciere a randamentului scolar, institutionalizata la nivelul sistemului de invatamant.

Critica examenelor vizeaza faptul ca acestea 'se reduc deseori la o verificare a asimilarii cunostintelor, lasand neexploatate nu numai aspectele cele mai importante ale inteligentei, ci si aproape toate trasaturile personalitatii pe care o educatie bine inteleasa trebuie sa le cultive'. Aceasta critica priveste, mai ales, practica 'examenelor cu caracter selectiv' inspirate din conditiile culturale ale secolului XIX, legate de 'dezvoltarea unei birocratii foarte ierarhizate'.

Perspectiva proiectarii curriculare solicita o noua modalitate de organizare a examenelor. Functia acestora devine una prioritar formativa, de evaluare pozitiva, care asigura o selectie scolara implicita. Aceasta noua functie determina inlocuirea examenelor de admitere cu examenele de absolvire, proiectate, realizate si finalizate pe criterii pedagogice unitare, care asigura comparabilitatea globala, la scara teritoriala sau nationala, dupa modelul exersat la nivelul culturii pedagogice anglo-saxone.

Examenele de acest tip angajeaza responsabilitatea directa a fiecarui profesor, evaluabila in termenii managementului pedagogic la nivelul raportului dintre resursele investite la intrarea in sistem - calitatea procesului de invatamant - produsele obtinute la iesirea din sistem.