FACTORII CARE CONDITIONEAZA DEZVOLTAREA COPILULUI. Relatia dintre factorii ereditari, factorii de mediu si factorii educationali. Raportul specific dintre acestea in cazul copiilor cu deficiente.

FACTORII CARE CONDITIONEAZA DEZVOLTAREA COPILULUI. Relatia dintre factorii ereditari, factorii de mediu si factorii educationali. Raportul specific dintre acestea in cazul copiilor cu deficiente.

Conceptul de dezvoltare se refera la modificarile secventiale care apar intr-un organism pe masura ce acesta parcurge traseul de la conceptie la moarte. Exista doua categorii de procese care determina aceste modificari: procese programate biologic, ereditar si procese datorate interactiunii cu mediul si cu factorii educogeni.

Dezvoltarea organismului uman se desfasoara pe mai multe paliere: fizica, cognitiva, psihosociala.

a) dezvoltarea fizica - presupune modificari in lungime si greutate, modificari ale structurii si functiei creierului, inimii, a altor organe interne, modificari ale scheletului si musculaturii care influenteaza abilitatile motorii aceste modificari exercita o influenza majora asupra intelectului si personalitatii (spre exemplu, un copil cu pierderi de auz sufera si de o intarziere in dezvoltarea limbajului)

b) dezvoltarea cognitiva - consta in modificari ce apar la nivelul perceptiei, invatarii, memoriei, limbajului aceste aspecte ale dezvoltarii intelectuale sunt legate de dezvoltarea motorie si emotionala (spre exemplu, anxietatea determinata de separare, adica teama unui copil ca, o data plecata, mama sa nu se va mai intoarce, nu poate exista daca acel copil nu isi poate aminti trecutul si nu poate anticipa viitorul)

c) dezvoltarea psihosociala - presupune modificari ce apar in personalitate, trairea emotiilor si in relatiile individului cu ceilalti.

Dezvoltarea psihica, a persoanei reprezinta un proces dinamic de formare si reconstructie continua, prin invatare si interactiunea cu factorii de mediu, a structurilor cognitiv-operationale, psihomotrice, dinamico-energetice, afectiv-motivationale si atitudinale, manifestate in comportament.

Daca privim din perspectiva genetica, dezvoltarea psihoindividuala este un proces intern care evolueaza o data cu varsta printr-o constructie progresiva (programata genetic), in scopul unei adaptari optime la conditiile de existenta.

Daca analizam dezvoltarea din perspectiva ontogenetica, atunci ea este inteleasa ca un proces dinamic si constructiv, de la simplu la complex, de la actiune la gandire, de la prelogic la logic de la empiric la stiintific, care se realizeaza prin invatare sub influenta mediului sociocultural Prin urmare, dezvoltarea psihica poate fi privita, ca un proces care tinde spre armonizare si echilibru cu mediul ambiant si social si cu propriile aspiratii, dorinte si posibilitati.

Daca analizam reperele psihogenetice si psihodinamice ale dezvoltarii individuale, pot fi desprinse urmatoarele caracteristici:

reperele psihogenetice se exprima in compozitii foarte complexe care pun in evidenta normalitatea sau abaterea de la aceasta

prin intermediul ierarhizarii modului de a se exprima, al reperelor psihogenetice, se pot pune in evidenta caracteristicile de maxim activism, latura dinamica mai pregnanta pe baza cunoasterii acestui aspect se pot elabora strategiile educative de maxima oportunitate (zona dezvoltarii proximale)

- intarzierile prelungite de aparitie a caracteristicilor psihice, considerate repere psihogenetice, constituie indici de retard sau dizabilitate psihica in majoritatea cazurilor in anii copilariei;

intarzierile de dezvoltare, dupa aparitia normala a caracteristicilor implicate, prin reperele psihogenetice, evidentiaza, conditii defectuoase de educatie si mediu sau conditii de existenta stresanta

In determinarea dezvoltarii psihofizice a copilului, rolul principal apartine interactiunii dintre ereditate, factorii de mediu si educatie. Acesti factori directioneaza si conditioneaza sub aspect cantitativ si calitativ dezvoltarea oricarei persoane, inclusiv a persoanelor care prezinta anumite deficiente de natura organica, functionala sau de evolutie.

Ereditatea reprezinta insusirea fundamentala a materiel vii de a transmite, de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, informatii/mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenenta sau individul, constituindu-se in premisa biologica a dezvoltarii. Aceste informatii se reflecta in insusirile fizice, biochimice si functionale, in plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul si mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale glandelor cu secretie interna, predispozitiile catre o forma sau alta de evolulie a starii de sanatate etc. Altfel spus, caracterele ereditare reprezinta expresia morfologica sau functionala a ceea ce este stocat in genomul celulei ca informatie genetica inglobata in gena. In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe gene, care conlucreaza pentru a exprima un anume caracter.

Analizand datele cercetarilor asupra componentei genetice (ereditare), pot fi sintetizate urmatoarele concluzii

mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentialitati, si nu ca o transmitere liniara a trasaturilor antecesorilor

diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara (constitutie, baze comportamentale), dar nu poate fi redusa la aceasta

ereditatea caracterelor morfologice si biochimice este mult mai bine cunoscuta decat ereditatea insusirilor psihice, care, in cele mai multe cazuri, pare a fi rezultatul unor determinari poligenetice

potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza prin hazard si este polivalent, mai ales sub aspectul exprimarii psihice

ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (sau innascut), unde sunt cuprinse si elemente dobandite in urma influentelor din perioada prenatala/ intrauterina

ceea ce tine de ereditate se poate exprima in diverse etape de varsta sau poate ramane in stare de latenta pe tot parcursul vietii, in absenta unui factor activator (spre ex, degenerarea prematura a unor structuri anatomice, aparitia unor afectiuni organice sau psihice, declansarea unor reactii alergice, toate acestea sunt rezultatul unor predispozitii mostenite genetic)

factorul ereditar confera unicitatea biologica, in calitate de premisa a unicitatii psihice

prin programarea temporala a proceselor de crestere si maturizare, ereditatea creeaza premisele unor momente de optima interventie din partea mediului educativ sau corectiv, in asa-numitele perioade sensibile sau critice ; anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficienta (aceasta observatie este foarte importanta pentru valorificarea perioadei optime de interventie terapeutica si recuperatorie in cazul aparitiei unor tulburari sau deficiente din sfera limbajului, operatiilor gandirii)

factorul ereditar nu se exprima in aceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice unele poarta mai puternic amprenta ereditatii (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihica), altele mai putin (atitudinile, vointa, caracterul)

o aceeasi trasatura psihica poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiti (pentru unele persoane factorul ereditar poate fi determinant, in timp ce pentru altele mediul sau educatia poate avea contributia decisiva)

din perspectiva filogenetica, ereditatea umana are o importanta redusa in determinarea setului de comportamente instinctive asa se explica de ce, in comparatie cu alte specii, puiul de om isi pierde specificitatea daca, in dezvoltarea sa timpurie, este insotit de membrii altei specii (exemplul tipic in acest caz este oferit de copiii crescuti in compania animalelor si care s-au salbaticit, in ciuda ereditatii de tip uman).

Factorul ereditar genereaza un anumit tip de conduita, acesta avand o mare importanta in procesul de structurare a personalitatii, dar faptul nu se poate explica independent de actiunea factorilor de mediu si de influentele educatiei.

In concluzie, putem spune ca, la nivelul actual de cunoastere si control al mecanismelor ereditatii, rolul acestui factor in dezvoltare, mai ales in dezvoltarea psihica, este de premisa naturala, constituind un ,,echipament primar' pentru dezvoltarea ulteriora personalitatii. Din punct de vedere probabilistic, aceasta premisa poate oferi individului o sansa (ereditate normala) sau o nesansa (ereditate tarata) in primul caz, ea poate fi ulterior valorificata sau nu (in functie de calitatea interventiilor mediului si/sau educatiei) iar, in cel de-al doilea caz, in functie de gravitate, poate fi ameliorata, compensata in diverse grade sau nu, sub actiunea unor programe specifice de interventie terapeutica si educativ-recuperatorii

Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor si conditiilor de viata cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale, in diferite etape de evolutie. Factorii de mediu actioneaza sub forma influentelor bioclimatice, socioeconomice, culturale, a totalitatii conditiilor, structurilor si normelor sociale (incepand cu mediul familial, si pana la mediul comunitar si societatea in ansamblu) care se manifesta fata de fiecare persoana sau grup social.

Actiunea factorilor de mediu poate fi directa sau indirecta, fiind structurati relativ intr-o forma binara ei se prezinta individului pe de-o parte ca realitati fizice, concretizate in prezenta nemijlocita si perceptibila a persoanelor si obiectelor din lumea inconjuratoare, si, pe de alta parte, sub forma ansamblului de relatii si semnificatii care, prin interiorizare, formeaza elementele de structura si materialul de constructie necesar dezvoltarii psihice Actiunea mediului asupra unui individ poate fi, in egala masura, favorabila unei dezvoltari normale dar poate constitui si o frana, un blocaj in dezvoltarea sa (spre exemplu, cazul copiilor care din punct de vedere biologic se nasc cu un potential normal, dar care, din cauza mediu familial deficitar, ostil, insecurizant, nu sunt stimulati suficient in perioadele optime de dezvoltare, ajungand sa prezinte semne evidente de retard intelectual sau chiar social).

Din perspectiva dezvoltarii ontogenetice, este necesara evidentierea unui aspect foarte important si anume: nu simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu este relevanta, ci masura, maniera si rezonanta interactiunii dintre acei factori si individul uman. Altfel spus, un factor de mediu prezent, dar neutru ca actiune sau indiferent subiectului uman, este lipsit de relevanta din perspectiva dezvoltarii

Spre ex o melodie pentru un copil lipsit de auz nu apare ca factor de mediu, tot la fel un tablou cu o imagine pentru un copil lipsit de vedere.

Conditia dezvoltarii este ca factorul sa actioneze asupra individului, care, la randul sau, sa reactioneze, intrand in interactiune ca baza a propriei activitati.

Avand in vedere marea diversitate a continuturilor mediului, a formelor si mijloacelor in care se prezinta, Super si Harkeness au propus o noua categorie teoretica sub forma conceptului de nisa de dezvoltare. Acest termen desemneaza totalitatea elementelor cu care un copil intra in relatie intr-o anumita etapa de varsta.

Structura nisei de dezvoltare vizeaza:

obiectele, locurile, fenomenele accesibile copilului la diferite varste

raspunsurile si reactiile celor din jurul copilului

cerintele adultului in raport cu asteptarile, posibilitatile si performantele solicitate copilului la anumite varste (mersul fara ajutor, aspecte privind limbajul, efectuarea unor activitati de tip scolar in avans)

activitatile impuse, propuse sau acceptate de acesta.

In concluzie, interactiunea individului pe tot parcursul existentei sale, dar mai ales in copilaria timpurie, cu elemente ale mediului familial, mediului inconjurator, mediului pedagogic sau al celui social favorizeaza in mod semnificativ progresele si calitatea achizitiilor necesare evolutiei si dezvoltarii sale normale.

In cazul copiilor cu dizabilitati, interactiunea cu factorii de mediu poate activa si sustine mecanismele compensatorii, extrem de utile in interventiile educativ-recuperatorii.

Educatia reprezinta activitatea specializata, specific umana, desfasurata in mod deliberat, prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului.In conditiile in care ereditatea si mediul au contributii aleatorii in raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetica, era necesara prezenta unui factor special de diminuare a imprevizibilului si de crestere a controlului si influentelor asupra procesului de dezvoltare individuala. Astfel, acest rol a fost preluat de educatie. Ea face medierea intre ceea ce s-ar putea manifesta (contributia ereditatii) sub aspectul continutului, momentului, nivelului, intensitatii, duratei, formei si ceea ce se ofera (contributia mediului).

Pentru o mai buna intelegere a conceptului de educatie, Cerghit si Bunescu identifica urmatoarele posibile perspective

educatia ca proces - actiunea de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, in perspectiva unor finalitati explicit formulate

educatia ca actiune de conducere - dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana formata, autonoma si responsabila

educatia ca actiune sociala - activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social, care comporta un model de personalitate

educatia ca interrelatie umana - efort comun si constient intre cei doi actori educatorul si educatul

educatia ca ansamblu de influente - actiuni deliberate sau in afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice ori neorganizate, care, intr-un fel san altul contribuie la formarea personalitatii umane.

Ca factor cu actiune preponderent constienta si deliberata, educatia are efect asupra dezvoltarii in conditiile mentinerii unui optimum intre ceea ce poate individul la un moment dat si ceea ce i se ofera. O oferta supradimensionata sau o oferta prea simplista poate perturba dezvoltarea psihica (in primul caz exista riscul suprasolicitarii, iar in al doilea caz apare o slaba stimulare, ambele cu efecte negative asupra proceselor psihice). De asemenea, educatia este dependenta de ereditate si calitatea factorilor de mediu si nu dispune de puteri nelimitate altfel spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectata (de exemplu, copiii cu dizabilitati mintale de etiologie genetica sau organica) si nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezenta unor factori ca violenta, abandonul, absenta confortului afectiv in familie, boli si suferinte).