Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Finalitatile educatiei

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Finalitatile educatiei

Educatia are o dimensiune constitutiva a fiintei umane, iar in acest sens I. Kant preciza „ omul nu poate deveni om decat prin educatie” in ultimele decenii s- au identificat o serie de probleme care tot mai greu isi gasesc solutionarea: deteriorarea mediului marin si a atmosferei, limitarea resurselor naturale, cresterea demografica etc. Educatia nu poate rezolva singura problematica lumii contemporane dar nici solutionarea problemelor nu poate fii realizata fara contributia sistemelor educative (T. Cozma, in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, 1998, p.19- 20). In esenta, educatia ca realitate sociala permanenta, vizeaza formarea personalitatii umane.



Continutul educatiei a fost imbogatit cu noile educatii, denumirile acestora figurand in programele UNESCO, fiind adoptate de statele membre si de dictionarele internationale:

-educatia la mediu;

-educatia pentru pace si cooperare;

-educatia pentru democratie;

-educatia economica, pentru o noua ordine economica internationala;

-educatia pentru comunicare si pentru mass- media;

-educatia pentru schimbare si dezvoltare;

-educatia nutritionala;

-educatia casnica moderna;

-educatia pentru timpul liber etc.

In conceperea si realizarea educatiei, procesul educativ prezinta o gama larga de exigente, a caror satisfacere e conceputa dupa orientari, tehnici si modalitati noi

Deci, educatia cuprinde intreg sistemul de actiuni informativ- formative, desfasurate constient si sistematic asupra omului in vederea transformarii sale in conformitate cu anumite finalitati educationale.

Finalitatile educatiei in functie de nivelul lor de generalitate si de intervalul de timp necesar atingerii, e structureaza pe trei niveluri ierarhic organizate:

-ideal educational;

-scopuri educationale;

-obiective educationale.

Finalitatile educatiei sunt pertinente daca (J. Dewey ):

a)depasesc conditiile existente, fiind reformulate in consens cu resursele si dificultatile educationale;

b)au caracter schematic, provizoriu;

c)dirijeaza activitatea.

Idealul educational

Idealul educational reprezinta o relatie intre actiunea sociala si cea educationala, fiind un model , care desi este proiectat, nu este fix, standardizat ci dinamic si deschis nevoilor si aspiratiilor sociale.

Din punct de vedere istoric, idealul educational a fost reprezentat astfel:

-la greci (Platon) valorizarea individualitatii este in functie de stat, tocmai prin ce are specific, diferit de ceilalti, omul poate sa serveasca statul prin profesiunea sa;

-la romani: idealul pedagogic „humanitas” exprima intelegerea supranaturalului;

-in Evul Mediu, chiar sub haina religiei era „omul”, antichitatea acoperea omul cu toga iar Evul Mediu cu sutana calugareasca;

-Renasterea nu descopera un ideal nou umanismul este principala caracteristica a renasterii;

-Epoca luminilor aduce in prim plan stiintele naturale, de unde si increderea in puterea mintii, a ratiunii, idealul educational viza un om ce devenea tot mai dotat instrumental.

Deci, idealul educatiei este tipul de personalitate pe care societatea doreste sa- l formeze la cetatenii sai, fiind un compromis intre educatie si sistemul social.

Modernitatea propune un ideal educational ca o configuratie de valorii fundamentale: adevarul, binele, frumosul, sentimentul sacrului, legalitatea, libertatea, egalitatea, solidaritatea (Legea invatamantului, Art. 3). Modernitatea este dezvoltarea accelerata in toate domeniile vietii comunitare (economie, stiinta, tehnologie). Cu alte cuvinte modernitatea inseamna progres iar progresul nu poate fi realizat fara educatie.

Scopul educational

Definirea scopului educational are dificultati pentru ca asteptarile de la el sunt mari si pentru ca presupune: perpetuarea culturii, adaptarea sociala si transformarea sociala. Datorita unor confuzii frecvente intre idealul si scopul educational se impun urmatoarele precizari:

-scopul are trei laturi: anticipativa (de proiect), intentionala si actional practica;

-idealul este o relatie intre actiunea sociala si actiunea educationala;

-scopul are un grad mai mic de generalitate, este mult mai particular;

-idealul are un grad inalt de generalitate.

Deci, scopul are o determinare social- umana, exista in actiunea umana, prezinta secvente ale modelului de personalitate asa cum se pot realiza in practica instructiv- educativa.



Clasificarea scopurilor educatiei (E. Geissler) poate fi realizata si sub forma unor perechi opuse:

a)scopuri materiale- scopuri formale. Scopurile materiale presupun asimilarea unor cunostinte din perspectiva sistemica, cunostinte ce pot fi usor verificate, iar scopurile formale se refera la modelarea aptitudinilor si cultivarea personalitatii fiind greu de manevrat;

b)scopuri centrate pe continut si scopuri centrate pe comportament. Scopurile centrate pe continut orienteaza educatia spre continuturi definibile si identificabile iar scopurile centrate pe comportament ghideaza spre interiorizarea de catre elev a actiunilor ce devin expresive la nivelul comportamentului;

c)scopul utilitare- scopuri nepragmatice. Scopurile utilitare presupun insusirea unor deprinderi ce se cer in practica iar scopurile nepragmatice vizeaza conduitele libere de finalitate si nu se cer in practica.

Scopurile disciplinare sunt diferite de la o disciplina la alta, iar scopurile supradisciplinare sunt constant urmarite la toate disciplinele.

Obiectivele educationale

Reprezinta cele mai concrete ipostaze ale finalitatilor educationale si arata tipul de schimbari pe care invatamantul vrea sa- l realizeze. Obiectivele se refera la achizitiile de incorporat, fiind redate in termeni de comportamente concrete, observabile, masurabile. Analog diferentierii ideal- scop vom realiza si diferentierea scop- obiectiv educational:

- scopul se refera la evolutii- schimbarii mai extinse, din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental;

- obiectivele educationale se refera la achizitii concrete, detectabile, observabile in mod direct.

Obiectivele se deduc din scopuri si poarta amprenta idealului existent la un moment dat.

Deci, obiectivele sunt enunturi cu caracter finalist si care dau expresia intentiei de a produce o schimbare in personalitatea elevului prin implicarea acestuia in procesul de predare- invatare.

Functiile obiectivelor:

1. Reorganizarea procesului de invatamant prin refacerea programelor, regandirea proiectelor didactic;

2. Abordarea educatiei din perspectiva obiectivelor, a rezultatelor, performantelor anticipate si nu din perspectiva scopului ca proiect;

3. Elaborarea de noi mijloace de evaluare, care sa masoare ce si- au propus cadrele didactice;

4. Alegerea strategiilor didactice in functie de obiective;

5. Facilitarea raportului de comunicare profesor- elev, elev- elev;

6. Fundamenteaza proiectarea instruirii;

7. Prin proiectarea instruirii, obiectivele determina designul instructional;

8. Prin obiective se fundamenteaza „teoria” capacitatilor umane, deprinderea intelectuala, strategia cognitiva, informatia verbala, deprinderea motorie, atitudinea, acestea fiind obiective performantiale unde trebuie incadrate obiectivele operationale.

Obiectivelor li s- au adus urmatoarele critici:

- au depins de traditie, unde a predominat psihologia behaviorista au avut succes taxonomiile, iar unde a predominat experienta psihologica, obiectivele operationale au intampinat rezistenta;

- specialistii au acceptat greu obiectivele, pentru ca au introdus o rigurozitate ce a inlaturat profesorilor preferinta pentru a judeca si aprecia rezultatele muncii educative.

Taxonomia obiectivelor

Se cunosc mai multe criterii de diferentiere a obiectivelor.

Astfel, dupa gradul de generalitate distingem:

1.Idealul educational (modelul de personalitate ce trebuie format);

2.Obiectivele generale legate de: idealul educational si nivelul dezvoltarii stiintei. Ca exemple oferim cultivarea creativitatii, policalificarea, adaptarea la real etc.

3.Obiectivele intermediare in raport cu psihologia varstelor dar si in functie de structura profesiunilor.

4.Obiectivele generale, intermediare si concrete devin operationale in cadrul lectiilor.

In literatura pedagogica s- au impus doua modele reprezentative:



a.Modelul morfologic ce tine seama de formularea obiectivelor generale, de operatiile mintale implicate in rezolvarea de probleme si- n obtinerea performantei;

b.Modelul clasificarii ierarhice propus de B.S. Bloom, cu doua dimensiuni: de continut, avand in vedere distinctia dintre comportamentele afective, cognitive, psihomotorii implicate in invatare si de diferentiere , ordonare a proceselor psihice implicate in invatare.

Sarcinile educatiei din perspectiva paradigmei procesual organice

Actiunea educationala este intretinuta in socioorganizarea unde activeaza individul, actiune inceputa in familie. Educatia are finalitate, finalitatea avand trei dimensiuni care o fac posibila: idealul educatiei, scopurile agentilor educogeni si obiectivele.

Idealul educatiei reprezinta „ceea ce poate face educatia pentru reproducerea socioorganizarii, cumuland deopotriva resursele socioorganizarii si ale oamenilor ce o alcatuiesc” (D. Popovici, 1999,p.65).

Idealul educational apartine idealului social, este parte a sa, fiind imaginea anticipativa globala a procesualitatii sociale in toate componentele sale (economica, politica, religioasa) precum si asupra posibilitatilor oamenilor, mai precis a potentelor fiintei umane. Interesant pare a fi observatia in orizontul informational procesual- organic dupa care idealul educatiei nu are nici o dimensiune sociala, psihologica, pedagogica ci exprima ceea ce sta in puterea educatiei, ce se cere de la educatie pentru ca socioorganizarea sa se reproduca in asa fel incat sa se manifeste cat mai bine disponibilitatile fiintei umane.

Astfel, emergenta socioorganizarilor modifica succesive situatia oamenilor si evident si continutul idealului social, ideal care este unic, dar pe fiecare treapta istorica are o formulare ce corespunde disponibilitatilor pe care le ofera.

Cand in socioorganizare unii oameni se servesc de altii pentru a- si rezolva interesele, iar ierarhiile sociale sunt consolidate pentru a-i dezavantaja pe altii , atunci oameni sunt unelte in mana unora care conduc. In aceasta situatie, idealul educatiei exercita presiuni asupra procesorilor de informatii pentru a comanda anumite reactii comportamentale ce intretin starea socioorganizarii, dar poate sa apara un nou ideal care pozitioneaza omul cu rolul de a reproduce socioorganizarea. Deci, din punct de vedere procesual organice idealul educatiei trebuie sa arate ce poate face educatia pentru a amplifica disponibilitatile posibilitatilor umane de procesare a informatiilor pana la un nivel satisfacator.

Prin urmare, idealul educatiei este unic, dar se regaseste in diferite momente ale socioorganizarii si evolutiei omului.

Idealul unei etape istorice (temporar) dirijeaza actiunile educative desfasurate de toti agentii educogeni pentru realizarea sau nerealizarea sa, iar idealul educatiei fiind unic este netemporar.

Scopul educatiei exprima ceea ce poate face orice agent educogen (familia, scoala, armata etc) pentru a se indeplinii idealul educativ al unei etape istorice. Scopul este dependent de calitatea agentilor educogeni si de specificul activitatii educative. In raportul ideal- temporar- scop pot apare urmatoarele situatii:

-scopurile pot fi compatibile cu idealul etapei istorice pentru ca agentii educogeni insusesc corect idealul si au posibilitati educationale necesare (resurse materiale, informationale, financiare);

-in perioada de tranzitie, agentii educogeni pot insusi corect idealul dar mijloacele necesare pentru realizarea sa depasesc posibilitatile agentului educogen, generandu-se astfel un conflict intre ceea ce trebuie facut si ceea ce se poate face cu caracter total sau partial;

-idealul nu este receptat corect, agentii educogeni nu au posibilitati de intelegere care sa- l recepteze corect, iar scopurile dau o alta directie de modificare a capacitatii umane de procesare a informatiilor decat cea prescrisa de ideal;

-idealul este receptat corect, dar agentii educogeni formuleaza uneori alte scopuri educationale ce nu au legatura cu scopurile educationale solicitate de ideal.

Deoarece scopul este relativ la fiecare agent educogen, el reprezinta contributia pe care agentul educogen o aduce la realizarea idealului etapei istorice (temporare).

Transpunerea in fapt a scopului se realizeaza prin actiuni educationale foarte diverse, de aceea sunt necesare structuri organizatorice si forme de desfasurare.

Competenta educationala a agentului educogen arata ceea ce poate face un agent educogen fata de alt agent educogen, iar ceea ce poate face si cum poate face se regaseste in capacitatile de procesare a informatiilor.

Obiectivele educatiei leaga educatorul de cel educat fiind exprimate in termeni de achizitii sau prin situatii educative organizate. Obiectivele sunt formulari ce evidentiaza efectul posibil de evaluat, realizat asupra celui de educat.

Din punct de vedere procesual organic sintagma operationalizarea obiectivelor este un nonsens, deoarece formularile obiectivelor sunt ori operationale ori doar formulari (D. Popovici, Idem, p. 45). Obiectivele sunt de o mare diversitate dar au comun faptul ca se refera la cum trebuie sa fie capacitatea de procesare a celui de educat astfel incat actele sale comportamentale si productia ideatica sa fie asa cum trebuie de un anumit fel.



Sa revenim la operationalizarea obiectivelor considerata o falsa problema: scopul se poate operationaliza si prin operationalizare scopul se regaseste prin obiective, adica se defalca in actiuni educative exprimate in termenii efectului urmarit de fiecare actiune. Obiectivul se refera la rezultatul de atins de catre cel educat si nu la desfasurarea procesului educativ.

Un alt amendament adus pedagogiei traditionale este cel referitor la clasificarea obiectivelor. Cea mai cunoscuta clasificare a obiectivelor a fost cea formulata de Bloom, completata de Krathwohl si Harrow. Educatorul actioneaza asupra a trei dimensiuni: cognitiva, afectiva, psihomotorie pe baza unor obiective construite pentru fiecare. Modelul procesual organic renunta la psihic si avand in vedere structura si functionalitatea procesorilor umani de informatii, se deduc urmatoarele (D. Popovici op.cit. p.70):

1.Obiectivele depind de :

-posibilitatile functionale ale bioprocesorilor si interpretorilor; de calitatea conlucrarii dintre acestia si de specializarea interpretorilor precum si de performantele interpretorilor integratori;

-intentiile agentului educogen referitoare la efectul urmarit;

-mijloacele pe care le are educatorul la dispozitie;

-limitele procesorilor umani la presiunile informationale din exterior;

-omul este permanent implicat in reproducerea procesualitatii sociale, fiind produsul si expresia particularitatilor socioorganizarilor inglobante, de aceea efectele nu sunt determinate doar de actiuni educationale;

-omul nu raspunde doar la influentele informationale ci este si produsul unor procese energetice de natura biotica si sociala;

2. Obiectivele se construiesc numai daca:

-educatorul are o interpretare corecta a capacitatii umane de procesare a informatiilor;

-actiunea educationala se realizeaza doar prin anumite interpretari cadru;

-agentul educogen tine seama de interpretorii figurativi, verbali, armonici si de performantele functionale specifice dupa specializarea lor;

3. Interpretarile traditionale din psihologie:

-nu pot formula obiective corecte, iar efectele sunt altele decat cele presupuse de obiective;

-permit formularea obiectivelor in raport cu comportamentul uman si nu cu functionalitatea procesorilor de informatii, permanent se eticheteaza comportamentul ca fiind normal sau anormal si nu se fac referiri la starea procesorilor de informatii.

Din cele mentionate, procesual organic, sarcinile educatiei ar fi:

-dezvoltarea disponibilitatilor momentane ale procesorilor de informatii fiind ratiunea pentru care socioorganizarea intretine actiunea educativa;

-sporirea posibilitatilor bioprocesorilor, aceste posibilitati nefiind rigide ci transformabile sub presiuni ale altor bioprocesori si ale mesajelor informationale din exterior (educatia);

-sporirea posibilitatilor interpretorilor, eliminandu-se distinctia dintre constient si inconstient. Prin performantele interpretorilor si prin performantele capacitatii umane de promovare a informatiilor se poate explica intreg comportamentul uman. Interpretorii se pot modifica sub presiunile bioprocesorilor, a informatiilor exterioare, a propriilor procesari. Performantele interpretative ale procesorilor sunt tot mai putin dependente de informatia data si de bioprocesori si tot mai mult de informatia exterioara. Interpretorii pot realiza procesari prin care se rezolva situatii- problema de trei genuri: constatarii, evaluari, decizii. Educatorul poate formula obiective realizabile prin care sa se dezvolte posibilitatile interpretative ale interpretorilor;

-realizarea corelatiilor benefice intre bioprocesori si interpretorii. Aceste corelatii dintre cele doua capacitati de procesare a informatiilor proprii omului se perfectioneaza sub presiunea informatiei din exterior adusa si prin educatie.

Prin actiunea educationala se tempereaza rolul bioprocesarii si se accentueaza forta interpretorilor.

-dezvoltarea potentelor fiintei umane, aspect dezvoltat intr-un subcapitol viitor;

-stimularea la agentii educogeni a intelegerii proceselor prin care copilul poate sa devina adult.

Concluzie. Obiectul de studiu al educatiei este omul- in-existenta- sociala.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1570
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site