Formele educatiei si interdependenta lor

Formele educatiei si interdependenta lor

Asupra copiilor se exercita variate categorii de actiuni si influente. In afara celor provenite din mediul scolar(educatia formala), organizate si coordonate conform unor principii pedagogice, asupra lor se exercita si alte categorii de influente, datorate interventiei unor factori sociali, care pot sa-si asume si o functie educativa(educatia neformala sau informala). Invatarea de tip scolar, precizeaza George Vaideanu(1988), nu este singurul tip de invatare; invatarea de tip neformal si mai ales cea de tip informal(difuz) devin, in conditiile societatii contemporane, din ce in ce mai importante. Acumularile realizate de individ in cadrul neformal sau informal sunt semnificative si merita toata atentia.

Educatia formala se realizeaza prin actiuni proiectate institutional, in functie de planuri, programe si manuale, in cadrul unor structuri organizate pe niveluri si trepte de studiu(sistemul de invatamant) si cu ajutorul unui personal specializat(cadrele didactice), care isi asuma sarcina de a asigura instruirea si educarea tinerei generatii. In literatura pedagogica, aceste actiuni sunt caracterizate ca fiind intentionate, sistematice, riguroase, dirijate conform imperativelor instructiv-educative stabilite prin idealul educational(Cristian Stan, 2001). Educatia formala este privita ca fiind principala modalitate prin care societatea transmite tinerei generatii patrimoniul sau cultural. Continuturile vehiculate sunt atent selectate si structurate, respectandu-se exigentele de natura stiintifica si psihopedagogica, astfel incat sa contribuie la realizarea obiectivelor educationale propuse. In ce masura obiectivele urmarite au fost indeplinite se poate constata in urma unor evaluari relativ precise, care permit, in cele din urma, corectii si ajustari la nivelul procesului instructiv-educativ.

Cand vorbim despre educatia neformala ne referim la acele influente la care sunt supusi copiii, adolescentii sau tinerii in afara clasei sau chiar in afara scolii, prin actiuni care sunt, totusi, structurate si organizate intr-un cadru institutional. Sorin Cristea(1998) identifica doua principale "circuite pedagogice" prin care actiuni si influente de natura neformala sprijina si completeaza demersurile instructiv-educative intreprinse in clasa:

a).Un circuit pedagogic situat in afara clasei, care inglobeaza activitati precum cercurile de elevi, manifestarile artistice organizate de catre scoala, competitiile, concursurile etc.;

b).Un circuit pedagogic situat in afara scolii, care cuprinde doua tipuri de activitati:

Ø   activitati periscolare, desfasurate indeosebi in timpul liber: excursii, vizite, frecventarea unor cluburi, taberele scolare, universitatile populare, vizionarea unor spectacole si expozitii, utilizarea unor resurse moderne de instruire(videoteca, mediateca, computer etc.);

Ø   activitati parascolare, organizate institutional in mediul socio-profesional al individului, cu scopul de a asigura perfectionarea, reciclarea, educatia permanenta etc.;

Educatia neformala valorifica, asadar, potentialul educativ al unor activitati proiectate si realizate intr-un cadru institutional extradidactic, in unele cazuri altul decat cel oferit de catre sistemul de invatamant. Includem aici multitudinea de actiuni educative extrascolare, complementare educatiei formale, intreprinse de familie, institutiile de cultura, organizatiile civice, confesionale sau de tineret si, intr-o oarecare masura, de catre sistemul mass-media, atunci cand actiunile sale intrunesc caracteristicile acestei forme de educatie. Activitatile neformale au menirea de a indeplini sarcini educative pe care scoala nu ar reusi sa le indeplineasca decat partial. Avantajul lor consta in faptul ca uneori satisfac mai bine decat lectiile tinute in clasa interesele particulare ale elevilor. Continuturile educatiei neformale sunt, de regula, expresia unor cautari si a unor optiuni particulare, ceea ce explica gradul ridicat de atractivitate pe care il prezinta pentru copii si tineri. In comparatie cu educatia formala, cea neformala prezinta si dezavantaje: posibilitati reduse de evaluare, dificultati in a corecta neintelegerile, confuziile, comportamentele indezirabile dobandite etc.

In ceea ce priveste educatia informala, aceasta include acele influente spontane, aleatorii, difuze, eterogene, neorganizate si neraportate in mod expres la scopuri educative, provenite din contextul situatiilor si activitatilor cotidiene in care este prins individul. Ea cuprinde experienta personala castigata de acesta, trairile incercate in afara participarii la diverse forme de educatie formala si neformala(Elena Joita, 1999). Este asociata, de regula, cu relaxarea, divertismentul, satisfacerea unor curiozitati pasagere, antrenarea in situatii curente de viata. Structura educationala informala, cu extensiunea cea mai mare in timp si spatiu, vizeaza indeosebi asimilarea ideilor, valorilor si atitudinilor identificabile la nivelul vietii cotidiene si specifice unui anumit mediu ambiental. Ne referim la acele influente educative care nu sunt intentionate, organizate, sistematice, exercitate asupra personalitatii individului de la nivelul familiei, grupului de prieteni, comunitatii careia ii apartine, mediului social in ansamblul sau. Aria de influenta a educatiei informale inregistreaza, in conditiile societatii contemporane, o crestere continua sustinuta de "o masa informationala enorma ca volum dar eterogena, foarte variata si inegala de la o zi la alta si de la o persoana la alta"(George Vaideanu, 1988, p.232-233). Aportul mass-media este semnificativ in acest sens, ele fiind sursa celor mai ample si mai bine receptate mesaje informale. In teoria pedagogica se vehiculeaza conceptul de Curriculum informal, care vizeaza tocmai astfel de ocazii de invatare, inclusiv cele oferite de mass-media, factor educativ cu o pondere tot mai mare in modelarea personalitatii umane.

Educarea tinerei generatii nu este o sarcina exclusiva a scolii. Dezvoltarea personalitatii copilului este un obiectiv la realizarea caruia contribuie intregul sistem social,  prin intermediul mai multor factori implicati. Scoala, familia, grupurile de apartenenta, mass-media, alte institutii ce isi asuma astfel de atributii influenteaza atat eforturile de instruire ale copiilor, cat si practicile lor de loisir. Actionand convergent, ca un tot unitar, acesti factori pot configura un sistem de educatie eficace. Coordonarea si integrarea celor trei forme ale educatiei, care se completeaza si se potenteaza reciproc, asigura o dezvoltare coerenta a intregului proces de formare si dezvoltare a personalitatii individului. Un parteneriat al scolii cu toti ceilalti factori educativi este, deci, nu numai de dorit, ci chiar necesar. Mai mult decat atat, scolii ii revine sarcina de a ordona, sintetiza si valorifica influentele exercitate de acestia, astfel incat aportul educativ pe care il aduc sa aiba relevanta scontata.

Extensiunea educatiei dincolo de disciplinele si activitatile scolare este o realitate pe care suntem nevoiti sa o acceptam. Educatia formala poate avea de castigat de pe urma unor astfel de influente, neformale si informale, cu conditia ca ele sa nu promoveze derizoriul, sa nu cultive pseudocultura sau vulgarizarile periculoase. De fapt, cele trei tipuri de influente educative interactioneaza, sunt interdependente si complementare. Chiar daca se deosebesc sub aspectul cadrelor de realizare, continuturilor, mijloacelor etc., cele trei forme se intrepatrund, in asa fel incat impactul asupra celui educat sa fie pe masura exigentelor tot mai complexe in fata carora sunt pusi oamenii in societatea contemporana(Constantin Cucos, 1998). Scoala nu trebuie sa ignore bogatele informatii si experiente acumulate de elevi pe aceasta cale, dimpotriva, le poate valorifica in sensul realizarii propriilor deziderate. Desigur, aceste experiente pot fi in acord sau in dezacord cu cele traite in cadrul formal. Contracararea influentelor daunatoare si integrarea celor valoroase, in perspectiva realizarii obiectivelor educationale, constituie o sarcina pe care scoala trebuie sa si-o asume. Astazi, educatia nu mai poate fi redusa la instruirea de tip scolar si institutiile de invatamant nu ar avea decat de pierdut daca s-ar izola de contextul socio-cultural in care functioneaza(George Vaideanu, 1988). Scoala este strans legata de mediul sau inconjurator, adica de influentele parintilor, grupurilor comunitare, mijloacelor de comunicare de masa etc. Sunt tot mai multi cei care, in ultimul timp, pledeaza pentru o deschidere mai curajoasa a scolii fata de educatia neformala si pentru punerea in valoare a unora dintre achizitiile obtinute in cadrul informal. Trebuie sa depasim starea de relativa izolare in care se gasesc institutiile scolare fata de lumea exterioara lor si sa acordam o mai mare atentie experientei de viata a elevilor. Numai in acest fel vor putea fi valorificate, in scopul modelarii personalitatii individului, toate influentele la care este supus in existenta sa cotidiana.

Educatia formala ghideaza, corecteaza, completeaza achizitiile obtinute de catre elevi prin intermediul educatiei neformale si informale. Scoala, precizeaza Ioan Cerghit(1972), nu poate neglija bogata experienta dobandita in diverse contexte, inclusiv ca urmare a participarii la comunicarea mediatica. Nici una dintre experientele copilului nu trebuie sa-i ramana straina. Sta in puterea sa sa coreleze continutul educativ al mesajelor transmise de mass-media cu cel pe care ea il propune, sa conecteze efectele comunicarii de masa la obiectivele educationale. Intr-o societate dominata de mijloacele de informare de masa, scoala trebuie sa-si asume o functie integratoare, adica sa procedeze la o structurare, sistematizare si integrare a experientelor cognitive, afective si social-morale dobandite de catre elevi, in calitatea lor de consumatori ai mesajelor mass-media, in propriile actiuni de formare. Altfel, acestea vor ramane dispersate, incoerente, superficiale.

Pregatirea elevilor pentru indeplinirea diverselor roluri sociale viitoare nu reprezinta o responsabilitate exclusiva a sistemului institutional de invatamant. Astazi, obiectivele educationale sunt atat de complexe, incat numai printr-o corelare a eforturilor intreprinse de mai multe institutii sociale pot fi realizate la un nivel calitativ superior. Intregul context social trebuie astfel redimensionat, incat sa exercite influente educative directe si valoroase asupra tinerei generatii. Scoala ramane principala institutie in care se pun bazele unei educatii initiale coerente si sistematice, ceea ce nu inseamna insa ca o redistribuire a responsabilitatilor n-ar fi necesara.