Idealul pedagogic/educatiei

IDEALUL PEDAGOGIC/EDUCATIEI

Idealul pedagogic reprezinta finalitatea educationala de maxima generalitate, care angajeaza toate resursele formative ale societatii existente la nivel. institutional si noninstitutional, într-un cadru formal, nonformal si informai.

Analiza idealului pedagogic presupune raportarea la 'un model' sau 'un prototip', determinat, în mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii, proiectate si realizate în plan cultural, politic, economic, (vezi Dictionar de pedagogie, 1979, pag. 202).

Un asemenea prototip precizeaza 'tinta suprema sau modelul perfect catre care tinde educatia si fiecare individ în dezvoltarea sa'. El nu reprezinta 'suma idealurilor individuale, ci o esentializare a lor', care marcheaza 'constiinta pedagogica a societatii' {Dictionar de pedagogie contemporana, 1969, pag. 129). care angajeaza. în ultima instanta, dimensiunea functional-structurala a actiunii educationale într-o perspectiva pe termen lung.

Functiile idealului pedagogic sunt de natura filosofica sipolitica.

Functia filosofica a idealului pedagogic angajeaza 'conceptia unei perfectiuni' intangibile si inabordabile la nivelul existentei actuale. Ea propune, dezvolta si întretine, pe termen lung, 'o instanta valorica' abstracta, operabila însa în plan social. A-ceasta presupune posibilitatea 'traducerii' idealului la nivelul unor scopuri pedagogice deschise, adaptate/adaptabile la cerintele globale ale sistemului educational, asumate, de regula, pe termen mediu.

Functia politica a idealului pedagogic angajeaza deciziile macrostructurale, care vizeaza relatia dintre evolutia sistemului social global si evolutia sistemului de educatie si de învatamânt. Aceste decizii angajate la nivel de politica a educatiei asigura orientarea normativa a actiunilor sociale care au implicatie directa la nivelul educatiei, asumate în termeni de culturalizare, tehnicizare, democratizare, informatizare, inovare etc. (vezi Valorile pedagogice).

Structura idealului pedagogic corespunde functiilor sale filosofice si politice, care reflecta dimensiunea teleologica si axiologica a unei finalitati de maxima generalitate, anagajata pe termen lung, la linia de intersectie dintre cerintele de formare-dez-voltare optima ale societatii si ale personalitatii.

Dimensiunea sociala a idealului pedagogic sustine întelegerea mecanismelor de proiectare pedagogica determinate la nivel macrostructural în functie de: tendinta generala de dezvoltare a sistemului social global, pe termen mediu si lung; fundamentele filosofice si politice ale evolutiei sistemului social global; valorile culturale si economice implicate în diferite prospecte sociale; deschiderile institutiilor sociale spre (au-to)perfectionare.

Dimensiunea psihologica a idealului pedagogic sustine întelegerea mecanismelor de proiectare pedagogica din perspectiva cerintelor microstructurale. realizabile în functie de: modelul de personalitate de baza, care corespunde tendintei generale de evolutie a societatii; tipul de învatare sociala, activat prin cunostinte fundamentale, cu grad de aplicabilitate si de adaptabilitate maxima; vectorul creativ al (auto)formarii si al (auto)dezvoltarii individuale; substratul motivational al (auto)realizarii umane în conditii de securitate deschisa.

Proiectarea idealului educatiei angajeaza realizarea unei sinteze pedagogice între cele doua dimensiuni structurale, prezentate anterior. Aceasta sinteza anticipeaza calitatea culturala, politica si economica a societatii, care solicita evolutia corespunzatoare a factorului uman la nivelul unei activitati de educatie superioara, conceputa în sens filosofic si politic, pe termen lung.

Sinteza pedagogica dintre 'idealul social' si 'idealul psihologic' mentine activitatea deformare-dezvoltare a personalitatii la nivelul de determinare teleologica si axiologica propus initial. Forta sa proiectiva patrunde dincolo de factorii aleatorii sau perturbatori care pot denatura sau bloca, drumul de la idealul pedagogic abstract la actiunile de anvergura psihosociala, declansate la nivelul scopurilor pedagogice.

Sinteza pedagogica originala, dintre 'idealul social' si 'idealul psihologic' este exprimata în formule strategice, de maxima conciziune, incluse, de regula, în documente de politica a educatiei (legi, directive, regulamente, instructiuni etc). Aceste documente oficiale marcheaza 'modelul devenirii superioare' a personalitatii umane, valabil într-o anumita etapa istorica, întinsa dincolo de un deceniu sau chiar de granita mai multor decenii.

Delimitarea tipului de ideal pedagogic poate fi realizata din perspectiva istorica si din perspectiva modelelor culturale afirmate la scara sociala.

Din perspectiva istorica pot fi delimitate patru momente semnificative:

a)  idealul pedagogic al antichitatii: idealul personalitatii razboinicului (corespunde tipului de societate existent în Sparta antica); idealul personalitatii cetateanului liber, dezvoltat în mod armonios (corespunde tipului de societate existent în Atena antica);

b)  idealul pedagogic în epoca feudala: idealul personalitatii religioase idealul personalitatii cavalerului, a 'gentJemenului de onoare';

c)  idealul pedagogic în epoca Renasterii: idealul omului universal: idealul personalitatii enciclopedice;

d) idealul pedagogic în epoca moderna: idealul personalitatii eficiente într-o anumita activitate de productie (corespunde etapei societatii industrializate timpurii); idealul personalitatii complexe, multilaterale (corespunde etapei societatii industrializate avansate); idealul personalitatii creatoare (corespunde etapei societatii postindustriale, informatizate).

Din perspectiva modelelor culturale, afirmate la scara sociala, pot fi delimitate trei momente semnificative:

a)   idealul pedagogic al umanismului clasic: personalitatea armonioasa (caracterizata prin asamblarea unor valori clasice: bine-adevar-frumos-sacru);

b)  idealul pedagogic al modernitatii: personalitatea civica (angajata social prin activarea unor valori politice, democratice: legalitate-liberate-egalitate-solidaritate) -vezi Antonesei, Liviu, 1996, pag.48-55):

c)  idealul pedagogic al postmodernitatii: personalitatea deschisa, (adaptabila la schimbari de tip inovator prin dobândirea unor noi valori: creativitate generala si spe-ciala-autonomie în activitate-responsabilitate sociala si individuala) - vezi Cristea, Sorin, 1994, pag.318-322)

Legea învatamântului, votata în 1995, confirma importanta 'realizarii idealului e-ducational întemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii românesti'. In acest cadru, articolul 3, paragraful 2 defineste 'idealul educational al scolii românesti' care 'consta în dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane', respectiv, 'în formarea personalitatii autonome si creative' (vezi Legea nr.84/1995, în Monitorul Oficial al României, nr. 1, din 5 ianuarie 1996).

Trasaturile esentiale ale idealului pedagogic vizeaza însusirile functionale specifice tipului de finalitate macrostructuraJa, proiectat si realizat la cel mai înalt nivel de generalitate psihologica si sociala.

A)  Caracterul istoric al idealului pedagogic poate fi probat prin valorile dezvoltate ciclic de-a lungul diferitelor epoci si formatiuni sociale. Semnificativ este exemplul evocat de John Dewey în cazul valorilor democratiei:

idealul pedagogic al democratiei antice; formal, abstract, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei lui Platon;

- idealul pedagogic al democratiei secolelor XVI1-XVIII: individualist, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei iluministe;

idealul pedagogic al democratiei secolului XIX: national si social, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei sociale, care valorifica tehnologiile de analiza sociologica (vezi Dewey, John, 1992, pag.60-72).

B)  Caracterul abstract al idealului pedagogic poate fi probat prin faptul ca dimensiunea sa sintetica, perfectionata la maximum (generalizare-esentializare realizata la niveluri superioare): nu este tangibila într-o forma concreta, corespunzatoare, dar este realizabila prin sustinerea motivationala a activitatii', nu este divizibila, ca activitate, dar este declansatoarea unor obiective taxonomice care multiplica posibilitatile de realizare optima a activitatii.

C)  Caracterul prospectiv al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea acestuia de: previziune, pe termen lung: 1- 3 decenii; planificare, pe termen mediu: 6 -10 ani; programare, pe termen limitat: 1-5 ani.

D)  Caracterul strategic al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea a-cestuia de: abordare globala a problemelor; abordare integrativa a problemelor; a-bordare inovatoare a problemelor.

E)  Caracterul politic al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea a-cestuia de: a reprezenta interese sociale cu grad de generalitate maxima; a genera actiuni de anvergura la nivelul scopurilor pedagogice.

Elaborarea idealului pedagogic presupune valorificarea celor doua sisteme de referinta, definitorii în plan teleologic si axiologic, la nivelul teoriei finalitatilor educatiei.

Din perspectiva primului sistem de referinta - centrat asupra structurilor de ordin teleologic - idealul pedagogic reprezinta o sinteza între idealul social - care vizeaza tipul de societate proiectat pe termen lung - si idealul psihologic - care vizeaza tipul de calitate superioara a personalitatii umane, corespunzator proiectului social elaborat pe termen lung.

Din perspectiva celui de-al doilea sistem de referinta - centrat asupra resurselor de ordin axiologic - idealul pedagogic reprezinta un reper managerial, fundamental pentru (re)proiectarea, (re)organizarea, (re)implementarea activitatii de educatie la toate nivelurile sistemului si ale procesului de învatamânt.

Elaborarea idealului pedagogic presupune sintetizarea a doua modele de proiectare - modelul social si modelul psihologic - determinate la nivelul unui etalon cultural care mentine orientarea sistemului si a procesului de învatamânt la înaltimea actuala si de perspectiva a societatii (post)moderne, informatizate.

Modelul social, care trebuie activat în aceste conditii epistemologice si etice, poate viza, în principiu, doua tipuri de proiecte de societate (vezi Popper.K., R., 1993, pag. 194-227):

- o societate închisa, caracterizata prin tendinta de: reproducere a starii existente, fixare a obiceiurilor la nivel de 'tabu', schimbare relativa a lucrurilor (fara ameliorarea lor), neglijare a responsabilitatii personale, politizare a deciziilor într-o 'forma magica, tribala sau colectivista', care exclude competitia valorica;

o societate deschisa, caracterizata prin tendinta de: depasire a starii actuale, valorificare a obiceiurilor în mod creator, schimbare profunda a lucrurilor, stimulare a responsabilitatii personale, determinare a deciziilor politice în termeni de competitie organizata pe criterii relevante social.

Modelul psihologic, care trebuie activat, în aceleasi conditii epistemologice si etice, poate viza, în principiu, doua tendinte polare de organizare a personalitatii, ca:

- o personalitate reproductiva, bazata pe: un tip de rationalitate impusa, imobila, neselectiva; un tip de receptare pasiva a influentelor mediului extern; un tip de legaturi functionale predominant primare (înnascute) si secundare (dobândite prin actiuni de învatare motivate extrinsec); un tip de dinamicitate cu orientare involutiv-entropica (mentinuta în limitele unui sistem închis); un tip de deschidere negativa, cu efecte de schimbare în 'cutia neagra'; un tip de activare minima, redusa la complexitatea initiala a modelului;

o personalitate creativa, bazata pe: un tip de relationalitate deliberata, mobila, selectiva; un tip de receptare activa a influentelor mediului extern; un tip de legaturi functionale predominant tertiare (dobândite prin actiuni de învatare motivate intrinsec); un tip de dinamicitate evolutiva, 'antientropica' (stimulata la nivelul unui sistem deschis); un tip de deschidere pozitiva, cu efecte de schimbare (auto)reglatorii; un tip de activare maxima, care vizeaza hipercomplexitatea potentiala a modelului adoptat i-nitial (vezi Golu, Mihai, 1993, pag.20-40).

Modelele psihologice analizate, delimiteaza transant doua variante polare de elaborare a idealului pedagogic. 'în realitate, însa, omul nu este nici o entitate total pasiva (n.n. reproductiva) caruia mediul sa-i imprime neconditionat si univoc influentele sale, nici o fiinta cu un activism supranatural' - exprimat la nivel de personalitate accentuat creatoare (Golu, Mihai, 1993, pag.25).

Aceasta observatie este valabila si pentru dimensiunile evocate în cazul modelului social, proiectat polar între 'societatea închisa' si 'societatea deschisa'. Ambele variante au un sens premeditat metodologic, necesar pentru:

stabilirea unei corelatii pedagogice, între modelul social si modelul psihologic, activa la cel mai înalt nivel teleologic pentru definirea personalitatii ideale în societatea ideala;

stabilirea unei deschideri pedagogice spre scopurile pedagogice, activa la cel mai înalt nivel axiologic pentru definirea liniilor generale de proiectare si realizare a personalitati ideale în cadrul unei politici educationale coerente si consecvente.

Forta idealului pedagogic strabate astfel nivelul de interactiune teleologica si axiologica dintre societate (închisa - deschisa) si personalitate (închisa-deschisa). Sinteza sa psihosociala anticipeaza saltul de la personalitatea, proiectata în sistem închis, la personalitatea proiectata în sistem deschis, care poate fi analizat în termenii teoriei lui G.W. Allport (vezi Allport, G.W., 1991, pag.562-568).

Personalitatea proiectata în sistem închis este limitata în ceea ce priveste: - schimburile materiale, energetice si informatice cu mediul înconjurator;

- posibilitatile de 'homeostazie' necesare pentru reducerea incertitudinii si pentru cresterea creativitatii;O

- tendintele de schimbare si stimulare a 'complexitatii întregului'.

Personalitatea proiectata în sistem deschis este avansata în ceea ce priveste:

relatiile de schimb extensive, materiale, energetice, informatice, cu mediul înconjurator;

starile de 'homeostazie', bazate pe energie externa constanta si pe ordine interna a-daptabila;

- tendintele de crestere progresiva a 'complexitatii întregului si a diferentierii partilor'.

Idealul pedagogic asigura, astfel, proiectarea teleologica a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii dar si deschiderea axiologica spre scopurile pedagogice angajate ca actiuni de anvergura sociala asumate macrostructural, la nivel de politica e-ducationala.

- Vezi Finalitatile pedagogice/educatiei; Valorile pedagogice/educatiei.