IDENTIFICAREA NEVOILOR DE CONSILIERE A PARINTILOR DIN CLASA, PRECIZAREA INSTRUMENTELOR DE IDENTIFICARE A NEVOILOR DE CONSILIERE, LISTAREA TEMELOR DE DEZBATERE CU PARINTII

PROIECTUL PHARE 2004

" Acces la educatie pentru grupurile dezavantajate"

MODULUL: " EDUCATIA SI CONSILIEREA

PARINTILOR "

IDENTIFICAREA NEVOILOR DE CONSILIERE A PARINTILOR DIN CLASA, PRECIZAREA INSTRUMENTELOR DE IDENTIFICARE A NEVOILOR DE CONSILIERE, LISTAREA TEMELOR DE DEZBATERE CU PARINTII

Conceptul care sta la baza acestei orientari este parteneriatul educational.

Identificand si valorizand dimensiunea personala a individului, realizam nevoia valorizarii si aprecierii familiei ca mediu primordial si afectiv necesar formarii individuale. Daca familia este mediul de dezvoltare al primelor varste ale copilului, varste pe care cercetarile le dovedesc fundamentale dezvoltarii personalitatii, devine clar ca aceasta trebuie sprijinita si nu inlocuita in educatia tinerei generatii. Si pe parcursul varstelor scolare, familia ramane mediul afectiv cel mai viabil de securitate si stimulare.

Se recunoaste tot mai mult influenta altor institutii din comunitate asupra informarii si formarii copilului. Grupurile spontane, asociatiile formale si informale, societatea civila in sine, mass- media cu diversitatea  de influente prin reviste, ziare, radio, carti, televiziune, Internet, etc.

Scoala, singura institutie care isi propune planificat, tintit si organizat sa sprijine dezvoltarea individului prin procesele de instructie si educatie, concentrate in procesul de invatamant, simte astfel tot mai mult nevoia sa realizeze un parteneriat activ cu familia si cu comunitatea in care se dezvolta copilul.

Recunoasterea importantei aspectelor informale si incidentale pe langa cele formale, in devenirea personalitatii individului, duce la dezvoltarea ideii de comunicare permanenta si de colaborare si cooperare in favoarea acestuia.

Inscrierea copilului la scoala poate fi vazuta ca o ocazie de a incepe un dialog cu familia copilului, cand se pot afla lucrurile importante despre traditiile, limba vorbita si istoricul familiei. Parintilor li se poate explica faptul ca programul scolii promoveaza incluziunea si ca copiii pot veni acasa cu intrebari despre aspecte privind viata si istoria familiei si ii pot intreba pe parinti despre povesti, jocuri, cantece, feluri de mancare sau imbracaminte traditionale, si, de asemenea, parintii ne pot ajuta - ca experti consilieri privind familia si traditiile lor. Daca parintii nu stiu sa citeasca, pot fi invitati sa spuna o poveste, sa ii invete pe copii cantece sau sa ii ajute sa prega-teasca afise cu text in mai multe limbi, iar impreuna si cu bunicii pot fi chemati la scoala sa inregistrati impreuna povesti pe casete audio. Se intocmeste o fonoteca de povesti astfel incat copiii sa poata asculta vocile familiare ale membrilor familiilor lor spunand o poveste intregii clase, alti copii ajutand la traducerea casetelor inregistrate in limbile vorbite acasa, in limba romana si invers.

Azi se cere tot mai mult intelegerea parteneriatului educativ ca forma de unificare, sprijin si asistenta a influentelor educative formale. Introducerea colaborarii intre parinti si educatorii specializati, comunicarea periodica si permanenta intre acestia ca si cooperarea in anumite momente sunt cerute chiar de eficienta invatarii scolare. Experienta dovedeste ca o atmosfera destinsa intre agentii educationali este facilitatoare invatarii. De asemenea , existenta unor reguli comune, cunoscute si fixate impreuna usureaza mult efortul invatarii. Exista o retea complexa de relatii in cadrul unei scoli. Aceste relatii au un potential considerabil de influentare a educatiei copiilor, atat in sens pozitiv cat si in sens negativ.

Cele mai importante relatii sunt:

- Relatiile dintre profesor si elev;

- Relatiile inter-individuale ( dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori si specialistii care sprijina scoala, dintre profesori si personalul administrativ al scolii etc).;

- Relatiile dintre profesori si parinti.

- Relatiile dintre profesorii.

- Relatiile dintre profesionistii care sprijina dezvoltarea copilului cu parintii si profesorii (lucrul in echipa pentru a lua decizii si a intreprinde actiuni in favoarea copilului).

Parteneriatul educational se aplica la nivelul tuturor acestor relatii.

Analizand cea de-a treia categorie de relatii, cea dintre   parinti si profesori, observam ca ea implica iesirea din frontierele scolii, si determina o alta abordare a profesiei didactice.

In pedagogia traditionala aceasta tema era tratata sub denumirea de 'colaborarea dintre scoala si familie'. Dimensiunile acestei relatii sunt azi extinse datorita extinderii conceptului de colaborare la cel de comunicare prin cooperare si colaborare si mai nou prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate, si exprima in plus si o anumita abordare pozitiva si democratica a relatiilor educative.

Colaborarea dintre scoala si familie presupune o comunicare efectiva si eficienta, o unitate de cerinte si o unitate de actiune cand este vorba de interesul copilului.

Ea concepe cele doua institutii sociale in schimburi de opinii si in discutii, atunci cand este vorba de decizii, pastrandu-si fiecare identitatea si aducandu-si aportul in mod specific.

H.Henripin si V.Ross (1976) identifica doua dimensiuni principale ale implicarii reciproce ale scolii si familiei in favoarea copilului:

1.- dimensiunea relatiei parinte-copil, vizand controlul frecventei, al rezultatelor scolare, al temelor, si in general, in indeplinirea sarcinilor si sustinerea materiala si spirituala a activitatii didactice a copilului.

2.- dimensiunea relatiei familie-scoala, care se refera la alegerea filierei si unitatii scolare, precum si la contactele directe ale parintilor cu reprezentantii institutiei scolare, cadre didactice si administratori. Aceste contacte pot imbraca forma unor intalniri colective desfasurate in cadrul formal al negocierilor dintre administratia scolara si asociatiile parintilor, al reuniunilor de informare a parintilor cu privire la continuturile si metodele scolare, orarele claselor, exigentele cadrelor didactice etc., al lectiilor deschise pentru parinti, al atelierelor de lucrari practice cu parintii. In cadrul informal, parintii pot colabora cu scoala cu prilejul excursiilor, serbarilor, vizitelor, aniversarilor, meselor comune, etc.

La aceste forme de colaborare adaugam azi:

- scoala parintilor,

- consilierea psiho-pedagogica;

- orientarea familiei  in functie de nevoile individuale sau de grup, intr-o maniera

profesionala, de catre specialisti pregatiti anume ca profesorii de sprijin, si consilieri ai problemelor care implica riscuri in dezvoltarea si adaptarea copilului.

Implicarea parintilor in problemele scolii nu inseamna numai plata unui sprijin material sau atentionarea in legatura cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult. Se refera la construirea unor relatii pozitive intre familie si scoala si la o unificare a sistemului de valori si cerinte relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic asupra elevilor atunci cand acestia vad profesorii colaborand si sfatuindu-se cu parintii si poate implica dezamorsarea unor probleme inainte ca acestea sa devina necontrolabile.

Colaborarea si cooperarea parintilor cu scoala sunt eficiente si benefice ambilor factori daca indeplinesc conditiile unei comunicari eficiente si daca tin seama si de dimensiunea sa umana.

Cadrele didactice se raporteaza, in general, la categoriile socio-profesionale din care provin parintii, structura familiei si problemele ei deosebite.

Daca ne referim la optimizarea comunicarii intre profesori si parinti, se ia in calcul:

- calitatea celor doi poli ai colaborarii ( profesorii si parintii),-

perceptiile fiecaruia,

atitudinile care ii caracterizeaza,

- caracteristicile institutiei scolare,

- caracteristicile familiei,

modul de comunicare.

Implicarea parintilor in rezolvarea problemelor scolare si in sprijinirea procesului instructiv-educativ are o serie de argumente din care enumeram:

parintii isi cunosc copiii si doresc sa ii cunoasca si ca elevi;

parintii isi cunosc copilul mai bine decat oricine altcineva;

- parintii au nevoie de informatii referitor la indeplinirea rolului de elev al copilului lor;

- parintii merita sa fie respectati pentru ideile si cunoasterea copilului lor;

- parintii se ingrijesc de copiii lor si doresc ca acestia sa atinga maximul de potential;

- cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si ca invatarea se mentine mai mult timp daca  

parintii se implica in sprijinirea acestei acasa, prin diferite activitati;

- lucrul cu parintii in este un sprijin pentru modul cum acestia isi cresc si educa copilul;

- studiile au aratat ca parintii generalizeaza implicarea lor si la ceilalti copiii ai familiei; daca ajutam un copil acesta se dezvolta, daca ajutam parintii, intreaga familie se dezvolta;

- cand parintii sunt stimulati sa se simta o parte a programului scolar, ei il inteleg mai bine si il sprijina adecvat;

- activitatea de implicare a parintilor in programul de invatare al copilului lor si in activitatea scolii, poate crea acestora sentimentul de stima de sine, care ii ajuta pe ei si intreaga familie;

- modul in care parintii inteleg si valorizeaza propriul copil este de multe ori un sprijin pentru intelegerea situatiilor de invatare;

- activitatea de parteneriat cu parintii poate usura rezolvarea diferitelor probleme didactice si extra-didactice;

- activitatea cu parintii ajuta copilul sa vada rolul acestora in cresterea si dezvoltarea lui si sa-i inteleaga ca factori importanti ai educatiei sale;

- ajutand parintii sa fie mai implicati in problemele de viata scolara ale copilului lor, putem intari interactiunile si relatiile dinte acestia si copii lor;

- activitatile cu parintii duc la rezolvarea situatiilor problema, a conflictelor posibile si evidentiaza pentru rezolvare situatiile de risc in dezvoltarea copiilor

Parametrii analizei relatiei dintre parinti si profesori

Parintii trebuie implicati permanent in activitatea scolii, nu numai atunci cand se ivesc probleme. La analiza relatiilor parinti-profesori este bine sa se tina seama de urmatorii parametrii:

- parintii nu formeaza un grup omogen;

- de multe ori parintii nu isi identifica problemele sau nu au incredere sa solicite sprijinul in rezolvarea lor.

- parintii ofera si solicita informatii;

Prima intrebare pe care trebuie sa o rezolvam se refera la tipul de informatii de care au nevoie parintii. toti parintii au nevoie de informatii de baza referitoare la copiii lor. Ei au nevoie de asemenea sa stie care este scopul de baza al scolii, care sunt obiectivele urmarite si sa fie la curent cu politicile educationale ale scolii. Acolo unde este posibil, ei ar trebui implicati in luarea deciziilor (modificarile orarului, pregatirile si programele suplimentare, etc.). De asemenea, ei trebuie sa fie la curent cu progresele facute de copilul lor, ca si cu perceptia pe care o are scoala despre calitatile si problemele copilului.

Majoritatea parintilor apreciaza informatiile despre copilul lor, pentru ca acestea contribuie la anumite decizii ale familiei pentru viitor.

Alt set de informatii pe care le necesita parintii sunt cele referitoare la modul cum isi pot ajuta ei copiii acasa, in alcatuirea temelor. Sistemul paralel al meditatiilor ca forma de sprijin a familiei la diferite concursuri si trepte de scolaritate, constituie o plaga a invatamantului datorata lipsei de comunicare intre scoala si familie, si neincrederii parintilor referitor la pregatirea oferita de scoala.

In afara de acestea, parintii pot oferi si ei sprijin copiilor si scolii. Nu este vorba de taxe sau de ajutor material, ci de faptul ca parintii sunt cei mai buni cunoscatori ai copilului, din anumite puncte de vedere. In plus, parintii sunt si o sursa de sprijin prin modul in care se relationeaza cu ceilalti copii, cu scoala, prin profesiile lor, etc.

Parintii pot fi parteneri in educatie pentru ca detin cele mai multe informatii despre copiii lor.

Pentru realizarea parteneriatului cu parintii este esential ca:

• parintii sa fie priviti ca participanti activi, care pot aduce o contributie reala si valoroasa la educarea copiilor lor;
• parintii sa fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor;
• sa se recunoasca si sa se aprecieze informatiile date de parinti referitor la copii;
• sa se valorifice aceste informatii si sa se utilizeze in completarea informatiilor profesionale;
• responsabilitatea sa fie impartita intre parinti si profesori.

Majoritatea parintilor, indiferent de nivelul lor cultural si social, pot

da informatii pretioase despre problemele, ritmurile de crestere, dorintele, asteptarile, neincrede-rile, pasiunile etc. ale elevilor.

Relatia dintre parintii si profesionistii implicati in programe de sprijin si stimulare(consilieri, psihologi, medici, asistenti sociali).

Membrii familiei sunt partenerii care detin cele mai utile si importante informatii necesare pentru crearea unor servicii bune pentru copii. Aceasta este temelia unei interventii eficiente si cat mai timpurii cand este vorba de copiii cu cerinte educative speciale. Pentru a sprijini dezvoltarea copiilor care prezinta cerinte speciale programele cele mai utile si necesare sunt cele educationale.

Principala cerinta ca aceste programe sa fie eficiente este ca ele sa fie incepute cat mai timpuriu si sa se desfasoare in parteneriat cu familiile.

Daca un copil are o deficienta innascuta, procesul de invatare orientat si structurat cat mai clar si eficient, de cat mai timpuriu posibil, il poate ajuta sa-si compenseze problemele si sa se adapteze realitatii individuale si sociale.. Cand mediul de viata al copilului nu este suficient de stimulativ, copiii pot intampina dificultati instrumentale si nu isi construiesc la timp capacitatile necesare invatarii si dezvoltarii. Mediul familiei este determinant pentru foarte multe experiente ale copiilor. Cu atat mai mult cand este vorba de o situatie de risc innascut sau functional. Problemele cu care vin pe lume unii copii ar putea fi depasite in mare masura daca se realizeaza programe personalizate structurate pe invatare si dezvoltare prin exercitii specifice. Cu cat mai timpuriu incep aceste programe cu atat sunt mai eficiente. Dar cum sa faci exercitii si cum sa antrenezi in invatarea unor comportamente copilul mic? Cel mai usor cu ajutorul parintilor si impreuna cu acestia. Ceea ce ii trebuie copilului pot determina profesionistii dar, in aceeasi masura parintele cunoaste nevoile copilului lui si poate orienta o interventie. Parintele motivat sa-si sprijine copilul este mai eficient si mai util acestuia daca poate intelege si executa anumite activitati. Evident nu pledam pentru inlaturarea profesionistilor dar interventia acestora trebuie facuta impreuna cu parintii si bazandu-se pe parteneriat de decizii si actiune.

Devine extrem de util sa se considere familia ca partener in luarea deciziilor referitoare la serviciile de care are nevoie copilul. In general insa parintii, membrii familiei , nu constientizeaza importanta rolului lor sau pur si simplu nu stiu ca pot interveni si ca este important sa-si spuna parerea. De foarte multe ori chiar profesionistii implicati au dificultati in a se sfatui cu parintii sau in a-i face pe acestia parteneri in luarea deciziilor. Este clar faptul ca pentru a se realiza un parteneriat la nivelul interventiilor timpurii asupra copiilor trebuie sa existe suficiente informatii la indemana parintilor si ca deciziile trebuie pregatite cu grija si impreuna. Activitatile proiectate si structurate prin Planul individualizat/personalizat de servicii si interventie asupra copiilor cu cerinte educative speciale trebuie sa se deruleze impreuna cu familia si deci trebuie sa implice membrii acesteia de la decizii si pana la evaluarea rezultatelor. Programul elaborat de Grupul Operativ pentru Participarea Familiei al Consiliului de Coordonare Interagentii pentru Interventia Timpurie (Massachusetts,1997) propune ca parintii sa fie considerati chiar consilieri in interventia timpurie. Parintii port fi considerati consilieri pentru ca

se implica in toate aspectele interventiei timpurii

mentin angajamentul in inimile si mintile administratorilor de program si membrilor personalului

spun tuturor cat de important este copilul

Pe teritoriul intregului stat parintii care participa la programe de interventie timpurie au devenit consilieri pentru programele lor si aceasta numai pentru ca identifica servicii pe care le considera importante pentru propria lor familie sau pentru alte familii pe care le cunosc.

Modalitati de sprijinire a activitatii didactice prin intermediul familiei

Majoritatea parintilor sunt dornici sa comunice informatii despre copiii lor si capabili sa contribuie intr-una din modalitatile urmatoare la formarea copiilor lor:

sa-si ajute copiii la anumite activitati acasa;

sa urmareasca in mod regulat progresul copiilor lor;

sa ajute la realizarea temelor acasa;

sa contribuie la excursiile si plimbarile organizate de scoala;

sa faca parte din comitetele scolare;

sa ajute alti copii din clasa, sub supravegherea profesorilor;

sa organizeze activitati de colectare de materiale sau chiar fonduri pentru scoala sau clasa;

sa vorbeasca si eventual sa predea unor grupuri de copii despre preocuparile si deprinderile proprii.

Atitudinile profesorilor in raport cu contributia pe care parintii o pot avea in activitatea

scolii se circumscriu urmatoarelor dimensiuni ( Pachetul de resurse):

atitudine pasiva din partea profesorilor, ei mergand pe linia considerarii parintilor fie obstructivi la eforturile scolii;

considerarea parintilor ca o resursa de asistenta si sprijin;

parteneriatul, existand actual tot mai multe opinii care se inscriu in considerarea parintilor ca parteneri;

considerarea parintilor ca beneficiarii unor servicii.

Practicile educationale sunt influentate de aceste patru conceptii referitoare la rolul si

importanta parintilor in procesul instructiv-educativ din scoala. Exista un curriculum ascuns in spatele intalnirilor aparent formale dintre parinti si profesori. Aceste mesaje ascunse influenteaza deseori relatia globala dintre scoala si comunitate si in mod precis relatia dintre profesor si copil.

Parintii trebuie implicati in activitatea scolii prin modalitatile:

• Parintii ajutand copiii acasa; de exemplu, monitorizand tema sau dand o mana de ajutor acasa la referatele pentru scoala;
• Parintii participand la evenimentele scolare, cum ar fi concertele si sedintele;
• Parintii implicandu-se in viata scolii ca voluntari la clasa, intr-o activitate scolara ca organizarea unui meci de fotbal sau intr-un comitet scolar - consiliul parintilor sau grupul scolar de sprjin.

De ce sa-i implicam pe parinti in viata scolii?

Exista numeroase argumente:

• In toate cazurile, implicarea s-a dovedit benefica pentru educatia copiilor;
• Implicarea activa are un impact considerabil mai mare decat cea pasiva (prin pasiva intelegand semnarea instiintarilor primite de la scoala sau faptul ca parintii se asigura ca elevii au toate rechizitele necesare, atunci cand pleaca de acasa; iar prin implicare activa intelegem diverse lucruri, cum ar fi sprijinirea activitatilor scolare si ajutor la clasa);
• Cu cat implicarea se manifesta mai devreme in viata scolara, cu atat mai bine;
• Rezultatele se mentin in ciclul primar si cel gimnazial deopotriva;
• Parintii care primesc sprijin si sunt formati de catre scoala induc rezultate mai bune decat aceia care nu urmeaza acelasi proces;
• Implicarea parintilor are, de asemenea un efect pozitiv asupra atitudinii si comportamentului elevilor;
• Parintii tind sa creada ca nu au nici o importanta, dar sunt intotdeauna surprinsi de cat de mult conteaza implicarea lor, indiferent de abilitatile lor intelectuale sau de statutul lor social;
• Grupurile dezavantajate sunt intotdeauna subreprezentate la scoala; cercetarea arata ca parintii conteaza, indiferent de studiile sau abilitatile lor - intr-adevar, copiii dezavantajati au cel mai mult de castigat de pe urma implicarii parintilor;
• Eforturile scolilor cu cel mai mare succes in implicarea parintilor sunt acelea care le ofera o gama larga de activitati in care pot interveni;

De ce se implica parintii?

• Cred ca ar trebui sa fie implicati - acolo unde parintii nu au aceasta atitudine, implicarea lor va fi intensificata daca vor fi incurajati sa inteleaga ca au dreptul sa fie implicati;
• Cred ca implicarea lor va avea un efect - pozitiv - asupra educatiei copiilor - parintii trebuie convinsi ca, intr-adevar, asa stau lucrurile;
• Scoala pune la dispozitie o gama larga de oportunitati pentru ca parintii sa se implice.

TEME DE DEZBATERE CU PARINTII