Individualizarea instruirii

INDIVIDUALIZAREA INSTRUIRII

Individualizarea instruirii vizeaza o calitate fundamentala a procesului de învatamânt determinata printr-o strategie pedagogica orientata special în directia cunoasterii si a valorificarii depline a potentialului psihopedagogie si social al obiectuui educatiei, în conditiile proiectarii si a realizarii oricarei activitati didactice/educative la nivel curricular.

Conceptul de individualizare a instruirii defineste actiunea profesorului angajata în directia proiectarii si a realizarii activitatii didactice/educative în functie de particularitatile bio-psiho-socio-culturale ale fiecarui elev, în vederea dezvoltarii si a integrarii sale optime la diferite niveluri de cerinte micro si macrostructurale înregistrate în procesul devenirii personalitatii umane.

Actiunea de individualizare a instruirii, initiata de profesor, presupune adaptarea continua a practicii de predare-învatare-evaluare la trasaturile generale, particulare si individuale ale personalitatii elevului, cunoscute si studiate, în prealabil, prin mijloace stiintifice proprii perfectibile în contextul activitatii de asistenta psihopedagogica a tuturor 'actorilor educatiei', institutionalizata la nivelul sistemului de învatamânt (vezi Asistenta psihopedagogica; vezi consilierul scolar).

Aceasta actiune este realizata/realizabila la trei niveluri de referinta (vezi Dicti-onnaire encyclopedique de l'education et de laformation, 1994, pag.521, 522):

a)  individualizarea obiectivelor pedagogice concrete/operationale, care presupune adaptarea proiectului didactic la o diversitate 'de nevoi si de cereri';

b)  individualizarea mijloacelor instrumentale de interventie educationala, care presupune adaptarea proiectului didactic la diferite 'constrângeri' obiective (spatiu-timp disponibil, calitatea bazei didactico-materiala. suportul multimedia) si subiective (performantele anterioare, resursele interne, ritmul de învatare);

c)  individualizarea metodelor de predare-învatare-evaluare care presupune adaptarea proiectului didactic la varietatea disponibilitatilor reale si virtuale ale elevului, privite individual si în cadrul unor grupe sau în contextul clasei de elevi.

Asamblarea operativa a celor trei niveluri de referinta confera individualizarii instruirii valoarea unei strategii pedagogice deschise (auto)perfectionarii în timp si spatiu.

Interpretarea individualizarii instruirii ca strategie pedagogica, implicata la nivel de principiu didactic în procesul deformare-dezvoltare permanenta a personalitatii prescolarului, elevului/studentului, ofera profesorului urmatoarele atuuri metodologice, de ordin teoretic si practic:

proiectarea fiecarei activitati didactice/educative din perspectiva valorificarii la maximum a potentialului actual al fiecarui elev;

orientarea formativa a activitatii de instruire/educatiei în directia valorificarii potentialului maxim, real si virtual, al fiecarui elev;

stimularea dezvoltarii complexe (intelectuale, morale, tehnologice, estetice, fizice) a fiecarui elev în contextul tutoror formelor de instruire disponibile (formale-non-formale-informale);

angajarea tuturor resurselor interne ale elevului la nivelul corelatiei functional-structurale dintre: informare-formare, formare-dezvoltare; instruire-educatie, participare deplina -(auto)instruire/(auto)educatie;

subordonarea tuturor resurselor pedagogice activitatii de (auto)formare-(au-tojdezvoltare permanenta a fiecarui elev.

- Vezi Cunoasterea elevului, Diferentierea instruirii. Formele de organizare a procesului de învatamânt.