LIMBAJE SPECIALIZATE: VERBALE, NONVERBALE, PARAVERBALE ETC

LIMBAJE SPECIALIZATE: VERBALE, NONVERBALE, PARAVERBALE ETC.

Cea mai raspandita este clasificarea comunicarii in nonverbala si verbala.

Dupa prezenta sau absenta unor obiective, intalnim: comunicare incidentala; comunicare consumatorie; comunicare instrumentala, comunicare comuniune

Cele mai importante forme de com. raman : comunicare nonverbala si comunicare verbala.

a)           Comunicare nonverbala; se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea, cele mai mult cercetate, fiind corpul uman, spatiul sau teritoriul, imaginea.

Voluntar sau involuntar, cand vb , comunicam prin: expresia fetei, gesturi, pozitia corpului, orientarea, proximitatea, contactul vizual, contactul corporal, miscari ale corpului, aspectul exterior.

Comunicarea prin corp este cea mai complexa, deoarece corpul intervine in 'intalnirile' cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci si ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin imbracaminte, machiaj).

Comunicarea prin spatiu si teritoriu. Omul este extrem de grijuliu, cu spatiul in care traieste. El isi delimiteaza si amenajeaza teritorul in functie de nevoi si imprejurari. Tocmai modul de delimitare si amenajare a spatiului 'comunica' multe informatii despre individ. Dintr-o perspectiva sociologica si antropologica, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale si personale.

Comunicarea prin imagini. Viata moderna a adus cu sine o mare gama de mijloace imagistice de comunicare (afis, fotogratii, ilustratii, cinema, televiziune). Comunicarea prin imagini, omniprezenta, creaza un paradox: desi mai putin interactiva, deoarece se exercita intr-un singur sens, ea este mult mai eficienta, deoarece afecteaza un numar extrem de mare de persoane.

Mijloacele nonverbale ale comunicarii au urmatoarele roluri:

de a transmite ceva (idei, informatii, trasaturi de caracter);

de a nuanta si preciza comunicarea (care devine aprobativa sau dezaprobativa, receptiva sau nereceptiva);

3) de a ajuta persoanele sa se exprime si sa se inteleaga reciproc mult mai bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele verbale trebuie sa le insoteasca pe cele verbale, in nici un caz nu pot actiona independent).

De Vito stabileste sase functii ale comunicarii nonverbale asociate celei verbale. Astfel, ea accentueaza, completeaza, contrazice. regleaza, repeta, substituie comunicarea verbala

b)          Comunicarea verbala (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit in comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia si realizarea conduitelor verbale.

In cadrul comunicarii verbale distingem:

comunicarea orala

comunicarea scrisa

Comunicarea orala prezinta urmatoarele caracteristici:

sunt rostite in fata unor grupuri de oamaeni

se apeleaza la procedee specifice tehnicii vorbirii libere

utilizeaza variate modalitati de expresie lexicale, stilistice etc

implica adeziunea afectiva si nuantarea vorbirii

au o importanta valoare sociala si individuala contextuala sau oficiala

Dupa Neacsu, se disting urmatoarele particularitati ale comunicarii orale:

Metodele vor fi concordante contextului si valorilor spatiului socio-cultural in care se misca agentii educationali

Metodele vor respecta parametrii distantei optime intre agentii comunicarii educationale

Metodele vor valorifica particularitatile sursei emitatoare de mesaj

Metodele vor tine seama de particularitatile receptorului

Metodele vor tine seama de finalitatile si continutul comunicarii, in stransa corelatie cu specificul manifestarilor constiintei si conduitei de grup

Comunicarea scrisa presupune cunoasterea unui cod specific de catre cel care face apel la ea.

Comunicarea scrisa trebuie sa aiba in vedere raportul optim dintre informatie si timp:

intre necesar si redundant

intre transinformational si productiv informational

Obiectivele comunicarii scrise sunt:

intelegerea

perceperea diferitelor niveluri de abstractizare ale variatelor tipuri de limbaj

intelegerea raporturilor intre valorile lexicale si cele sintagmatice

distingerea esential-accesoriu intr-un text scris

insusirea tehnicilor de lucru bazate pe informatii scrise, dictionare, carti etc

stapanirea tehnicilor de formulare a intrebarilor

abilitatea de a rezuma si formula o concluzie

Comunicarea paraverbala

Informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. In aceasta categorie se inscriu:

caracteristicile vocii

particularitati de pronuntie

intensitatea rostirii

ritmul si debitul vorbirii

intonatia

pauza

Canalul folosit este cel auditiv.

Acelasi mesaj, identic codificat verbal, in funcite de implicatia paraverbalului isi modifica semnificatia, devine altceva (supracodificare)

Asa dupa cum afirma Mead, principiul vietii sociale este comunicarea, ceea ce inseamna ca insasi viata sociala se constituie si se structureaza prin intermediul limbajului. Ne referim in acest context nu la limbajul "savant" al specialistilor in gramatica ci la limbajul natural, comun, utilizat in viata cotidiana. Limbajul inseamna mai mult decat formele sale verbale si implica o serie de alte forme simbolice (gesturi, mimica, intonatie, pauze, taceri). Sensul mesajelor informationale vehiculate prin intermediul limbajului este intotdeauna dependent de contextul situational in care acesta este utilizat. Sensul oricarei actiuni sau practici comunicationale aflate in desfasurare comporta o anumita marja de incompletitudine, care poate fi depasita numai dupa ce actiunea s-a produs insa o actiune sau un mesaj incheiat deschide un nou orizont de incompletitudine.