Managementul institutiilor de ÎnvatamÂnt primar

MANAGEMENTUL INSTITUTIILOR DE ÎNVATAMÂNT PRIMAR

1. Consideratii generale

Scoala, reprezinta factorul esential al educatiei, care, alaturi de alti factori, ca: profesorul, familia, mass-media, grupul scolar etc. participa la educatia tinerelor generatii. Este principala institutie în care se realizeaza instructia si educatia tineretului, îndatoririle colectivului ei fiind numeroase si variate. Aceste îndatoriri pot fi grupate în doua mari categorii: îndatoriri didactice (care privesc munca instructiv – educativa si care sunt cele mai importante) si îndatoriri administrativ - gospodaresti (ce contribuie la buna desfasurare a procesului de învatamânt, deoarece acesta este conditionat, într-o mare masura, si de baza materiala)

Activitatea managerial-administrativa a scolii este reglementata de o logica organizationala, în care se îmbina elementele caracteristice birocratiilor cu cele specifice dezvoltarii organizationale. Aceasta activitate, vizeaza conducerea si administrarea scolii, dar si structurile care reglementeaza activitatea cadrelor didactice, statutul si rolul lor institutional. Aici predomina reglementarile formale, dar având suficienta flexibilitate, cu deschidere spre structurile informale si comportamentele de tip expresiv, acest lucru ca si rezultat al presiunilor ce vin din zona celei de-a doua activitati de baza, si anume cea pedagogico-educationala. Aceasta este structurata conform unei logici pedagogice, în mare masura nonorganizationala, fapt care nu înseamna ca activitatea pedagogica nu este structurata si reglementata, dar reglementarile sale sunt fundamental pedagogice si nu îsi au sursa, decât indirect, în logica institutionala a scolii (Paun, Emil, 1999).

Scoala este, „o organizatie institutionala, nonbirocratica, care are drept functie prioritara valorificarea, la maximum, a personalitatii elevului în cadrul unui proces de instruire specializat, conceput simultan ca activitate de predare – învatare - evaluare”. (Cristea, Sorin, 1996)

Scoala poate fi definita si ca “o organizatie care învata si produce învatarea. Specificul ei decurge din faptul ca ea este investita cu functia de a produce învatarea si-si structureaza toate celelalte aspecte organizationale si functionale în aceasta directie”. (Paun, Emil, 1999)

Organizarea învatamântului din România se face pe nivele, profile si forme de institutii scolare. Învatamântul în România are urmatoarea structura:

Învatamântul prescolar: de la vârsta de 3 – 7 ani;

Învatamântul primar de 4 ani, clasele I – IV;

Învatamântul secundar de 8 ani, clasele V – XII (XIII)

Învatamânt gimnazial (clasele V - VIII)

Învatamântul liceal (clasele IX – XII (XIII))

Învatamântul profesional si de ucenici de 1 – 3 ani

Învatamântul postliceal de 1 – 3 ani

Învatamântul superior

Învatamântul universitar de scurta durata (colegii) de 3 ani

Învatamântul universitar de lunga durata (facultati) de 4 – 6 ani

Învatamântul postuniversitar

Studii aprofundate postuniversitare de 2 – 3 semestre

Studii de masterat de 2 – 4 semestre

Studii academice postuniversitare de 2 – 4 semestre

Doctorat de 4 ani

Studii de specializare postuniversitare de mai mult de 1 an

Cursuri de perfectionare postuniversitare de mai putin de 1 an

Învatamântul permanent (educatia permanenta)

Învatamântul special

În România, învatamântul primar se organizeaza ca învatamânt de zi si face parte din învatamântul obligatoriu.

Respectând unele cerinte si criterii psihofiziologice si pedagogice privind dezvoltarea corespunzatoare a personalitatii, în scoala primara pot intra copiii de vârsta 6 – 7 ani.

Învatamântul primar, ajuta pe elevi sa-si însuseasca, sub conducerea unui învatator, cunostinte, priceperi si deprinderi intelectuale de baza. Ei învata sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca, îsi însusesc cunostinte elementare de istoria si geografia României precum si cunostinte despre natura si om.

În clasele I – IV elevul este obisnuit cu munca intelectuala si fizica, i se dezvolta progresiv capacitatile creatoare, îl obisnuieste cu munca în colectiv, i se formeaza zi de zi personalitatea morala. Influenta pe care o exercita, acum, scoala asupra acestor copii este deosebit de puternica.

Dintre principalele obiective ale învatamântului primar, amintim:

însusirea de catre elevi a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza privind scrisul, cititul, socotitul, cunoasterea unei limbi straine de circulatie internationala;

formarea deprinderilor de comportare civilizata;

formarea deprinderilor de orientare si actiune în spatiul natural geografic si socio-uman înconjurator; (Bontas, Ioan, 2001)

2. Functiile managementului institutiilor de învatamânt primar

Principalele functii ale activitatii de conducere a scolii sunt:

1)     Planificarea activitatii care se va desfasura în scoala;

2)     Organizarea activitatii din scoala;

3)     Îndrumarea si controlul activitatii cadrelor didactice, a elevilor si a personalului administrativ si de îngrijire din scoala;

4)     Inspectia scolara

Între aceste laturi ale conducerii scolii exista strânse legaturi. Pentru a planifica corect activitatile care se vor desfasura în scoala, este necesar sa se tina seama de forma lor de organizare actuala si de concluziile care se desprind în urma controlului efectuat asupra modului cum se desfasoara ele.

2.1. Planificarea activitatii care se va desfasura în scoala

Pentru a organiza, îndruma si controla în mod stiintific munca dintr-o scoala este necesara planificarea si evidenta. O buna planificare si evidenta ajuta la realizarea sarcinilor trasate scolii de catre forurile superioare de conducere a învatamântului, face posibila cuprinderea tuturor aspectelor muncii din scoala, repartizarea rationala a fortelor colectivului scolii, controlarea la timp a diferitelor persoane si activitati si deci luarea la timp a masurilor de îndreptare.

Planificarea si evidenta ajuta conducerea scolii si întregul personal din scoala sa desfasoare o munca ritmica, sa nu neglijeze unele aspecte ale ei si nici sa acorde altora o importanta exagerata, sa se pregateasca din timp pentru fiecare actiune înscrisa în plan, sa o execute la timp si în cele mai bune conditii.

În scoala, planificarea poate avea o sfera mai restrânsa sau mai larga. Directorul scolii elaboreaza planurile de munca pe scoala (anual si pe trimestre), iar celelalte cadre didactice planuri pe baza prevederilor din planul scolii, tinând cont de îndrumarile organelor de conducere din învatamânt (ex. planurile de munca ale învatatorilor pentru obiectele de învatamânt pe care le predau etc.).

În planurile de munca ca si în cele trimestriale se are în vedere întreaga activitate care urmeaza a se desfasura într-o scoala pe un an scolar sau în cursul unui trimestru. Planul general de munca presupune cunoasterea scolii si a problemelor ei, a fortei colectivului de profesori, a datelor importante din diversele etape ale anului scolar si mai ales a prevederilor regulamentului scolar, a importantei fiecarui obiectiv si a persoanelor care vor raspunde de executarea lui.

Planurile calendaristice pe obiecte de învatamânt pentru diversele teme si activitati organizate de învatatorii claselor cuprind obiectivele importante sau capitolele mari ale materiei pe care un învatator le va parcurge sau dezvolta într-un timp determinat: an scolar, trimestru etc. Un plan calendaristic bun presupune studierea amanuntita a programei scolare si a manualului, cunoasterea materialului didactic necesar, a nivelului pregatirii elevilor la diferite clase, a numarului de ore prevazute în planul de învatamânt, a timpului disponibil al elevilor pentru studiul individual, pentru ca în functie de acesta sa se dozeze temele pentru acasa.

Planurile saptamânale ale fiecarui director sunt mai limitate, dar cu obiective si sarcini foarte concret formulate si mult mai precis fixate pe zile si ore.

Planurile diverselor sectoare – secretariat, contabilitate, biblioteca, administrativ – sunt anexe ale planului general de munca, fiind coordonate de conducerea scolii, raspunzatoare de planificarea întregii activitati a scolii.

Potrivit lui I. Popescu (1969) dintre conditiile ce trebuiesc îndeplinite în vederea constituirii unui bun ghid de activitate (munca), amintim:

sa se bazeze pe studierea si cunoasterea amanuntita a diverselor activitati care urmeaza a fi îndeplinite;

sa fie efectuata, daca se poate, de catre membrii colectivului de conducere, singurii care sunt în masura sa cunoasca toate aspectele muncii din scoala;

sa cuprinda toate sectoarele de activitate, stabilindu-se sarcini si termene precise.

Planul de munca anual al scolii (a se vedea Anexa nr. 1) este un document în care sunt prevazute sarcinile principale pe care trebuie sa le realizeze scoala în diferite sectoare de activitate, este o sinteza a problemelor ce stau în fata conducerii, a colectivului didactic si a elevilor, o “calauza sigura” pentru fiecare învatator.

Înainte de începerea fiecarui an scolar se elaboreaza planul de munca anual pe scoala, iar înainte de începerea fiecarui trimestru se elaboreaza planul de munca trimestrial pe scoala.

Planul general de munca al scolii va fi constituit din urmatoarele parti:

introducere: aici se reamintesc concluziile la care s-a ajuns dupa analiza muncii la sfârsitul anului scolar precedent. Din ele se desprind sarcinile asupra carora urmeaza a se insista în mod deosebit.

enuntarea obiectivelor mari care stau în fata conducerii si a colectivului cadrelor didactice pentru anul scolar în curs;

formularea succinta a sarcinilor de perspectiva si a masurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a obiectivelor propuse, cu indicarea termenelor si a persoanelor care raspund de realizarea lor. Aici se vor face referiri la:

asigurarea bazei materiale;

scolarizarea si frecventa;

masuri organizatorice;

sarcini si masuri referitoare la buna desfasurare a procesului de învatamânt;

perfectionarea cadrelor didactice;

activitati în afara clasei si extrascolare;

munca desfasurata în rândurile parintilor;

munca administrativ – gospodareasca;

Planul general de munca îl elaboreaza conducerea scolii cu concursul unui grup de profesori sub îndrumarea directorului scolii. Planul se va discuta într-o sedinta a consiliului profesoral, în perioada 10 – 15 septembrie. Dupa discutarea si completarea lui, pe baza propunerilor facute devine obligatoriu pentru întregul colectiv didactic.

Pe baza planului de munca anual al scolii se elaboreaza celelalte planuri de munca, care vor calauzi activitatea diferitelor sectoare din scoala: planul de munca al comitetului de parinti pe scoala, planurile de munca ale învatatorilor pentru obiectele de învatamânt pe care le predau, planificarea calendaristica a materiei etc.

Fiecare învatator are obligatia, ca, înca înaintea începerii anului scolar sa faca un plan calendaristic anual pentru fiecare obiect pe care îl preda la clasa sa, în care sa se arate, în functie de numarul orelor pe care le are la dispozitie în fiecare trimestru, care capitole vor fi predate în trimestrul I, care în trimestrul al II – lea si care în cel de-al III – lea. Acest plan este necesar pentru a se asigura parcurgerea în bune conditii a întregii materii prevazute în programa scolara pentru clasa respectiva, la fiecare obiect de învatamânt.

Planurile de munca elaborate de învatatori, profesori si de catre responsabilii diferitelor sectoare din activitatea din scoala contribuie la îmbunatatirea muncii instructiv – educative daca sunt realiste si concrete, daca sunt elaborate dupa criterii stiintifice si daca toti cei raspunzatori se straduiesc sa le execute cât mai bine.

2.2. Organizarea activitatii din scoala

Conducerea scolii trebuie sa ia din timp masurile de organizare a muncii din scoala si sa asigure conditiile pentru desfasurarea ei în cât mai bune conditii. Organizarea judicioasa a activitatii scolare este o conditie a realizarii sarcinilor instructiv – educative urmarite prin procesul de învatamânt.

Organizarea activitatii din scoala vizeaza procesul de învatamânt, munca în afara clasei si extrascolara precum si activitatea sectorului administrativ – gospodaresc.

Principalele sarcini ale muncii organizatorice sunt:

asigurarea conditiilor materiale necesare bunei functionari a scolii

realizarea învatamâtului general

distribuirea sarcinilor ce revin colectivului pedagogic al scolii si celui administrativ

asigurarea ordinii interioare si a disciplinei din scoala

organizarea colaborarii scolii cu organizatiile de copii si tineri din scoala, cu familia si cu institutiile culturale extrascolare etc.

Asigurarea conditiilor materiale necesare bunei functionari a scolii, baza materiala a scolii, are o importanta deosebita, atât pentru desfasurarea procesului de învatamânt, cât si pentru dezvoltarea fizica, estetica si morala a elevilor. Cladirea scolii trebuie sa corespunda cerintelor igienice (ex. curatenie permanenta, aerisirea si încalzirea ei) si pedagogice.

Managerul, înca înainte de începerea unui nou an scolar, va stabili destinatia fiecarei încaperi din scoala si va lua masuri pentru utilizarea ei corespunzatoare, se va îngriji de repararea si înlocuirea mobilierului vechi, de completarea materialului didactic etc.

O atentie deosebita se va acorda si întretinerii si înzestrarii salilor de gimnastica, a laboratoarelor de informatica si atelierelor scolare. Totodata, biblioteca scolii va fi îmbogatita cu carti noi, potrivit prevederilor programei si nivelului intelectual al elevilor.

Realizarea învatamântului general, frecventarea scolii de catre toti copiii de vârsta scolara este o sarcina de stat. Fiecare scoala raspunde de instruirea elevilor din unitatea sa de învatamânt. În fiecare an se organizeaza recensamântul elevilor pe circumscriptii scolare. Managerul scolii raspunde de desfasurarea acestuia precum si de exactitatea datelor înregistrate. Pentru ca recensamântul sa corespunda cât mai exact cu situatia reala, cadrele didactice viziteaza fiecare casa în parte si va nota în formulare speciale datele aflate. Acest recensamânt se va efectua de obicei în luna mai, iar pe baza datelor adunate se poate sti cu aproximatie care va fi populatia scolara pentru viitorul an scolar, ce numar de clase vor putea fi constituite, ce numar de cadre didactice este necesar.

Managerul scolii organizeaza înscrierea elevilor în scoala si cercetarea pe teren a eventualelor modificari ale recensamântului provocate de miscarea populatiei. O deosebita grija trebuie acordata înscrierii în scoala a tuturor elevilor care vor frecventa clasa I.

Distribuirea sarcinilor ce revin colectivului pedagogic si celui administrativ. Buna organizare a învatamântului are la baza si constituirea claselor si repartizarea cadrelor didactice.

O clasa cuprinde 25 – 30 de elevi. Constituirea unor clase cu un efectiv mai mare sau mai mic o aproba organele superioare a învatamântului. Pentru a putea pastra si dezvolta colectivul unei clase trebuie tinut cont de mentinerea în aceeasi clasa a elevilor pe întreg parcursul ciclului primar. Totodata se va tine cont de evitarea situatiei de a constituii o clasa numai din elevi buni la învatatura, iar alta numai din elevi mediocri sau slabi. Clasele formate din elevi cu nivel de pregatire si aptitudini diferite ofera largi posibilitati de creare a unor colectivitati puternice.

În ceea ce priveste repartizarea cadrelor didactice este, de asemenea, necesar sa se respecte unele cerinte. Managerul unitatii va avea în vedere necesitatea asigurarii continuitatii cu aceeasi clasa pâna acestia termina ciclul primar. Prin aceasta se va urmari cunoasterea mai adânca a elevilor de catre învatatori si implicit o tratare individuala mai eficace. Pe de alta parte, fiecare învatator va cunoaste mai bine rezultatele muncii sale cu o clasa pe un timp mai îndelungat, iar raspunderea sa pentru buna pregatire a elevilor va creste.

La repartizarea sarcinilor pe cadre didactice, se va evita supraîncarcarea unora si neglijarea altora. Se va tine seama si de experienta si pregatirea unor cadre, dar trebuie antrenate în munca toate, ceea ce va contribui la întarirea colectivului pedagogic. (V. Tîrcovnicu, 1970)

Pentru asigurarea ordinii interioare din scoala, managerul scolii, ajutat de cadrele didactice, trebuie sa asigure desfasurarea la timp si în bune conditii a tuturor activitatilor, atât cele de zi cu zi cât si cele care au loc o singura data pe an.

Dintre masurile de ordine interioara din scoala, amintim:

- orarul

- regulamentul de ordine interioara.

a) Orarul este acel document prin care se repartizeaza judicios obiectele de învatamânt pe zile si pe ore, tinându-se seama de curba oboselii elevilor în decursul unei zile si a unei saptamâni, cât si de greutatea obiectelor de învatamânt. Este indicat ca orarul sa nu creeze „zile grele“ si „zile usoare“, ci într-o zi sa se predea si obiecte de învatamânt grele si obiecte de învatamânt usoare. Obiectele carora planul de învatamânt le repartizeaza câte doua, trei ore saptamânal nu vor fi plasate consecutiv, ci dupa un interval de o zi sau doua.

b) Regulamentul de ordine interioara se alcatuieste pe baza dispozitiilor date de Ministerul Educatiei si Cercetarii si pe baza Regulilor de purtare pentru elevi, tinând seama de specificul scolii respective. În acest regulament vor fi aratate cum este organizata ziua de munca scolara, sarcinile elevilor de serviciu, sarcinile învatatorului de serviciu pe scoala, îndatoririle elevilor în timpul orelor si în pauze etc. (V. Popeanga, 1980)

2.3. Îndrumarea si controlul activitatii cadrelor didactice, a elevilor si a personalului administrativ si de îngrijire din scoala

Îndrumarea si controlul sunt doua dintre laturile importante ale muncii oricarei conduceri de scoala. Ele se întrepatrund si se suprapun adesea pâna la contopire. În functie de natura diverselor probleme si situatii create în scoala, îndrumarea poate precede controlul si invers.

Controlul permite managerului sa cunoasca nivelul la care se desfasoara munca în ansamblul ei, activitatea si rezultatele obtinute de personalul din unitatea sa, sa previna si sa înlature lipsurile constatate, sa aprecieze si sa generalizeze rezultatele deosebite.

Îndrumarea se manifesta ca o consecinta practica a controlului. Ea, presupune o serie de masuri, dispozitii, sfaturi, instructiuni, pe care managerul le adreseaza colectivului sau fiecarui membru în parte.

Controlul se poate realiza atât zilnic (permanent), cât si periodic si inopinat.

Controlul zilnic are avantajul ca întareste disciplina elevilor, a colectivului didactic si a celorlalti salariati. Dupa acest control, managerul unitatii scolare este în masura sa actioneze imediat, dând pe loc dispozitii în vederea eliminarii unor lipsuri sau organizându-si munca în functie de rezolvarea urgenta a anumitor situatii.

Controlul inopinat are drept scop de a verifica în ce masura se respecta o dispozitie sau cum se comporta elevii într-o situatie oarecare: cu ocazia unor vizite la muzee, expozitii, competitii sportive etc.

O alta forma de control este cel periodic, aici întelegându-se diversele masuri pe care le ia conducerea scolii pentru a verifica, din timp în timp, modul cum se realizeaza unele din sarcinile permanente ale colectivului. Control periodic se considera si verificarea planurilor calendaristice la începutul fiecarui trimestru, verificarea cunostintelor elevilor, fie la începutul lectiei la care asista fie la sfârsitul ei, avizând despre aceasta din timp pe învatator, alteori, pentru a controla cunostintele, priceperile si deprinderile elevilor, directorul, învatatorul poate organiza lucrari de control si lucrari practice. Lunar sau bilunar se verifica si modul în care se realizeaza planul general de munca si planurile trimestriale, documentele scolare, în special cataloagele, pentru a se vedea daca sunt completate toate rubricile si datele personale ale elevilor, notarea, nivelul cunostintelor reflectat în note etc.

Întrucât baza materiala a scolii are o deosebita contributie la buna desfasurarea a procesului instructiv – educativ, controlul managerului general al unitatii scolare trebuie sa se exercite si în acest domeniu.

În activitatea sa de control, managerul nu trebuie sa neglijeze sectorul muncii administrative din scoala. Obiectivele urmarite prin controlul acestei munci sunt: asigurarea conditiilor necesare activitatii cadrelor didactice si elevilor, subordonarea muncii administrativ - gospodaresti din scoala sarcinilor instructiv – educative si asigurarea conditiilor necesare mentinerii sanatatii si dezvoltarii fizice normale a copiilor.

Directorul va controla daca secretariatul scolii a completat la timp documentele scolare.

Principalele documente în care se înregistreaza aspectele activitatii scolare sunt: registrul pentru evidenta copiilor de vârsta scolara; registrul de prezenta a cadrelor didactice, care se completeaza si se semneaza zilnic, înainte de începerea orelor de curs; registrul matricol, pe care îl completeaza secretarul scolii la sfârsitul anului scolar; cataloagele; registrul de evidenta pentru eliberarea actelor de studii; copiile de pe foaia matricola.

Alte documente în care se înregistreaza date ale activitatii desfasurate în scoala sunt: registrul de procese verbale ale consiliului profesoral, în care se consemneaza continutul dezbaterilor purtate în acest consiliu, registrul de inspectie, în care se trec procesele verbale încheiate de catre organele de inspectie si control. În arhiva scolii se pastreaza darile de seama trimestriale si raportul de activitate anuala. Directorului scolii îi revine sarcina de a asigura securitatea documentelor scolare. El trebuie sa controleze si modul cum sunt completate aceste documente.

Controlul muncii administrative se va exercita si asupra lucrarilor de cancelarie pe care le efectueaza secretarul scolii: primirea corespondentei, îndosarierea ei, organizarea arhivei etc. Controlul trebuie sa urmareasca si comportarea personalului administrativ si de îngrijire, punctualitatea si constiinciozitatea lui în munca, disciplina fata de institutie etc. Controlând munca secretarului scolii, a casierului si a contabilului, a administratorului si a magazionerului sau a oricarui alt angajat, el îi stimuleaza în munca, previne neglijenta si superficialitatea. (V. Tîrcovnicu, V. Popeanga, 1970)

Pentru a constata cum se desfasoara munca într-un anumit sector de activitatea si ce greutati au fost întâmpinate, precum si de a se lua masuri si a se da îndrumari pentru îmbunatatirea muncii în viitor, directorul va organiza sedinte lunare sau trimestriale cu colectivul aflat în subordine.

Îndrumarea si controlul trebuie sa se desfasoare sistematic, pe baza unui plan dinainte stabilit, urmarindu-se anumite obiective. (I. Popescu, V.I. Iliescu, 1969)

Principalul factor de îndrumare a muncii din scoala este directorul. El îndruma munca învatatorilor, a profesorilor, a elevilor, a personalului administrativ si de îngrijire. Varietatea aspectelor muncii din scoala impune ca si în activitatea de îndrumare, directorul sa ceara sprijinul colectivului. Consiliul profesoral al scolii respective, cabinetul pedagogic sunt factorii care îl ajuta în munca de îndrumare. Dar, în multe cazuri el trebuie sa îndrume individual activitatea pe care o desfasoara fiecare cadru didactic, unii elevi sau unele clase de elevi, personalul administrativ si de îngrijire.

Mijloacele prin care conducerea scolii are posibilitatea sa faca îndrumarea colectivului didactic si ocaziile pentru acestea sunt numeroase si variate. Dintre acestea mentionam: convorbirile individuale, asistenta la diferite categorii de activitati, organizarea lectiilor deschise, organizarea de comisii metodice ale învatatorilor cu scopul de a contribui la îmbunatatirea procesului instructiv – educativ, sedintele, planurile de munca si planurile calendaristice, simpozioanele, conferintele etc.

Controlul si îndrumarea trebuiesc privite nu ca un scop în sine, ci ca mijloace, care, alaturi de celelalte aspecte ale conducerii scolii, contribuie la îmbunatatirea muncii din scoala, la ridicarea calitatii procesului instructiv – educativ.

Consiliul profesoral este organul consultativ si totodata forma superioara a activitatii metodice din scoala. Activitatea consiliului profesoral este organizata si condusa de managerul scolii.

Consiliul, are competenta sa analizeze activitatea desfasurata în scoala pe o perioada data si sa stabileasca anumite masuri care, dupa aprobarea directorului, devin obligatorii pentru întregul colectiv didactic al scolii. El reuneste toate cadrele didactice ale scolii respective. La sedintele consiliului pot fi invitate si alte persoane care pot aduce contributii la elucidarea problemelor în discutie si la luarea unor hotarâri cât mai corecte si eficace.

Datele la care se tin sedintele consiliului profesoral si temele care vor fi discutate trebuie cunoscute din timp de catre toate cadrele didactice, pe baza planului de munca trimestrial al scolii. Aceste sedinte, de obicei, se tin lunar, dar si când se ivesc împrejurari exceptionale.

În sedintele consiliului profesoral se dezbat principalele probleme ale muncii de instruire si educare, care privesc pe toti membrii colectivului didactic si la a caror rezolvare au dreptul si datoria sa-si aduca contributia fiecare dintre ei.

Potrivit literaturii si legilor de specialitate, principalele atributiile pe care le are consiliul profesoral sunt:

dezbate principalele probleme ale activitatii instructiv – educative din scoala si stabileste masuri pentru perfectionarea acestei activitati;

aproba programul actiunilor educative;

contribuie la generalizarea experientei pozitive din activitatea personalului didactic si la îmbunatatirea metodelor de predare;

analizeaza periodic îndeplinirea planurilor de munca si rezultatele activitatii desfasurate de scoala etc.

3. Învatatoarea – personalitatea centrala a activitatii instructiv – educative din învatamântul primar

Principalul factor educativ în învatamântul primar este învatatorul (învatatoarea). Succesul în munca instructiv – educativa depinde în cea mai mare masura de cadrele didactice, de competenta si dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învatamânt, nici programele scolare, nici manualele, nici baza materiala a scolii nu pot avea asupra elevilor o influenta care sa se poata compara cu cea a cadrelor didactice – învatatorul.

Învatatorii sunt cei dintâi care transmit generatiilor tinere, în mod organizat si planificat, valorile culturale create de generatiile trecute, le îndruma pasii în vastul domeniu al stiintelor, vegheaza asupra formarii personalitatii lor, asupra orientarii lor scolare si profesionale.

În formarea personalitatii oricarui cadru didactic, potrivit codului deontologic al profesiunii de profesor, trebuie avut în vedere: o temeinica pregatire profesionala, o atenta pregatire psiho-pedagogica si metodica si o bogata cultura generala. În cazul profesiunii de învatatoare, aceste trasaturi prezinta o nota aparte deoarece pregatirea de specialitate a învatatoarei include si pregatirea psiho-pedagogica si metodica.

Prin munca metodica si perseverenta a învatatorului, tinerii ajung la sfârsitul clasei a IV – a sa-si însuseasca tehnica cititului, sa-si formeze deprinderi de scriere frumoasa si corecta, sa stapâneasca priceperea de a rezolva diferite probleme de matematica si deprinderile de calcul elementar etc. Calitatea si cantitatea tuturor acestor cunostinte, priceperi si deprinderi însusite de catre elevi depind de munca si talentul învatatorului.

Profilul învatatorului din unitatea scolara se caracterizeaza prin anumite trasaturi, prin anumite calitati care se formeaza si se adâncesc în procesul muncii de instruire si educare a tinerei generatii.

În primul rând, învatatorul trebuie sa se caracterizeze prin dragoste fata de profesie, ce se manifesta prin preocuparea continua de a se perfectiona, de a evita sablonul, de a gasi noi cai de instruire si educare a elevilor.

Totodata, sentimentul care-l caracterizeaza pe învatator, este dragostea fata de copii. „Cine iubeste copiii si stie sa si-i aproprie gaseste mai usor drumul spre inima lor si-i poate influenta mai profund” (V. Tîrcovnicu, 1970).

Dascalul care-si iubeste elevi are o atitudine atenta, calda, delicata fata de fiecare dintre ei, este sensibil la toate succesele si insuccesele lor la învatatura si comportare. Aceasta dragoste fata de copii nu trebuie privita însa din punctul de vedere al sentimentalismului dulceag, ea trebuie sa fie o dragoste exigenta, sa îmbine blândetea cu severitatea si sa-si pastreze necontenit rolul sau de conducator în dezvoltarea personalitatii elevilor.

Cadrele didactice, trebuie sa-si domine dispozitia sufleteasca si sa dea dovada de stapânire de sine si de rabdare. Ele nu trebuie sa ia hotarâri sau masuri când gândesc sub stapânirea unei stari afective puternice, de mânie sau enervare.

Fata de elevii din clasele I – IV, ce dau dovada de o puternica vioiciune si neastâmpar, învatatorul trebuie sa-si pastreze calmul si rabdarea, echilibrul si simtul dreptatii, delicatetea si sensibilitatea – calitati de baza ale învatatorului ce contribuie si ele în mod eficient la crearea celor mai bune conditii pentru dezvoltarea scolarilor.

Totodata, profilul caracterial al unei învatatoare trebuie sa fie pozitiv, posedând calitati morale ca: cinste, sinceritate, modestie, corectitudine, disciplina, harnicie, constiinciozitate etc.

Exercitarea cu succes a acestei functii presupune si o cultura generala deosebita din partea cadrului didactic. Astfel, cunostintele de literatura o vor ajuta sa selecteze singura din varietatea materialului literar ceea ce este mai valoros si mai accesibil întelegerii elevilor. Cunostintele despre arta, arta plastica, cunostintele din domeniul muzical, dar si deprinderi necesare mânuirii diferitelor aparate sau mijloace tehnice audio-vizuale moderne (calculator, Internet etc.) o vor ajuta în realizarea obiectivelor activitatilor instructiv - educative.

O calitate deosebit de necesara învatatorului este si tactul pedagogic. Pentru a proceda cu tactul pedagogic cuvenit, învatatorul trebuie sa-si cunoasca bine elevii, calitatile si posibilitatile lor, atitudinea lor fata de diferitele masuri educative care li se aplica, sa prevada chiar reactia fata de o anumita masura educativa si consecintele pe care le-ar avea aceasta asupra comportarii lor.

Tactul pedagogic presupune un fin spirit de observatie, capacitate de discernamânt, de sesizare rapida a specificului si esentialului din fiecare situatie educativa.

Ca un rezultat al stradaniei de pregatire temeinica si multilaterala, cât si al efortului de a-si îmbunatati necontenit rezultatele muncii si de a-si dezvolta trasaturile personalitatii sale de educator, învatatorul poate ajunge la maiestrie pedagogica – munca devenind astfel arta, maiestrie, talent si nu doar un simplu mestesug.

4. Managerul – figura reprezentativa a scolii

Succesele în activitatea unei unitati de învatamânt depind într-o buna masura de managerul ei – de director si de calitatea muncii sale.

Managerul scolii reprezinta scoala în relatiile ei cu organele superioare, cu alte institutii, solicita spijinul acestora pentru bunul mers al procesului de învatamânt, colaboreaza cu organele administrative si cu întreprinderile din localitate.

Managerul scolii raspunde în fata organelor superioare atât de munca sa, cât si de munca elevilor, a cadrelor didactice si a personalului administrativ si de îngrijire, de toate bunurile scolii, de ordine si disciplina.

Legea învatamântului precizeaza principalele atributii pe care le are directorul scolii: organizeaza, conduce si controleaza activitatea instructiv – educativa si gospodareasca a scolii; elibereaza actele de studiu; numeste si elibereaza din functie personalul didactic ajutator si administrativ – gospodaresc; reprezinta scoala în relatiile cu orice persoane sau organizatii; asigura realizarea învatamâtului obligatoriu de cultura generala în circumscriptia scolara stabilita pentru scoala pe care o conduce.

Directorul scolii este ales dintre cele mai bune cadre didactice. În munca la clasa si în activitatea extrascolara trebuie sa fi obtinut rezultate bune, sa fi dovedit o buna pregatire profesionala si pedagogica, aptitudini metodice deosebite, o bogata cultura generala.

Autoritatea de care se bucura managerul scolii în fata elevilor si a cadrelor didactice, a parintilor si a altor cetateni decurge din pregatirea lui si din responsabilitatea cu care lucreaza în scoala si în afara ei, si nu ca rezultat al pozitiei lui ierarhice.

Un bun manager trebuie sa fie un bun organizator si animatorul colectivului, sa stie sa îndrume cu tact si fermitate pe colaboratorii sai, dar sa stie si sa învete de la acestia, sa accepte sugestiile lor. Sa fie drept, obiectiv, nepartinitor în aprecierea oamenilor, exigent fata de altii si fata de sine, atent si întelegator fata de doleantele subordonatilor. El trebuie sa stie sa lucreze cu colectivul, sa stie sa antreneze în munca pe fiecare cu experienta si înclinatiile pe care le are.

O alta calitate ce nu trebuie omisa, este operativitatea. Aceasta implica luarea la timp a celor mai potrivite masuri pentru fiecare caz în parte, gasirea imediata a unor solutii adecvate pentru fiecare situatie concreta.

Toate acestea pot constitui premisele eficientei activitatii sale (a se vedea Anexa 2).