| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
MATERIALE DE REFERINTA
PENTRU PROFESORI
S fise conspect
S folii transparente
S breviar de calcul
S metoda proiectului- indrumari metodologice
FISA CONSPECT - FC1
DEFINIREA CONCEPTULUI DE PROCES DE PRODUCTIE
Orice unitate de productie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale si servicii care se realizeaza prin desfasurarea unor procese de productie.
Continutul activitatii de productie are un caracter complex si cuprinde atat activitati de fabricatie propriu-zise cat si activitati de laborator, de cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse etc.
Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi, indreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente in scopul transformarii lor in produse, lucrari sau servicii cu o anumita valoare de piata.
Procesul de productie este format din:
procesul tehnologic ;
procesul de munca.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operatiilor tehnologice prin care se realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifica atat forma si structura cat si compozitia chimica a diverselor materii prime pe care le prelucreaza.
Procesele de munca sunt acele procese prin care factorul uman actioneaza asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munca.
Pe langa procesele de munca in unele ramuri industriale exista si procese naturale in cadrul carora obiectele muncii sufera transformari fizice si chimice sub actiunea unor factori naturali (industria alimentara - procese de fermentatie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului etc.).
Tinand seama de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de munca, proceselor tehnologice si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servicii.
Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic,
fiind definit prin trei componente:
intrari;
iesiri;
realizarea procesului de productie.
In acest sistem, procesul de productie transforma, sub supravegherea
omului, factorii de productie (materii prime, unelte de munca),
intrarile, in bunuri economice (produse, lucrari, servicii), care
constitue iesirile din sistem.
FISA CONSPECT - FC2
CLASIFICAREA PROCESELOR DE PRODUCTIE
Componentele procesului de productie pot fi clasificate dupa mai
multe criterii:
- in raport cu modul de participare la executarea diferitelor produse,
lucrari sau servicii in procesul de munca ce constituie principala
componenta a unui proces de productie, procesele de productie se
clasifica in:
a) procesele de munca de baza, prin care se inteleg acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime si materiale in produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii;
b) procesele auxiliare sunt acelea care, prin realizarea lor, asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza;
c) procesele de munca de servire au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitati auxiliare dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare atat a activitatii de baza, cat si a celor auxiliare.
- in raport cu modul in care se executa, se disting:
a) procese manuale - sunt cele in care actiunea manuala a omului este preponderenta (ex. incarcarea - descarcarea manuala a materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite etc.)
b) procese manual mecanice - sunt cele in care transformarea materiilor prime si materialelor se face de catre masini si utilaje, muncitorul trebuind doar sa observe functionarea si sa conduca respectivele masini.
c) procese de aparatura - sunt acele procese de productie in care executantul are sarcina de a urmari si regla masini, aparate, utilaje si instalatii care prelucreaza materiile prime si materialele in vederea obtinerii produsului finit. Aceste procese sunt, in general, de natura fizica si fizico-chimica, fiind specifice industriei chimice (ex. neutralizarea, oxidarea, evaporarea, uscare etc.)
- in raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime,
exista:
a) procese directe - atunci cand produsul finit se obtine ca urmare a efectuari unor operatii succesive asupra aceleasi materii prime;
b) procese sintetice - atunci cand produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime, dupa prelucrari succesive;
c) procese analitice - cand dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse.
- in raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate, procesele de productie sunt:
a) procese chimice care se efectueaza in instalatii inchise ermetic si in care are loc transformarea materiilor prime in produse finite in urma unor reactii chimice, fizice termochimice sau electrochimice (ex. procese din industria chimica, procese de obtinere a aluminiului, a maselor plastice, a otelului si fontei).
b) procese de schimbare a configuratiei sau formei prin operatii de prelucrare mecanica a materiilor prime cu ajutorul unor masini (ex. strunjirea, frezarea, etc.)
c) procese de asamblare (ex. lipirea, sudarea)
d) procese de transport
- in raport cu natura activitatii desfasurate,
procesele de productie sunt:
a) procese de productie propriu-zise, in care are loc trasformarea efectiva a materiilor prime si materialelor in bunuri economice.
b) procese de depozitare sau magazinaj
c) procese de transport
Diferitele procese si operatii elementare se reunesc intr-un anumit
mod formand un flux de productie specific fabricarii diferitelor
produse sau executarii diferitelor lucrari sau servicii.
FISA CONSPECT - FC3
TIPURI DE PRODUCTIE
Prin tip de productie se intelege o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor fabricate, volumul productiei executate pe fiecare pozitie din nomenclatura, gradul de specializare a intreprinderii, sectiilor si locurilor de munca, modul de deplasare a diferitelor materii prime, materiale, semifabricate de la un loc de munca la altul.
In practica se disting 3 tipuri de productie:
tipul de productie in serie,
tipul de productie in masa,
tipul de productie individual.
Practica arata insa, ca in cadrul intreprinderilor de productie industriala nu exista un tip sau altul de productie in formele prezentate, ci in cele mai multe cazuri pot sa coexiste elemente comune din cele trei tipuri de productie. In acest caz, metoda de organizare a productiei va fi adecvata tipului de productie care are cea mai mare pondere in intreprindere, precum si in functie de conditiile concrete existente.
Tipul de productie in serie
Tipul de productie in serie este si el de mai multe feluri, in functie de marimea lotului de fabricatie, si anume:
tipul de productie de serie mare;
tipul de productie de serie mijlocie;
tipul de productie de serie mica.
Caracteristici:
acest tip de productie este specific intreprinderilor care fabrica o nomenclatura relativ larga de produse, in mod periodic si in loturi de fabricatie de marime mare, mica sau mijlocie;
gradul de specializare al intreprinderii sau locurilor de munca este mai redus atat la tipul de serie mare, fiind mai ridicat sau mai scazut in functie de marimea seriilor de fabricatie;
deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace de transport cu deplasare discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) - carucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare continua, pentru seriile mari de fabricatie;
locurile de munca sunt amplasate dupa diferite criterii in functie de marimea seriilor de fabricatie. Astfel, pentru serii mari de fabricate locurile de munca sunt amplasate dupa criteriul liniilor tehnologice, iar pentru seriile mici de fabricatie dupa criteriul grupelor omogene de masini.
In cazul tipului de productie de serie, de fapt, se intalnesc caracteristici comune atat tipului de productie de masa, cat si tipului de productie individual (unicate).
Tipul de productie de masa
In cadrul intreprinderilor de productie, tipul de productie de masa ocupa inca o pondere insemnata. Acest tip de productie se caracterizeaza prin urmatoarele:
fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt si in cantitati mari sau foarte mari;
specializare inalta atat la nivelul locurilor de munca, cat si la nivelul intreprinderii;
deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata, in mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport specifice, cu deplasare continua de felul benzilor rulante, conveiere sau planuri inclinate;
din punct de vedere organizatoric, locurile de munca si forta de munca care le utilizeaza au un grad inalt de specializare fiind amplasate in succesiunea operatiilor tehnologice sub forma liniilor de productie in flux;
Tipul de productie de masa creeaza conditii foarte bune pentru folosirea pe scara larga a proceselor de productie automatizate, cu efecte deosebite in cresterea eficientei economice a intreprinderii.
Tipul de productie individuala (unicate)
Acest tip de productie capata in prezent o amploare din ce in ce mai mare, datorita diversificarii intr-o masura foarte ridicata a cererii consumatorilor.
Caracteristici:
fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori chiar unicate;
repetarea fabricarii unor produse are loc la intervale de timp nedeterminate, uneori fabricarea acestora putand sa nu se mai repete vreodata;
utilajele din dotare au un caracter universal, iar personalul care le utilizeaza o calificare inalta;
deplasarea produselor intre locurile de munca se face bucata cu bucata sau in loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinua;
amplasarea locurilor de munca in sectiile de productie se face conform principiului grupelor omogene de masini.
Existenta in cadrul intreprinderii a unui tip de productie sau altul determina in mod esential asupra metodelor de organizare a productiei si a muncii, a managementului, a activitatii de pregatire a fabricatiei noilor produse si a metodelor de evidenta si control a productiei. Astfel, pentru tipul de productie de serie mare si de masa, metoda de organizare a productiei este sub forma liniilor de productie in flux, iar pentru tipul de productie de serie mica si individuala organizarea productiei se face sub forma grupelor omogene de masini. Pentru tipul de productie de serie mijlocie se folosesc elemente din cele doua metode prezentate anterior.
FISA CONSPECT - FC4
METODE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI DE BAZǍ
Pornind de la marea diversitate a intreprinderilor care isi
desfasoara activitatea in cadrul economiei nationale, se
pot stabili anumite metode si tehnici specifice de organizare a acestora pe
grupe de intreprinderi, avandu-se in vedere anumite criterii comune.
Asupra metodelor de organizare a productiei de baza are influenta gradul de transformare a produselor finite, precum si gradul de complexitate a operatiilor procesului tehnologic.
Primul tip de organizare a productiei de baza este organizarea productiei in flux pe linii de fabricatie - specifica intreprinderilor care fabrica o gama redusa de feluri de produse in masa sau in serie mare.
In aceste cazuri, organizarea productiei in flux se caracterizeaza in metode si tehnici specifice cum sunt: organizarea pe linii tehnologice pe banda, pe linii automate de productie si ajungandu-se in cadrul unor forme agregate superioare la organizarea pe ateliere, sectii sau a intreprinderii in ansamblu cu productia in flux in conditiile unui grad inalt de mecanizare si automatizare.
Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin:
divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple sub raportul volumului de munca si precizarea celei mai rationale succesiuni a executarii lor;
repartizarea executarii unei operatii sau a unui grup restrans de operatii pe un anumit loc de munca;
amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice;
trecerea diferitelor materii prime, piese si semifabricate de la un loc de munca la altul in mod continuu sau discontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport cu gradul de sincronizare a executarii operatiilor tehnologice;
executarea in mod concomitent a operatiilor la toate locurile de munca, in cadrul liniei de productie in flux;
deplasarea materialelor, a pieselor,
semifabricatelor sau produselor de la un loc de munca la altul prin mijloacele
de transport adecvate;
executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux a unui fel
de produs sau piesa sau a mai multor produse asemanatoare din
punct de vedere constructiv, tehnologic si al materiilor prime utilizate.
Organizarea productiei in flux se poate defini ca acea forma de organizare a productiei caracterizata prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de fabricarea unui produs, a unor piese sau a unui grup de produse sau piese asemanatoare prin amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport; intregul proces de productie desfasurandu-se sincronizat, pe baza unui model unic de functionare, stabilit anterior.
Organizarea fabricarii produselor dupa metoda productiei individuale si de serie mica
In cadrul agentilor economici exista o serie de unitati
economice care executa o gama larga de produse, in loturi foarte
mici sau unicate.
Aceasta situatie impune adoptarea unui sistem si a unor metode de organizare a productiei de baza care sa corespunda cel mai bine realizarii de produse unicat sau in serii mici.
Principalele caracteristici ale acestui mod de organizare sunt:
Organizarea unitatilor de productie dupa principiul tehnologic. Conform acestei metode de organizare unitatile de productie se creeaza pentru efectuarea anumitor stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea unitatilor si a utilajelor din cadrul lor se face pe grupe omogene de masini. In acest caz, dotarea locurilor de munca se face cu masini universale care sa permita efectuarea tuturor operatiunilor tehnologice la o mare varietate de produse.
Trecerea
de la o operatie la alta a produsului are loc bucata cu bucata.
In acest caz, exista intreprinderi foarte mari in procesul de
productie, ceea ce determina cicluri lungi de fabricatie si
stocuri mari de productie neterminata.
Pentru fabricarea produselor se elaboreaza o tehnologie in care se vor stabili urmatoarele aspecte
a) felul si succesiunea operatiunilor ce vor fi executate;
b) grupele de utilaje pe care vor fi executate operatiile;
c) felul SDV-urilor ce vor fi utilizate.
Aceasta tehnologie urmeaza a se definitiva pentru fiecare loc de munca.
Pentru proiectarea tehnologiei de fabricatie se folosesc normative grupate, evidentiindu-se elaborarea de tehnologii detaliate care ar necesita o mare perioada de timp si costuri ridicate.
FISA CONSPECT - FC5
METODE MODERNE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI
In conditiile cresterii concurentei, pe piata a aparut necesitatea dezvoltarii unor sisteme care sa produca pe principiile productiei in flux, dar in conditiile productiei de serie, deci a unor sisteme integrate de organizare a productiei. Ele se intalnesc sub diverse denumiri, precum:
programare liniara
metoda PERT
metoda CPM (metoda drumului critic )
metoda "Just in Time" (J.I.T.)
Programarea liniara este folosita in optimizarea alocarii resurselor.
Programarea liniara tine cont de doua elemente: obiective si restrictii.
Programarea liniara poate fi folosita in gestiunea productiei pentru rezolvarea unor probleme:
de repartizare a productiei pe diferite masini in conditiile maximizarii profitului;
privind transportul produselor intre locurile de munca si intre acestea si punctele de distributie;
de determinare a cantitatilor din diverse bunuri ce trebuie produse.
Metoda PERT (Program
Evaluation and Review Technique - Tehnica Evaluarii Repetate a Programului).
Se aplica in cazul productiei de unicate complexe si de mare importanta, la care operatiile succesive trebuie realizate prin respectarea restrictiilor de prioritate si de termene.
Diagrama PERT contine informatii despre sarcinile dintr-un proiect, perioadele de timp pe care se intind, si dependentele dintre ele. Forma grafica este o retea de noduri conectate de linii directionale (numita si "reteaua activitatilor"). Nodurile sunt cercuri sau patrulatere si reprezinta evenimente sau borne ("milestones") din proiect. Fiecare nod este identificat de un numar. Liniile directionale, sau vectorii care leaga nodurile reprezinta sarcinile proiectului, iar directia vectorului arata ordinea de desfasurare a sarcinilor. Fiecare sarcina este identificata printr-un nume sau printr-un indice, are reprezentata durata necesara pentru finalizare, si, in unele cazuri, chiar numarul de persoane responsabile si numele lor (figura1).
- Eveniment
sau situatie care survine la sfarsitul uneia sau mai multor
sarcini. Numarul de deasupra este
indicele evenimentului (3). Numerele de jos reprezinta, in ordine:
data (numarul de zile de la inceputul proiectului) la care poate
surveni cel mai devreme evenimentul (5) / marja de timp acceptabila
pentru intarzieri (2) / data limita la care poate surveni evenimentul
(7)
Sarcina X trebuie finalizata inainte de inceperea sarcinii Y.
Activitatile fictive nu reprezinta nici o activitate reala si au durata 0, dar actioneaza ca o constrangere logica pentru activitatile care urmeaza dupa ea. Respectiv activitatile care pleaca din nodul catre care duce o activitate fictiva nu pot incepe inainte ca evenimentul de la care pleaca acea activitate fictiva sa fi survenit. In exemplul din figura 1, activitatea de "impartire a brosurilor" nu poate sa inceapa inainte de terminarea activitatilor de "tiparire a brosurilor" si de "instruire a echipelor de voluntari".
Cel mai important concept al analizei PERT este drumul critic.
Drumul critic = acel drum de la inceputul la sfarsitul retelei, a carui activitate insumeaza un total de timp mai mare decat orice alt drum din retea.
Drumul critic este o baza pentru stabilirea calendarului unui proiect, deoarece durata totala a unui proiect nu poate sa fie mai mica decat timpul total al drumului critic. Totodata intarzierile in activitatile componente ale drumului critic pot pune in pericol intregul proiect. De aceea este necesar ca acestor activitati sa li se acorde o atentie mult mai mare.
Etapele in analiza PERT:
Analiza PERT poate fi impartita in trei etape:
Planificarea:
identificarea sarcinilor si estimarea necesarului de timp pentru acestea
aranjarea sarcinilor si a evenimentelor intr-o secventa fezabila
desenarea diagramei
2. Incadrarea in timp:
stabilirea, acolo unde este posibil, a datelor de inceput si de sfarsit
Analiza:
calcularea datelor minime posibile, a datelor maxime permise si a marjelor de timp pentru fiecare eveniment. Acest lucru se face lucrand de la stanga la dreapta si apoi de la dreapta la stanga diagramei (vezi regulile 7 si 8)
evaluarea oportunitatii planificarii propuse si, daca este necesar, revizuirea ei
Figura 2
Figura 2 arata cum a evoluat analiza din diagrama initiala.
Dupa cum se observa, drumul critic este 1 - 2 - 4 - 6/7 - 8 - 9, deoarece timpul cumulat al acestui drum este cel mai mare, respectiv 13 zile. Exista doua evenimente care nu se afla pe drumul critic: 3 si 5. In cazul evenimentului 3, exista o marja mare de timp intre data minima posibila si data maxima permisa (8 - 2 = 6). Asta inseamna ca pentru activitatea 1 - 3, in functie de planificarea ei in timp, este acceptabila o intarziere de pana la 6 zile, insa nefinalizarea ei mai devreme de ziua a 8-a a proiectului ar pune serios in pericol desfasurarea activitatilor ulterioare.
Analiza retelei activitatilor permite calcularea spatiului in care pot "pluti" activitatile, respectiv marja de timp cu care poate fi intarziata o activitate fara ca acest lucru sa duca la intarzieri ale proiectului in ansamblu.
Cum se realizeaza in mod concret analiza PERT? Exista posibilitatea sa se utilizeze un soft specializat de management al proiectului, care pune la dispozitie mult mai multe facilitati in privinta informatiilor incluse in analiza. Pentru inceput se listeaza activitatile, durata lor si dependentele (tabelul 1)
Tabelul 1
|
Sarcini |
Locul de desfasurare |
Depinde de. |
Durata |
|
A | |||
|
B | |||
|
C | |||
|
D | |||
|
E | |||
|
F |
C | ||
|
G |
B, F | ||
|
H |
E | ||
|
I |
E | ||
|
J |
G | ||
Regulile care trebuie respectate in efectuarea analizei PERT
Exista un singur eveniment de start si un singur eveniment de sfarsit,
Reteaua nu are intreruperi, si ea trebuie desenata luand in calcul dependentele identificate,
Evolutia in timp a sarcinilor este reprezentata de la stanga la dreapta,
Nu pot sa existe doua sarcini care leaga aceleasi doua evenimente,
Evenimentele au un numar de identificare unic (in consecinta si sarcinilor le va corespunde cate o identificare unica, respectiv numerele celor doua evenimente pe care le leaga),
Un eveniment de pe drumul critic are data minima posibila, data maxima permisa si marja de timp 0
Stabiliti data minima posibila si data maxima permisa a evenimentului de start la 0. Lucrand de la evenimentul de start inspre dreapta, se calculeaza datele minime posibile pentru evenimentele imediat urmatoare. Adaugati la datele minime posibile ale evenimentelor anterioare, timpul necesar pentru sarcinile intermediare, pentru a ajunge la datele minime posibile ale evenimentelor posterioare. Acolo unde evenimentele posterioare au mai multe sarcini dependente, se face calculul pe fiecare ramura si este pus rezultatul cel mai mare.
Stabiliti data minima posibila si data maxima permisa a evenimentului final la suma timpului pe drumul critic. Lucrand de la evenimentul final inspre stanga se calculeaza datele maxime permise. Scadeti timpul necesar activitatilor intermediare din datele maxime permise ale evenimentelor posterioare pentru a obtine datele maxime permise pentru evenimentele anterioare. Acolo unde evenimentele anterioare au mai multe activitati care pornesc de la ele, se face calculul pe fiecare ramura si este pus rezultatul cel mai mic.
Marja de timp este calculata facand diferenta dintre data maxima permisa si data minima posibila .
Pentru a face calculul mai usor puteti scrie in dreptul activitatilor fictive cifra 0 (nu e nevoie de resurse pentru a ajunge de la un eveniment la altul).
Observatii finale legate de diagrama PERT
Din diagrama nu trebuie omise evenimente ca: evaluarile intermediare, diversele aprobari, testarea de catre utilizatori etc. Timpul necesar pentru a finaliza astfel de activitati nu trebuie subestimat atunci cand se planifica un proiect. O evaluare poate dura uneori 1 - 2 saptamani. Pentru a obtine aprobari din partea managementului sau a utilizatorilor poate dura chiar si mai mult.
Atunci cand realizati un plan, asigurati-va ca includeti activitatea pentru scrierea si editarea documentatiei, pentru scrierea si editarea rapoartelor de proiect, pentru multiplicarea rapoartelor etc. Aceste sarcini sunt in general consumatoare de timp, asa ca nu trebuie sa fie subestimat timpul necesar pentru a le finaliza.
Multe diagrame PERT se termina la evenimentele majore legate de evaluare. Sunt organizatii care includ in ciclul de viata al unui proiect si evaluari ale finantarii. In acest caz, fiecare diagrama trebuie sa se termine in nodul de evaluare. Evaluarile finantarii pot afecta un proiect prin aceea ca pot duce la o crestere a finantarii, caz in care trebuie sa fie implicati mai multi oameni in proiect sau la o scadere a finantarii, caz in care vor fi disponibili mai putini oameni. In mod logic, un numar mai mare sau mai mic de oameni va afecta timpul necesar pentru finalizarea proiectului.
FISA CONSPECT FC 6
Metoda CPM. (Critical Path Method), Metoda Drumului Critic
Principiul analizei drumului critic consta in divizarea unui proiect (actiuni complexe) in parti componente, la un nivel care sa permita corelarea logica si tehnologica a acestora, adica sa faca posibila stabilirea interactiunilor intre partile componente. Aceste parti componente sunt activitatile unor actiuni complexe.
La definirea listei de activitati specialistul care participa la aceasta operatie foloseste experienta sa pentru a raspunde, pentru fiecare activitate la intrebarile:
"ce alte activitati succed sau preced in mod necesar aceasta activitate ?";
"care este durata activitatii ?".
Ia nastere in acest fel un tabel care contine activitatile proiectului, interconditionarile intre activitati si duratele acestora.
Un astfel de tabel trebuie sa contina cel putin urmatoarele elemente:
activitati: in aceasta coloana se enumera activitatile proiectului, fiind puse in evidenta printr-o denumire sau printr-un simbol (codul activitatii);
conditionari: se precizeaza, pentru fiecare activitate, activitatile imediat precedente, prin simbolurile lor; activitatile de start nu au activitati precedente, in casuta fiind trecuta o liniuta;
durata: pentru fiecare activitate se precizeaza durata de executie, intr-o anumita unitate de masura. Durata unei activitati este o constanta.
Modelele de analiza a drumului critic se bazeaza pe reprezentarea proiectului printr-un graf, elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a construi graful corespunzator.
In tabelul 2 este prezentat un proiect, activitatile fiind notate prin litere mari A, B, C, .. Activitatile A si B sunt activitatile de inceput ale proiectului. Activitatea A este direct precedenta activitatii C. De asemenea, activitatea C este direct precedenta activitatilor E si F.
Tabelul 2
|
Nr. crt. |
Activitatile proiectului |
Activitatile direct precedente (conditionari) |
Durate |
|
A | |||
|
B | |||
|
C |
A | ||
|
D |
B | ||
|
|
E |
B | |
|
F |
C,D,E | ||
|
G |
E |
Metoda CPM este un procedeu de analiza a drumului critic in care singurul parametru analizat este timpul si in reprezentarea graficului retea se tine seama de urmatoarele conventii:
fiecarei activitati i se asociaza un segment orientat numit arc, definit prin capetele sale, astfel fiecare activitate identificandu-se printr-un arc;
fiecarui arc i se asociaza o valoare egala cu durata activitatii pe care o reprezinta;
conditionarea a doua activitati se reprezinta prin succesiunea a doua arce adiacente.
Nodurile grafului vor reprezenta momentele caracteristice ale proiectului, reprezentand stadii de realizare a activitatilor (adica terminarea uneia sau mai multor activitati si/sau inceperea uneia sau mai multor activitati).
Procedeul CPM se bazeaza pe existenta unei corespondente bipartide intre elementele unui proiect (activitati, evenimente) si elementele unui graf (arce si noduri).
Pentru reprezentarea corecta a proiectului (respectarea interdependentelor, claritatea desenului etc.), cat si pentru o standardizare a reprezentarii (pentru a putea fi inteles si de altcineva decat cel care l-a desenat) in desenarea grafului se respecta urmatoarele reguli:
fiecare activitate se reprezinta printr-un arc a carui orientare indica, pentru activitate, desfasurarea ei in timp;
un arc este limitat prin doua noduri (reprezentate prin cerculete) care simbolizeaza momentele de inceput si de sfarsit ale executarii activitatii corespunzatoare;
lungimea fiecarui arc, in general, nu este proportionala cu lungimea activitatii;
activitatile
vor fi reprezentate prin arce de forma:
sau sau sau
sau sau sau
esentiala fiind portiunea orizontala, pe care se vor trece informatiile despre activitate, portiunile oblice fiind la 45
Lungimea si inclinarea arcului au in vedere numai considerente grafice, pentru urmarirea usoara a intregului graf.
deoarece respectarea tuturor regulilor nu se poate face doar cu arce care corespund doar activitatilor proiectului, vor exista si arce care nu corespund nici unei activitati, care vor fi reprezentate punctat si care, pentru unitatea prezentarii, vor fi numite activitati fictive, ele neconsumand resurse si avand durata 0.
pentru reprezentarea unor dependente de tipul 'terminare - inceput' in care tAB > 0, vom introduce niste arce reprezentate prin linii duble, care corespund intervalului tAB, avand semnificatia unor asteptari (in acest interval se 'consuma' doar timp, nu si resurse) si care vor fi numite activitati de asteptare.
Daca se presupune ca o activitate A este precedenta activitatii B, in functie de tipul de interdependenta, in graficul retea arcele corespunzatoare activitatilor A si B vor avea urmatoarea reprezentare (figura3):
sau (pentru tAB = 0)
in graf nu sunt admise circuite (existenta unuia ar insemna ca orice activitate a acestuia ar fi precedenta ei insusi). Deoarece, pentru un proiect foarte mare graful va avea foarte multe arce, se poate intampla sa cream un circuit fara sa ne dam seama. Pentru a evita acest lucru, vom introduce o regula mai usor de respectat, care o implica pe cea dinainte:
nodurile vor fi numerotate, numerotarea facandu-se in asa fel incat, pentru fiecare activitate, numarul nodului de inceput sa fie mai mic decat numarul nodului de final al activitatii.
graful are un singur nod initial (semnificand evenimentul 'inceperea proiectului') si un singur nod final (semnificand evenimentul 'sfarsitul proiectului');
orice activitate trebuie sa aiba cel putin o activitate precedenta si cel putin una care ii succede, exceptand bineinteles activitatile care incep din nodul initial al proiectului si pe cele care se termina in nodul final al proiectului;
desi exista activitati care se executa in paralel, care pot incepe in acelasi moment si se pot termina in acelasi moment, este interzis ca cele doua arce corespunzatoare sa aiba ambele extremitati comune, altfel desenul care rezulta nu mai e graf. In desenul de mai jos se arata care este reprezentarea corecta, F fiind o activitate fictiva:
nu trebuie introduse dependente nereale (neprevazute in tabelul de conditionari). Astfel, daca in tabelul de conditionari vom avea situatia:
Tabelul 3
|
Activitate |
Activitate direct precedenta (conditionari) |
|
A | |
|
B | |
|
C |
A,B |
|
D |
A |
atunci reprezentarea:
este
incorecta, deoarece introduce conditionarea, inexistenta in
tabel, a activitatii D de activitatea B. Reprezentarea corecta
este:
sa se foloseasca, pe cat posibil, numarul minim de activitati fictive, pentru a nu complica excesiv desenul. De exemplu, acelasi efect ca in figura 6 putea fi obtinut si prin reprezentarea:
dar am fi folosit o activitate fictiva in plus, inutila.
Daca doua sau mai multe activitati au aceeasi activitate direct precedenta, de exemplu A precede B si A precede C, reprezentarea in graful-retea va avea forma din figura 8 (a). Arcele B si C simbolizeaza doua activitati care nu pot incepe decat dupa ce s-a terminat activitatea A. Activitatile B si C pot fi executate simultan. De asemenea executia unei activitati poate depinde de terminarea mai multor activitati direct precedente, de exemplu A precede C si B precede C ca in figura 8(b). In aceasta situatie, activitatea C nu poate incepe, logic, decat dupa ce s-au terminat activitatile A si B.
Proiectul dat prin tabelul 2, poate fi modelat, in reprezentarea activitatilor pe arce, prin graful-retea din figura 9, numerotat secvential.
Numerotarea nodurilor permite sa identificam fiecare activitate, prin perechea de noduri (de inceput si sfarsit). De exemplu, activitatea D se identifica prin perechea (3,5), activitatea E prin (3,4) etc.
Analiza proiectului
Analiza proiectului consta in determinarea duratei minime a proiectului, determinarea intervalelor de timp in care poate avea loc fiecare din evenimentele reprezentate prin noduri si determinarea intervalelor de timp in care pot fi plasate activitatile, astfel incat sa se respecte toate conditionarile si sa obtinem timpul minim de executie al proiectului.
Cele mai importante valori ce trebuie calculate dupa ce reteaua a fost trasata sunt:
? cel mai devreme moment de incepere a unui eveniment - este cel mai apropiat (timp) moment la care un nod poate fi atins;
? cel mai tarziu moment de realizare a unui eveniment - este cel mai departat (timp) moment la care un nod trebuie atins pentru ca proiectul sa se finalizeze la data stabilita.
Cel mai devreme si cel mai tarziu
moment sunt reprezentate, de obicei, in compartimente corespunzatoare fiecarui nod astfel:
i
|
tt |
Termenul cel mai devreme de realizare a evenimentului se face prin parcurgerea normala a retelei, incepe de la nodul (unic) de start si termina cu nodul (unic) de final. Timpul care este considerat 'cel mai devreme moment de realizare a nodului de inceput' al proiectului se poate stabili arbitrar (de obicei este considerat zero). Momentul de realizare a unui eveniment reprezinta un punct in timp si nu o perioada de timp. Asadar, daca timpul este exprimat in saptamani trebuie sa existe o conventie potrivit careia numarul de saptamani ce apare intr-un nod eveniment reprezinta fie inceputul, fie sfarsitul saptamanii respective. Daca acest lucru nu este stabilit cu precizie, fiecare membru al echipei poate interpreta diferit.
Dupa ce se stabileste momentul de realizare pentru primul nod, se selecteaza oricare din nodurile imediat urmatoare si se calculeaza cel mai devreme moment de realizare a evenimentului fiecaruia din ele. Nu conteaza ordinea in care sunt alese nodurile succesoare. Deoarece reteaua nu contine bucle, se poate stabili intotdeauna care este nodul 'urmator', pentru care sa se calculeze cel mai devreme moment.
Cel mai devreme moment de producere a evenimentului corespunzator nodului final al retelei reprezinta cel mai devreme moment posibil de realizare a proiectului.
De regula, se stabileste un termen limita de finalizare a unui proiect. In acest caz trebuie sa calculam si momentul cel mai departat in timp al producerii fiecarui eveniment, astfel proiectul sa poata fi incheiat la data stabilita.
De multe ori termenul final al proiectului este impus de factori externi, dar uneori este stabilit ca fiind cel mai devreme moment de finalizare a proiectului.
Prin intermediul parcursului invers, se calculeaza, pentru fiecare nod, cel mai tarziu moment de producere a evenimentului corespunzator, astfel incat proiectul sa fie incheiat la data stabilita. Calculele incep cu cel mai tarziu moment de finalizare a proiectului sau cu data de incheiere impusa din exterior si continua, prin parcurgerea in sens invers a retelei, pana la nodul de start al proiectului. Metoda este exact reversul parcursului normal. Se incepe de la nodul final si se completeaza data finala a proiectului. Apoi, prin parcurgere in sens invers, se calculeaza, pentru fiecare nod pentru care se cunosc momentele de realizare a tuturor nodurilor succesoare, cel mai tarziu moment de producere a evenimentului corespunzator. Printr-o parcurgere metodica in sens invers, in final, la toate nodurile se completeaza momentele de realizare.
In figura 11 a fost desenat graful asociat proiectului.
Termenele calculate pentru evenimente sunt utile in primul rand pentru calculul termenelor pentru activitati, dar ele servesc si pentru evaluarea stadiului de realizare al proiectului, verificand daca termenele de realizare pentru fiecare eveniment se afla in intervalul de fluctuatie.
Printre avantajele metodei CPM (si in general ale analizei drumului critic) evidentiem:
determinarea cu anticipatie a duratei de executie a proiectelor complexe;
pe timpul desfasurarii proiectului permite un control permanent al executiei acestuia;
explicitarea legaturilor logice si tehnologice dintre activitati;
evidentierea activitatilor critice;
evidentierea activitatilor necritice, care dispun de rezerve de timp;
permite efectuarea de actualizari periodice fara a reface graful;
ofera posibilitatea de a efectua calcule de optimizare a duratei unui proiect, dupa criteriul costului;
reprezinta o metoda operativa si rationala care permite programarea in timp a activitatilor tinand seama de resurse.
Dezavantajele acestei metode sunt in principal:
greutatea desenarii grafului, fiind foarte greu de reprezentat exact toate conditionarile din proiect, in conditiile in care acestea sunt foarte complicate iar desenul trebuie sa fie destul de simplu si clar incat sa fie inteligibil si deci util;
chiar daca se respecta toate regulile de construire a grafului, raman inca destule variante de desenare astfel incat doua reprezentari ale aceluiasi proiect facute de doi indivizi pot sa nu semene aproape deloc.
din cele de mai sus se vede ca reprezentarea este greoaie chiar daca toate conditionarile ar fi de tipul 'terminare - inceput' cu precedenta directa, incercarea de a forma graful in conditiile existentei si a celorlalte tipuri de interdependente ducand foarte repede la un desen extrem de incarcat si greu de folosit.
FISA CONSPECT FC 7
Metoda 'Just in Time'
Aceasta metoda este considerata de specialisti ca o conditie importanta pentru obtinerea unei organizari superioare a productiei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea costurilor de productie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese si subansambluri.
Ea a aparut ca o replica la metodele clasice de organizare, care au la baza existenta stocurilor tampon, constituite in vederea contracararii diferitelor evenimente cu caracter negativ care pot sa apara in derularea productiei (opriri accidentale ale utilajelor, absenta personalului, desincronizari intre ateliere, defecte de calitate etc.)
La baza metodei J.I.T. sta principiul reducerii la minimum sau eliminarea stocurilor de materii prime, materiale, piese, subansamble si productie neterminata si implicit reducerea globala a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul productiei. Minimizarea tuturor categoriilor de stocuri se face concomitent cu cresterea calitatii produselor.
Conform acestei metode trebuie sa se produca numai ce se vinde si exact la timp.
Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a sase actiuni fundamentale:
amplasarea rationala a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile aferente operatiilor care nu creeaza valoarea ( in principal operatiile de transport);
reducerea timpilor de pregatire-incheiere in scopul realizarii unui timp optim de schimbare a seriei;
realizarea unei fiabilitati maxime a masinilor in scopul reducerii costurilor aferente stationarii determinate de caderile accidentale ale acestora;
realizarea unei productii de calitate superioara; realizarea activitatii de control al calitatii dupa principiul "control total in conditiile controlului selectiv"
realizarea unei relatii de parteneriat cu furnizorii;
educarea si formarea fortei de munca utilizand cele mai eficiente metode.
Metoda J.I.T. se bazeaza pe principiul numit "productia cu fluxuri trase" conform caruia toate comenzile de fabricatie trebuie transmise ultimului loc de munca al procesului tehnologic (de regula montajul general), acesta transmitand necesarul de piese si subansambluri locului de munca precedent si asa mai departe.
Prin acest mod de lucru, metoda J.I.T. se deosebeste de sistemele clasice de productie, care se bazeaza pe principiul "productia de fluxuri impinse" conform caruia piesele realizate la primele locuri de munca sunt impinse inainte, fara sa intereseze daca ele vor intra imediat in fabricatie sau se vor stoca in magazii intermediare.
Metoda J.I.T. ofera multiple avantaje, care pot fi grupate astfel:
reducerea costurilor prin reducerea stocurilor, reducerea rebuturilor, reducerea timpului de munca si reducerea modificarilor fata de proiectul initial;
cresterea veniturilor prin imbunatatirea calitatii produselor si cresterea volumului vanzarilor.
reducerea investitiilor, atat prin reducerea spatiilor de depozitat cat si prin minimalizarea stocurilor;
imbunatatirea activitatii de personal; forta de munca este foarte bine pregatita, motivata material, atasata firmei si responsabila fata de rezultatele muncii; toate aceste trasaturi determina cresterea productivitatii muncii.
FISA CONSPECT FC 8
TENDINTELE ACTUALE SI DE PERSPECTIVǍ IN
ORGANIZAREA PRODUCTIEI
In cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de
fabricatie isi schimba modul de a raspunde unor sarcini
diverse de fabricatie, in conditiile de eficienta si
competitivitate.
Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta un raspuns dat unor cerinte specifice dar nu constituie o solutie universala aplicabila in orice conditii.
Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100 ani si constituie un mod de raspuns la modificarile aparute in mediul economic in care activeaza.
Un sistem flexibil de fabricatie este un sistem de productie capabil sa se adapteze la sarcini de productie diferite atat sub raportul formei si dimensiunilor, cat si al procesului tehnologic care trebuie realizat.
Se considera ca un sistem flexibil de fabricatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
Integrabilitate;
Adecvare;
Adaptabilitate;
Dinamism structural.
In practica nu poate fi vorba de caracteristici absolute si doar de anumite grade de integrabilitate sau dinamism structural, deoarece nu pot fi atinse simultan toate aceste caracteristici.
Practica a evidentiat trei stadii ale sistemelor flexibile de fabricatie care difera prin complexitate si arie de cuprindere astfel:
a) Unitatea flexibila de prelucrare. Aceasta reprezinta de regula o masina complexa, echipata cu o magazie multifunctionala, un manipulator automat care poate functiona in regim automat.
b) Celula flexibila de fabricatie. Aceasta este constituita din doua sau mai multe unitati flexibile de prelucrare dotate cu masini controlate direct prin calculator.
c) Sistemul flexibil de fabricatie. Cuprinde mai multe celule de fabricatie conectate prin sisteme automate de transport, iar intreg sistemul se afla sub controlul direct al unui calculator care dirijeaza si sistemului de depozitare, echipamentele de masurare automata si testare si o coordonare totala a subsistemelor economice prin intermediul calculatorului electronic.
Fata de sistemele rigide de fabricatie, cele flexibile
prezinta urmatoarele avantaje:
capacitate mare de adaptare la modificarile survenite prin schimbarea pieselor de prelucrat, avand loc modificarea programelor de calculator si nu schimbarea utilajelor;
posibilitatea de a prelucra semifabricate in ordine aleatoare;
autonomie functionala pentru trei schimburi fara interventia directa a operatorului uman;
utilizarea intensiva a masinilor cu comanda numerica, a robotilor si a sistemelor automate de transport si control;
posibilitatea de evolutie si perfectabilitate treptata in functie de necesitatile de productie.
Dezvoltarea sistemelor flexibile de fabricatie precum si introducerea robotizarii constituie directii noi de organizare, inducand efecte importante asupra tuturor subsistemelor de productie.
In introducerea noilor tehnologii robotizate cea mai mare importanta o au activitatile de pregatire organizatorica. S-a constatat ca in multe cazuri fondul de timp al tehnologiilor robotizate este folosit in proportie de numai 50-55%. Aceasta situatie nu se datoreaza unor erori tehnologice privind constructia sau modul de operare al calculatorului, ci unei incorecte organizari si conduceri ale unitatilor de productie. Aceasta inseamna ca pericolul modificarilor tehnologice nu consta in efectul acestora asupra omului, ci mai curand in imposibilitatea acestora de a le recunoaste si deci de a-i sesiza si influenta efectele.
Introducerea robotizarii modifica situatia financiara a unitatii industriale marindu-i volumul de mijloace fixe, imbunatatind conditiile de productie, ceea ce va duce la cresterea fiabilitatii sistemelor operative, de executie si de conducere.
FISA CONSPECT FC 9
PLANIFICAREA ACTIVITATILOR SPECIFICE LOCULUI DE MUNCǍ
Pentru programarea activitatilor specifice locului de munca, este necesara cunoasterea urmatoarelor elemente:
desenul de executie;
volumul productiei;
semifabricatul folosit
utilajul de care se dispune;
calificarea personalului muncitor;
Desenul de executie trebuie sa cuprinda toate datele si indicatiile necesare executarii corecte a piesei.
Volumul productiei reprezinta cantitatea de piese ce trebuie fabricate intr-un interval de timp si este unul dintre factorii principali care determina procesul tehnologic.
Forma si dimensiunile semifabricatului determina tehnologia de executie.
In cadrul analizarii unei tehnologii, trebuie sa se tina seama de posibilitatile reale de lucru ale utilajului existent.
Calificarea personalului muncitor trebuie cunoscuta si utilizata rational.
Categoria de incadrare a lucrarii se va stabili in concordanta stricta cu complexitatea lucrarilor ce trebuie efectuate de fiecare muncitor la locul de munca. Fiecare operatie va fi repartizata muncitorului care are calificarea corespunzatoare lucrarii respective.
Lansarea in fabricatie
Lansarea in fabricatie reprezinta acea etapa in care se elaboreaza si se transmite subunitatilor de productie documentatia referitoare la materiile prime, materiale tehnologice, cheltuielile de munca vie pe operatii, pe comenzi etc., care vor sta la baza realizarii programelor de productie.
Lansarea in fabricatie se coreleaza cu activitatea de programare propriu-zisa pe care o succeda.
In cadrul acestei etape se intocmesc o serie de documente care contin informatii concrete si riguroase in legatura cu normele de timp, cu normele de managementul intreprinderii si consumul de materii prime. Principalele documente care se intocmesc in cadrul lansarii in fabricatie sunt urmatoarele:
a) bonuri de materiale;
b) bonuri de lucru pe operatie sau piese;
c) borderoul de manopera;
d) borderoul de materiale;
e) fisa de insotire a piesei sau a produsului;
f) graficul de avansare a produsului.
a) Bonurile de materiale permit procurarea materiilor prime si materialelor necesare si reprezinta documente justificative de iesire a materialelor. Ele sunt utilizate pentru a se tine contabilitatea materialelor si permit repartizarea costurilor materiale pe diverse activitati, produse etc. in cadrul contabilitatii analitice.
b) Bonurile de lucru sunt stabilite pentru muncitor si indica:
- operatiile necesare;
- timpul afectat operatiilor;
- utilajul pe care se lucreaza;
- muncitorul care executa operatia.
Acesta permite stabilirea salariului personal, repartizarea costurilor cu salariile pe diverse produse si controlul timpului de lucru.
c) Fisa de insotire insoteste produsul in cursul fabricatiei, de la prima pana la ultima operatie. Ea arata posturile de lucru succesive si indica diversele operatii ce se efectueaza asupra produsului.
d) Graficul de avansare a produsului - in acest grafic se prezinta timpul si posturile de lucru. Din grafic reies termenele, timpii prevazuti si posturile de lucru corespunzatoare.
Graficul este utilizat pentru:
- stabilirea programului general de fabricatie tinand cont de disponibilul de mijloace de productie;
- stabilirea planului de incarcare a fiecarui post de lucru si a fiecarui atelier;
- controlul inaintarii produsului;
- stabilirea unor masuri corective daca apar intarzieri.
V. GLOSAR
DE TERMENI
Urmatoarea lista de termeni va va fi folositoare la absolvirea unitatii de competenta.
Daca gasiti si alti termeni care nu sunt inclusi, adaugati-i la sfarsitul acestei liste.
proces de productie = totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi, indreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente, in scopul transformarii lor in produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.
procesul tehnologic = ansamblul operatiilor tehnologice prin care se realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia.
procesele de munca = procese prin care factorul uman actioneaza asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munca (produse, lucrari, servicii).
procesele de munca de baza = procesele care au ca scop transformarea diferitelor materii prime si materiale in produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii;
procesele auxiliare = procesele care, prin realizarea lor, asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza;
procesele de munca de servire = procesele care au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitatii auxiliare, dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare atat a activitatii de baza, cat si a celor auxiliare.
productia de masa = productia in care, la fiecare loc de munca, se executa in mod continuu acelasi produs, pe o perioada lunga de timp.
productia de serie = productia la care fabricarea produselor de un anumit tip se face intr-un numar relativ mare de exemplare, executarea acestora se repeta dupa intervale de timp determinate, iar sortimentul fabricatiei din intreprindere este mai restrans.
productia individuala sau unicat = productia la care fabricarea produselor de un anumit tip se face intr-un singur exemplar sau in cateva exemplare, executarea acestora fie ca nu se repeta sau se repeta la intervale de timp necunoscute, iar sortimentul fabricatiei este foarte variat.
Metoda PERT = metoda de organizare a productiei, la care operatiile succesive trebuie realizate prin respectarea restrictiilor de prioritate si de termene.
Metoda Just in Time = metoda de organizare a productiei conform careia trebuie sa se produca numai ce se vinde si exact la timp.
Metoda Drumului Critic-CPM = metoda de organizare a productiei, care lucreaza cu timpi bine determinati, asociati fiecarei activitati si permite, totodata, atat estimarea costurilor, cat si a timpului de executie a proiectului.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3937
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
