METODA DRAMATIZARII (INVATAREA PRIN DRAMATIZARE)

METODA DRAMATIZARII (INVATAREA PRIN DRAMATIZARE)

Ca tip specific de simulare, dramatizarea se bazeaza, in esenta, pe utilizarea adecvata a mijloacelor si procedeelor artei dramatice. Utilizarea ei a primit acceptii si forme diferite:

a) intr-o prima forma ea poate sa devina o alta varianta a jocului de roluri constand in dramatizarea unui fapt istoric, a unei lectii de istorie, a unui eveniment actual, a unui fragment literar etc. in care adevarata rezolvare a cazurilor nu este de la inceput dezvaluita; a unei fabule, a unei povestiri al carui sfarsit urmeaza sa fie nascocit de elevi, a unei povestiri cu sfarsit problema etc. In cursul jocului dramatic elevii sunt pusi, deci, sa reprezinte personaje si sa interpreteze rolurile prefigurate de acestea. O frumoasa incercare de acest gen a fost dramatizarea, de exemplu, a unei sedinte a Divanului ad-hoc desfasurata la Iasi in 1857, realizata de elevii Scolii Generale nr. 150 din Bucuresti, in anul scolar 1977-1978.

Prezentarea faptelor intr-un cadru dramatic adauga predarii o forta de sugestie extrem de convingatoare; elevii traiesc mai viu, cu mai multa intensitate, patrund mai adanc si retin mai bine ceea ce institutorul intentioneaza sa-i invete. Stari conflictuale, situatii-problema, aspiratii, teorii etc. sunt tratate acum de elevi ca si cum ar fi ale lor proprii.

b) exersarea elevilor in dramatizarea unor fragmente de opere literare, sau chiar din opere intregi, poate lua forma procesului literar, cu mari posibilitati de sensibilizare a elevilor la o receptare creatoare a literaturii. "Procesul literar este, in fond, o dezbatere problematizata a universului unei opere literare, in care elevii se antreneaza ca inculpati, acuzatori sau aparatori ai destinelor personajelor operei respective". Aceasta modalitate poate capata fie forma mai putin pretentioasa a unei discutii contradictorii, fara scenariu precis care au menirea sa sustina sau sa combata felul in care sunt rezolvate in opera problemele, personajele, conflictele etc (integrata uneori chiar in lectie), fie spectacol, cu aspect de proces judiciar (ceea ce presupune elaborarea unui scenariu adecvat) realizat in cadrul cercului dramatic.

c) expunerea cu oponent reprezinta si ea o varianta a dramatizarii metodei expunerii.

d) in sens mai larg, metoda dramatizarii inseamna a pune elevii in fata "dramei stiintei", a spectacolului cautarii, a experimentarii mai multor variante, a riscurilor si surprizelor, a descoperirii adevarului prin prezentarea stiintei ca proces. Cu toate ca interpretarea rolului principal este lasata aici pe seama institutorului, dramatizarea se apropie de particularitatile invatarii prin descoperire, asigurand o percepere creatoare a materiei.

e) in educatie, drama improvizata poate fi practicata ca metoda de solutionare a starilor (problemelor) conflictuale, cu functie pedagogica-terapeutica.