MODELUL TIPOLOGIC AL INEGALITATII SANSELOR

MODELUL TIPOLOGIC AL INEGALITATII SANSELOR

O imagine completa si in profunzime asupra relatiei dintre sistemul de invatamant si modalitatea sociala, o ofera lucrarea lui R.Boudon L'inegalte des chences (1973). Lucrarea incearca sa demonstreze rolul sistemului scolar in procesul de mobilitate intergenerationala cu intentia de explicare a reprezentarii empirice potrivit caruia, desi sistemul scolar a cunoscut o dezvoltare considerabila la toate nivelurile sale (si concomitent o reducere a inegalitatilor scolare intre indivizii diverselor categorii sociale) nu s-a constatat o crestere proportionala a volumului mobilitatii sociale. Este pusa sub semnul intrebarii capacitatea de mobilitate mai accentuata a societatii, sub aspectul miscarii indivizilor de la o pozitie sociala la alta. Principala vinovata de nasterea acestui paradox este maniera de abordare silogistica a mobilitatii sociale, care nu face decat sa sesizeze separat (si sa opuna) doua aspecte complementare ale aceluiasi fenomene:

a) existenta unei puternice inegalitati de sanse in fata invatamantului a unei influente mari a nivelului de instructie asupra statutului social si a unei inegalitati a sanselor sociale (deci o mobilitate sociala);

b) o inegalitate a sanselor pentru fiecare individ de a obtine un status (egal superior sau inferior tatalui) oricare ar fi nivelul de institutie ca si cum inegalitatea sanselor de mobilitate in fata invatamantului naste o egalitate atasata la diferite nivele scolare.

R.Boudon arata, cu ajutorul unei proceduri de simulare, ca acest fenomen de coexistenta a doua procese in aparenta contradictorii (dezvoltarea sistemului scolar si stagnarea mobilitatii) este posibil.

In partea a II-a a cartii sale Boudon isi indreapta eforturile spre constructia unui model de explicare a eforturilor spre constructia unui model de explicare prin care indivizii ating anumit nivel scolar, abordand astfel problema inegalitatii sanselor in fata invatamantului. Noutatea introdusa in modelul complex comparativ cu cel simplu, consta in ideea de personalitate a sistemului scolar. Boudon iti propune prin construirea modelului complex sa furnizeze o teorie apta de extrapolari si predictii care sa permita subsemnarea tuturor informatiilor disponibile referitoare la mecanismele generatoare de inegalitate a sanselor scolare si evolutia acestei inegalitati se face apel la urmatoarele norme fundamentale:

A_F1 - distributia indivizilor in raport cu variabilele spatiului de decizie (variaza in functie de pozitia sociala a familie (originea sociala);

A_F2 - sistemul scolar poate fi descris ca o suita de puncte de bifurcatie;

A_F3 - fiecarui de bifurcatie ii sunt proprii campuri de decizie caracteristice fiecarei pozitii sociale;

A_F4 - de la o perioada "t" la alta ulterior "t+k", in fiecare punct de bifurcatie, probabilitatea fiecarui individ de a lua calea dorita creste ( o crestere a ratei scolarizarii in timp).

R. Boudon considera ca se observa o reducere a inegalitatii scolare, reducere  explicabila prin interventia unor variabile exogene (atenuarea inegalitatilor economice, sau endogene - cresterea cererii de educatie din partea tuturor categoriilor sociale) dar o reducere din ce in ce mai lenta.

Cat priveste celalalt termen al educatiei care genereaza inegalitatea de sanse - scolarizarea - R.Boudon impartaseste ideea descolarizarii ca solutie pentru diminuarea sensibila a inegalitatilor scolare in sensul unei mai mari adaptabilitati la schimbarea sistemului de invatamant a unei legaturi cu societatea globala.

Sociologic sansa sociala este un concept foarte complex, cu resorturi adanci si multiple ce antreneaza elementele intregului sistem social, un loc aparte ocupandu-l dinamica suprastructurii.

Rezolvarea practica a egalizarii sanselor tine de o deosebire mai accentuata asupra structurilor in special al sistemului de invatamant - dar nu se rezuma la atat.