Noi semnificatii sociale ale raporturilor familie - scoala

Noi semnificatii sociale ale raporturilor familie - scoala

Redefinirea raporturilor familiei cu scoala este corelata cu modificarile aduse de "societatea capitalista de consum". Pe de o parte sunt cautate formele de capital cele mai profitabile, iar scoala este producatoare a unui astfel de capital - pregatirea personala. Pe de alta parte, consumatorul actual nu mai este un "captiv", el are drepturi in raport cu natura si calitatea bunurilor si serviciilor consumate si le revendica; ideologia actualei societati de consum este o ideologie a participarii; scoala este privita de catre multi parinti ca un serviciu public in raport cu care familia se situeaza pe o pozitie de consumator. Acesti consumatori de scoala au dreptul sa aleaga intre mai multe alternative, sa renunte la un serviciu care nu ii satisface in favoarea altuia. Traim intr-o lume a consumatorismului educativ, asa cum o dovedeste, intre altele, amploarea pe care a dobandit-o invatamantul privat si, in general, investitia in scolarizarea copiilor.

In tarile dezvoltate (S.U.A. mai ales) raportul scoala - familie este un raport intre cetatean si reprezentantii unui serviciu public.

Pe de alta parte, din perspectiva institutiei scolare si a reprezentantilor sai, cadre didactice sau administratori, legatura cu familiile elevilor apare tot mai mult, la nivelul cunoasterii comune, al cunoasterii stiintifice si a discursului politico-administrativ, ca o necesitate. O serie de studii atrag atentia asupra importantei contactelor familie - scoala pentru reusita scolara a copiilor (Montandon, 1987). Corelatia dintre reusita si participarea parintilor la actiunile organizate pentru ei pare semnificativa mai ales in cazul copiilor apartinand claselor defavorizate si minoritatilor etnice (Clark, 1983). Totusi, asocierea celor doua variabile nu poate fi interpretata ca relatie de cauzalitate: o astfel de interpretare apare ca rezultat fie al unei extensii ilegitime a opiniilor comune ale cadrelor didactice, fie al efortului de legitimare a clasamentelor scolare si de mascare a faptului ca esecul copilului reprezinta un esec al scolii.

Nu sunt putini copiii care reusesc in cariera scolara fara ca parintii lor sa fie explicit preocupati de relatia cu scoala sau cu cadrele didactice.