Obiectul educatiei

OBIECTUL EDUCATIEI

Obiectul educatiei reprezinta o persoana sau un grup de persoane care îndeplinesc rolul de 'educat' în diferite ipostaze si situatii pedagogice si sociale (copil, prescolar, elev, student, adult aflat la un curs de perfectionare etc).

Statutul de 'obiect al educatiei' evidentiaza pozitia ontologica momentana a elevului, studentului etc. de receptor al 'mesajului educational' emis de profesor (în calitate de 'subiect al educatiei'). Aceasta presupune însa valorificarea pozitiei sale gnoseologice de 'subiect epistemic' care participa, în mod activ, la procesul dobândirii unor cunostinte si capacitati proiectate conform programelor scolare/universitare.

Calitatile 'obiectului educatiei' sunt relevate, în mod gradat, pe trei circuite ierarhice, dezvoltate la nivel primar-secundar-tertiar (vezi Actiunea educationala).

a)  Circuitul primar probeaza capacitatea celui educat (elev, student etc.) de receptare a mesajului pedagogic transmis de 'subiectul educatiei' (profesor, parinte etc.) prin intermediul unui 'repertoriu comun', realizat între emitator si receptor la nivel intelectual si nonintelectual (afectiv-motivational-caracterial). Aceasta capacitate defineste subiectivitatea obiectului care confirma, pe de o parte resursele de dezvoltare pedagogica/de educabilitate ale celui educat iar pe de alta parte, transformarea efectiva a proiectului pedagogic în act pedagogic real.

b)  Circuitul secundar probeaza capacitatea celui educat de a reactiona la solicitarile subiectului educatiei printr-un comportament de raspuns dirijat, evaluat de subiectul educatiei din perspectiva unei relatii de conexiune inversa externa, care vizeaza perfectionarea proiectului pedagogic, a mesajului pedagogic, a repertoriului comun.

c)  Circuitul tertiar probeaza capacitatea celui educat de a realiza un comportament de raspuns autodirijat prin elaborarea unei relatii de conexiune inversa interna, valorificabila în termeni de autoevaluare.

Evolutia 'obiectului educatiei' depinde de calitatea circuitelor, principal-secun-dar-tertiar, acumulate în timp prin valorificarea optima a tuturor dimensiunilor si a formelor educatiei din perspectiva educatiei permanente.

Nivelul maxim care poate fi atins presupune perfectionarea capacitatii sale de autoevaluare obiectiva a propriilor comportamente: de raspuns dirijat - de raspuns autodirijat. Eficientizarea acesteia în diferite contexte pedagogice, didactice si extradidac-tice va stimula aparitia unei noi capacitati care confera celui educat posibilitatea de preluare efectiva a tuturor sarcinilor care revin, de regula, subiectului educatiei prin elaborarea proiectului si a mesajulu pedagogic.

Acest nivel maxim, superior, evidentiaza capacitatea obiectului educatiei de a elabora un autoproiect pedagogic relevant în plan individual si social. Este momentul în care obiectul educatiei devine subiect al educatiei, integrat efectiv la nivelul unei activitati de autoeducatie. - vezi Actiunea educationala, Educabilitatea.