OPTIMIZAREA MODALITATILOR DE EVALUARE IN ACTIVITATILE DE EDUCATIE ESTETICA

OPTIMIZAREA MODALITATILOR DE EVALUARE IN ACTIVITATILE DE EDUCATIE ESTETICA

MOTO "Copilul care este laudat

invata la randu-i sa aprecieze" Dorothy Law Nolte

Frumosul din natura, manifestat in culori si forme sonore, are o influenta binefacatoare asupra omului framantat de zbuciumul cotidian. Prin educatie, omul invata sa-l observe si sa se apropie cu emotie de spectacolul sublim al vietii. Avand in vedere promovarea valorilor artistice la varsta prescolara, educatia estetica se infaptuieste prin literatura - arta cuvantului, prin muzica - arta sunetului, prin pictura - arta formei si a culorii, prin coregrafie - arta trupului in miscare etc.

Manifestarile precoce de a mazgali, de a contura, de a modela sunt cat se poate de firesti la fiecare copil. Rezultatele acestor impulsuri spontane ale copiilor pot fi considerate forme plastice abia la sfarsitul unui sir de incercari cristalizate treptat in gradinita in jocul "de-a creatia ", asemanator procesului de elaborare a artistului de profesie. Aceste incercari - tatonari libere, spontane incita fantezia, deblocheaza fortele creatoare potentiale, pun in miscare spontaneitatea artistica. La 5-7 ani copiii pot sa gandeasca si sa se exprime plastic prin linii si culori, imbogatindu-si posibilitatile de comunicare. Ei identifica culorile, stiu cum sa le combine, obtinand altele noi, pot organiza spatiul plastic, isi pot exprima emotiile la vederea unei lucrari artistico-plastice. Desenul, ca limbaj grafic al copilului, este un mijloc de luare in stapanire a lumii exterioare la care el trebuie sa se adapteze si, nu in ultimul rand, un mijloc de armonizare a acestuia cu lumea sa proprie, interioara.

Se spune ca desenul copilului este un "ecran" al eului sau interior. CUM si CAT poate fi descifrata lumea subiectiva a copilului mic prin desen? CE mesaje ascunse, neconstientizate sunt exprimate in produsele artistico-plastice ale copilului? Raspunsul acestor intrebari este dat de valoarea simbolica a desenelor ca "activatori" de informatie psihologica pentru educatoare care poate face din activitatile plastice adevarate surse de cunoastere si evaluare a personalitatii copiilor. Desenul devine, astfel, un instrument de diagnoza, dar si prognoza a atitudinilor creatoare ale copiilor.

Interventia non-directiva a educatoarei pe parcursul activitatii de educatie plastica, prin diferite metode si mijloace didactice, orienteaza si promoveaza, la nivelul intelegerii lor valorile artistico-plastice, contribuind la formarea gustului estetic, a judecatii estetice, la deosebirea valorilor din multitudinea de non-valori. Pentru a ajunge la aceste performante, educatoarea dezvolta, cu fiecare lectie de educatie artistico-plastica, relatii caracterizate prin incredere reciproca, conlucrare, ceea ce implica asocierea copilului la propria formare, inclusiv in ceea ce priveste evaluarea rezultatelor activitatii realizate. Eliberata de tensiunea specifica altor forme de instruire, indeosebi de cea din scoala, care foloseste masuri de sanctionare, de notare, educatia plastica presupune un efort liber, tonifiant, la care copilul adera cu placere si care duce intotdeauna la rezultate satisfacatoare pentru ambii actori ai educatiei. Pentru aceasta, educatoarea trebuie sa organizeze si sa orienteze toate influentele educationale in jurul copilului; sa tina seama de caracteristicile gandirii lui, asigurand campul notional - afectiv - volitiv in care manifestarea libera a relatiei convergent - divergent sa intareasca echilibrul interior al copilului; sa stimuleze curiozitatea si curajul de a combina linii, puncte, forme, culori, tehnici de lucru, intretinand o atmosfera de activitate libera, de cautari, verificari, intreceri, schimb de idei.

Partener al copilului in toate , educatoarea il incurajeaza prin comentarii stimulatoare si aprobative cum ar fi: "Iata o idee interesanta!"; "De ce crezi acest lucru?"; "Se poate si mai bine!"; "Dovedeste ca poti fi cel mai bun!". Va evita enuntarea unor evaluari prin expresii ca: "solutie corecta"; "lucrare frumoasa" deoarece copiii vor avea impresia ca exista doar un singur "raspuns" bun si ca educatoarea se asteapta ca acestia sa dea exact acel raspuns. Delimitarea starii de reusita de starea de esec nu se realizeaza prin impunerea unor standarde de performanta, ci prin stimularea copilului in a-si atinge propriile performante. Cadrul didactic este mediator si facilitator al drumului pe care copilul il parcurge in cele trei componente ale procesului de invatamant: predare - invatare - evaluare . Evaluarea nu se realizeaza ca actiune independenta de procesul de instruire, ci "se integreaza in profunzime in actul educativ insusi, aducandu-i luciditate si competenta" (Ion T. Radu). In cadrul acestor activitati are loc orientarea actiunilor evaluative catre cunoasterea mai precisa si completa a ceea ce stiu si pot sa faca prescolarii.

Situatiile de invatare, create de educatoare, implica coparticiparea copiilor la evaluarea propriilor rezultate. Dezvoltandu-le capacitati autoevaluative ii responsabilizeaza si ii determina la o mai mare autonomie, conditie pentru gasirea echilibrului in efortul lor de evolutie pe o traiectorie creativa. Diversitatea temelor proiectate si a strategiilor de desfasurare devin in activitatea de educatie plastica o sursa de activizare a copiilor, evaluarea fiind centrata pe efectele ei formative, astfel incat sa reprezinte pentru fiecare copil mijlocul de a lua cunostinta de posibilitatile sale, care sa-l bucure si sa-l stimuleze la alti pasi.

O conditie pentru o astfel de reusita este selectarea si ordonarea in planificarea activitatilor instructiv-educative a obiectivelor operationale - evaluarea rezultatelor copiilor realizandu-se prin raportarea lor la aceste obiective. Demersul evaluativ in invatamantul prescolar se realizeaza in modalitati specifice acestui nivel de educare si instruire, tinandu-se seama de principiul ca fiecare copil este diferit si poate fi comparat numai cu sine insusi deoarece copilul este un unicat, o premiera irepetabila de trasaturi imbinate intr-o sinteza magica. In sprijinul acestor afirmatii se pot enumera cateva actiuni practice utilizate in aceasta faza de verificare - apreciere a rezultatelor.

O strategie care valorizeaza copilul in vederea sprijinirii dezvoltarii sale potrivit ritmului propriu este joc - exercitiul de compozitie, "Fereastra de aur" , dupa modelul imaginat de prof. V. Schiopu. Obiectivul acestei probe individuale de evaluare este evidentierea dezvoltarii imaginatiei copilului prin raportarea la cunostintele acumulate la un moment dat si a deprinderilor de utilizare a instrumentelor si tehnicilor de lucru specifice desenului (picturii). Metodologia aplicarii acestei probe implica punerea la dispozitia copiilor a creioanelor colorate, ceracolor, acuarele, tempera, creta colorata etc. si suport dublu de hartie, cu margini aurite, astfel incat numai partea superioara sa se deschida ca o fereastra in doua canate. Copiii sunt invitati sa deschida fereastra si sa deseneze(picteze) ceea ce ar dori ei sa vada prin aceasta fereastra de aur. In aprecierea lucrarilor, cu ajutorul copiilor sunt evidentiate multitudinea elementelor compozitiei, elementele originale care particularizeaza capacitatea imaginativa a fiecaruia. Aceasta proba poate fi aplicata si ca un exercitiu de autoevaluare, copilul povesteste intr-un limbaj plastic adecvat ceea ce "a vazut, deschizand fereastra".

De asemenea, se poate alege un juriu dintre copiii care au terminat lucrarile printre primii, care va conduce o dezbatere cu privire la lucrarile prezentate in fata grupei. Se pot formula intrebari de genul: "Care lucrare respecta tema propusa?", "Prin ce anume este realizata?", "Care lucrare are mai multe culori reci/calde?", "Ce lucrare este mai originala?", "Care este noutatea care o face mai expresiva?" etc.

O extindere a acestei practici este alegerea unui parlament al copiilor, care va hotari ce lucrari pot fi prezentate in expozitiile deschise cu ocazia unor serbari: "E ziua ta!", "Sarbatoarea iepurasului" etc. Acest "parlament" in miniatura va functiona dupa principiile metodei brainstormingului prin care participantilor (in numar de 10-12 copii) li se da posibilitatea relationarii in desemnarea lucrarilor prin motivarea alegerilor. Conferindu-le dreptul de a alege,deliberarile realizate in acest for, le da curaj, ii responsabilizeaza. Rotirea echipei de parlamentari se realizeaza in asemenea maniera incat majoritatea copiilor din gradinita sa participe ca factori decizionali in organizarea expozitiilor din Galeria de arta a gradinitei. Copiii care isi vor regasi lucrarile expuse, vor percepe evaluarea pozitiv, vor initia discutii libere pe marginea lor cu invitatii. Coparticiparea in procesul evaluativ este menita sa realizeze, intre altele si, nu in ultimul rand, transformarea copilului in "subiect al propriei lui formari"(Ion T. Radu).

O alta modalitate de apreciere este aceea a discutiilor individuale cu copiii dotati, in scopul indrumarii lor spre activitati extracurriculare (cercuri de pictura, concursuri pe teme plastice), sustinerea lor in dezvoltarea aptitudinilor.

O practica de autoevaluare este desemnarea "Pictorului saptamanii".In fata grupului, un copil numit sau care se ofera, isi va prezenta lucrarile din mapa - portofoliu, realizate in diferitele etape ale unei saptamani. Fiecare copil are clisee proprii de prezentare, fiecare copil proiecteaza asupra realitatii o logica a lui, diferita de a adultilor; sesizeaza detalii si elemente lipsite de semnificatie pentru adult. Educatoarea - un bun observator si ascultator, poate culege informatii despre particularitatile evolutive si individuale ale acestuia, iar copilul, devenit vedeta grupului, va capata incredere in fortele proprii, siguranta muncii bine facute.

In gradinita, aprecierea prin simboluri - culori a lucrarilor plastice este o strategie curent utilizata intre partenerii grupului de copii. Suportul de hartie are sus, in coltul stang, desenat un simbol(in functie de proiectul saptamanii abordat : soare, cap de copil, nori, flori etc.). La finalul activitatii, fiecare copil da lucrarea colegului de masa care va desena un soare rosu-portocaliu,vesel - simbol al reusitei in redarea temei plastice, in armonizarea culorilor, etc. sau un soare galben, cu o mimica trista, pentru lucrarea unde subiectul plastic este realizat cu "gauri" in suportul de hartie sau intr-o monocromie monotona.

In planul flexibilizarii relatiei cadrul didactic - copil, actul evaluativ prin atragerea copilului in aprecierea produselor plastice ii da acestuia sentimentul libertatii, al propriei satisfactii, al placerii vii de a crea.

BIBLIOGRAFIE

Ilioaia, M., Metodica predarii desenului, Bucuresti, E.D.P., 1981;

Radu, T. Ion, Evaluarea in procesul didactic, Bucuresti,E.D.P.,2000, p.137,162;

Salade, D.,Ciuca, Educatie prin arta si literatura, Bucuresti, E.D.P., 1993;