ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI - despre dezvoltarea fizica a elevilor

ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI - despre dezvoltarea fizica a elevilor

Perioada de desfasurare a experimentului.

S-a desfasurat pe parcursul a trei ani scolari având doua etape distincte valabile atât pentru grupa martor cât si pentru grupa experimentala:

- 2003 – 2004 (semestrul I – II);

- 2004 – 2005 (semestrul I – II);

- 2005 – 2006 (semestrul I – II);

Elaborarea probelor si normelor de control.

Pentru a cunoaste datele despre dezvoltarea fizica a elevilor din clasele experimentale si martor am trecut la efectuarea unor teste, din sistemul S.U.V.A.E. si probe specifice jocului de handbal, astfel:

a)          alergare de viteza 50 metri;

b)          saritura în lungime de pe loc;

c)           aruncarea mingii de oina de pe loc;

d)          rezistenta – 800 metri – clasele V-VII, 1000 metri – clasa a VIII;

e)          naveta.

Diferentierea probelor de aruncari si motricitate a fost facuta considerând particularitatile de vârsta si pregatire ale elevilor.

Tinând cont de faptul ca elevi din clasa a V-a care reprezentau clasa experimentala nu stapâneau elementele tehnice din handbal, la începutul anului scolar, la sfârsitul semestrului I, dupa parcurgerea unor mijloace specifice tehnici jocului de handbal, am mai efectuat urmatoarele teste:

a)          pase în doi cu mingea de handbal timp de 30 de secunde;

b)          dribling 30 metri în linie dreapta;

c)           aruncarea la poarta – din alergare;

pas adaugat;

pas încrucisat;

din saritura.

Probe de control pentru determinarea progresului în pregatirea specifica de handbal, pentru care nu am consemnat datele, având de a face cu esantioane mici (fara semnificatie statistica) dar prezentând un element de control al progreselor înregistrate de subiectii din lotul experimental, sub raport tehnic.

Grupele experimentale si martor analizate prin prisma masuratorilor initiale si finale.

În catedra mea am avut, în momentul începerii experimentului, doua clase a V-a cu unu numar aproximativ de 60 elevi din care 34 baieti, care au fost testati, masurati. Dupa selectie s-au împartit aproximativ în doua, adica: grupa experimentala care au fost cuprinsi la ora de activitati sportive, si ceilalti care au participat în continuare doar la ora de educatie fizica.

Pe tot parcursul experimentului, grupele au ramas neschimbate, neexistând fluctuatii de elevi de la o grupa la alta.

Mentionez ca în ambele grupe au existat baieti de aceeasi vârsta 11 ani.

Comparând mediile grupelor cu mediile statistice ale nivelului mijlociu de dezvoltare fizica a baietilor si fetelor, din mediu urban, editate de Institutul de igiena din România, se constata ca:

F          talia baietilor din grupa experimentala se apropie de 1 cm de media statistica în timp ce la grupa martor este mai mica cu 3 cm;

F          greutatea medie a baietilor din grupa experimentala (33 kg) este egala cu media statistica pe tara; greutatea medie a celor din grupa martor (31,5 kg) este sub media statistica pe tara cu aproximativ 2 kg;

F          perimetrul toracic la grupa experimentala este aproximativ egal cu media statistica (65,5 cm – 66,4 cm), în schimb la grupa martor aceasta este de 68,1 cm fata de 66,4 cm, deci cu aproximativ 2 cm mai mare.

Explicatia este prin faptul ca aici sunt cuprinsi si elevi care nu fac sport decât atât cât se face la ora de educatie fizica.

Metode si mijloace utilizate.

Asa cum am amintit în capitolele anterioare am utilizat un experiment pe doua grupe pe durata a trei ani de studiu.

Masuratorile antropometrice la indicii de baza T (în cm), Gr. (în kg), P. toracic (în cm) s-au facut anual, dar le-am redat în lucrare numai ca masuratori de pre-test si post-test.

Indicii calitatilor motrice de baza utilizati în masuratori au avut ca sistem de referinta probele si normele de control date pentru viteza 50 metri (în secunde si zecimi), rezistenta la 600-800 metri, în clasa a V-a si a VI-a. Schimbarea distantei fiind ceruta de programa, eu am ramas la masuratorilor din clasa a VI-a (rezistenta), saritura în lungime de pe loc (în metri si centimetri), aruncarea mingii de oina (în metri si centimetri) la care am mai prezentat în anexa si rezultatele de la naveta dar fara a le mai aminti în lucrare.

Toate aceste masuratori s-au realizat la începutul clasei a V-a, în rest facându-se conform programei scolare.

Mijloacele utilizate la cele doua grupe în ansamblul lor sunt redate mai pe larg în capitolul 2.3.

Se observa cum grupa experimentala în cadrul orelor de activitati sportive au o gama mai larga de exercitii pentru învatarea si practicarea jocului de handbal, acestea fiind necesare în vederea pregatirii unei bune echipe scolare. Aceeasi grupa  în schimb participând si la orele de educatie fizica de la clasa lor, unde sunt cuprinsi si elevi din grupa martor. Deci grupa experimentala are 4 ore pe saptamâna, iar grupa martor doar doua ore.

Fenomene aparute pe parcursul experimentului.

F          Schimbarea sistemului de normare a profesorului în ore de activitati sportive;

F          Anumite perturbari ale sistemului competitional national, judetean si local;

F          Schimbari survenite în economia de timp liber a elevilor la sfârsit de saptamâna, prin ocuparea acesteia cu activitati în familie (munca pamântului, excursii în tara si strainatate etc.);

F          Mari dificultati în alimentatia elevilor, în procurarea de echipament si materiale sportive;

F          Schimbarea distantelor de alergare de rezitenta pe 600-800 metri, specifice claselor V si VI, cu 800-1000 metri la clasele VII si VIII.

Toate aceste fenomene au influentat mai mult sau mai putin desfasurarea experimentului si voi prezenta în capitolul urmator modul concret de manifestare al acestuia.

INTERPRETAREA SI PRELUCRAREA DATELOR OBTINUTE.

Aspecte privind evolutia indicilor antropometrici.

Talia.

Valorile medii initiale ale grupei experimentale (clasa a V-a) se încadreaza în media statistica pe tara în schimb la grupa martor acestea sunt cu 3 cm sub aceasta.

Comparativ grupa experimentala are un avans mediu înca din testarea initiala de 3 cm fata de grupa martor.

În testarea initiala media minima o înregistreaza grupa martor de 137 cm, iar media maxima este atinsa de grupa experimentala 140 – 141 cm. Valorile medii înregistrate se încadreaza în mediile pe tara.

Înregistrând cresterile înregistrate pâna în clasa a VII-a se constata urmatoarele:

F          Elevii din grupa experimentala au o talie de 166 cm, realizând o crestere de 26 cm, cu 14 cm peste media pe tara, aceasta fiind de 152 cm;

F          Elevii din grupa martor au o talie de 157 cm, realizând o crestere de 20 cm, cu 5 cm peste media pe tara.

Desi avem esantioane mici, diferenta medie în favoarea grupei experimentale este între altele si consecinta unui program de miscare (orele de activitati sportive) diversificat si mai mult ca volum.

Evolutia taliei este reprezentata cifric în tabele.

Greutatea.

Daca în testarile initiale existau, în medie, diferente între grupa experimentala si grupa martor de aproximativ 2 kg, la testarea finala aceste diferente se cifreaza la aproximativ 8 kg în favoarea grupei experimentale si ca o consecinta a diferentelor înregistrate la talie.

Comparând greutatile medii ale grupei experimentale si grupei martor cu media statistica pe tara a copiilor din mediul urban se constata ca ambele grupe sunt cifric aproape de aceasta.

Grupa experimentala coincide la greutate, datorita faptului ca baietii sunt bine claditi din punct de vedere fizic comparativ cu grupa martor care are cu aproximativ 2 kg sub medie. Aceasta lucrare se contrazice putin din cauza ca elevii sunt mici ca statura, în schimb sunt si elevi supraponderali care compenseaza lipsa de înaltime generala a grupei, fapt care se va constata si la masuratorile perimetrului toracic.

Perimetrul toracic.

Acest indice functional si morfologic înregistreaza la ambele grupe o încadrare (clasa a V-a) a valorii apropiate de media pe tara.

La grupa experimentala datorita faptului ca elevii înalti au o talie destul de mare pentru aceasta vârsta, indicele este mai mic cu 1 cm, în schimb la grupa martor este cu 2 kg peste medie. Explicatia este aceeasi ca si la precedentul indice antropometric.

Evolutia indicilor privind perimetrul toracic este reprezentata în tabele.

În finalul acestui capitol trebuie sa mentionez ca elevii au avut o crestere normala si dezvoltarea armonioasa din punct de vedere somatic fiind integrati în mediile statistice pe tara cu o usoara dar semnificativa diferentiere a grupei experimentale.

Aspectele privind evolutia indicilor Dezvoltarea Calitatilor Motrice de baza

(probe S.U.V.A.)

Prin probele S.U.V.A. putem verifica evolutia indicilor dezvoltarii calitatilor motrice.

Raportat la baremurile stabilite prin programa scolara, evolutia indicilor de viteza, forta, îndemânare, se reprezinta pe o linie ascendenta. În continuare voi prezenta evolutia rezultatelor pe calitati la ambele grupe, experimentala si martor, atât la testarile initiale (clasa a V-a) cât si la cele finale (clasa a VII-a).

Viteza – Forta.

Exprimata prin proba de alergare de 50 m plat viteza medie a grupei experimentale nu este semnificativ diferentiata, în cadrul testarilor initiale de cea martor. La testarea finala aceasta diferentiere se accentueaza. Daca grupa martor, realizeaza la testarea initiala 9,1 sec si la cea finala 8,4 sec, grupa experimentala realizeaza 8,6 sec la testarea initiala si 7,3 sec la testarea finala. Diferenta la testarea initiala este de 0,5 sec, la cea finala este de 1,1 sec.

Raportat la baremurile scolare sub 8,4 sec pentru nota 10, media grupei experimentale este cu mult peste nota 10, iar grupa martor, se situeaza la nivelul notei 8.

Calitatea motrica, forta, este testata prin probele de aruncarea mingii de oina – forta exploziva a bratului – si saritura în lungime de pe loc – forta membrelor inferioare.

La aruncarea mingii de oina valorile testarilor initiale sunt urmatoarele: grupa martor realizeaza 21,1 m, cea experimentala 25,1 m, diferenta fiind de 4 m. La testarile finale grupa martor realizeaza 28 m, grupa experimentala 36 m, diferenta fiind de 8 m.

Evolutia se prezinta ascendent pentru ambele grupe cu un avans de 8 m în favoarea grupei experimentale.

Raportat la baremurile programei scolare, ambele grupe au rezultate peste nivelul notei 10 (27 m). Este o proba la care baietii obtin în general cu usurinta nota maxima, datorita unei mai bune coordonari si fortei bratului.

La saritura în lungime de pe loc, intervine forta în regim de viteza denumita si forta exploziva. Valorile testarilor se prezinta astfel:

F          La testarile initiale, grupa martor realizeaza 1,38 m, cea experimentala 1,46 m diferenta fiind de 8 cm;

F          La testarile finale grupa martor realizeaza 1,64 m, în timp ce grupa experimentala 2,03 m, diferenta fiind de 39 cm.

La ambele grupe se constata o crestere între cele doua testari, grupa martor progresând cu 0,26 m, cea experimentala progresând cu 0,57 m.

Raportat la programa scolara rezultatele obtinute se situeaza la nivelul notei 10 la grupa experimentala si la nivelul notei 5 la grupa martor (mentionez ca nota 10 este peste 1,79 m).

Îndemânarea si calitatile motrice.

Testarea s-a facut la proba „Naveta” desi aceasta proba nu este semnificativa pentru îndemânare, este o proba combinata care presupune viteza de executie, de deplasare, rezistenta în regim de viteza. Testarea initiala sa facut în clasa a V-a, când deprinderea de alergare nu era consolidata, elevii având deprinderi gresite. Rezultatele obtinute sunt de 28,5 sec la grupa martor la testarea initiala si de 25,6 sec la cea finala. Reiese ca viteza de deplasare ajunge  de la 2,8 m/sec la 3,1 m/sec, progresul fiind de 0,30 m/sec.

La grupa experimentala, la testarea initiala s-au obtinut 26,3 sec, la cea finala 23,9 sec. viteza de deplasare la aceasta grupa este de 3,04 m/sec la testarea initiala si de 3,34 m/sec la cea finala.

La ambele grupe se observa un progres atât la timpul realizat cât si la deplasare, diferentele fiind la testarea finala de 1,7 sec la timp si de 0,24 sec la viteza de deplasare.

Progresul se realizeaza pe seama perfectionarii alergarii cât si a cresterii capacitatii de efort.

În Anexe sunt mentionate explicit toate aceste cresteri si diferente, cât si rezultatele obtinute la testari.

Rezistenta

Calitatea motrica rezistenta se apreciaza prin proba de alergare pe distanta de 800 m, clasele V – VI, si 1000 m VII – VIII. Pentru a avea termeni de comparatie ma refer la analiza rezultatelor la testarile initiala si finale, efectuate doar la clasele V – VI, pe distanta de 800m.

Grupa martor a realizat la începutul clasei a V-a media de 4,31 min, grupa experimentala de 3,43 min. Diferenta dintre ele fiind de 0,48 min. La testarile finale efectuate cum am mai amintit pe aceeasi distanta în clasa a VI-a, semestrul II, am obtinut 4,05 min. grupa martor si 3,06 min. grupa experimentala. Diferenta dintre rezultate fiind de 0,59 min.

Si aceasta calitatea a avut o evolutie ascendenta, elevii ambelor grupe  si-au îmbunatatit capacitatea de efort. Progresul realizat de grupa martor este de 0,26 min, cel realizat de grupa experimentala este de 0,37 min.

Raportat la baremele S.U.V.A. rezultatele grupei martor se realizeaza la nivelul notei 6, cel al grupei experimentale la nota 10 (3,25 min.).

CONCLUZII SI PROPUNERI.

CONCLUZIILE EXPERIMENTULUI

F          Experimentul desfasurat a permis sa se constate ca sarcinile si obiectivele educatiei fizice, cuprinse în programa scolara la clasele gimnaziale, sunt accesibile în orice conditii de dotare materiala, cu rezultate bune numai în situatia în care profesorul se preocupa pentru gasirea celor mai adecvate tehnologii de actionare;

F          Potrivit noilor principii se recomanda:

o      restrângerea numarului de exercitii (stimuli)cu care se opereaza în lectii;

o      valorificarea influentelor exercitiilor fizice (structuri, complexe, activitati globale) odata însusite, prin modificari aduse volumului, intensitatii, complexitatii si pauzelor;

F          Structurile recomandate de programa scolara au în vedere acest aspect. Astfel, cele prevazute pentru jocurile sportive – procedeele tehnico–tactice de exemplu – pot fi utilizate în anumite conditii si ca mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice, sau pentru educarea initiativei, imaginatiei, capacitatii de anticipare si de decizie, etc.

F          Obiectivul de dezvoltare si de perfectionare a calitatilor motrice trebuie sa stea permanent în atentia profesorului de educatie fizica.

F          Valoarea educativa a jocurilor sportive este recomandabila, data fiind actiunea lor pozitiva multilaterala asupra personalitatii omului si în special asuprea tineretului.

F          Rezultatele  înregistrate comparativ la cele doua grupe confirma realizarea sarcinilor propuse spre cercetare, deci realizarea scopului propus.

Concluzii si propuneri cu caracter general.

F          Experimentul realizat legat de activitatile desfasurate în cadrul orelor de cerc sportiv, a scos în evidenta superioritatea indicilor somatici si motrici, la grupa celor cuprinsi în aceasta activitate, confirmând pe deplin ipotezele de lucru. Aceasta s-a realizat pe seama unui numar mare de ore, cele de la clasa, plus cele de colectiv sportiv, precum si competitiile ceea ce a facut ca pregatirea lor pe linie sportiva sa fie mai buna, prin actiunea de somatie a celor trei categorii de pregatire.

F          Indicii prezentati în Anexe arata superioritatea, uneori nu foarte mare a celor care au desfasurat o activitatea suplimentara;

F          Rezultatele sunt mai ridicate la dezvoltarea calitatilor motrice reprezentate prin probele S.U.V.A. Aceasta s-a realizat printr-o activitate bine organizata, cu mijloace specifice, mijloace de care handbalul dispune pe deplin.

F          Desi perioada ciclului gimnazial dezvoltarea fizica, talia si greutatea se realizeaza la toti elevii pe o linie ascendenta, la grupa de handbal acesti indicii sunt superiori. Se constata la ei o evidenta crestere în înaltime si implicit în greutate.

F          Prin aceasta activitate se realizeaza obiectivele educatiei fizice scolare – indicii superiori de dezvoltare fizica si motrica, un bagaj larg de deprinderi motrice de baza si specifice jocului de handbal, obisnuinta de practicare independenta în timpul liber a exercitiilor fizice, cunostinte legate de organizarea si desfasurarea jocului.

F          Reiese din tot, ca o concluzie finala, faptul ca, cu cât timpul afectat miscarii, sportului organizat, este mai mare cu atât rezultatele sunt mai evidente.

F          Vârsta gimnaziului este o perioada optima dezvoltarii fizice si motrice si trebuie actionat cât mai mult pe aceasta linie. De aceea cele doua ore pe saptamâna prevazute de programa scolara sunt totusi insuficiente. Participarea elevilor la cerc sportiv nu este obligatorie, nu pot fi cuprinsi toti. Spre clasele terminale multi renunta la participarea la aceasta activitate, socotita de multi extrascolara, pentru a se pregati pentru examene.

F          Daca ar fi o activitate obligatorie si cuprinsa în orar, ar fi de real folos copiilor. S-ar mari astfel numarul orelor de educatie fizica de la doua la trei ore pe saptamâna. Aceasta nu ar afecta cu nimic pregatirea scolara stiind ca educatia fizica, miscarea si sportul contribuie la o buna pregatire intelectuala, la dezvoltarea organismului.

F          Consider ca cele prezentate în lucrarea de fata, cât si datele experimentului, sa scoata în evidenta rolul important al handbalului ca mijloc în realizarea obiectivelor educatiei fizice.

Concluzii si constatari cu caracter metodic.

F          Cel mai eficient lucru în învatarea jocului de handbal este cel global, combinat cu cel analitic, elevii putând practica jocul cu reguli simplificate înca din clasa a V-a.

F          Datorita lipsei calitatilor motrice, aparitia greselilor frecvente este inerenta, aceasta fiind directia principala de prevenire, dar si corectarile cu caracter tehnic nu trebuie neglijate.

F          În faza de învatare a jocului exista o perioada de folosire în exces a driblingului (a V-a, a VI-a) ale carei cauze sunt legate de manifestarile de individualism, dar si de neglijarea învatarii corecte a opririlor, pivotarii si protectiei mingii.

F          În clasele a VII-a ti a VIII-a, învatarea pasilor si aruncarilor speciale este abordabila, cu conditia ca cele fundamentale sa fie corect si stabil însusite. Legat de aceasta, pentru fiecare procedeu, trebuie aplicata o metodica adecvata. La învatarea aruncarii din plonjon, începutul îl constituie tehnica rularii învatata pe saltea, apoi plonjonul cu aruncarea respectiva si cu atentie deosebita la linia semicercului.

F          În clasele mici, trebuie utilizat mult, intens supravegheat si corectat permanent lucrul individual cu mingea pentru a obisnui elevul cu obiectul de joc.

F          Pentru practicarea handbalului, motivatia este o problema foarte complexa, trebuind atrasi în colaborarea pe aceasta tema nu doar elevii, ci toti profesorii, directorul si familia elevului, prin strategii speciale.

F          Înca din clasa a V-a trebuie, urmarit lectie de lectie formarea de notiuni si dezvoltarea gândirii tactice. Astfel între profesor si elevi nu exista comunicare, mai ales în conducerea jocului de pe margine, daca elevii nu au notiuni si reprezentari tactice

F          În alcatuirea colectivelor sportive la scoli cu doua clase gimnaziale, nu se poate face selectie, profesorul trebuind sa lucreze si cu copiii dotati, dar si cu cei mai putin dotati, diferentiat, pentru ca altfel nu poate alcatui echipe. O problema speciala o constituie pregatirea portarilor care pot fi cu 1 – 2 ani mai tineri decât vârsta clasei a VIII-a, dar bine alesi si instruiti special.

F          Numarul competitiilor pe an si elev, este o problema foarte importanta mai ales la scolile cu copii putini. De aceea trebuie urmarit ca pe lânga handbal, elevii sa mai practice si alte sporturi cu competitii scolare (atletism, baschet, fotbal etc.).

F          Pastrarea si îngrijirea echipamentului, este o problema pe care elevii trebuie sa o realizeze singuri, realizând în acelasi timp si deprinderi de igiena si respect fata de sine.