PROIECTAREA DIDACTICA-CONDITIE A UNEI ACTIVITATI DIDACTICE DE CALITATE

PROIECTAREA DIDACTICA-CONDITIE A UNEI ACTIVITATI DIDACTICE DE CALITATE

Conceptul de proiectare didactica s-a impus datorita preocuparii de a conferi activitatii instructiv-educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in didactica moderna a unor orientari si tendinte, cum ar fi: 

pedagogia anticipativa si prospectiva

pedagogia obiectivelor

sistemul principiilor didactice generale a1 sistemul principiilor didactice specifice disciplinelor de studiu

organizarea instructiei si educatiei in functie de achizitiile din teoria invatarii

elaborarea planurilor calendaristice, a sistemelor de lectii, a planurilor tematice, a proiectelor de activitate didactica

aplicarea unor metode didactice moderne si eficiente (de exemplu instruirea asistata de calculator)

elaborarea unor instrumente obiective pentru evaluarea randamentului scolar al elevilor.

Avand in vedere cele de mai sus, se poate afirma ca proiectarea activitatii didactice constituie premisa si conditia necesara pentru realizarea unui demers didactic eficient.

Activitatea didactica are in fond un caracter procesual, ea se desfasoara in etape, secvente logic articulate. Rezulta ca stabilirea de obiective concrete urmeaza sa se suprapuna pe secvente de lectie/activitate.

Pornind de la cerintele invatarii se impune a gandi activitatea de proiectare in termeni de situatii problema, ceea ce tine atat de insusirea unor tehnici de lucru, cat si de experienta si imaginatia pedagogica a profesorului.

In efortul de dirijare a instruirii prin obiective urmeaza sa tinem seama de faptul ca nu toate intentiile prevazute pentru activitatea didactica pot fi traductibile in obiective concrete, comportamentate. Cerinta de a formula obiectivul in termeni comportamentali/de performanta, se loveste de dificultati mari mai ales la disciplinele socio-umane. De asemenea, este dificil sa se estimeze nivelul performantelor in urma insusirii unui continut, precum si corelarea acestora cu diferite clase comportamentale stabilite prin taxonomia curenta a obiectivelor.

Proiectarea didactica este o actiune continua, permanenta, care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora. La nivel micro, ea presupune de fapt stabilirea sistemului de relatii si dependente existente intre continutul stiintific vehiculat, obiectivele operationale si strategiile de predare, invatare si evaluare.

Proiectarea inseamna relationare intre continut, obiective si strategii de instruire si autoinstruire si strategii de evaluare, continutul fiind operational principal in instruire.

In proiectarea didactica la nivel micro, se porneste de la un continut fixat prin programele scolare, care cuprind obiectivele generale ale invatamantului, precum si obiectivele-cadru si obiectivele de referinta, care sunt unice la nivel national. Profesorul urmeaza sa realizeze derivarea pedagogica a obiectivelor operationale concrete, comportamentale, care orienteaza activitatea de instruire si autoinstruire.

Activitatea de proiectare didactica se finalizeaza cu elaborarea unor instrumente de lucru utile cadrului didactic - planul tematic si proiectele de activitate didactica/lectie, mergand pana la secventa elementara de instruire. Intrucat activitatea didactica are caracter procesual, ea se desfasoara in etape, in secvente articulate logic, peste care urmeaza sa se suprapuna stabilirea de obiective concrete; de aceea, nu este recomandabil ca pentru o anumita activitate didactica sa se formuleze mai mult de obiective.

Pornind de la achizitiile din teoriile invatarii, se impune gandirea activitatii de proiectare in asa fel incat sa se promoveze o invatare prin problematizare, euristica, experimentala, creatoare, ceea ce tine atat de insusirea unor modalitati si tehnici de lucru eficiente, cat si de experienta, imaginatia si creativitatea pedagogica a cadrului didactic. 

Procesul de invatamint poate fi organizat in mai multe forme. Forma cea mai utilizata, cu o traditie de sute de ani, este lectia. Lectia este activitatea desfasurata de elevi sub conducerea profesorului, prin care isi insusesc o tema din programa scolara, intr-un timp limitat.

Organizarea procesului de invatamint sub forma de lectii prezinta mai multe caracteristici. Materia de invatamint este impartita in unitati mici, care pot fi asimilate de elevi in timpul fixat. Intre temele care se predau la un obiect de invatamint este o succesiune logica. Asimilarea fiecarei teme priveste toate aspectele invatarii: intelegerea materialului nou, consolidarea lui, aplicarea in practica, formarea priceperilor si deprinderilor in legatura cu el, controlul cantitatii si loialitatii materialului asimilat. Activitatea se desfasoara sub indrumarea unei persoane pregatite spre a conduce acest proces, profesorul. Profesorul alege materia de asimilat de catre elevi, stabileste durata activitatii, alege metodele de care se vor servi elevii in munca, hotaraste structura (etapele) acestei activitatii si continutul fiecarei etape, asigura unitatea instructiei cu educatia.

Fiind o activitate atit de complexa, in care trebuie sa se imbine armonios toate elementele procesului de invatamant, lectia a devenit de mult timp obiect de studiu al pedagogilor, in vederea perfectionarii ei.

Etapele principale ale activitatii de proiectare a activitatilor didactice, validate de teoria si practica instruirii sunt urmatoarele:

* Incadrarea activitatii didactice in sistemul de lectii sau in planul tematic, intr-o viziune sistemica - actiune care include stabilirea obiectivului didactic fundamental. Acesta evidentiaza sensul in care va fi valorificat continutul ideatic: transmitere, dobandire, descoperire, recapitulare, sistematizare, aplicare, verificare, evaluare si constituie momentul determinant in stabilirea categoriei sau a tipului de lectie.

Sistemul de lectii reprezinta ansamblul lectiilor componente ale unui capitol, care formeaza o unitate organizata si asigura atingerea obiectivelor instructiv-educative ale capitolului respectiv.

* Stabilirea obiectivelor operationale, care directioneaza intreaga activitate de pregatire si realizare a demersurilor didactice, se realizeaza in functie de continut si de finalitatea pe termen mai lung a instruirii.

* Selectarea, structurarea logica, esentializarea, adecvarea continutului si transpunerea lui didactica intr-un crochiu logic, actiuni pe care profesorul le realizeaza tinind cont de urmatoarele elemente:

- nivelul general de pregatire al elevilor

- rezultatele si experienta cognitiva anterioara a elevilor

- sistemul de cunostinte si abilitati intelectuale si practice de care dispun elevii

- experienta practica a elevilor, gradul in care acestia cunosc materialul faptic

- corelatiile intra- si interdisciplinare care se pot realiza.

Cristea distinge modelul modern sau curricular al proiectarii pedagogice de vechiul model, traditional sau didacticist, si sugereaza o analiza comparativa in functie de urmatoarele aspecte:

Modelul didacticist al proiectarii pedagogice

*este central pe continuturi, indeosebi pe actiuni specifice procesului de predare;continuturile isi subordoneaza obiectivele, metodologia si evaluarea didactica intr-o logica a "invatamantului informativ';

. relatiile dintre elementele activitatii didactice sunt intamplatoare, nediferentiate si nedefinite pedagogic, stabilindu-se mai ales sub presiunea continutului si sarcinilor de predare;

intretine dezechilibre in formarea formatorilor - initiala si continua intre pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.

Modelul curricular al proiectarii pedagogice

- este centrat pe obiective si propune actiuni didactice specifice procesului complex de predare-invatare-evaluare;

- punctul de plecare il constituie obiectivele stabilite pentru elev in spiritul unui invatamant formativ, bazat pe valorificarea potentialului de (auto)instruire-(auto)educatie al fiecarui elev/student;

- intre toate elementele activitatii didactice (obiective - continut - metodologie -evaluare) se stabilesc raporturi de interdependenta, determinate de rolul central al obiectivelor pedagogice;

- asigura echilibrul dintre pregatirea de specialitate a formatorilor (conceputa interdisciplinar, cu o disciplina ,,principala' si cel putin una ,,secundara') si pregatirea psihopedagogica.

In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica:

1. proiectarea globala - are drept referinta o perioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare;

2. proiectarea esalonata - are ca referinta perioade mai mici de timp, de la anul scolar pana la timpul consacrat unei singure activitati didactice, si se concretizeaza in:

. proiectarea activitatii anuale, pe baza planului de invatamant si a programei scolare. Presupune:

- identificarea obiectivelor generale urmarite in predarea disciplinei;

- analiza continutului, identificarea unitatilor mari de continut (capitole, teme) si a succesiunii lor;

- esalonarea in timp (precizarea numarului de ore pentru fiecare unitate si precizarea datei sau a saptamanii din structura anului scolar);

- distributia timpului pe tipuri de activitati: predare, fixare si sistematizare, evaluare.

Model orientativ al proiectarii anuale

An de studiu:

Disciplina:

Clasa:

Obiective generale:

Bibliografia:

3. proiectarea activitatii trimestriale este o continuare a proiectarii anuale si poate include, pe langa elementele specifice unei proiectari anuale, o prima anticipare a strategiilor didactice si a posibilitatilor de evaluare, in functie de obiectivele urmarite si de continutul detaliat.

Model orientativ al proiectarii trimestriale

An de studiu:

Disciplina:

Clasa:

Obiective generale:

Bibliografia:

4. proiectarea unei activitati didactice, care inseamna, cel mai adesea, proiectarea lectiei, datorita ponderii mari pe care o ocupa lectia in ansamblul formelor de organizare si desfasurare a activitatii didactice.

Proiectarea lectiei presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural ce coreleaza urmatoarele patru intrebari:

Ce voi face?

Cu ce voi face ?

Cum voi face ?

Cum voi sti daca am realizat ceea ce mi-am propus ?

Aceste patru intrebari sunt expresia celor patru etape fundamentale in proiectarea lectiei:

Etapa I: Identificarea obiectivelor lectiei

Obiectivul este expresia anticiparii unui rezultat asteptat intr-un context concret al instruirii. Obiectivul ne arata "ce se urmareste in fiecare secventa a procesului educational si cum se evalueaza performantele obtinute'.

Etapa a II-a: Analiza resurselor

Dupa identificarea obiectivelor, profesorul trebuie sa realizeze o analiza detaliata a principalelor categorii de resurse implicate in desfasurarea activitatii:

* resurse umane: elevul (trasaturi de personalitate, interese, trebuinte de invatare); profesorul (pregatire stiintifica si psihopedagogica, competenta comunicativa);

* resurse de continut didactic: ansamblul valorilor educationale (cunostinte, priceperi, deprinderi, capacitati, atitudini) ce fac obiectul procesului de predare/ invatare; selectia continuturilor didactice se face in functie de obiectivele identificate (abordare curriculara), pe baza planului de invatamant, a programei scolare, a manualului scolar si a altor materiale informative cu caracter didactic;

* resurse de ordin material: materiale didactice si mijloace tehnice care pot contribui la eficientizarea activitatii;

* locul desfasurarii activitatii (clasa, laborator, atelier, biblioteca);

timpul disponibil pentru o activitate didactica.

Etapa a III-a: Elaborarea strategiilor didactice optime

Eficienta activitatii didactice depinde in mare masura de calitatea demersului de selectare si corelare a celor mai potrivite metode, mijloace si materiale didactice; aceasta etapa mai e cunoscuta si ca etapa selectarii si corelarii celor trei "M' (Metode, Materiale, Mijloace). Cercetarile experimentale si experienta educativa dovedesc, deopotriva, ca esecul multor activitati didactice isi are cauzele la acest nivel al proiectarii pedagogice. Conturarea strategiei didactice permite deja profesorului sa-si imagineze scenariul aproximativ al activitatii sale.

Nu intamplator aceasta etapa urmeaza dupa identificarea obiectivelor si analiza resurselor. Principalii factori care contribuie la selectarea si imbinarea celor "trei M' intr-o strategie didactica sunt:

specificul activitatii (comunicare/insusire de cunostinte, evaluare);

obiectivele operationale identificate;

. contextul psihopedagogic al instruirii (nivelul pregatirii lor);

. contextul material al instruirii (materiale si mijloace didactice disponibile);

stilul si personalitatea profesorului.

Etapa a V-a: Elaborarea instrumentelor de evaluare

Am identificat, intre functiile obiectivelor educatiei, o functie evaluativa; precizarea corecta a obiectivelor si posibilitatilor de operationalizare a acestora ofera un sprijin serios in procesul de evaluare a rezultatelor elevilor si a activitatii profesorului, sugerand alegerea unor instrumente de evaluare adecvate obiectivelor propuse, utilizarea lor in anumite momente ale desfasurarii activitatii, precum si interpretarea si utilizarea rezultatelor in sensul optimizarii activitatii si, implicit, al pregatirii elevilor.

Stan si Andrei  identifica trei aspecte fundamentale care contureaza esenta acestei etape:

in ce etapa sau moment anume din desfasurarea activitatii este necesara si se poate realiza evaluarea ?

. care va fi instrumentul de evaluare potrivit ptr. situatia de invatare creata in functie de obiectivele operationale identificate ?

. cum se va finaliza si cum va fi exprimat rezultatul evaluarii ?

Proiectul de lectie : model orientativ

Data:

Clasa:

Disciplina:

Tema:

Tipul lectiei:

Obiectivul fundamental:

Obiective speciale si modalitati de operationalizare:

Metode si procedee didactice

Mijloace de invatamant: 

Desfasurarea lectiei