Autistii celebri ne destainue trairile lor

Autistii celebri ne destainue trairile lor

Motto:
"Autismul este prezent in aceasta lume, dar este o exceptie
Am facut un pas spre aceasta lume dar nu am reusit sa ma schimb
Joc rolul propriilor mele perceptii si cateodata unele imi ies atat de bine
Dar despre partea pe care o ocup in lume nu pot spune nimic
Lucrurile pe care le fac nu sunt decat ecoul frustrarilor pe care le urasc
Oricum, timpul si spatiul nu le-as inlocui
Stiu ca ma aflu intr-un loc special pentru o oarecare cariera de o zi"
Wendy Lawson


Ecoul fiecarui comportament uman ajunge pana la fiecare dintre noi. Suntem uneori mai distanti, uneori mai afectuosi in functie de rezonanta pe care ne-o transmite persoana din fata noastra. Autistii, "straini de aceasta lume", ne privesc si nu pot ajunge la noi, la oameni; pentru ei oamenii sunt de neinteles. Vina nu le apartine lor, nici noua, dar noi trebuie sa facem primul pas pentru a-i intelege si de a-i face sa ne inteleaga si ei pe noi. Natura umana este in continua schimbare si ei trebuie ajutati sa perceapa schimbarea ca pe ceva natural, venind de la sine.

Destainuiri

"Stiu ca traiesc: respir, ma misc, vorbesc, iar functiile mele biologice sunt la fel ca a oricarei alte fiinte vii. Inteleg ca oamenii ma percep ca pe cineva diferit de ei, expresiile mele diferentiindu-se in diferite moduri: egocentrism, excentricitate si imaturitate emotionala, dar in special in abilitatea cu care realizez deprinderile. Mi se pare ca viata este asemanatoare unei casete video pe care o pot privi, dar in care nu pot sa iau parte si in care nu pot interveni in nici un fel. Cateodata simt ca traiesc propria mea viata "in spatele geamurilor", dominata de o obsesie sau o perceptie care este doar a mea"
"Nu puteam sa organizez propriul meu timp, dar nici gandurile mele, si chiar atunci cand incercam sa vorbesc cu colegii mei imi dadeam seama ca vorbele mele nu aveau nici un sens pentru ei. Tatal meu mi-a spus intr-o zi: "Fa-ti prieteni Wendy"; Stiam cum sa fac o budinca de orez si chiar si cum sa-l fac pe catelul meu, dar nu aveam nici o idee despre cum sa-mi fac prieteni".
"Am invatat o regula. Oamenilor le este ingaduit sa se razgandeasca sa-si schimbe planurile si ideile. Ani si ani de zile am trait cu sentimentul de anxietate extrema doar pentru ca lucrurile erau in continua schimbare".
"Primul lucru pe care ar trebui sa il faca tinerii pedagogi este de a invata persoanele ca si noi sa accepte schimbarea si ca este bine daca lucrurile nu se intampla conform planului stabilit".
"Pot sa stau intr-o activitate ore in sir, dar numai daca aceasta activitate corespunde ariilor mele de interes".
"Imi amintesc de o vreme in care mergeam la logopedie. Profesorul folosea un indicator pentru a le arata studentilor la tabla ce sa faca, iar eu tipam de fiacare data cand ridica indicatorul spre mine, pentru ca am fost invatata acasa ca nu trebuie sa indrepti niciodata un obiect ascutit spre o persoana, pentru ca ii poti scoate ochii. Nu-i puteam spune profesorului de acest lucru.
"Sunt increzatoare in interventia timpurie. Trebuie sa tineti copilul "conectat" cu lumea. Nu trebuie sa-l tineti deoparte. Pot sa imi amintesc ca, atunci cand eram lasata sa fac ce voiam, nu faceam altceva decat sa ma legan si sa las nisipul sa curga printre degetele mele. Eram atunci capabila sa "inchid lumea afara". Daca lasati copilul in pace nu se va dezvolta mult. Interventia timpurie are diferite baze teoretice, dar am observat ca profesorii buni fac aceleasi lucruri indiferent de bazele teoretice. Este foarte important sa tineti copilul angajat in activitate cat mai mult timp. Cercetarile arata ca un copil ar trebui sa stea in activitate cel putin 20 h / saptamana. Nu conteaza ce program alegeti, atata timp cat copilul este antrenat de catre profesor, parinte, terapeut cel putin 20 h / saptamana".
"Sunt o persoana care crede in integrarea copiilor cu autism. Una din problemele senzoriale erau hipersensibilitatea analitica, adica sunetul foarte puternic al clopotelului de la scoala imi rasuna in urechi, acest sunet seamana cu o ustensila folosita de medicii stomatologi, pe care o simteam intrand in urechile mele. Vreau sa accentuez ideea ca problemele senzoriale difera de la o persoana la alta. Sunt copii care au probleme de auz. Altii au o multime de probleme vizuale, altii o combinatie dintre cele doua si sunt cuvinte destule pentru a descrie variabilitatea acestei probleme."
"Deschizand geamurile" am vazut oameni tematori da a nu fi intelesi, si totusi cu dorinta de apropiere fata de semenii lor, chiar daca aceasta este doar atunci cand ei au nevoie fizica de noi. Sa folosim acest prilej si sa intram in lumea lor, sa ne facem intelesi si la randul nostru sa ii intelegem.
Semnificatia unui zambet, a unei lacrimi a unui tipat inseamna la acesti oameni mult mai mult dacat pentru noi toti ceilalti. Dar de multe ori este atat de dificil de determinat cauza unor asemenea sentimente incat, de si mai multe ori, noi insine traim in suflet cu un sentiment de inutilitate.
Si totusi se poate.