| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
Inspectoratul Scolar Dambovita
Reguli de prevenire si stingere a incendiilor
Regulamentul de organizare si desfasurare a concursului cercurilor de elevi
"PRIETENII POMPIERILOR"
Targoviste
1. APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR
ORDONANTA GUVERNULUI NR.60/1997 - EXTRAS
Apararea impotriva incendiilor a vietii oamenilor, a bunurilor si a mediului constituie o problema de interes public, la care trebuie sa participe, in conditiile legii, autoritatiile administratiei publice centrale si locale, persoanele juridice si fizice romane, precum si celelalte persoane juridice sau fizice care desfasoara activitati ori se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.
Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de masuri tehnice si organizatorice, precum si de activitati specifice, planificate si realizate potrivit prezentei ordonante, in scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul si combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetatenilor asupra acestora, precum si interventia operativa pentru salvarea si acordarea ajutorului pentru persoanele afate in pericol, stingerea incendiilor si limitarea efectelor acestora.
Persoanele juritice si cele fizice raspund, potrivit legii, de toate efectele nocive ale incendiilor, care decurg din: existenta sau utilizarea constructiilor, echipamentelor, mijloacelor, utilajelor si instalatiilor tehnologice pe care le detin sau administreaza; de activitatea desfasurata sau in legatura cu aceasta; de produsele pe care le folosesc, le prelucreaza, le furnizeaza, le transporta, le stocheaza sau le comercializeaza.
Autoritatiile administratiei publice centrale si locale asigura integrarea masurilor privind dezvoltarea si perfectionarea activitatii de aparare inpotriva incendiilor, in programele de dezvoltare economico-sociala ce se intocmesc la nivel national si local.
Situatia de pericol existenta, din momentul observarii, semnalizarii sau anuntarii unui incendiu, pana la terminarea operatiunilor de interventie, constituie o urgenta publica de incendiu.
Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare normele de prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata, bunurile si mediul.
Orice persoana care observa un incendiu are obligatia de a anunta prin orice mijloc pompierii, primarul sau politia, dupa caz, si sa ia masuri, dupa posibilitatiile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.
In caz de incendiu, orice persoana are obligatia de a acorda ajutor, cand si cat este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la solicitarea victimei, a autoritatilor publice sau a reprezentantilor acestora, precum si a pompierilor.
In cazul incendiilor produse la paduri, la plantatii si la culturi agricole, persoanele fizice si juridice aflte in apropiere au obligatia sa intervina cu mijloacele de care dispun, fara a fi solicitate.
Persoanele fizice si juridice care detin, cu orice titlu, terenuri, constructii sau instalatii tehnologice au obligatia de a permite accesul pompierilor si persoanelor care acorda ajutor precum si utilizarea apei, materialelor si mijloacelor proprii pentru operatiuni de salvare, de stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile propri ori ale altor persoane.
In cazurile prevazute de lege, pentru limitarea propagarii incendiilor si evitarea producerii unui dezastru, persoanele mentionate la alin. (1) trebuie sa accepte si alte masuri stabilite de conducatorul interventiei, cum sunt: degajarea terenurilor, demolarea unei constructii sau a unei parti din constructie, oprirea temporara a activitatiilor, evacuarea din zona periclitata, dupa caz.
La incheierea contractelor de societate, de concesionare, de inchiriere, de antrepriza si de asociere partile sunt obligate sa consemneze in actele respective raspunderile ce le revin privind asigurarea apararii impotriva incendiilor.
Pentru limitarea propagarii si stingerea incendiilor, precum si pentru limitarea efectelor acestora, consiliile judetene, consiliile locale si persoanele juritice prevazute la art. 8 au obligatia sa colaboreze intre ele, contribuind cu forte si mijloace, pe baza de reciprocitate sau contra unei plati.
Organizarea actiunilor de colaborare si procedurile necesare se stabilesc prin conventii incheiate intre parti, se prevad in planurile de interventie ale fiecarui participant la conventie si se comunica unitati teritoriale de pompieri militari.
Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii si echipamente tehnologice de productie au obligatia sa conlucreze cu autoritatile admnistratiei publice si cu organele de specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea in aplicare a planurilor de interventie in caz de urgenta publica de incendiu.
NORME GENERALE DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR,
APROBATE CU O.M.I. NR. 775/1998 - EXTRAS
Regulile din prezentul capitol se stabilesc pentru controlul, supravegherea si reducerea riscurilor de incendiu, mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor in caz de incendiu, intretinerea in stare operativa a mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, precum si pregatirea si desfasurarea interventiilor in situatii de urgenta publica de incendiu.
Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor de orice categorie cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate, este interzisa. La utilizarea acestor mijloace este obligatorie respectarea instructiunilor de functionare, folosire si intretinere, precum si a normelor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incendiilor, emise si aprobate potrivit legii.
Pe timpul exploatarii instalatiilor aferente constructiilor si instalatiilor tehnologice (electrice, de apa, incalzire, ventilare, conditionare, canalizare, paratrasnet, etc.) sunt interzise:
a) utilizarea necorespunzatoare a sistemelor, instalatiilor, aparatelor si echipamentelor sau solicitarea acestora peste limita admisa;
b) functionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform instructiunilor de functionare;
c) functionarea fara sisteme, aparate si echipamente necesare pentru controlul si mentinerea parametrilor privind siguranta in functionare sau inlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
d) intretinerea necorespunzatoare a elementelor prevazute pentru izolare termica sau electrica, ori pentru separare;
e) depasirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrarilor de intretinere si reparatii sau executarea necorespunzatoare a acestora;
f) executarea lucrarilor de intretinere si reparatii sau a unor modificari de catre personal neautorizat si necalificat.
Utilizarea focului deschis in locuri cu pericol de incendiu si pe timp de vant este interzisa. Locurile (zonele) cu pericol de incendiu in care se aplica aceasta interdictie se stabilesc si se marcheaza de catre persoanele in drept.
Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis in incintele unitatilor in zonele de agrement si in gospodariile populatiei se face numai in locuri amenajate, in conditii si la distante care sa nu permita propagarea focului la constructii, depozite, culturi agricole, paduri, plantatii sau alte vecinatati.
Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deseurilor sau altor materiale combustibile se face in locuri special amenajate (crematorii) ori pe terenuri pregatite, cu luarea masurilor ce se impun pentru impiedicarea propagarii focului la vecinatati, asigurandu-se supravegherea permanenta a arderii, precum si stingerea jarului dupa terminarea activitatii.
Luarea masurilor pentru preintampinarea jocului copiilor cu focul in conditii si locuri in care se pot produce incendii, constituie o obligatie a persoanelor care raspund, potrivit legii, de cresterea, educarea si ingrijirea copiilor.
Efectuarea lucrarilor de sudare, taiere, lipire sau a altor asemenea operatiuni care prezinta pericol de incendiu, in constructii civile (publice) pe timpul programului cu publicul, in instalatii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, in depozite sau in alte spatii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substantelor combustibile, este interzisa. Aceste lucrari se pot executa in spatiile respective numai dupa ce s-au luat, dupa caz, masuri pentru evacuarea persoanelor, indepartarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spalarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spatiilor, dotarea locurilor de munca cu mijloace de limitare si stingere a incendiilor.
Lucrarile se executa numai pe baza 'Permisului de lucru cu foc'. In cazul lucrarilor ce se executa in instalatii si alte locuri cu risc ridicat de incendiu sau explozie, precizate in normele specifice de prevenire si stingere a incendiilor, se intocmeste 'Autorizatie de lucru'.
In toate cazurile de mai sus este obligatorie instruirea personalului de executie, control si supraveghere asupra masurilor de prevenire si stingere a incendiilor, precum si informarea serviciului de pompieri.
Fumatul in locuri cu pericol (risc) de incendiu, stabilite ca atare prin reglementari specifice sau prin dispozitii ale persoanelor juridice sau fizice abilitate, este interzis. Locurile in care este interzis fumatul se marcheaza conform reglementarilor specifice. Locurile in care este permis fumatul se doteaza si, dupa caz, se marcheaza conform reglementarilor specifice.
Mentinerea in buna stare a instalatiilor si sistemelor de captare si scurgere la pamant a descarcarilor electrice atmosferice (paratrasnet), si a electricitatii statice, este obligatorie la constructii si instalatii, utilaje si echipamente tehnologice, conform reglementarilor tehnice. Utilizarea sistemelor de captare si scurgere la pamant a electricitatii statice conform instructiunilor specifice, este obligatorie.
In spatiile cu pericol (risc) ridicat de incendii sau explozii se interzice accesul salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru..
Folosirea dispozitivelor, aparatelor, utilajelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau locuri cu risc de explozie, este interzisa.
In constructiile civile (publice) si de productie, cantitatile de materiale si substate combustibile utilizate nu trebuie sa conduca la depasirea sarcinii termice stabilita prin reglementari tehnice sau prin documentatii, dupa caz.
In salile aglomerate si de sport, pe stadioane sau alte arene sportive ori in incinte amenajate pentru activitati cu public este interzis accesul publicului cu produse si substante inflamabile sau alte mijloace care pot produce incendii sau explozii. In aceste spatii este interzis accesul persoanelor in numar mai mare decat capacitatea stabilita si declarata.
Depozitarea si utilizarea in spatii publice a mijloacelor, produselor si substantelor inflamabile se permit numai in locurile special amenajate in acest scop si cu respectarea masurilor de prevenire si stingere a incendiilor.
Realizarea spectacolelor (jocurilor) de artificii este admisa numai cu respectarea normelor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incendiilor si cu avizul autoritatilor abilitate de lege.
In locuintele de tip unifamilial sau apartamentele blocurilor de locuit, carburantii, sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se pastreaza numai in ambalaje metalice special destinate, inchise ermetic, in locuri protejate, fara a depasi cantitatile admise prin reglementari.
Recipientii cu gaze petroliere lichefiate utilizate pentru necesitati casnice se amplaseaza, pastreaza si utilizeaza numai in conditiile stabilite prin instructiuni specifice. Sunt interzise: utilizarea recipientilor neomologati sau defecti, transvazarea improvizata sau neautorizata a gazelor petroliere lichefiate dintr-un recipient in altul si verificarea etanseitatii cu flacara deschisa.
Produsele, materialele si substantele combustibile se amplaseaza la distanta de siguranta fata de sursele de caldura ori se protejeaza astfel incat sa nu fie posibila aprinderea lor.
Se interzice folosirea sobelor sau a altor mijloace de incalzire defecte, supraalimentate cu combustibil sau nesupravegheate, precum si aprinderea focului utilizand produse inflamabile.
Verificarea, repararea, izolarea termica si curatirea periodica a cosurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.
Pe timpul transportului, depozitarii si manipularii produselor sau substantelor combustibile se va tine seama de proprietatile fizico-chimice si de compatibilitatea acestora cu substantele de stingere, astfel incat contactul dintre ele sa nu conduca sau sa propage incendiul.
Produsele si substantele combustibile se transporta, manipuleaza si depoziteaza in ambalaje adecvate, realizate si inscriptionate corespunzator, in vederea identificarii riscurilor de incendiu si stabilirea procedeelor si substantelor de stingere ori neutralizare adecvate.
Dispunerea materialelor periculoase se face potrivit planului de depozitare.
Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate.
Masurile de prevenire si stingere a incendiilor pentru operatiile de colectare, transport, separare, neutralizare, recuperare sau distrugere a acestora se stabilesc prin reglementari specifice.
Materialele si substantele care prezinta pericol de autoaprindere se pastreaza in conditii adecvate naturii lor, bine ventilate si luandu-se masuri de control si preintampinare a fenomenului de autoincalzire. Prevenirea fenomenului de autoaprindere se urmareste si la depozitarea furajelor si plantelor tehnice, conform reglementarilor specifice.
Amplasarea depozitelor de combustibil, furaje si plante tehnice se face la distante de siguranta, astfel incat eventualele incendii produse la acestea sa nu pericliteze vecinatatile. Aceasta constituie o obligatie pentru persoanele juridice care detin astfel de depozite si o recomandare pentru persoanele fizice.
Tratarea sau protejarea materialelor si elementelor de constructii combustibile si/sau a structurilor metalice din alcatuirea constructiilor si instalatiilor, cu substante de termoprotectie sau ignifuge este obligatorie potrivit reglementarilor specifice. Pentru efectuarea acestor lucrari se utilizeaza numai produsele avizate si agrementate tehnic conform reglementarilor specifice, iar persoanele care executa aceste operatiuni trebuie sa fie atestate potrivit dispozitiilor legale.
Elementele de limitare a propagarii focului, de izolare termica si etansare la fum si gaze fierbinti din compunerea cladirilor si instalatiilor se mentin permanent in stare de functionare, pentru a-si indeplini rolul stabilit.
Mijloacele auto pentru transportul materialelor periculoase clasificate conform legii, pot circula pe drumurile publice numai daca sunt omologate pentru clasele de periculozitate ale materialelor respective si echipate cu mijloace adecvate pentru stingerea incendiilor.
Traseele si programele admise pentru circulatia mijloacelor auto care transporta marfuri periculoase, locurile in care se permite stationarea sau parcarea acestora, precum si conditiile privind amenajarea parcajelor si dotarea acestora cu mijloace de prevenire a incendiilor se stabilesc prin reglementari specifice.
Parcarea sau gararea mijloacelor auto pentru transportul materialelor periculoase in parcaje sau garaje publice ori in apropierea cladirilor publice si de locuit, este strict interzisa.
Exploatarea, intretinerea, reviziile si reparatiile la autospecialele, utilajele si celelalte mijloace mobile de interventie se executa conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari. Scoaterea din functiune a acestora ori neasigurarea parametrilor necesari operarii acestora in conditii de eficienta, este strict interzisa. Reparatiile se planifica si se realizeaza in termen cat mai scurt, asigurandu-se in perioada respectiva masuri compensatorii de prevenire si stingere a incendiilor.
Sunt obligatorii urmatoarele activitati:
a) instruirea la angajare si periodica a salariatilor privind normele, regulile si masurile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, precum si asupra sarcinilor ce le revin din planurile de interventie;
b) participarea salariatilor la instruirile si exercitiile privind prevenire si stingere a incendiilor;
c) participarea personalului serviciilor de pompieri civili la activitatile de pregatire profesionala stabilite si aprobate potrivit competentelor legale;
d) asigurarea indeplinirii la termen a masurilor de apararea impotriva incendiilor stabilite potrivit legii.
In ceea ce priveste documentele principale de organizare a apararii impotriva incendiilor pe durata exploatarii constructiilor si instalatiilor tehnologice, se stabilesc urmatoarele:
a) instructiunile de aparare impotriva incendiilor, schemele de prevenire si stingere a incendiilor, planurile de evacuare in caz de incendiu si planurile de depozitare a materialelor periculoase se actualizeaza, utilizeaza si afiseaza potrivit reglementarilor specifice;
b) scenarii de siguranta la foc se pot elabora si pentru constructii si instalatii tehnologice aflate in exploatare, in vederea utilizarii concluziilor desprinse la stabilirea masurilor de imbunatatire a capacitatii de apararea impotriva incendiilor. Se recomanda ca aceste scenarii sa fie intocmite indeosebi pentru constructiile cu risc ridicat (mare) de incendiu;
c) planurile de interventie se intocmesc ori se actualizeaza, dupa caz, si la schimbarea profilului de activitate (destinatiei) agentilor economici sau institutiilor sau la dezvoltarea acestora, la evaluarea nivelelor (criteriilor) de mediu ori agentilor economici si institutiilor sau la dezvoltarea acestora, la evaluarea nivelelor (criteriilor) de mediu ale agentilor economici, precum si in alte situatii reglementate ori impuse de conditiile concrete privind apararea impotriva incendiilor;
d) punerea in aplicare a planurilor de evacuare si a planurilor de interventie este obligatorie in situatiile de urgenta publica de incendiu, precum si la exercitiile si aplicatiile tectice de interventie organizate pentru prevenirea si stingerea a incendiilor.
3. ACTIVITATI DE ORDINE INTERIOARA
DISPOZITIILE GENERALE PENTRU PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR
DG P.S.I. - 001 - O.M.I. NR.1023/1999
Ordinea interioara, din punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor, reprezinta ansamblul dispozitiilor care trebuie stabilite, aplicate si respectate in incinta agentilor economici, institutiilor si gospodariilor populatiei, precum si in zonele culturilor agricole si cu vegetatie forestiera, inainte, in timpul si la terminarea unor activitati caracterizate prin factori de risc de incendiu specifici.
Prin dispozitiile generale de prevenire si stingere a incendiilor privind ordinea interioara se reglementeaza:
a) lucrarile cu foc deschis;
b) fumatul;
c) asigurarea cailor de acces, de evacuare si de interventie;
d) colectarea deseurilor, reziduurilor si a ambalajelor combustibile, precum si distrugerea acestora;
e) efectuarea de lucrari premergatoare in timpul sezonului rece si in perioadele caniculare si secetoase.
Prin foc deschis, in sensul prezentelor dispozitii generale, se intelege arderea in aer liber, respectiv acea ardere care nu se desfasoara intr-un spatiu inchis de combustie. Pot fi incluse in aceasta categorie flacara produsa de: brichete, chibrituri, lumanari, lampi sau aparate de gatit, aparate de lipire, taiere, sudura etc., focul facut in aer liber in scop de incalzire sau pentru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum si flacara care apare in urma unor reactii chimice.
In categoria foc deschis se includ si materialele in stare incandescenta, aflate in situatii deosebite, cum sunt: improscarile, deversarile, rasturnarile, stationarile etc., care pot provoca incendii datorita radiatiei termice sau contactului direct cu materialele combustibile.
Fumatul este activitatea care presupune existenta unui mijloc de aprindere (chibrit, bricheta) a tigarii, trabucului sau pipei si a restului ce ramane la terminarea procesului de fumat: rest de tigara (muc), de trabuc, scrum de pipa etc.
Caile de acces, de evacuare si de interventie cuprind intrarile si iesirile in si din incinta agentilor economici, institutiilor, la cladirile industriale si civile, alte amenajari, precum si drumurile sau caile de circulatie din interiorul acestora, inclusiv intrarile la cladiri, la prizele de apa de la bazine sau rauri, culoarele de circulatie dintre stive sau dintre depozite exterioare, traversarile de cale ferata.
Caile de acces, de evacuare si de interventie sunt destinate sa asigure:
a) evacuarea nestingherita si in conditii de siguranta a persoanelor aflate in pericol si a bunurilor materiale;
b) accesul in tot timpul anului al masinilor, utilajelor si al personalului care actioneaza la stingerea incendiului sau la salvarea persoanelor si a bunurilor.
Pe teritoriul localitatilor, in aceasta categorie se includ si arterele destinate circulatiei rutiere, drumurile judetene sau nationale.
Deseurile si reziduurile combustibile sunt resturi care provin din prelucrarea materialelor si a produselor combustibile sau din operatiuni de conditionare si curatare a diverselor tipuri de produse, echipamente si utilaje. In aceasta categorie intra si depunerile de produse inflamabile si de grasimi sau de uleiuri pe elementele componente ale instalatiilor de ventilare si exhaustare, precum si scaparile necontrolate de fluide combustibile.
Deseurile si reziduurile combustibile se colecteaza pentru:
a) reintroducerea acestora in diferite procese productive;
b) distrugerea organizata, in anumite conditii.
Ambalajele sunt luate in considerare datorita naturii constructive a acestora (hartie, carton, lemn, cauciuc, PVC, textile, mase plastice etc).
Lucrarile premergatoare si in timpul sezonului rece sunt ansambluri de activitati care trebuie sa se desfasoare la instalatiile si sistemele la care este necesar sa se asigure buna functionare in timpul anotimpului in care se inregistreaza temperaturi scazute. Acestea se refera intotdeauna si la activitatile care vizeaza inlaturarea efectelor inghetului si caderilor abundente de zapada.
Sezonul canicular si secetos este acea perioada din cursul unui an cand, pe parcursul mai multor zile consecutive, se inregistreaza temperaturi de peste 35 grade C si lipsa de precipitatii, situatie care favorizeaza cresterea numarului de incendii si a consecintelor negative ale acestora.
Factorii de risc de incendiu specifici
Aprinderea materialelor combustibile sub actiunea focului deschis se poate face prin efecte directe sau indirecte.
Efectele directe constau in actiunea nemijlocita a flacarii sau a arcului electric asupra materialului combustibil. Parametrul esential este temperatura ridicata a flacarii sau a jetului de plasma.
La lucrarile de sudare oxiacetilenica, de lipire cu flacara si de debitare cu flacara oxiacetilenica temperatura flacarii poate atinge valori cuprinse intre 2.000 si 3.000 grade C (fig. nr. 1).
La sudarea sau la debitarea (taierea) cu arc electric, in centrul arcului temperatura atinge 10.000 grade C
Temperatura flacarii la arderea materialelor combustibile depinde de: natura materialului, inaltimea, compozitia si diametrul flacarii, de pierderile de caldura prin radiatie si poate atinge urmatoarele valori:
a) flacara de chibrit - 600 - 700 grade C;
b) flacara de lemn - 850 - 1.400 grade C;
c) flacara lampii de petrol - 780 - 1.300 grade C;
d) flacara de bumbac - 305 grade C;
e) flacara de hartie - 510 grade C;
f) flacara de huila - 1.200 grade C;
g) flacara de cauciuc natural - 1.100 grade C;
h) flacara de polistiren - 1.300 grade C;
i) flacara de sodiu metalic - 900 grade C;
j) flacara de magneziu - 2.000 grade C.
La gaze temperatura flacarii depinde de continutul amestecului, fiind mai scazuta in amestec cu aerul si mai ridicata in amestec cu oxigenul, astfel:
a) flacara de hidrogen - 2.400 - 3.080 grade C;
b) flacara de metan - 2.210 - 3.030 grade C;
c) flacara de propan - 1.930 grade C;
d) flacara de acetilena - 2.325 - 3.137 grade C.
Efectele indirecte constau in actiunea scanteilor, brocurilor de sudura, gazelor fierbinti, flacarilor secundare, conductiei termice etc., rezultate ca efecte secundare ale utilizarii flacarii sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare.
In timpul operatiunilor de sudare sau de taiere cu flacara oxiacetilenica sau cu arc electric se formeaza scantei ori brocuri care se deplaseaza pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea isi pastreaza potentialul de aprindere pana la distante de 5 - 10 m.
Scanteile au dimensiuni de la 0,01 mm pana la 0,02 mm si dispun de energie termica, fiind capabile sa aprinda materiale usor inflamabile si amestecuri explozive aflate in raza lor de actiune.
Brocurile de sudura sunt particule de metal topit sau de oxid al acestuia avand diametrul intre 2 si 5 mm, care, la atingerea materialelor combustibile, pot produce aprinderea lor, initiind un incendiu la cateva ore dupa terminarea lucrarii. Brocurile, ca si scanteile, au diferite traiectorii determinate de particularitatile procedeului si de caracteristicile de exploatare ale echipamentului folosit.
Actiunea indelungata a radiatiei termice sau a gazelor fierbinti ascendente care se produc in timpul operatiunilor de sudare poate genera incendii in zone mai apropiate sau mai indepartate de locul sudarii.
Flacarile secundare pot fi determinate de patrunderea monoxidului de carbon (CO) sau a hidrogenului (H2), produsi intermediari combustibili ai reactiei dintre oxigen si acetilena, din zona duzei aparatului de sudura, care nu s-au consumat in intregime in flacara initiala. Aceste flacari de culoare bleu-pal pot aparea in fante, fisuri, imbinari apropiate sau la capatul unei conducte.
Conductia termica prin piese metalice constituie, in anumite situatii, efect indirect de producere a incendiului datorat lucrarilor de sudare. Fenomenul este determinat de conductivitatea termica mare a metalelor care favorizeaza transferul de caldura la distante mari de zona aplicarii socului termic.
In categoria efectelor indirecte pot fi incluse si unele influente negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrica, cum ar fi:
a) transmiterea accidentala de curent electric prin instalatia de sudare in conductoarele neutre sau punerea la pamant a circuitului primar;
b) existenta unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolatie;
c) racordarea necorespunzatoare a pieselor de sudare;
d) sectiunea redusa sau ruperea cordonului (cablului) de sudare;
e) aparitia curentilor indusi in piesele metalice din jurul cablurilor de sudare, la sudarea in curent alternativ.
Focul deschis se foloseste, de regula, in scopuri utilitare, pentru gatit, incalzit sau in scop distractiv, cum ar fi focul de tabara, focul pentru arderea miristilor, focul pentru arderea gunoaielor si deseurilor, focul pentru incalzire in hale industriale si cladiri in constructie.
Se interzice lasarea fara supraveghere a focului deschis. Scapat de sub control, focul deschis se poate propaga la materialele si elementele combustibile din apropiere.
In aer liber principalul factor favorizant in propagarea focului il constituie vantul, prin directia si viteza sa.
Alti factori favorizanti in propagarea focului sunt: prezenta materialelor combustibile in apropiere (ierburi, frunze, capite de fan sau resturi vegetale, constructii din lemn etc.) si configuratia terenului care poate determina crearea curentilor de aer.
Daca temperatura flacarii depaseste 700 - 800 grade C, fenomenul principal implicat in propagarea focului il constituie radiatia termica a flacarii.
Alt mod de propagare a focului il constituie gazele fierbinti degajate de ardere.
Propagarea focului se poate face si prin scanteile sau particulele incandescente degajate de ardere si purtate de vant sau de curentii de aer.
Incendiile produse de fumat se datoreaza atat flacarii (chibrit, bricheta) utilizate pentru aprinderea tigarii, pipei sau trabucului, cat si restului ce ramane la terminarea procesului de fumat.
Flacara de chibrit are o durata de ardere de circa 20 de secunde. Chibritul aprins si aruncat la intamplare poate initia incendierea materialelor usor inflamabile, cum sunt: paiele de grau (cand gradul de uscare este avansat si curentii de aer favorabili), resturi de hartie si lichide inflamabile, aflate in vase deschise sau imprastiate.
Se interzice aprinderea unui chibrit sau a unei brichete intr-o atmosfera potential exploziva si in incaperi inchise in care s-au produs scurgeri de gaze, aprinderea amestecului gaz - aer fiind, de regula, instantanee.
Temperatura unei tigari aprinse este cuprinsa intre 550 si 600 grade C, iar timpul de ardere difera in functie de calitatea tigarii, fiind cuprins intre 7,5 si 12 minute.
Analizand aprinderea unor materiale combustibile de la resturi de tigara aprinsa, experimental s-au obtinut urmatoarele rezultate:
a) materialele din bumbac 100% se aprind in 30 de secunde si ard mocnit in continuare;
b) materialele tip bumbac 67% se aprind dupa 6 - 7 minute;
c) materialele tip bumbac 50% (PE 50%) se aprind dupa 5 - 10 minute si ard mocnit pe portiuni limitate;
d) materialele realizate in intregime din fire si fibre sintetice (relon, viscoza, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura care nu se aprinde;
e) materialele de origine animala (lana, matase naturala) se termodegradeaza si nu favorizeaza arderea mocnita;
f) vatelina se carbonizeaza fara a prezenta puncte de incandescenta si fara a se aprinde;
g) zegrasul se aprinde mocnit, influentand aprinderea celorlalte elemente de tapiterie cu care se afla in contact;
h) rumegusul arde mocnit 2 - 3 ore, dupa care, cu probabilitate scazuta, are loc aprinderea cu flacara;
i) talasul de lemn se aprinde, in cazuri rare, dupa 1 - 2 ore;
j) hartia se aprinde in circa 30 - 45 de minute;
k) paiele si fanul se aprind, numai in stare uscata, in 30 - 45 de minute;
l) litiera de padure (frunze, produse vegetale etc.) se aprinde dupa 2 - 2,5 ore, in functie de umiditate.
In cazul tigarilor aprinse sau al resturilor acestora, fenomenul de aprindere depinde de numerosi factori, cum sunt: curentii de aer, umiditatea, posibilitatea acumularii caldurii, modul de dispunere a materialelor combustibile, posibilitatea realizarii aportului de aer proaspat.
Prin urmare, la marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de 1 - 3 ore de ardere mocnita, care este cea mai probabila in considerarea tigarii drept sursa de aprindere in cazul producerii unui incendiu.
In privinta cailor de acces, de evacuare si interventie intereseaza starea acestora, practicabilitatea si identificarea lor cu usurinta, elemente esentiale in scurtarea (reducerea) timpilor operativi de interventie, in special a timpului de deplasare (T3) si a timpului normalizat de evacuare (Tne).
Mentinerea in stare de utilizare a cailor de acces, de evacuare si de interventie pe toata durata zilei si in orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate si realizate, precum si cunoasterea operativa a oricaror situatii ce pot impiedica din motive obiective folosirea acestora in conditii de siguranta reprezinta cerinte fundamentale referitoare la aceste cai.
Prezenta deseurilor, reziduurilor si a ambalajelor, precum si a scurgerilor necontrolate de fluide combustibile poate favoriza, in anumite conditii, propagarea focului pe suprafete exterioare intinse, precum si in/din interiorul cladirilor.
Praful sau pulberile combustibile depuse ori acumulate pe elemente de constructie, pe utilaje si echipamente, indeosebi pe aparate de incalzit si similare acestora, constituie factori de propagare a focului si focare de explozie.
Lacurile si vopselele sub forma de depuneri in cabinele de vopsire si tubulaturile de ventilatie prezinta in timp tendinta de autoaprindere la contactul cu aerul. Aceeasi caracteristica o au uleiurile si grasimile.
Pericolul creste atunci cand vopselele si lacurile contin pigmenti cu reactivitate mare in combinatie cu diluanti care au continut de toluen sau alte lichide inflamabile peste limitele admise.
Absorbtia uleiurilor de catre materiale poroase favorizeaza procesul de autoaprindere prin piroliza celulozei din structura tesaturilor.
Ca sursa de autoaprindere uleiurile vegetale sunt mai periculoase decat cele de origine animala, exceptand uleiul de peste.
Capacitatea uleiurilor de a se autoaprinde se apreciaza prin indicele de iod (grame de iod care se combina cu 100 g ulei), fiind susceptibile de a se autoaprinde cele care au acest indice peste 80 (uleiurile de ricin, masline, sfecla, bumbac, porumb, soia, floarea-soarelui, canepa, nuca, in si peste).
In functie de natura materialului, deseurile impregnate cu uleiuri pot initia incendii prin autoaprindere dupa 2 - 4 ore.
Pentru unele ambalaje necombustibile se au in vedere curatarea si spalarea acestora de resturile de continut (toxic, inflamabil sau cu pericol de incendiu) si aruncarea ori tratarea (neutralizarea) acestui amestec.
Perioada sezonului rece este caracterizata de incendii datorate sistemelor si mijloacelor de incalzire utilizate in cladiri pentru mentinerea temperaturii mediului interior la anumite niveluri de confort necesare desfasurarii in conditii corespunzatoare a activitatilor economico-sociale si culturale.
Sobele metalice, in special cele cu combustibil lichid, prezinta un pericol mai ridicat decat sobele cu acumulare de caldura. Testele efectuate pentru urmarirea functionarii sobelor cu combustibil lichid, realizate in conditii normale de exploatare, au pus in evidenta temperaturi maxime de 450 grade C la arzator, 380 grade C la plita si 250 grade C la peretii laterali.
Temperatura scade la 80 grade C la distante intre 5 si 30 cm de soba.
Scanteile si particulele aprinse ce ies pe cos pot ajunge la o distanta de 25 - 30 m si sunt sursele care genereaza cel mai frecvent incendii, daca acoperisul casei sau acoperisurile caselor din apropiere sunt combustibile sau prezinta depuneri de praf, funingine, rumegus si alte pulberi combustibile.
Caldura sau scanteile care ies prin fisurile unui cos de fum deteriorat prin cutremure, vibratii, alunecari de tren etc. ori datorita vechimii imobilului constituie surse de aprindere, daca in zona lor exista elemente de constructie sau structuri din lemn (grinzi, barne, suport acoperis etc.).
Aprinderea funinginii depuse pe peretii interiori poate produce o temperatura de 800 - 1.000 grade C.
Burlanele metalice pot constitui surse de initiere a incendiilor in urmatoarele situatii:
a) prin contactul direct al peretilor acestora, cu temperatura ridicata, cu materialele combustibile ale constructiilor sau cu dotarile interioare;
b) prin disiparea caldurii, a gazelor de ardere sau a flacarilor in cazul imbinarilor insuficiente datorate desfacerii legaturilor acestora prin incalzire si dilatare;
c) prin gaurile sau prin fisurile din corpul burlanului, provocate de exploatarea indelungata a acestuia sau datorita corodarii.
Aparatele electrice de incalzit cu element incalzitor in cuva de ulei pot constitui sursa de aprindere, deoarece in functionarea fara termostat temperatura peretilor cuvei poate atinge 150 grade C, fata de maximum 75 grade C, cand acestea functioneaza cu termostat.
Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere prin plasarea lor necorespunzatoare sub birouri, rafturi, tejghele, unde probabilitatea de a intra in contact cu materiale combustibile (textile, hartie, lemn etc.) este foarte mare.
Resourile improvizate si artizanale prezinta risc deosebit datorita puterii mari a acestora si a deficientelor pe circuitele de alimentare, aspecte care conduc la suprasolicitarea instalatiei electrice la care sunt racordate (conductori, prize, stechere etc.).
Efectele sezonului rece (inghet si depuneri de zapada) pot influenta in sens negativ si operatiunile de interventie la stingerea incendiilor prin reducerea posibilitatilor de folosire a surselor de alimentare cu apa, de acces la locul incendiului si, mai ales, a vitezei de deplasare a autospecialelor.
In perioadele caniculare si secetoase, sub influenta directa a razelor solare creste gradul de uscaciune a plantelor si materialelor combustibile sau se produc cresteri mari de volum in timp scurt ale vaporilor si ale gazelor inflamabile aflate in rezervoare, recipiente sau in alte ambalaje de stocare.
Uscaciunea avansata favorizeaza, pe de o parte, aprinderea materialelor combustibile de la surse cu energie de aprindere mai mica decat in mod obisnuit si in timp mai scurt decat cel de manifestare a sursei, iar pe de alta parte, propagarea cu viteza ridicata a focului.
Cresterile rapide ale volumului vaporilor si gazelor inflamabile determina cresteri bruste ale presiunii in rezervoarele sau recipientele de pastrare a produselor respective, sub efectul careia pot aparea frecvent explozii, urmate de incendii.
Temperaturile atmosferice ridicate determina degajari masive de substante volatile si inflamabile din componenta unor materiale de protectie sau de izolare care se pun in opera in special in timpul zilei.
In perioadele caniculare si/sau secetoase sunt vizate de efectele acestora:
a) culturile agricole, in special cele de cereale paioase;
b) depozitele de furaje si plante tehnice aferente sectoarelor zootehnice si din gospodariile populatiei;
c) zonele cu vegetatie forestiera;
d) locuintele si anexele gospodaresti, in special cele din mediul rural ale caror elemente de constructie sunt executate din lemn;
e) recipientele, rezervoarele si alte categorii de ambalaje care contin lichide usor inflamabile si gaze lichefiate sub presiune;
f) substantele care se descompun sub actiunea luminii solare (fosfor alb, fosfor galben, amestecuri de clor si brom cu unele gaze etc.);
g) sursele naturale de apa pentru incendiu, carora le scad nivelul si debitul.
4. REGULI SI MASURI DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR
Nerealizarea masurilor de prevenire a incendiilor, prevazute in prezentele dispozitii generale, conduce la interzicerea executarii lucrarilor cu foc deschis.
Lucrarile cu foc deschis se vor executa si se vor supraveghea numai de persoane calificate, experimentate si instruite.
Persoana fizica cu atributii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va reglementa prin document scris (decizie, dispozitie etc.) modul de executare a lucrarilor cu foc deschis, activitate care presupune:
a) stabilirea, daca este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrari cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor combustibile, curatari prin ardere etc.) si a persoanelor care le supravegheaza;
b) stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu in care este interzisa utilizarea focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul sa emita permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunostinta si pastrare a permisului de lucru cu foc;
e) intocmirea unei instructiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrari, care sa fie tinuta de executant asupra sa si prelucrata cu acesta inainte de inceperea lucrarii.
Este interzisa folosirea focului deschis in locurile (incaperile, zonele, instalatiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) in care se prelucreaza, se utilizeaza, se depoziteaza, se vehiculeaza, se manipuleaza materiale si substante combustibile sau care, in prezenta focului deschis, prezinta pericol de incendiu sau de explozie, precum si in apropierea acestora, cum sunt:
a) instalatiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport si distributie a gazelor combustibile (gaz metan, gaz de sonda, gaz de furnal, acetilena, hidrogen etc.) si a oxigenului;
b) instalatiile de producere, prelucrare, pompare, transport si distributie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.);
c) gospodariile de ungere si actionarile hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile;
d) sectiile si atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelarii, de acoperiri metalice, de intretinere si reparatie a autovehiculelor si utilajelor de ridicat si stivuit, de vulcanizare, tapiterie, croitorie etc.;
e) depozitele de lichide combustibile (benzina, benzen, vopsele, lacuri, solventi, uleiuri, motorina etc.), material lemnos si produse din lemn, produse textile si de hartie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.;
f) incaperile in care se executa operatiuni de spalare sau de curatare cu produse petroliere (benzina, neofalina, parchetin, petrosin etc.), precum si de vopsire in care s-au folosit solventi inflamabili;
g) incaperile unde se executa lucrari de finisaj cu substante combustibile;
h) incaperile si podurile cladirilor ale caror elemente de constructie sunt realizate din materiale combustibile;
i) laboratoarele si statiile-pilot in care se utilizeaza substante combustibile;
j) incaperile de incarcat acumulatori;
k) incaperile cu echipament electric de calcul, masura, control, automatizare, semnalizare, control trafic;
l) incaperile speciale de cabluri electrice;
m) constructiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul (magazine, teatre, expozitii, cinematografe etc.), si alte locuri stabilite.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distante mai mici de 40 m fata de locurile cu pericol de explozie (gaze si lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m fata de materiale sau substante combustibile (lemn, hartie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.), fara a fi supravegheat si asigurat prin masuri corespunzatoare.
Fumatul este interzis, de regula, in toate locurile in care nu se admite folosirea focului deschis, prevazute de prezentele dispozitii generale, precum si in:
a) spatiile de cazare comuna;
b) incaperile cu echipament electronic de calcul, masura, control si automatizare;
c) incaperile centralelor termice;
d) locurile cu schele, cofraje si esafodaje, realizate din materiale combustibile;
e) lanurile de cereale in faza de coacere si zonele impadurite.
In toate zonele (locurile) in care este interzis fumatul se vor instala indicatoare de securitate specifice, prevazute de reglementarile in vigoare.
Locurile pentru fumat stabilite in exteriorul cladirilor nu vor fi amplasate la o distanta mai mica de 40 m fata de locurile in care exista pericol de explozie (gaze si lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc.), 10 m fata de locurile in care exista materiale solide combustibile (lemn, textile, hartie, carton asfaltat, bitum) si 50 m fata de culturile de cereale paioase in perioada coacerii si recoltarii sau de zonele impadurite.
La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apa, nisip sau pamant, gropi si se vor instala inscriptii 'LOC PENTRU FUMAT'. Scrumierele si vasele din interiorul cladirilor (coridoare, holuri etc.) se amplaseaza astfel incat sa nu fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.). In locurile de munca unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere. Acestea se amplaseaza astfel incat sa nu faca posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum sunt cele de birotica si altele. Depunerea in scrumiere, vase sau gropi a altor deseuri de materiale combustibile (hartie, carton, textile etc.) este interzisa. Golirea scrumierelor si a vaselor in cosurile de hartie sau in alte locuri in care exista materiale combustibile este interzisa. Aruncarea la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisa. Se recomanda sa se evite fumatul, in perioadele de relaxare sau de odihna, in paturi, pe canapele, fotolii etc.
Accesul mijloacelor si al persoanelor pentru interventiile operative in caz de urgenta publica de incendiu, in vederea salvarii si acordarii ajutorului persoanelor aflate in pericol, stingerii incendiilor si limitarii efectelor acestora, trebuie sa fie asigurat in permanenta la toate:
a) constructiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale etc.) si incaperile acestora;
b) instalatiile tehnologice si anexe;
c) depozitele inchise si deschise de materii prime, semifabricate, finite si auxiliare;
d) instalatiile, aparatele si mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor, precum si la punctele de comanda ale acestora (centrale si butoane de semnalizare a incendiilor, aparate de control si semnalizare ale instalatiilor sprinkler, statii de pompe de apa, claviaturile si vanele retelelor de apa, abur, drencer, gaze inerte si spuma, hidranti de incendiu, stingatoare, pichete de incendiu, bazine, rezervoare si castele de apa, rampe ale surselor de apa naturale, posturi telefonice de anuntare a incendiilor etc.);
e) dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie in caz de incendiu (cortine metalice de siguranta, trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti, clapete de pe tubulatura de ventilatie, exhaustare si transport pneumatic, obloane, ferestre si usi de inchidere a golurilor din elementele de compartimentare impotriva incendiilor);
f) tablourile de distributie si intrerupatoarele instalatiilor electrice de iluminat, de forta si iluminat de siguranta si la sursele de rezerva care sunt destinate sa alimenteze receptoare electrice cu rol in caz de incendiu;
g) claviaturile si vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie manevrate in caz de incendiu, si punctele de comanda ale acestora (gaze si lichide combustibile, benzi transportoare);
h) celelalte mijloace utilizate pentru interventie in caz de incendiu (vehicule pentru tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne de apa si cheile de pornire a acestora etc.).
Caile de acces, de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta, in orice anotimp, practicabile si curate. Aceasta obligatie revine persoanelor juridice sau fizice care administreaza constructiile, instalatiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective.
Administratorii in cauza vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale in vigoare, prezenta unor asemenea mijloace si vor atentiona asupra regulilor care trebuie respectate.
Blocarea cailor de acces, de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie stabilita ori care prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum si efectuarea unor modificari la acestea, prin care se inrautateste situatia initiala, sunt interzise.
Peste santurile sau sapaturile executate pe caile de acces, de evacuare si de interventie se vor amenaja treceri (podete) bine consolidate sau se vor asigura cai ocolitoare, semnalizate corespunzator.
Se interzice blocarea in pozitie deschisa a usilor de la casele scarilor, de pe coridoare, a celor cu dispozitive de autoinchidere sau a altor usi care, in caz de incendiu, au rol sa opreasca patrunderea fumului, a gazelor fierbinti si propagarea incendiilor pe verticala sau pe orizontala.
Dispozitivele care asigura inchiderea automata in caz de incendiu a elementelor de protectie a golurilor (usi, obloane etc.), cele de actionare a trapelor si clapetelor, precum si cele care mentin in pozitie inchisa usile incaperilor tampon vor fi in permanenta in stare de functionare. Sistemul de inchidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita deschiderea cu usurinta a acestora in caz de incendiu.
Caile de acces, de evacuare si de interventie se vor marca cu indicatoare de securitate, conform reglementarilor legale in vigoare, astfel incat traseele acestora sa poata fi recunoscute cu usurinta, atat ziua cat si noaptea, de persoanele care le utilizeaza in caz de incendiu.
Se vor monta indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la demisol sau la subsol ori la usile de acces catre spatii si incaperi din care evacuarea nu poate fi continuata.
In casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor nu se admite amenajarea de incaperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea impiedica evacuarea persoanelor si a bunurilor, precum si accesul personalului de interventie.
Cheile usilor de acces in cladiri si cele ale incaperilor incuiate se pastreaza in locuri sau la persoane desemnate, astfel incat aceste chei sa poata fi identificate si folosite in caz de necesitate (interventie, control, verificari etc.).
Deseurile si reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se colecteaza ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului si se depun in locurile destinate depozitarii sau distrugerii lor, astfel incat la locurile de munca sa fie in permanenta curatenie.
Se colecteaza:
a) pulberile, rumegusul si talasul, scamele sau resturile textile si alte deseuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereti, instalatii, masini, utilaje, aparatura, canale sau alte locuri, precum si maculatura de birotica;
b) scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalatii, masini si utilaje, canale sau din alte locuri;
c) ambalajele care prezinta pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.);
d) depunerile de grasimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalatiilor de evacuare.
Pentru orice tip de activitate se stabileste modul de gestionare a deseurilor, reziduurilor si a ambalajelor.
Gestionarea acestora presupune:
a) nominalizarea, dupa caz, a deseurilor, reziduurilor si a ambalajelor specifice activitatii;
b) indicarea regimului de colectare si curatare;
c) locurile de depozitare si modul de distrugere sau de valorificare;
d) desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;
e) completarea datelor noi la aparitia oricaror modificari de situatii.
Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (carpe, calti, bumbac, rumegus etc.), care contin astfel de produse, se colecteaza in cutii sau in vase metalice ori cu captuseala metalica interioara, prevazute cu capac, amplasate in locuri fara risc de incendiu si marcate.
Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se vor depozita, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de cladiri, instalatii, culturi agricole, suprafete impadurite si alte materiale combustibile, in raport de natura si de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticla reutilizabile se curata, se spala, sau se neutralizeaza de restul continutului cu materiale adecvate si se depoziteaza in locuri special destinate.
Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizeaza, se vor distruge prin ardere in crematorii amenajate si amplasate astfel incat sa nu puna in pericol viata oamenilor, cladirile, instalatiile, culturile agricole, suprafetele impadurite si alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie sa posede autorizatiile prevazute de lege.
Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care degaja prin ardere substante sau compusi periculosi pentru viata sau pentru mediu, pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea prevederilor in vigoare si ale prezentelor dispozitii generale.
Inainte de inceperea sezonului rece se vor controla si se vor inlatura defectiunile constatate, asigurandu-se buna functionare a:
a) instalatiilor si a sistemelor de incalzire existente la agenti economici, institutii publice si la gospodariile populatiei (surse de caldura, conducte, corpuri si elemente de incalzire, sobe, cosuri si canale de fum etc.);
b) instalatiilor de incalzire din incaperi in care sunt montate instalatiile de stingere cu apa, precum si cele de depozitare a substantelor chimice de stingere si din spatiile de garare a autospecialelor;
c) serpentinelor de incalzire cu aburi sau apa calda a caminelor, rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor;
d) dispozitivelor de incalzire a armaturilor de siguranta de la rezervoarele de lichide combustibile sau gaze lichefiate;
e) conductelor si furtunurilor de aburi de la instalatiile de stingere, precum si a celor din diverse instalatii de productie si auxiliare.
Componentele instalatiilor de stingere cu apa, care sunt expuse inghetului in timpul iernii si nu sunt prevazute cu dispozitive fixe de incalzire, vor fi protejate impotriva inghetului.
Se vor asigura uneltele si accesoriile pentru deszapezirea drumurilor si a cailor de acces, de evacuare si de interventie.
Caile de acces si accesul la sursele de apa sau la dispozitivele de punere in functiune a instalatiilor de stingere se vor curata de zapada si gheata, asigurandu-se mentinerea permanent libera a acestora.
Personalul destinat sa raspunda de aprinderea si de stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate si, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.
In perioadele caniculare sau secetoase persoana fizica cu atributii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de masuri speciale care sa contracareze efectele negative ale acestora in sfera prevenirii si stingerii incendiilor.
Masurile speciale trebuie sa cuprinda:
a) identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate in care creste riscul de incendiu in conditiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate si lipsei de precipitatii;
b) interzicerea utilizarii focului deschis in zonele afectate de uscaciune avansata;
c) restrictionarea efectuarii, in anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrari care creeaza conditii favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de substante volatile sau supraincalziri excesive;
d) asigurarea protejarii fata de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor si a altor tipuri de ambalaje care contin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra (copertine, soproane deschise etc.) sau, dupa caz, prin racire cu perdele de apa rece;
e) indepartarea din locurile unde se afla a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de sticla) care pot actiona in anumite conditii drept concentratori ai razelor solare;
f) intensificarea patrularilor in zonele cu culturi agricole si in cele frecventate pentru agrement in locuri cu vegetatie forestiera;
g) asigurarea rezervelor de apa pentru incendiu si verificarea zilnica a situatiei existente;
h) verificarea operativitatii de actiune a formatiilor de interventie ale serviciilor de pompieri civili;
i) mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular si secetos, prin detalierea cauzelor si a imprejurarilor favorizante.
Masurile speciale stabilite vor fi aduse la cunostinta tuturor salariatilor si, dupa caz, populatiei.
5. SiguranTa la foc
NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA, EXECUTAREA SI INTRETINEREA CONSTRUCTIILOR PENTRU SCOLI SI LICEE
INDICATIV NP 010 - 97 - EXTRAS
Cerinta de calitate a constructiilor "Siguranta la foc" impune ca solutiile adoptate prin proiect, realizate si mentinute in exploatare, in caz de incendiu sa asigure:
a. protectia ocupantilor, tinand seama de varsta, starea lor de sanatate si riscul de incendiu;
b. limitarea pierderilor de vieti si bunuri materiale;
c. impiedicarea extinderii incendiului la obiectivele invecinate;
d. prevenirea avariilor la constructiile si instalatiile invecinate, in cazul prabusirii constructiei;
e. protectia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupantilor si a bunurilor materiale.
Pentru realizarea acestora, principalele performante se asigura pe intreaga perioada de utilizare a constructiilor, pe baza unor scenarii de siguranta intocmite pentru fiecare situatie concreta, avand in vedere:
a. riscul de izbucnire a incendiilor;
b. conditiile de siguranta a utilizatorilor in caz de incendiu;
c. comportarea la foc a constructiei in ansamblu si a principalelor ei parti componente;
d. caracteristicile specifice ale elementelor si materialelor utilizate;
e. posibilitatile de interventie pentru stingerea incendiilor.
Incadrarea incaperilor, si a spatiilor din scolisi licee in niveluri de risc, are in vedere activitatea desfasurata, densitatea sarcinii termice si alcatuirea constructiva.
Incaperile si spatiile scolilor si liceelor se incadreaza in urmatoarele niveluri de risc:
a) riscul obisnuit, cuprinzand cea mai mare parte a spatiilor destinate copiilor, cum sunt cele destinate dormitoarelor, salilor de sport, joaca, sali polivalente, si altele similare, in care densitatea sarcinii termice este mai mica de 42o MJ/mp;
b) riscul mediu, cuprinzand in principal incaperi si spatii tehnice, cum sunt centralele termice, gospodariile de combustibil, bucatarii, depozite pentru materiale combustibile etc., in care densitatea sarcinii termice este cuprinsa intre 420 si 840 MJ/mp;
c) riscul mare, in care sunt cuprinse incaperi si spatii cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/mp, situatii mai putin intalnite la astfel de programe functionale.
In scoli si licee, riscurile de izbucnire a incendiilor trebuie reduse - in conditiile asigurarii functionalitatii, prin limitarea surselor potentiale de aprindere si a materialelor si substantelor combustibile. Incaperile si spatiile scolilor si liceelor, in cea mai mare parte, se incadreaza in riscuri obisnuite si numai unele din incaperi in riscuri medii.
Este interzisa folosirea sau depozitarea lichidelor ori a gazelor combustibile in alte locuri decat cele special amenajate, in cantitati limitate si fara respectarea masurilor de prevenire si stingere specifice.
Asigurarea conditiilor de siguranta a utilizatorilor impune stabilirea si realizarea unor intervale de timp care sa permita corelarea actiunilor de interventie si salvare, cu dezvoltarea incendiului. Valorile intervalelor de timp si nivelul performantelor realizate, au in vedere specificul programelor functionale si varsta utilizatorilor.
Alarmarea - Timpul de alarmare este functie de modul in care se asigura perceperea izbucnirii incendiului si realizarea alarmarii utilizatorilor. Atunci cand se prevad instalatii automate de semnalizare a incendiilor, intervalul de timp nu trebuie sa depaseasca 30 de secunde, iar in cazul neechiparii cu instalatii automate - prin masuri organizatorice - se va asigura supravegherea si actionarea de catre personalul angajat, in maximum 60 de secunde.
Alertarea - Timpul de alertare a serviciilor de pompieri va fi de maximum 2 minute. Pentru scolile si liceele echipate cu instalatii automate de semnalizare a incendiului, alertarea se va asigura automat, timpul admis fiind de maximum 30 de secunde.
Supravietuirea - Timpul de supravietuire in spatiile si incaperile destinate copiilor se asigura in functie de gradul de rezistenta la foc al constructiei, fara a fi mai mic de :
a. 15 minute, in constructii gradul I-II de rezistenta la foc;
b. 10 minute, in constructii gradul III de siguranta la foc;
c. 5 minute, in constructii gradul IV-V de siguranta la foc.
Evacuarea - Timpul de evacuare a utilizatorilor din constructii, va fi minimum:
a. 5 minute, in constructii gradul I-II de rezistenta la foc;
b. 3 minute, in constructii gradul III de rezistenta la foc;
c. 2 minute, in constructii gradul IV-V de rezistenta la foc.
Localizarea si stingerea - Timpul de localizare si stingere a incendiilor este in functie de nivelul de dotare si echipare cu instalatii de semnalizare si stingere a constructiilor, precum si de interventia fortelor mobile ale pompierilor. De regula, timpul de localizare si stingere a incendiilor nu trebuie sa depaseasca 60 de minute.
Propagarea incendiilor la obiecte invecinate - Timpul de propagare a incendiilor la obiecte invecinate, trebuie sa fie mai mare de 30 de minute.
Conditiile de comportare la foc a constructiei in ansamblu si a principalelor ei parti componente sunt determinate de rezistenta la foc a acestora.
Incendierea totala (flash-over) - Timpul de incendiere totala, va fi de minimum:
a. 20 minute, la constructiile gradul I-II de rezistenta la foc;
b. 15 minute, la constructiile gradul III de rezistenta la foc;
c. 10 minute, la constructiile gradul IV-V de rezistenta la foc.
Etanseitatea la aer - Volumul de aer ce intra in interior atunci cand tamplaria inchiderilor exterioare este in pozitie inchisa, nu va depasi un schimb de aer pe ora.
Compartimentarea antifoc - Aria maxima construita la sol, admisa pentru un compartiment de incendiu va fi, in functie de gradul de rezistenta la foc al constructiilor, de:
a. 2500 mp pentru gradul I-II, indiferent de numarul nivelurilor;
b. 1800 mp pentr gradul III , indiferent de numarul nivelurilor;
c. 1400 mp pentru gradul IV, cu un singur nivel si respectiv 1000 mp pentru cele cu mai multe niveluri;
d. 1000 mp pentru gradul V, cu un singur nivel si respectiv 800 mp pentru cele cu mai multe niveluri.
Limita de rezistenta la foc a elementelor care delimiteaza compartimentele antifoc sau separa spatii ale constructiei - Compartimentele antifoc se delimiteaza prin pereti antifoc realizati din materiale incembustibile - clasa C0 - avand limita de rezistenta la foc cuprisa intre 3 si 7 ore, in functie de densitatea sarcinii termice a compartimentelor de incendiu. Peretii despartitori ai diferitelor spatii functionale au limite de rezistenta la foc si clase de combustibilitate normale, in functie de gradul de rezistenta la foc al constructiei, destinatia spatiului respectiv si rolul elementelor de separare, potrivir reglementarilor. Toate incaperile destinate copiilor vor fi separate de restul constructiei prin pereti cu limita de rezistenta la foc de minimum 1 ora.
Limita de rezistenta la foc a fatadelor si a acoperisurilor - Peretii exteriori neportanti trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime de combustibilitate si limita de rezistenta la foc, al constructiei:
a. C0 - 15 minute, in constructii de gradul I de rezistenta la foc;
b. C2 - 15 minute, in constructii de gradul II si III;
c. C3 - 15 minute, in constructii de gradul IV;
d. C4 - fara limita de rezistenta la foc, in constructii de gradul V.
Acoperisurile se alcatuiesc si realizeaza potrivit conditiilor corespunzatoare gradului de rezistenta la foc a constructiei.
Rezistenta la foc a structurii portante - Structura portanta a constructiei sau a compartimentului de incendiu trebuie sa indeplineasca conditiile minime de combustibilitate si limita de rezistenta la foc, corespunzatoare gradului de rezistenta al constructiei respective:
|
Elementul Structurii |
Gradul de rezistenTA la foc al construcTiei |
||||
|
I |
II |
III |
IV |
V |
|
|
Stalpi, coloane, pereti portanti: - nivel curent: |
C0 2h 30' |
C0 2h |
C0 1h 30' |
C2 |
C3 |
|
- ultimul nivel |
C0 1h 30' |
C0 1h |
C0 |
C2 |
C4 |
|
Grinzi, plansee, nervuri, acoperisuri, terasa: - nivel curent: |
C0 1h |
C0 |
C1 |
C2 |
C4 |
|
- peste subsol: |
C0 1h 30' |
C0 1h |
C0 1h |
C2 |
C3 |
Siguranta refugiilor - Timpul de siguranta al refugiilor trebuie sa fie de minimum:
a. 15 minute, in constructii de gradul I-II de rezistenta la foc;
b. 10 minute, in constructii de gradul III;
c. 5 minute, in constructii de gradul IV-V de rezistenta la foc.
Detectarea si alarmarea - Echiparea si dotarea cu dispozitive de detectare si alarmare, precum si sistem de anuntare - informare a utilizatorilor in caz de incendiu, se realizeaza in functie de capacitatea scolilor si liceelor si tipul constructiei, potrivit reglementarilor. Pentru capacitati mici, acestea se asigura prin masuri organizatorice.
Alertarea - Pentru anuntarea serviciilor mobile de pompieri in caz de incendiu se asigura mijloacele corespunzatoare, functie de fiecare situatie concreta, care sa permita alertarea in timp scurt.
Propagarea fumului - Limitarea propagarii usoare a fumului in spatii, incaperi, coridoare si scari trebuie asigurata prin realizarea unor elemente despartitoare corespunzatoare (pereti, plansee) si prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului in caz de incendiu.
Instalatiile de stingere - Prevederea instalatiilor si a sistemelor de stingere automata a incendiilor se realizeaza in functie de caracteristicile constructiilor si capacitatea acestora, potrivit reglementarilor.
Siguranta cailor de evacuare - Asigurarea timpului de siguranta si a capacitatii cailor de evacuare se determina potrivit reglementarilor, in functie de capacitatea maxima simultana si tipul de constructie:
a. 10 minurte, in constructii de gradul I-II;
b. 6 minute, in constructii de gradul III;
c. 4 minute, in constructii de gradul IV-V.
Capacitatea cailor de evacuare va asigura trecerea numarului de fluxuri de evacuare determinate prin calcul, fara a avea latimi minime de trecere destinate elevilor, mai mici de 0,90 m pentru usi si 1,20 m pentru coridoare si rampe de scari.
Accesul autovehiculelor de interventie - Constructiile scolilor si liceelor vor avea asigurate accese carosabile, corespunzator dimensionate si alcatuite, care sa permita accesul usor al autovehiculelor de interventie ale pompierilor, cel putin la doua fatade.
Mijloace de interventie - Constructiile se echipeaza si doteaza cu mijloace de interventie in caz de incendiu conform reglementarilor, in functie de tipul de constructie si densitatea sarcinii termice. Pentru interventie se prevad, dupa caz, stingatoare, hidranti interiori si exteriori de incendiu, coloane uscate etc.
Accesul personalului de interventie - Pentru accesul personalului serviciilor mobile de pompieri in caz de incendiu se stabilesc si marcheaza corespunzator traseele pe care acestia le pot utiliza pentru a ajunge usor la diferite parti ale constructiei, in functie de conformarea acesteia.
Combustibilitatea elementelor si materialelor - Combustibilitatea elementelor de constructie si a materialelor componente ale elementelor si structurilor compozite, va corespunde reglementarilor, functie de gradul de rezistenta asigurat si tipul constructiei.
In constructiile de gradul I-II de rezistenta la foc, principalele elemente constructive trebuie sa fie din clasa C0 - si in mod diferentiat la constructii de gradele III-V fiind clase de combustibilitate C1 si C4 .
Densitatea sarcinii termice - Densitatea sarcinii termice rezulta din materiale si elemente de constructie, cu exceptia perdoselilor lipite si a tamplariei, trebuie limitata la 275 MJ/mp, iar densitatea sarcinii termice totale rezulta din materiale si elemente de constructie, finisaje, mobilier si alte materiale combustibile adapostite, sa nu depaseasca 840 MJ/mp.
Propagarea flacarilor - Propagarea flacarilor pe suprafata elementelor si a materialelor de constructie combustibile sa se faca cu viteza redusa, respectiv mai putin de 0,45 m in 10 minute.
Degajarea fumului si a gazelor toxice - Pentru asigurarea conditiilor de siguranta a utilizatorilor in caz de incendiu, elementele si materialele de constructie folosite trebuie sa nu degaje cantitati mari de fum si gaze toxice prin ardere. In spatiile accesibile elevilor se va evita folosirea maselor plastice, iar atunci cand nu este posibil vor fi luate masuri de impiedicare a propagarii usoare a acestuia si vor fi prevazute dispozitive de evacuare automata a fumului.
Gradul de rezistenta la foc - va fi stabilit in functie de combustibilitatea si limta de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie folosite potrivit reglementarilor; pentru scoli si licee se recomanda utilizarea celor de gradul I sau II de rezistenta la foc.
Pentru costructiile de gradul III-V de rezistenta la foc trebuie luate masuri corespunzatoare care sa asigure siguranta acestora in caz de incendiu.
In scopul asigurarii interventiei operative in caz de incendiu, pentr fiecare caz in parte se vor elabora scenarii de siguranta luand in considerare mijloacele si fortele proprii existente, precum si ajutorul serviciilor mobile de pompieri existente in zona de amplasare.
6. TEMATICA ORIENTATIVA DE PREGATIRE A ELEVILOR IN CADRUL ORELOR DE DIRIGENTIE
1. Efectele incendiilor:
sa inteleaga efectele distructive ale flacarilor si fumului asupra organismului;
familiarizarea copiilor cu efectele pozitive ale utilizarii focului:
2. Sursele de aprindere:
sa identifice sursele de aprindere cu care vine in contact;
sa nu foloseasca sursele de aprindere a focului in gospodarie:
3. Urmarile incendiului:
sa cumoasca urmarile incendiilor asupra sanatatii oamenilor si asupra naturii vii;
sa inteleaga necesitatea prevenirii incendiilor pentru evitarea distrugerii bunurilor si mediului inconjurator:
4. Ce facem in caz de incendiu?
sa inteleaga necesitatea evacuarii dintr-o claire incendiata;
sa stie ca trebuie sa anunte adultii in caz de incendiu:
1. Efectele focului:
sa cunoasca efectele benefice ale utilizarii focului;
sa sesizeze urmarile incendiilor.
2. Sursele de aprindere:
sa identifice sursele de aprindere cu care vine in contact;
sa invete sa utilizeze corect sursele de aprindere din gospodarie.
3. Care sunt urmarile unui incendiu?
sa cunoasca urmarile incendiilor asupra vietii si sanatatii oamenilor si asupra naturii vii;
sa inteleaga necesitatea prevenirii incendiilor pentru evitarea distrugerii bunurilor si mediului inconjurator;
4. Necesitatea asigurarii prevenirii incendiilor:
sa-si dezvolte responsabilitatea pentru asigurarea vietii si sanatatii proprii si a celor din jur;
sa cunoasca notiuni fundamentale de prevenire a incendiilor in gospodarie.
5. Ce face in caz de incendiu?
sa inteleaga necesitatea evacuarii dintr-o cladire incendiata;
sa stie ca trebuie sa anunte adultii in caz de incendiu si sa le ceara ajutorul.
6. Cum poate fi prevenit un incendiu?
sa recunoasca sursele potentiale si imprejurarile favorizante care pot declansa un incendiu;
sa manifeste un comportament preventiv la utilizarea surselor de aprindere.
7. Cum poate fi stins un incendiu?
sa cunoasca cu ce se poate stinge un inceput de incendiu;
sa inteleaga ca trebuie sa ceara ajutorul adultilor pentru stingerea oricarui inceput de incendiu.
8. Vizita la un serviciu de pompieri.
sa inteleaga necesitatea existentei serviciilor de pompieri;
sa aprecieze profesia de pompier.
1. Focul - prieten si dusman:
sa cunoasca rolul focului in viata omului
sa inteleaga efectele utilizarii incorecte a focului
2. Sursele de incendiu:
sa inteleaga mecanismul producerii incendiilor;
sa fie capabil sa identifice sursele de incendiu;
sa cunoasca regulile de prevenire a incendiilor in locuinta.
3. Comportarea in caz de incendiu:
sa poata face evaluarea reala a pericolului in cazul producerii unui incendiu
sa stie cum se anunta incendiul la pompieri;
sa identifice posibilitatile de salvare in cazul in care este surprins de un incendiu .
4. Stingerea incendiilor:
sa inteleaga mecanismul stingerii focului;
sa stie sa foloseasca principalele substante stingatoare si mijloace utilizate in lupta impotriva incendiilor.
5. Primul ajutor in caz de incendiu:
sa stie care sunt urmarile incendiilor asupra vietii si sanatatii;
sa poata acorda primul ajutor in cazul arsurilor si intoxicatiilor.
6. Reguli de prevenire a incendiilor in gospodarie:
sa stapaneasca regulile preventive la utilizarea mijloacelor de incalzire si de pregatire a hranei, echipamentelor electrice, precum si a altor surse posibile de incendiu din gospodarie.
7. Protectia mediului inconjurator impotriva incendiilor:
sa constientizeze consecintele incendiilor asupra mediului inconjurator;
sa cunoasca principalele reguli preventive in drumetii si excursii.
8. Vreau sa stiu despre profesia de pompier:
sa-si completeze cunostintele cu informatii relevante si autorizate privitoare la profesia de pompier;
sa recunoasca importanta sociala a activitatii de aparare impotriva incendiilor.
7. TEMATICA DE PREGATIRE A ELEVILOR IN CADRUL CERCURILOR
'PRIETENII POMPIERILOR'
TEMA 1. Notiuni despre combustibilitatea substantelor:
- fenomenul de ardere
- clasificarea substantelor din punct de vedere al combustibilitatii lor
TEMA 2. Notiuni despre combustibilitatea substantelor:
- substante combustibilie gazoase, lichide si solide.
TEMA 3. Notiuni despre evolutia incendiilor si clasificarea acestora:
- incendiul si fazele sale
- clasificarea cauzelor de incendii
TEMA 4. Surse de aprindere cu flacara:
- prezentarea teoretica a fenomenului fizic
- surse de aprindere cu flacara
- recomandari preventive
TEMA 5. Surse de aprindere de natura tehnica:
- caldura degajata de corpuri incandescente
TEMA 6. Surse de aprindere de natura tehnica:
- caldura degajata de aparate termice: sobe metalice, cosuri defecte siburlane supraincalzite, aparate de incalzit electrice, recomandari preventive, artificii
TEMA 7. Substante de stingere:
- apa, bioxidul de carbon
TEMA 8. Protectia impotriva incendiilor in unitatile de invatamant.
TEMA 9. Cauze neobisnuite de incendii:
- fulgerul globular
TEMA 10. Cunoasterea prevederilor Regulamentului de desfasurare a concursului cercurilor de elevi "Prietenii Pompierilor"
TEMA 1
NOTIUNI DESPRE COMBUSTIBILITATEA SUBSTANTELOR
Dezvoltarea unui incendiu este un fenomen aleatoriu, o insumare de procese fizice si chimice, care se amplifica si devin tot mai complexe pe masura ce se inainteaza in timp, astfel incat nu este posibila descrierea lui prin scheme simple.
In prezent, termenul de ardere sau combustie este reglementat prin STAS 11097/1-87 unde a fost definit prin "reactia unui material cu oxigenul, cu degajare de caldura, fenomen insotit, in general, de emisie de flacari si/ sau incandescenta si/ sau emisie de fum ". Arderea este deci posibila numai in conditiile existentei a trei factori:
- preznta combustibilului, material susceptibil sa treaca in stare de combustie in prezenta focului sau a temperaturilor inalte;
- prezenta comburantului - substanta care intretine arderea (oxigenul din aer sau substante ce pot ceda oxigenul);
- amorsarea reactiei - prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursa de foc.
Arderea are loc aproape intotdeauna in faza gazoasa, amestecul aer - gaz combustibil in reactie, cu emisie de lumina, constituind o flacara.
Combustia fara flacara a materialelor ce raman in stare solida in timpul reactiei, chiar daca produsul arderii este partial sau total un gaz defineste o ardere mocnita.
In urma arderii rezulta produse de ardere (gaze de ardere si, in cazul arderii corpurilor solide, resturi minerale - cenusa) precum si o mare cantitate de caldura disipata in mediul inconjurator. Daca arderea nu este completa rezulta fumul, un ansamblu vizibil de particule si/ sau lichide in suspensie in aer.
Culoarea fumului este un indiciu al materialelor aflate in combustie. In cursul arderii incomplete se formeaza, ca produs intermediar, oxidul de carbon - ce prezinta un pericol deosebit, provocand dese cazuri de axfixieri si intoxicatii.
Dupa viteza de ardere intre oxigen si combustibil, se pot deosebi: arderi lente, normale (uniforme), rapide (explozii, deflagratii).
Fenomenele ce se deruleaza in timpul unui incendiu sunt practic arderi normale, precedate de arderi lente.
COMBUSTIBILITATII
Combustibilitatea reprezinta proprietatea unui material de a se aprinde si de a arde in prezenta aerului, contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata de incendiu.
Materialele si elementele de constructie se clasifica - conform STAS 11375-90-
din punct de vedere al combustibilitatii in doua grupe:
1.- incombustibile - C 0 - cele care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte nu se aprind, nu ard mocnit si nu se carbonizeaza ;
2. - combustibile - care, functie de proprietatea lor de a se aprinde usor sau greu si de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului se clasifica in patru clase de combustibilitate :
C 1 - practic neinflamabile ;
C 2 - dificil inflamabile ;
C 3 - mediu inflamabile ;
C 4 - utor inflamabile .
Materialele din grupele C 1 - C 2 sunt definite ca greu combustibile - arderea avind loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi inalte.
Incadrarea in clasa de combustibilitate se face pe baza incercarii materialelor realizate conform STAS 8558-70.
Pentru alte materiale combustibile folosite sau nu in constructii, se utilizeaza metode detaliate in STAS 7248-81 si STAS 8025-84, precum si metode elaborate sau adaptate dupa standarde straine in cadrul Centrului de Studii, Experimentari si Specializare p.s.i.
NOTIUNI DESPRE COMBUSTIBILITATEA SUBSTANTELOR
Unele substante gazoase sunt combustibile la temperatura normala: hidrogenul, oxidul de carbon, hidrocarburi cu mai mult de 4 atomi de carbon (butan, propan, s.a.) , precum si citeva amestecuri gazoase complexe cum sunt: gazul natural (al carui principal constituent este metanul), gazul de sonda, gazul de fermentatie, G.P.L. (gaz petrolier lichefiat - la buteliile de aragaz) s.a.
Arderea gazelor are loc cu flacara ,intr-o cantitate de aer specifica fiecarei substante gazoase.
Viteza de ardere in cazul gazelor se defineste prin cantitatea de gaze ce arde in unitatea de timp fara a tine seama de factorul suprafata (esential in cazul lichidelor).
Factorii care influenteaza viteza de ardere sunt, in primul rand, concentratia si marimea particulelor si, intr-o mica masura, presiunea si temperatura, precum si unele adaosuri care maresc, scad sau anihileaza propagarea flacarii.
Comportarea in incendii a substantelor combustibile gazoase este caracterizata de urmatoarele proprietati:
1. Limita de ardere: concentratia minima a gazelor in aer in care se produce arderea constituie limita inferioara, iar concentratia minima a oxigenului, respectiv concentratia minima a gazelor combustibile la care arderea nu mai este posibila, limita superioara de ardere.
Sub limita inferioara amestecul gazos nu poate sa arda fiind prea sarac in molecule reactante. Energia rezultata din arderea unei particule se disperseaza inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila pentru propagarea ardereii.
Peste limita superioara, arderea nu poate avea loc datorita lipsei oxigenului necesar. Oxigenul disponibil de consuma in cursul arderii unei particule, nefiind timp suficient pentru intretinerea arderii particulei cele mai apropiate.
Cresterea temperaturii are efect de largire a limitelor de ardere, iar adaosul de gaze inerte sau vapori incombustibili efect contrar.
Limitele de ardere includ limitele de explozie si detonatie. In multe cazuri, limitele de ardere si de explozie sunt aproape identice, dar la inceput orice amestec gazos arde cu flacara stabila, dupa care, in anumite conditii, au loc reactii explozive.
Pericolul cel mai mare pentru initierea unor aprinderi explozive il reprezinta gazele cu limite de ardere largi (de exemplu acetilena: circa 4 - 80%).
2. Temperatura de autoaprindere: (sau, mai corect, de aprindere spontana) este definita de temperatura minima pana la care este necesar sa se incalzeasca o substanta gazoasa combustibila, fara a veni in contact direct cu o sursa de aprindere, pentru a se produce aprinderea si a arde in continuare,fara incalzire ulterioara.
Amestecurile gazoase combustibile pot fi aprinse: cu o scanteie electrica, prin incalzire adiabatica, prin contact cu o suprafata calda , s.a.
3. Temperatura de aprindere: este definita ca marimea minima a energiei unei scantei electrice sau mecanice, suficienta pentru aprinderea unui amestec de gaz - aer la o anumita concentratie.
Energia minima de aprindere nu este o constanta ci variaza functie atat de parametrii amestecului gazos (compozitie, presiune, temperatura, etc.), cat si de aparatul cu care se face determinarea.
In afara de unele cazuri rare (dispersia unor lichide pe un corp poros, uleiuri vegetale oxidate), lichidele nu ard niciodata in aceasta stare. Ele se vaporizeaza si ard in stare gazoasa (de vapori), adica cu flacara.
Viteza de ardere in cazul lichidelor depinde esential de suprafata libera a acestora in stare linistita. Viteza de ardere este influentata, in mare masura, de viteza de evaporare, care depinde de presiunea de vapori, de viteza de reannoire a atmosferei deasupra suprafetei libere a lichidului (curenti de aer) si de cantitatea de caldura transmisa de flacari.
Comportarea la incendii a lichidelor este caracterizata de proprietati specifice:
1. Punctul (temperatura) de inflamabilitate: se defineste ca temperatura minima, la presiune atmosferica normala, la care vaporii degajati de un lichid combustibil formeaza cu aerul, deasupra suprafetei sale, un amestec de o anumita concentratie, ce se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (flacara, scanteie, corp incadescent, s.a.).
Prin aceasta inflamare se consuma prima cantitate de vapori formata. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere stabila, este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca punctul de inflamabilitate. Deci, lichidul trebuie incalzit in continuare pentru a putea degaja cantitatea de vapori necesara arderii. Prin urmare, la temperatura de inflamare un lichid nu arde spontan, ci doar poate fi aprins cu o sursa de caldura (de exemplu: punctul de inflamabilitate al benzinei este de circa 40 grade Celsius, dar benzina nu se aprinde spontan - autoaprinde - la aceasta temperatura).
2. Punctul (temperatura) de aprindere: reprezinta temperatura la care un lichid, dupa ce s-au aprins vaporii, intretine arderea datorita evaporarii ulterioare. Este o caracteristicaesentiala pentru incendii.
Este temperatura minima pe care trebuie s-o aiba o sursa de foc (scanteie, chibrit, etc.) pentru a initia aprinderea lichidului. In aceasta operatiune este suficient ca zone chiar relativ mici din suprafata substantei sa ajunga local la temperatura de aprindere. Daca restul cantitatii este la un nivel termic peste temperatura de inflamabilitate are loc initierea arderii.
Temperatura de inflamabilitateeste direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers si invers proportionala cu presiunea de vapori a lichidului. Desi are valori sub punctul de aprindere, pentru siguranta tehnica - punctul de inflamabilitate se ia in considerare la proiectarea instalatiilor si dispozitivelor de lichide combustibile si determina clasificarea lichidelor combustibile in mai multe grupe din punct de vedere al pericolului si sigurantei in exploatare.
Temperatura de inflamabilitate influenteaza viteza de ardere a lichidelor. Cu cat este mai scazuta, cu atat viteza de ardere este mai mare.
Nici temperatura de inflamabilitate, nici cea de aprindere nu sunt constante fizice, valorile lor difera dupa metoda si aparatura de determinare utilizata.
3. Temperatura de autoaprindere: (mai corect, de aprindere spontana), reprezinta temperatura pana la care este necesar a fi incalzit un lichid combustibil pentru a se produce aprinderea amestecului vapori - aer, fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.
In prezenta unor substante, cum ar fi sulfura de fier, autoaprinderea poate avea loc la temperaturi mai joase.
4. Energia minima de aprindere si limitele de ardere: pentru vaporii combustibili au acelasi rol in aprindere si incendiu ca si in cazul gazelor.
SUBSTANTE COMBUSTIBILE SOLIDE
Spre deosebire de gaze si lichide, unde arderea are loc intotdeauna sub forma de flacara, in cazul solidelor putem deosebi:
a) - solide care ard cu flacara: fie ca se transforma in vapori fara descompunere - direct prin sublimare (exemplu: camfor), fie prin topire, urmata de vaporizare (exemplu: parafine).
Arderea in aceste cazuri, este foarte asemanatoare cu cea a lichidelor, avand loc in intregime in faza gazoasa.
b) - corpuri solide care ard in stare solida (ardere mocnita).
In aceasta categorie pot fi incluse solide care contin carbon (carbune energetic, grafit, carbune din lemn, etc.), materiale poroase (bumbac), materiale pulverulente. Arderea mocnita este, la inceput, o ardere lenta, cantitatea de caldura degajata fiind abia perceptibila. Apoi ea creste proportional cu temperatura, dar legea de variatie depinde de numerosi factori caracteristici, atat ai materialului propriu-zis, cat si ai mediului ambiant: starea suprafetei (existenta unei fisuri, contact brusc cu aerul atmosferic, etc.), prezenta unor corpuri straine, ventilatia, forma si granulometria materialelor etc.
c) - corpuri solide care prezinta simultan cele doua moduri de combustie.
Faza de ardere este precedata de o descompunere a partilor inca neaprinse cu degajare de vapori sub influenta caldurii degajate de fractiunile arzande. Aceasta piroliza ia forme variabile in functie de compusii respectivi, dar si de conditiile concrete in care se desfasoara arderea (incalzire rapida sau treptata, propagarea flacarii in sus sau jos, etc.).
1. Vitza de ardere: a solidelor se defineste in raport cumasa: cantitatea de materiale combustibile arse pe unitatea de suprafata de ardere in unitatea de timp.
Viteza de ardere a unui material solid nu este o constanta, depinzand de numerosi factori: compozitia chimica si proprietatile materialelor combustibile, conditiile meteo (creste cu cresterea temperaturii si presiunii atmosferice), viteza vantului si a curentilor de aer (influenta favorabila), gradul de umiditate (scade la umiditate excesiva, deshidratarea in cazul lemnului duce la aprinderea spontana), aportul de aer proaspat in vecinatatea materialului(in spatii inchise viteza de ardere este mai mica), suprafata specifica - adica raportul dintre suprafata libera a materialului si volumul lui (cu cat acest raport este mai mare, cu atat aprinderea si arderea au loc mai rapid - cazul materialelor fibroase, faramitate sau maruntite; corpurile sub forma de fragmente masive ard cel mai lent).
Comportarea la incendiu a substantelor combustibile solide este caracterizata, in primul rand, de temperaturile de aprindere si autoaprindere (aprindere spontana), definite mai sus.
De regula, fiecare solid incalzit la o anumita temperatura de la o sursa de caldura din exterior va incepe, prin descompunere, sa degaje gaze, suficiente pentru sustinerea arderii dupa aprindere
Sursa de aprindere (flacara, obiect incandescent, scanteie, etc.), cu temperatura mai mare decat temperatura de aprindere a solidului respectiv, va initia un proces de ardere ce se poate transforma in incendiu.
Materialele pulverulente in suspensie in aer sub forma de nori, in contact cu o sursa de aprindere(flacara, scantei, etc.), in anumite concentratii, pot initia arderi explozive. Din acest punct de vedere prezinta interes limita inferioara de ardere a pulberii respective, prezentand risc de aprindere si explozie. Limita superioara de ardere (explozie) nu se determina, practic, neatins datorita valorii mari.
Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand fenomene diverse de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimbul de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale produse in materiale de constructie si elementele de rezistenta, etc.).
Pentru definirea notiunii de incendiu sunt necesare patru elemente:
- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;
- initierea si dezvoltarea in spatiu si in timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;
- procesul de ardere sa fie nemotivat social, necesitand o interventie organizata in scopul lichidarii lui;
- producerea de pierderi materiale in urma arderii.
Prin urmare nu orice ardere constituie un incendiu.
De exemplu, nu sunt incendii:
- arderea produselor in cuptoare sau instalatii similare;
- unele aprinderi rezultate in urma functionarii instalatiilor electrice;
- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, s.a. ;
- fimigatii care nu necesita interventii de stingere, s.a.
Datorita evolutiei aleatoare nu pot exista doua incendii la fel, deci a caror evolutie sa fie paralela. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori: forma si dimensiunile incaperii, sarcina termica existenta, deschiderile spre exterior, natura si pozitionarea materialelor combustibile, locul si modul de initiere a incendiilor, dispunerea incaperii in cladire, etc. Chiar urmarind similitudinea acestor numerosi factori, experimentarile de incendiu la scara naturala dau rezultate foarte variate, uneori chiar contradictorii. Se poate totusi considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi intervin cinci faze:
- aparitia focarului initial;
- faza de ardere lenta;
- faza de ardere activa;
- faza de ardere generalizata (dupa depasirea punctului de "flash over");
- faza de regresie.
Pentru fiecare faza pot fi formulate ecuatii de stare complexe ce caracterizeaza fenomene specifice care delimiteaza clar aceste faze.
Scopul investigatiei pompieriloril constituie doar prima faza (focarul initial si amprenta incendiului), putandu-se trage concluzii referitor la sursa de aprindere si imprejurarile in care a izbucnit si propagat incendiul. Amprenta incendiului reprezinta ansamblul modificarilor materiale survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor sale asupra spatiului incendiat.
Modalitatile de examinare specifice fac obiectul tratatelor de criminalistica sau lucrarilor de stricta specialitate.
CLASIFICAREA CAUZELOR DE INCENDIU
O corecta identificare a surselor de aprindere si deci a stabilirii cauzelor de incendiu permite statistici reale cu consecinte importante la nivel macro si microsocial. Astfel, evidentierea corecta a celor mai frecvente cauze de incendiu, dinamica acestora, repartizarea pe ramuri de activitate (comert, industrii, s.a.), influenta factorilor sezonieri, geografici sau de timp (ora din zi, zi de odihna sau munca), pagubele pricinuite s.a. asigura:
- compararea incendiilor cu alte evenimente negative (catastrofe, cutremure, accidente) din punct de vedere al planificarii resurselor alocate pentru prevenirea acestora si a gasirii modalitatilor pentru cel mai eficient impact al utilizarii acestora, pe plan national sau local;
- perfectionarea permanenta a legislatiei p.s.i., elaborarea unor norme si regulamente eficiente si echilibrate prin masuri specifice, inclusiv la nivelul fiecarui agent economic;
- dezvoltarea unor programe educationale adecvate, mai ales pentru situatii social-economice momentane cu implicatii negative (de exemplu: iarna - incendii de sobe sau lipsa buteliilor - incendii datorate improvizatiilor), inclusiv prevenirea unor acte antisociale de tip arsan (termen din literatura de sprccialitate anglo-saxona, generalizat pe plan international, ce semnifica un incendiu provocat intentionat, ce poate fi definit ca: aprinderea , cu intentie distructiva a unei cladiri, locuinte, dependinte sau alte proprietati, inclusiv cea proprie;
- identificarea produselor si echipamentelor p.s.i. (detectoare, echipament de salvare, instalatii de stingere, s.a.) necesare a fi fabricate sau perfectionate, informarea institutelor de cercetare-proiectare si a potentialilor producatori;
- elaborarea unor masuri speciale pentru imobile sau incinte cu aglomerari de persoane sau bunuri de mare valoare;
- fundamentarea studiilor de risc de incendiu;
- identificarea obiectivelor pentru perfectionarea conceptiei si tacticii (prevenire,interventie, antrenament, s.a.) pompierilor.
Pe plan mondial nu exista inca un punct de vedere unitar asupra clasificarii cauzelor de incendii,. De exemplu, L. Amy propune incendii de natura electrica, flacara deschisa, efect termic, aprindere spontana, incendii datorate exploziilor, incendii de natura mecanica.
Browski si Pawlowski propun 19 categorii (din imprudenta persoanelor de peste 15 ani: tigari, cu receptoare de energie electrica, cu iluminatul electric, cu lichide inflamabile, in timpul lucrarilor de sudare, din imprudenta persoanelor sub 15 ani, instalatii electrice, instalatii mecanice, instalatii termice, scantei din cosuri, locomotive, alte vehicule, descarcari atmosferice, autoaprinderi, incendieri, s.a.).
Balulescupropune: foc deschis, corpuri supraincalzite, scantei sudare, scantei si arce electrice, scurtcircuit, trasnet, scantei mecanice, explozii, autoaprindere, reactii chimice.
Exista diferente de la tara la tara si in clasificarile codificate in fiselede incendiu utilizate pentru completarea statisticilor curente, in normele americane NFPA - 901 - Uniform coding for Fire Protection - ed. 1986 se prevad trei sectiuni pentru caracteristicile aprinderii: "forma caldurii de aprindere", "primul material care a ars", "factorul de aprindere". La sectiunea "forma caldurii de aprindere" (sursa) sunt specificate 10 categorii: focuri deschise exterioare, aparate cu combustibil lichid sau gaz, aparate cu combustibil solid, arc electric si scurtcircuit, obiecte supraancalzite, explozivi-materiale incendiare, caldura de la materiale generatoare de fum(tigari, s.a.), surse naturale, caldura propagata, alte forme (forme multiple de initiere).
Initierea unui incendiu este un fenomen complex si presupune urmatoarele elemente absolut obligatorii pentru producerea acestuia:
- sursa de aprindere si, implicit, mijlocul care o produce, sursa care sa posede energia minima necesara pentru aprinderea combustibilului; sursa de aprindere este flacara, scanteie sau obiect incandescent a caror natura difera;
- existenta combustibilului (gazos, lichid, solid) in cantitate suficienta pentru sustinerea arderii;
-existentaunor imprejurari determinante si a altor conditii favorizante care sa puna in contact sursa de aprindere cu masa combustibila;
Clasificarea incendiilor in raport cu cauzele care le-au produs se poate face functie de elementele obligatorii mentionate mai sus, dar, in cele mai multe cazuri, se opteaza pentru analiza naturii surselor de aprindere.
Astfel, se pot deosebi urmatoarele categorii:
1. Sursa de aprindere cu flacara :
- focuri in aer liber;
- flacara (chibrit, lumanare);
- flacari de la aparatele termice.
2. Surse de aprindere de natura termica :
- obiecte incandescente (tigara, topituri metalice, becuri si proiectoare electrice, jar, cenusa, zgura de la aparatele de incalzit, particule incandescente de la sudura, s.a.);
- caldura degajata de aparatele termice (casnice, industriale);
- efectul termic al curentului electric;
- cosuri defecte si necuratate (fisuri,scantei, s.a.).
3. Surse de aprindere de natura electrica :
- arcuri si scantei electrice;
- scurtcircuit (echipamente, cabluri, s.a.);
- electricitate statica .
4. Surse de autoaprindere :
- autoaprindere chimica (inclusiv reactii chimice exoterme);
- autoaprindere fizico-chimica;
- autoaprindere biologica.
5. Surse de aprindere de natura mecanica :
- scantei mecanice;
- frecare.
6. Surse de aprindere naturale :
- caldura solara ;
- trasnet.
7. Surse de aprindere datorate explozivilor si materialelor incendiare
8. Surse de aprindere indirecte (radiatia unui focar de incendiu, flacara unui amestec exploziv, s.a.).
Din punct de vedere al imprejurarilor determinate de clasificarea cauzelor se au in vedere indeosebi conditiile in care s-au aflat mijloacele generatoare de surse de aprindere: defecte, improvizate, lasate sa functioneze nesupravegheate, suprasolicitate, neintretinute, alte nereguli tehnico-organizatorice precum si o actiune intentionata.
In incendiile intentionate, sursele de aprindere utilizate de regula de incendiatori, se regasesc in categoriile anterioare.
Explozia, ca fenomen tehnic distinct, trebuie tratata ca imprejurare declansatoare a incendiului si nu ca sursa de aprindere. Pe de o parte explozia, ca orice ardere, poate genera sau nu un incendiu. Pe de alta parte, sursele de initiere ale unei explozii nu sunt intotdeauna identice cu cele ale incendiului rezultat (de exemplu: comprimare adiabatica intre anumite limite), fiind necesara o evidenta clara, distincta a cauzelor de explozii si de incendii, spre a evita confuzii si paralelisme. In principal, o explozie poate genera un incendiu, fie prin flacara amestecului exploziv care se propaga in spatiu intalnind alte materiale combustibile, fie prin scantei mecanice rezultate din socuri (cum ar fi explozia vaselor de presiune).
Anumite circumstante (inlaturarea urmelor pentru reluarea rapida a activitatii, numar redus de indicii datorat distrugerilor masive, producerea in zone izolate, fara personal calificat, s.a.) impiedica formularea unor concluzii certe si deci, finalizarea activitatii de cercetare a cauzelor de incendiu. De aceea, in orice statistica nationala, un procent variabil (5 - 30%) revine incendiilor cu cauza nedeterminata.
In aceasta categorie sunt incluse incendiile datorate surselor de aprindere cu flacara, denumite si cu 'flacara deschisa' si anume: chibrituri, lumanari, focuri aprinse voluntar, dar scapate de sub control, aparate de taiere si sudare oxiacetilenica, aparate termice.
Incendiile de acest tip ocupa o pondere importanta: 30-40 % din total, functie de sezon. In aceasta categorie sunt incluse insa, in mod gresit si incendiile datorate neglijentei fumatorilor. Tigara nu reprezinta o sursa de aprindere cu flacara, ci actioneaza prin temperatura ridicata din varful mucului de tigare, ajuns pe un material combustibil.
Focurile in locuri deschise reprezinta 10,7-12,4 % din totalul incendiilor, iar jocul copiilor cu focul intre 9-12 %. Statisticile romanesti nu prezinta separat incendiile datorate flacarii oxiacetilenice de cele datorate brocurilor de la operatiuni curente de sudare, toate fiind clasificate ca avand cauza unica - sudarea.
Flacara este definita (STAS 11097/1-87; ISO 3261/1975) ca zona de combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina a amestecului aer-gaz combustibil.
Flacara reprezinta deci, o masa de gaze ce emite radiatii electromagnetice, ca urmare a unor reactii exoterme ce produc o rapida crestere a temperaturii.
O proprietate generala a flacarii este emisia de lumina, desi exista si exceptii - flacari neluminoase (invizibile) ale etanolului, metanolului, hidrogenului (la arderea in aer curat, fara impuritati). Luminozitatea flacarii se datoreaza chimiluminiscentei, respectiv emisia de lumina provenita dintr-o reactie chimica, in care ia nastere un atom sau o molucula, in stare de xcitattie electronica. Unele specii chimice produse tranzitorii in zona de reactie a flacarii, cum sunt radicalii: CH, OH, NH, emit in zona vizibila a flacarii benzi de radiatii spectrale distincte. Un rol in luminiozitatea flacarii il au si particulele incandescente aflate in suspensie, care emit radiatii electromagnetice.
Alta proprietate a flacarii este cresterea rapida a temperaturii, de obicei pana la 1000oC. Exceptie sunt 'flacarile reci' ale unor hidrocarburi care pot luminiscente la temperaturi cuprinse intre 200-400oC, datorita unor reactii de oxidare intermediare (aldehide, cetone), fara cresteri notabile de temperatura.
Flacara poate fi clasificate dupa mai multe criterii:
- dupa dinamica miscarii curentului de gaze sau a flacarii: turulenta, laminara;
- dupa starea flacarii: stationara, in miscare fata de un reper;
- dupa contactul existent inainte de aprindere intre combustibil si oxidant: flacara cinetica (cu amestec sau omogena - cant contactul intre moleculele reactantilor este stabilit cu mult inainte de aprindere) si flacara difuziva (cant moleculele reactantilor, separate la inceput, vin in contact prin difuziune).
Temperatura teoretica a flacarii reprezinta temperaturacare ar fi atinsa de gazele de ardere daca nu ar exita pierderi de caldura prin raditii, conductie termica, sau convectie. Flacara de difuziune, flacara turbulenta nu ating temperatura teoretica de ardere din cauza pierderilor de caldura apreciabile.
Temperatura flacarii este dependenta de multi factori: natura combustibilului si oxidantului, natura flacarii (cu preamestec sau difuziune), compozitia si gradul de disociere al gazelor de ardere s.a.
a) CHIBRITUL
Chibritul este cel mai obisnuit mijloc utilizat pentru a obtine o flacara. Cele mai raspandite sunt chibriturile de siguranta ('SAFETY MATCHES') alcatuite dintr-un bat de lemn in general de plop impregnat cu parafina si o gamalie ce consta dintr-o pasta pe baza de clorat de potasiu. Suprafata de frecare de pe cutie este alcatuita dintr-o pasta pe baza de fosfor rosu ce contine clei si material abraziv-praf de sticla.
Chibriturile ca forma, marime, substante oxidante utilizate, materiale pentru bat si suprafata de frecare etc. difera mult de lao tara la alta, inclusiv ca potential termic.
De regula, betele de chibrit arse sunt distruse in incendiul pe care l-au provocat, dar, cum majoritatea incendiilor de acst fel se datoreaza fie unor manevrari gresite din partea adultilor, fie jocului copiilor cu chibriturile, pot fi gasite suficiente urme caracteristice acestei cauze. Exceptie o constituie incendiile premeditate.
Un fenomen cu periculozitate deosebita il reprezinta jocul copiilor cu focul, cu chibriturile in special. In anul 1991 au decedat din aceasta cauza 20 de copii.
Flacara de chibrit arde timp de circa 20 de secunde si poate atinge o temperatura de peste 600 oC. Aruncat din neglijenta un chibrit aprins poate initia incendierea unor materiale usor aprinzibile:lan de grau (cand gradul de uscare al cerealelor este avansat si curentii de aer sunt favorabili), resturi de hartie din cosuri de gunoi, lichide inflamabile (inclusiv uleiul incins din bucatarii) s.a.
Un risc deosebit il prezinta aprinderea unui chibrit in atmosfera exploziva, (inclusiv scurgeri de gaz in apartament), efectul de aprindere exploziva al amestecului gazos fiind, de regula, instantaneu. In cazuri suficient de dese incendii puse pe seama neglijentei fumatorilor se datoreaza de fap flacarii de chibrit utilizata pentru aprinderea tigarii.
b) LUMANAREA
Desi lumanarea nu mai este utilizata de mult ca mijloc de iluminat, sunt semnalate torusi in continuare unele incendii initiate de acesta sursa de aprindere.
Utilizarea lumanarilor in practica religioasa, indiferent de religie, poate duce la evenimente grave, in cazul unor imprejurari favorizante: prezenta in biserica a unor materiale combustibile, pereti combustibili, aglomeratie etc.
In toate aceste cazuri, urmele de ceara, stearina s.a. identificate dupa incendii permit descoperirea sursei de aprindere.
c) BRICHETA
In cazul brichetelor, sursa de aprindere o reprezinta scanteia sau flacara care aprinde o atmosfera exploziva sau un material usor aprinzibil.
d) FOCUL IN LOC DESCHIS
Focurile in loc deschis, aprinse voluntar in diferite scopuri (destructiv, gatit, incalzit), cum ar fi: focuri de tabara, focuri de miriste, focuri pentru arderea gunoaielor, deseurilor s.a., lasate fara supraveghere si scapate de sub control in paduri, curti, santiere, depozite, cat si in spatii interioare, focuri pentru incalzit in hale industriale, cladiri in constructie, pot sa se propage la materiale si elemente de constructie din apropiere, initiind incendii dezvoltate.
In dezvoltarea incendiilor in aer liber, factorul esential il constituie vantul, prin directia si viteza sa. Daca viteza vantului este mare, dezvoltarea incendiului este rapida si posibilitatea ajungerii focului la alte materiale combustibile este ridicata. Incepand de la o anumita viteza, se produce insa un efect contrar, deoarece excesul de aer scade temperatura flacarilor, lungimea acestora se micsoreaza, propagarea incetinindu-se. La viteze foarte mari, apare efectul de fuga al flacarii, urmat de stingerea incendiului.
Factorii favorizanti in propagarea incendiului sunt: prezenta materialelor combustibile in apropiere (ierburi, frunze uscate, capite de fan, constructii din lemn, resturi menajere), precum si configuratia terenului ce poate influenta prin curentii de aer formati.
Cand tenmperatura flacarii atinge 700-800oC, fenomenul de propagare a incendiului prin radiatie devine nesemnificativ. Riscul de propagare este sporit si de particulele incandescente purtate de vant.
e) APARATE DE TAIERE, LIPIRE, SUDARE OXIACETILENICA
Flacarile acestor aparate au un nivel termic foarte ridicat. Flacara unei lampi de lipit poate ajunge la o temperatura de 1500oC langa duza, respectiv 200oC la 40cm si 400oC la 70cm, iar cea a unui arzator cu propan atinge 2700oC.
Flacara unui bec de sudare oxiacetilenica are temperatura de 3100oC la duza, dar aceasta scade cu distanta; la cca. 10cm este de 1200oC, iar la 100-130cm de cca. 200oC.
Aceste flacari, prin caldura degajata provoaca incendii:
- prin actiune directa asupra materialelor combustibile din apropiere; flacara unei lampi de lipit poate aprinde instantaneu combustibili gazosi, iar cei solizi, in scurt timp (o grinda de lemn neprotejata este aprinsa in 5sec. la o distanta de 20cm si intr-un timp si mai scurt de la flacara de sudare oxiacetilenica);
- prin conductie termica- daca piesa metalica asupra careia se efectueaza lucrari de sudare ori taiere este in legatura cu un material usor aprinzibil (chiar situat in alta incapere), prin incalzire si apoi conductie termica trasmite caldura materialului respectiv, incendiindu-l.
f) APARATE TERMICE
In aceasta categorie pot fi mentionate: masini de gatit, sobe, cuptoare, arzatoare, aragaze - toate functionand pe principii similare fie cu combustibili gazosi, fie cu combustibil lichid.
Flacara ca atare, in functionare normala, poate intra in contact cu imbracamintea confectionata din fibre usor aprinzibile, provocand incendii si arsuri grave.
In cazul masinilor de gatit din bucatariile restaurantelor si cantinelor unde cantitatea de alimente utilizate este mare, iar timpul de curatire al plitelor este, de regula, redus, se constata cazuri suficient de dese de aprindere a uleiului de gatit si a grasimilor, precum si a carpelor si hartiilor impregnate cu grasimi prin contact direct cu flacara.
Incendii pot surveni si datorita defectarii aparaturii de reglaj, avand ca urmare cresterea volumului flacarilor su a unor fisuri, ce pun in contact direct flacaracu materialele combustibile din apropiere.
Dispozitivele de ardere din laborator tip bec Bunsen, de dimensiuni mici, la schimbarea locului de amplasare sau a pozitiei, pot intra in contact cu materialele combustibile producand incendii locale.
g) DISPOZITIVE DE ILUMINAT CU FLACARA
Aceste dispozitive pot fi: felinare, lampi cu petrol s.a. (numite si 'cu flacara inchisa') sunt, de regula, incluse in categoria surselor de aprindere cu flacara, desi modul de initiere al unui incendiu difera fie prin temperatura peretilor (mai rar), fie prin utilizarea necorespunzatoare - rasturnare, spargere, fisurare etc., lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului, aprins de flacara, intra in contact cu diferite materiale aprinzibile.
Doar in unele situatii rare (neetanseitati sau fisurari alke peretilor dispozitivului in atmosfera exploziva) insasi flacara constituie sursa de aprindere.
h) RECOMNDARI PREVENTIVE
- intensificarea actiunilor educative cu copiii pentru a nu folosi chibriturile ca mijloc de joaca si pentr a fi deprinsi cu folosirea corecta a aragazului si altor aparate casnice;
- insusirea si respectarea regulilor de folosire corecta a chibriturilor;
- interzicerea folosirii chibriturilor si a focului deschis in satiile cu pericol de incendiu si explozie, cat si in agricultura - in lanuri de cereale, depozite de furaje s.a.;
- supravegherea permanenta a focurilor in locuri deschise, care trebuie facute la distante mai mari de 50m de mterialele combustibile sau cladiri, la distante mai mari de 100m de lanuri de cereale si depozite de furaje, la distante mai mari de 200m de liziera si interzise in paduri;
- executarea lucrarilor cu flacara oxigaz sau lampi de lipit numai dupa eliberarea permisului de lucru cu foc care presupune:
* stabilirea unei zone pentru taiat - sudat;
* interzicerea unor astfel de klucrari in atmosfera inflamabila sau exploziva;
* instruirea lucratorilor;
* supravegherea lucratorilor, inclusiv dupa terminare;
* prezenta stingatoarelor la locul lucrarii;
* inlaturarea materialelor combustibile din zona la o distanta de cel putin 10m ; amplasarea de panouri sau ecrane de protectie;
* se va acorda o atentie deosebita sudarii sau taierii conductelor care trec prin plansee combustibile sau care ajung in incaperi cu materiale combustibile.
SURSE DE APRINDERE DE NATURA TEHNICA
Corpurile incandescente de natura diferita (tigara, becuri, topituri metalice etc) pot atinge temperaturi ridicate: 700 - 1500 oC, prin acest nivel termic actionand ca sursa de aprindere a meterialelor combustibile. Un indiciu al temperaturii corpurilor il reprezinta culoarea metalului: rosu - 700oC, visiniu - 900oC, visiniu deschis - 1000oC, portocaliu - 1200oC, alb - 1300oC, alb sclipitor - 1500oC.
a) TIGARA
Incendiile datorate neglijentei fumatorilor (tigara uitata sau aruncata la intamplare pe materiale usor aprinzibile) reprezinta 6-8% din totalul incendiilor din ultimii ani. In Bucuresti, incendiile datorate fumatului detin detin o pondere de circa 11% din total, precum si 7% din numarul total al victimelor.
Un procent ridicat il gasim si in statisticile altor tari: Marea Britanie 8-9%, S.U.A. 3% la obiective industriale, 4% la depozite, Japonia 15,4%, Polonia 10%.
Se poate aprecia insa ca rolul tigarilor in initierea incendiilor este uneori supradimensionat, mucul de tigara reprezinta o slaba sursa de aprindere si nu genereaza intotdeauna arderea materialelor combustibile cu care intra in contact, ci numai a unor tipuri de materiale in conditii deosebite.
Timpul de ardere (pentru 40mm de tigara) difera in functie de sortiment (cu filtru sau fara filtru si gradul de prelucrare al tutunului) si merge de la 7,38 min. la 11,53 min. Temperatura medie a unei tigari aprinse aruncate este de circa 550 - 600oC. Aceasta temperatura este superioara temperaturii de autoaprindere a multor materiale inflamabile. Se neglijeaza insa, de regula, rolul scrumului, care actioneaza prin efect de ecran, la fel ca ecranul din jurul flacarii la lampa de siguranta tip miner. De aceea o tigara aprinde rar un amestec inflamabil. Fenomenul periculos, care initiaza deseori arderea exploziva este aprinderea tigarii in atmosfera exploziva, de la o flacara de chibrit sau bricheta.
Un muc de tigara nestins va aprinde rareori materiale combustibile pe care ramane (tapiterie, iarba uscata, s.a.) Pe majoritatea materialelor de tapiterie o tigara aprinsa va arde pana la sfarsit, fara a le aprinde.
Materialele care se topesc sub influenta caldurii (cauciuc spongios, plastic, fibre sintetice) chiar inflamabile, nu intretin arderea mocnita deoarece caldura produsa este absorbita in procesul de topire. Ca urmare vor apare mici adancituri in material, dar nu flacari.
La multe materiale, contactul cu mucul de tigara provoaca doar parliri sau carbonizari locale.
In general, capacitatea produselor celulozice de a absorbi caldura emisa de o sursa externa si de a-si mari temperatura pana la nivelul termic al descompunerii este determinata de produsul dintre conductibilitatea termica, greutatea volumetrica si caldura specifica. Astfel, daca valoarea produsului se considera 100 in cazul lemnului de stejar, ea reprezinta doar 34 pentru cartonul obisnuit, 9,7 pentru hartia de ambalaj, 7,2 pentru rumegus si numai 0,6 pentru bumbac. Rezulta ca, pentru a putea asigura aceeasi temperatura, pentru bumbac este necesara o absorbtie de caldura de cca 170 de ori mai redusa decat la lemnul de stejar.
Acest fenomen reprezinta o importanta deosebita cand caldura provine de la o sursa de energie termica redusa (muc de tigara, flacara unui chibrit, etc).
De aceea bumbacul, ca si alte tesaturi din materiale fibroase favorizeaza procesul de ardere mocnita a resturilor de tigara. Materialele de tip bumbac 100% si cele de diferite combinatii cu poliester, celofibra, vascoza, se aprind si ard mocnit pe diferite suprafete, fara aparitia flacarilor, dar cu degajarea unor cantitati apreciabilede fum si gaze toxice.
Testele efectuate au stabilit ca materialele de bumbac 100% se pot aprinde de la resturi de tigara chiar in 10 secunde, arzand mocnit in intregime. Timpul de initiere a arderii depinde de tipul si calitatea tigarii. Pentru tigareta superioara Virginia, timpul a fost de 30 de secunde, iar pentru o tigareta Carpati de circa 45 de secunde.
Dintre materialele testate numai putine s-au aprins. Astfel:
- materialele de tip bumbac 67% s-au aprins in medie dupa 6-7 minute;
- materialele de tip bumbac 50%, PE 50% s-au aprins dupa 5-10 minute si au ars mocnit pe portiuni limitate;
-materialele realizate in intregime din fire si fibre sintetice (vascoza, relon, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura, care nu se aprinde;
- materialele deorigine animala (lana, matase naturala, s.a.) se carbonizeaza foarte putin si nu favorizeaza arderea mocnita a tigarii;
- vatelina se carbonizeaza fara a prezenta puncte de incandescenta si fara a se aprinde;
- zegrasul se aprinde mocnit influentand aprinderea elementelor de tapiterie cu care este in contact;
- rumegusul arde mocnit 2-3 ore, dupa care are loc aprinderea cu flacara (probabilitatea fiind insa redusa);
-talajul din lemn se aprinde cu flacara dupa 1-2 ore, dar in cazuri rare (functie de gradul de maruntire si cu curenti de are favorabili);
- hartia se aprinde in 40-50 de minute, in functie de umiditatea si greutatea volumetrica (cartonul si cartonul ondulat se aprind mult mai greu);
- paiele, fanul se aprind dupa 30-45 de minute - numai in stare uscata- daca exista posibilitatea concentrarii caldurii intr-o cantitate suficienta de material si cu conditia curentilor de aer favorabili care sa asigure dezvoltarea arderii;
- materialele usor inflamabile, fin granulate, se aprind dupa un interval de cateva secunde sau minute (nitroceluloza imediat, fosforul rosu dupa 3-5minute, pulberea de alumini dupa 3-5 minute, sulful in topitura dupa circa 5 minute);
- materialul de liziera de padure (frunze, resturi de materiale vegetale, s.a.) se aprin dupa 2-2,5 ore in functie de umiditate. Cand aceasta este ridicata, influenta restului de tigara este nula;
- lemnul se aprinde rareori si in conditii cu totul deosebite: grad de maruntire mare, curenti puternici, concentratie mare de caldura. Bucatile mici, uscate de brad se aprind dupa circa 2 ore;
- materialele pulverulente: faina, amidonul, dextrina, zaharul, praful de carbune, praful de mangal s.a. nu se aprind in contact cu tigara ci se produc topituri locale nesemnificative.
Aceste determinari experimentale indica posibilitatea teoretica a unui muc de tigara de a initia aprinderea unor anumitor tipuri de materiale. Fenomenul real de aprindere depinde de numerosi factori ce trebuie analizati minutios in momentul investigatiei: curenti de aer, umiditate, posibilitatea acumularii caldurii, modul de pozare a materialelor combustibile, cantitatea acestora (suficienta sau nu pentru dezvoltarea arderii), evenuala ignifugare a unor materiale.
Insasi aprinderea tesaturilor de bumbac, realizata in conditii de laborator, in timpi scurti, poate dura in realitate 1-2 ore. La marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de ardere mocnita (1-3 ore), caracteristica pentru acest tip de incendii.
Initierea incendiilor are loc, de regula dupa amiaza si noaptea. In intreprinderi, depozite, magazine, sali de teatru si cinema, locuinte s.a. tigarile aprinse sunt aruncate sau lasate din neglijenta la ora inchiderii, respectiv inainte de culcare. Incaperile fiind inchise, aportul aerului proaspat din exterior este redus. In timpul arderii mocnite, ce poate dura cateva ore, se degaja o mare cantitate de caldura ce incalzeste aerul din interior, favorizand procesele de descompunere termica a materialelor combustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea mocnita se transforma brusc intr-un incendiu dezvoltat numai in cazul alimentarii bruste cu aer (spargerea unui geam, deschiderea unei usi sau ferestre, curenti de aer, ventilatie s.a.).
Prin urmare, in cele mai multe cazuri, intr-o incapere inchisa, un rest de tigart lasat pe un material combustibil (cu exceptia substantelor chimice mentionate mai sus) nu poate initia un incendiu dezvoltat intr-o perioada scurta de timp (15-20 de minute), cauza unui incendiu rapid fiind cu totul alta. Perioada de 1-3 ore este mai probabila in considerarea tigarii drept sursa de aprindere in incendiul produs. Trebuie intotdeauna luata in considerare si posibilitatea initierii incendiului de la flacara chibritului utilizat pentru aprinderea tigarii.
Pot fi mentionate si unele cazuri particulare mai des intalnite:
- rest de tigart aruncat intr-un cos de hartie - nu produce in toate cazurile incendii; dimpotriva, in majoritatea cazurilor, arderea inceteaza intr-o faza incipienta datorita gazelor de ardere si fumului acumulate intr-un spatiu restrans si care impiedica un aport satisfacator de aer;
- rest de tigara aruncat intr-un lan de cereale - prezinta un pericol deosebit., exemplificat in numeroase cazuri de incendii. Paiele de cereale fiind preincalzite si uscate de razele soarelui, avand temperatura de aprindere de circa 200oC, sunt aprinse relativ usor de un muc de tigara;
- incendiile datoratefumatorilor adormiti in pat cu tigarile aprinse reprezinta un grav pericol social. Asternutul este de obicei din bumbac (tesaturile din in prezentand un pericol mai mic) care, asa cum s-a aratat mai sus , este aprinzibil si capabil sa sustina arderea mocnita restului de tigara timp indelungat. Materialul de umplutura a pernelor (cu exceptia pufului si penelor de pasari este la fel de usor aprinzibil.
Posibilitatile de acumulare a caldurii favorizeaza si ele initierea unui incendiu.
De regula, aceste incendii sunt insotite si de fenomenesecundare periculoase; fie de intoxicare cu dioxid de carbon- agravat de faptul ca multi dintre acesti fumatori sunt in stare avansata de ebrietate, fie in stari psihologice de confuzie si panica la trezirea brusca, ce au ca urmare aruncarea patului in flacari pe geam sau coridor cu risc de propabare a incendiului si la alte structuri combustibile (in loc de inchidere a ferestrelor si usilor si incercarea de stingere cu apa sau anuntarea pompierilor).
b) PIPA, TRABUCUL
Atat pipa cat si trabucul nu difera fundamental de modul actiune al tigarilor. Scrumul de pipa constituie, in acest caz, elementul cu potential termic ridicat ce poate initia aprinderea unor materiale combustibile (coos de hartie, rumegus s.a.).
De regula, restul de trabuc si scrumul de pipa produc doar carbonizari (parliri) locale ale materialeor textile cu care intra in contact si rareori aprinderea cu flacara a unor sortimentede hartie. Cum trabucul si rareori pipa sunt extrem de rare, posibilitatea de a aparea cca surse de aprindere este nesemnificativa.
c) BECURI INCANDESCENTE
Spre deosebire de lampile cu fluorescenta (asa numita lumina rece) becurile incandescente se caracterizeaza prin temperatura ridicata la suprafata balonului de sticla.
Temperatura suprafetei depinde de puterea becului, marimea balonului si pozitia becului. Valorile minime masurate sunt reproduse in tabelul 1.
TABELUL 1. Valori minime ale temperaturii dezvoltate la suprafata becurilor incandescente.
|
Pozitie |
Puterea (W) |
||||||
|
Orizontala | |||||||
|
Verticala (balon in partea superioara) | |||||||
|
Verticala (balon in partea inferioara) 51 | |||||||
Valorile obtinute prin determinari sunt mai mici decat cele indicate in alte lucrari (400oC), dar suficiente pentru ca becurile incandecsnte sa se manifeste ca surse de aprindere in unele situatii, cum ar fi:
- aprinderea unor materiale combustibile cu punct de autoaprindere coborat (hartie, unele textile s.a.) cu care intra in contact.Posibilitaea ca aceste materiale sa ajunga in contact direct cu balonul de sticla este insa destul de redusa.
Incendiile de acest tip sunt posibile in magazii, depozite, pivnite, unde prin aglomerarea marfurilor, indeosebi prin asezare in stive inalte ajung in apropierea becurilor incandescente. Producerea incendiului este favorizata si de ventilatia restransa ce impiedica evacuarea caldurii becului, precum si de depunirile de praf, pulberi, scame s.a.
Desi tendinta, in ultimii ani, a fost de utilizare in spatiile amintite a unor becuri cu puteri reduse, riscul nu trebuie eliminat total, mai ales pentru elementele din lemn aflate permanent in apropierea unor becuri de putere mare (formare de lemn piroforic).
Experimentari mentionate de P. Kirk au aratat ca este imposibila initierea unor incendiide catre becuri cu puteri sub 150W.
Un risc mai mare il reprezinta:
- amenajarile din vitrine, unde este favorizata acumularea caldurii (spatiul fiind inchis) si unde, uneori, pot fi prezente substante inflamabile (parfumuri, spray-uri, etc)
- utilizarea abajururilor din materiale combustibile, indeosebi plastice si din hartie - care se aprind supuse o perioada mai mare de timp caldurii becului;
- utilizarea becurilor incandescnete in medii explozive;
- arce provocate de becuri in dulii;
- suspendarea becurilor de cablu (ce favorizeaza aparitia unor defectiuni in cablu).
Fenomenul de aprindere a materialelor combustibile (hartie, taxtile) in contact direct cu becul incandescent este utilizat ca metoda in incendiile intentionate.
Gasirea, in cursul investigatiei, a unor urme (resturi) de filament impreuna cu fragmente topite de sticla, constituie un indiciu ca becul a fost aprins inainte de de incendiu. Daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament, becul nu era sub tensiune.
In literatura de specialitate nu sunt prezentate cazuri in care becul incandescent sa constituie sursa de aprindere prin filamentul sau cazut pe materiale combustibile.
Teoretic, un astfel de fenomen nu poate fi exclus cu desavarsire mai ales la becurile si proiectoarele de puteri mari, situate la inaltimi mici. Exceptia il reprezinta incendiul din ianuarie i987 - la un atelier auto din Strand-Gloucestershire, Marea Britanie - cand un mecanic depana un automobil a scapat lampa portabila cu bec incandescent. Prin spargerea becului, filamentul incandescent ajuns intr-o tava care continea benzina, a produs aprinderea acesteia.
d) TOPITURI DE METALE SAU DE ALTE SUBSTANTE
Sursele de aprindere datorate unor substante topite se intalnesc rar, dar prezinta un nivel termic deosebit de ridicat. Astfel de pericole sunt asociate cu operatii tehnologicedesfasurate in incinte, de regula supravegheate de aparatura de masura si control, fiind datorate, de regula unor manevre gresite sau defectiuni (fisuri, dezetansari s.a.). In cazul in care cantitatea de material topit deversat este mare, propagarea incendiului este rapida, iar interventia dificila.
e) BROCURI DE SUDURA SI PARTICULE INCANDESCENTE
Brocurile de sudura si particulele de metal topit in urma operattiilor de lipire, taiere, sudare formeaza o categorie aparte, ce nu poate fi identificata cu scanteile mecanice (rezultate in urma operatiuni mecanice si care au un potential termic mai scazut) sau particulele incandescente proiectate de gazele arse prin cosuri.
Multe aliaje, inclusiv cositorul, nu inmagazineaza caldura suficienta pentru a aprinde un material. Aliajele feroase si indeosebi otelul prezinta un risc sporit, dar numai in prezenta materialelor combustibile cu punct de autoaprindere scazut si suprafata specifica mare (hartie, talaj, rumegus,lichide inflamabile dar nu grinda de lemn sau corpuri solide masive).
Cum cele mai multe metale au densitatea mare, particulele de metal cad repede (spre deosebire de bucatile delemn sau hartie aprinsa ce pot fi purtate de vant sau curenti de aer) - exceptie facand uneori aluminiul si magneziul - si pot patrunde in cele mai micifisuri sau crapaturi. Un astfel de broc de sudura poate ajunge pana la o distanta de 10m de punctul de lucru si la o temperatura de 500 - 800oC.
Incendiile datorate acestei surse de aprindere au inca o frecventa mare si provoaca deseori pagube importante.
f) SCANTEI DE LOCOMOTIVE SI VEHICULE AUTO
Scanteile de locomotiva au disparut complet din statistici ca sursa de aprindere, putand fi evidentiate doar ca posibilitate, in cazul unor trasee secundare, muntoase, izolate.
Tractoarele si autocamioanele si mai putin alte tipuri de vehicule folosite necorespunzator pe lanuri, miristi, depozite de furaje si paduri au provocat deseori incendii. Iesirea scanteilor pe teava de esapament este greu vizibila in cursul zilei, iar aprinderea este favorizata de gradul de uscaciune si inaltimea vegetatiei, natura solului, ria si directia vantului.
g) JAR, CENUSA, ZGURA DE LA SOBE
In conditiile in care depozitarea si stingerea acestor reziduuri solide ale arderii nu are loc conform normelor si instructiunilor, datorita potentialului termic inca ridicat pe care-l poseda, poate avea loc, prin contact accidental (vant, curenti de aer sau deversarea continut neobservata) cumateriale combustibile, aprinderea acestora (fan, talaj, resturi vegetale, menajere sau textile). De regula, majoritatea incendiilor de acest tip sunt exterioare.
h) SCANTEI DE LA COSURI
Scanteile care ies pe cosurile cladirilor de locuit sau ale unor ateliere industriale au potentialul termic necesar pentru a initia aprinderea invelisului combustibil si acoperisului respectiv sau a unei cladiri invecinate, precum si materialele combustibile de pe terenul inconjurator. Distanta de actiune este de circa 10-30m. Asa cum se va arata in urmttoarea tema, arderea violenta a funinginii in cos genereaza scantei mari, cu potential termic ridicat.
In aceasta categorie sunt incluse sobele,alte aparate de incalzit, precum si aparatele industriale care ating un nivel termic ridicat in procesul tehnologic. In acest caz, eventualele incendii se datoreaza unor defecte (fisuri, neetanseitati, etc) sau manevre gresite care duc la supraincalziri, fiind de interes restrans.
a) SOBE METALICE
Sobele metalice, indeosebi cele cu combustibil lichid, prezinta un pericol mai ridicat de incendiu decat sobele cu acumulare de caldura, cu o constructie si o functionare mai robuste.
Analiza datelor statistice din ultimii ani indica, in lunile de iarna, ca o principala cauza de incendiu (19-20%) utilizarea mijloacelor de incalzit defecte, improvizate, lasate fara supraveghere pe timpul functionarii.
Un numar important de incendii au izbucnit in gospodariile individuale, organizari de santiere, unitati social-culturale, magazine, inregistrandu-se numeroase victime - printre care multi copii decedati, asfixiati sau cu arsuri.
In general, din punct de vedere termodinamic, constructia sobelor aflate in exploatare asigura o functionare normala., fara risc de incendiu sau explozie, cu conditia respectarii stricte a instructiunilor de folosire.
Testele efectuate pentru urmarirea functionarii sobelor cu combustibil lichid au determinat, in conditii normale de instalare, ca temperatura maxima este de 450oC laarzator, 380oC la plita, 250oC la peretii laterali. La functionarea prelungita, aceste nivele termicesementin relativ constante. Comparativ cu temperatura de autoaprindere a unor materiale solide se poate considera ca amplasarea unor materiale combustibile langa sobele metalice, chiar supraincalzite, nu produce cu necesitate un incendiu, fiind necesare conditii favorizante.
Temperatura maxima a peretilor sobei (250oC) este inferioara temperaturii la care incepe, de regula, termodegradarea majoritatii substantelor. Temperatura masurata la distanta de 5-30cm de soba coboara la 80oC.
Temperatura de autoaprindere a materialelor, nu are o valoare constanta, stabilita sigur, astfel ca ea variaza mult in functie de umiditatea continuta, de diferite tratamente, de constituienti s.a. De asemenea, nu pot fi excluse anumite situatii, cur ar fi: amplasarea mobilierului care sa favorizeze acumularea caldurii, curenti de aer favorabili, scurgeri de lichide combustibile, vapori inflamabili in aer, materiale pulverulente (scame, talaj s.a.) in apropiere, surse de foc deschis etc. in care pot fi intrunite conditii favorabile pentru declansarea incendiului.
Se poate aprecia ca, prin functionarea in timp indelungat a sobei, probabilitatea de a fi sursa de aprindere a unor materiale combustibile situate in apropiere, prin temperatura peretilor, este relativ redusa, datele statistice nefiind suficient de edificatoare in aceasta privinta.
In cercetarea cauzelor de incendiu se impune examinarea atenta si responsabila a tuturor urmelor existente. In multe cazuri, prezenta elementelor combustibile in apropierea sobei, nefiind cauza de incendiu intrinseca, a dus la propagarea rapida a incendiului izbucnit datorita functionarii anormale a sobei.
Sobele metalice apar ca surse de aprindere in incendii, indeosebi ca urmare a unor situatii anormale de functionare:
- fenomenul de 'fuga a flacarii' - disparitia brusca a flacarii in arzator, ca urmare a contracurentului in cos sau a depresiunii accentuate. Fenomenul poate fi intalnit in conditiile in care cosul nu este dotat cu aparatoare contra vantului, in conditii favorizante: locuinte in locuri deschise sau locuinte particulare situate izolat intre blocuri mari de apartamente, intre care se formeaza curenti de aer puternici. In caz de stingere a flacarii in arzator, instructiunile fabricantului recomanda inchiderea accesului combustibilului in arzator, racirea acestuia si abia apoi reaprinderea lui. In caz contrar, combustibilul ajuns in arzatorul incalzit, se evapora imediat si la reaprinderea arzatorului se produce o explozie;
- amplasarea gresita (nu in afara spatiului circulabil) - cazuri suficient de dese de rasturnari ale sobelor de catre personele aflate in stare de ebrietate sau copii - cu inflamarea materialelor combustibileintrate in contact cu flacara;
- alimentarea necorespunzatoarecu combustibil: folosirea unui combustibil cu impuritati, cu apa si mai ales a unui combsutibil neindicat pentru tipul sobei;
- utilizarea unui combustibil cu impuritati duce la infundarea regulatorului de debit, intreruperea alimentarii corecte a arzatorului, intreruperea functionarii sobei cu riscul exploziei la reaprindere in stare calda;
- utilizarea unui combustibil cu urnme de apa are ca rezultat decantarea apei in regulatorul de debit (datorita densitatii specifice mai mari) pana la intreruperea alimentarii combustibil. Prin evaporarea apei datorita caldurii arzatorului, o noua cantitate de combustibil patrunde prin regulatorul de debit in arzator, cu riscul exploziei aratat mai sus;
- utilizarea altui combustibil decat cel indicat de fabricant, de exeplu motorina in loc de petrol lampant, poate duce, datorita vascozitatii mai mari, la infundarea regulatorului de debit. Pe de alta parte, datorita susceptibilitatii la aprindere mai scazuta a motorinei, se produce o acumulare de combustibil in arzator, prin reaprinderea cantitatilor initiale, ceea ce duce la o ardere foarte violenta, cu degajare de caldura, cu facari de inaltime mare (20cm) care vin in contact direct cu peretii, ducand la suprasolicitarea termica a acestora.
- utilizarea unor amestecuri de combustibil duce la regimuri termice ridicate, cu supraincalzirea peretilor si a celorlalte elemente ale sobei, precum si la o functionare nesigura, cu flacara variabila;
- utilizarea carbitului sau a altor substante similare are ca efect sigur explozia, cu urmari tragice in toate cazurile inregistrate pana in prezent;
- neetanseitatile la imbinarile conductelor, (indeosebi la conducta de legatura intre regulatorul de debit si arzator), fisurarea conductelor datorita explotarii necorespunzatoare duce la scurgeride combustibil pe elemente supraincalzite ale sobei cu posibilitatea initierii unui incendiu.
In investigarea incendiilor de acest tip, trebuiestabilit, inca de la inceput, daca insta;atia de incalzire era montata si exploatata conform instructiunilor fabricantului si normelor in vigoare.
Sobele metalice cu combustibil solid apar ca surse de aprindere atat prin temperatura peretilor (in jur de 200 - 250oC), prin jarul si cenusa provenite din ardere (asa cum s-a aratata in paragraful anterior), cat mai ales, prin scanteile si particulele aprinse ce ies prin usita deschisa a focarului, usita de curatire sau usita cenusarului.
Numarul incendiilor datorate instalatiilor de incalzire cu combustibil solid este in crestere, atat in Romania, cat si in alte tari (indeosebi S.U.A.).
Desi podeaua este dificil de aprins, existenta unor materiale combustibile amplasate necorespunzator (covoare, mochete, paturi, chiar elemente de mobilier) favorizeaza aprinderea si apoi propagarea incendiului. In acest caz, zonele arse mai pronuntat ale podelei din apropierea sobei constituie un indiciu sigur pentru elucidarea cauzei incendiului.
b) COSURI DEFECTE, BURLANE SUPRAINCALZITE
Cosurile se manifesta ca surse de aprindere indeosebi prin scanteile si particulele incandescente ce ies prin cos si mai putin prin temperatura peretilor care rareori atinge valori importante. Pot fi mentionate urmatoarele cazuri in care siobele actioneaza ca surse de aprindere:
- scantei si particule aprinse ce ies pe cos: este situatia care genereaza cel mai des incendii, indeosebi daca acoperisul casei (sau cele ale caselor vecine) este combustibil sau prezinta depuneri de praf, funingine, rumegus (fabricile de mobila) etc. Scanteile pot ajunge la o distanta de 25-30m. De la acoperis, arderea se propaga la restul casei. Incendiile de acest tip au loc, de regula, primavara, cand datorita vremii mai calde, acoperisurile sunt mai uscate, iar dupa depunerile de funingine maxime, dupa perioada de iarna. Uneori sunt afectate si terenurile din jur, cu vegetatie uscata.
- caldura, scanteile prin fisurile cosurilor deteriorate: cel mai adesea fisurile se datoreaza cutremurelor (frecvent in zonele seismice din sud-est), mult mai rar datorita unor alunecari de pamant, vibratiilor datorate circulatiei stradale intense sau a metroului (zonele mai apropiate de suprafata), ori vechimii casei. In cazuri rare, consecintele sunt importante, indeosebi daca, in zona fisurilor exista elemente de constructie sau structura (grinzi, barne) din lemn. Prin expunerea la caldura, in timp indelungat, in conditiile absentei unei cantitati suficiente de oxigen si impiedicarea disiparii caldurii datorita unor straturi exterioare din alte marteriale (mortar) se poate ajunge la formarea lemnului piroforic si la autoaprinderea acestuia.
Pe de alta parte, lemnul, in special sub forma masiva, necesita o importanta cantitate de caldura pentru piroliza si aprindere, iar temperatura locala trebuie sa ajunga la temperatura de autoaprindere. Cercetarile au stabilit ca riscul de incendiu poate fi luat in considerare doar cand temperatura in cos desaseste 280oC. Acestea sunt valori rar atinse in cazul cosurilor obisnuite.
In investigarea cauzei de incendiu trebuie evaluata si posibiliatea formarii fisurilor in cursul interventiei pompierilor - din cauza supraincalzirii datorate incendiului si apoi racirii bruste in cursul stingerii focului.
Urmele cele mai pronuntate de arsura in regiuna fisurilor sunt determinate in stabilirea cauzei:
- incalzirea pana la temperatura de autoaprindere a materialelor usor aprinzibile care se gasesc in apropierea cosului; asa cum s-a aratat mai sus, pericolul cel mai mare il reprezinta structurile din lemn, mai ales in cazul unor executii neglijente sau defectuoase a izolatiei termice a cosului.
Riscul de incendiu creste in situtiile cand funinginea depusa pe peretii interiori se aprinde, temperatura putand ajunge la 800-1000oC;
- burlanele de tabla in contact direct cu peretii din materiale combustibile; pe langa temperatura ridicata a peretilor, posibilitatea initierii unui incendiu este data si de defectiunile de montare si exploatare. In cazul imbinarilor insuficiente, legatura dintre bucatile de burlane se desface din cauza incalzirii si dilatarii, permitand disiparea caldurii, gazelor arse si in unele cazuri, a flacarilor. Burlanele arse si perforate in cursul unor explotari inlungate prezinta un risc similar.
c) INSTALATII DE INCALZIRE CENTRALA
In cazul retelelor de termoficare urbana, temperatura tur a apei fierbinti, in ultimii ani, mult sub valoarea de reglaj necesara teoretic, nivelul termic al suprafetei elementilor de calorifer nu a prezentat vreun risc de aprindere a materialelor combustibile.
Acest risc devine semnificaiv in cazul instalatiilor de incalzire cu abur din unele obiective economice, in conditiile favorizante ale depunerilor de praf (mai ales de lemn), scame, etc. sau a amplasarii materialelor combustibile timp indelungat, prea aproape de acest mijloc de incalzire. In acest caz, ventilatia insuficienta poate duce la ridicarea temperaturii la 150-170oC (functie de agentul termic utilizat), determinand acumularea rapida a caldurii si atingerea temperaturii de autoaprindere.
d) APARATE DE INCALZIT ELECTRICE
Aparatele de incalzit electrice (aeroterma, calorifer, resou, radiator, perna electrica s.a.), cat si aparatele electrocasnice (fier de calcat, televizor, s.a.) pot initia un incendii atat prin producerea unor defectiuni de natura electrica, cat si prin caldura transmisa de aparatul respectiv - prin conductie sau radiatie - obiectelor si materialelor combustibile pe care sunt plasate sau care sunt in imediata lor apropiere.
Caloriferul electric cu ulei, confectionat prin ambutisare cu un numar variabil de elementi, prezinta o functionare cu termostat sigura. Temperatura peretilor, de circa 75oC nu reprezinta un risc de aprindere a materialelor combustibile. In cazul functionarii fara termostat, are loc supraincalzirea peretilor, dupa o stabilizare partiala a temperaturii la 135oC si atingerea temperaturii maxime admise de 150oC. De la aceasta temperatura intervine formarea si apoi inflamarea vaporilor de ulei (ulei mineral tip T.16 cu temperatura de inflamare de 165oC), ce are ca urmare distrugerea prin rupere a aparatului, uleiul aprins fiind sursa de aprindere pentru materialele combustibile cu care intra in contact.
Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere, indeosebiin obiective social-economice, prin plasarea necorespunzatoare - sub birouri, tejghele, rafturi, etc.- unde exista o probabilitate mare de a intra in contactcu materiale combustibile (lemn, textile, etc). Un risc marit il reprezinta resourile improvizate, de putere mare, executate artizanal, datorita si pericolului generat de suprasarcina si improvizatii de stechere. Incendiile de acest tip sunt usor de evidentiat chiar dupa incercarea de inlaturare a obiectului delict de la locul incendiului.
Radiatoarele electrice (eleveuze) utilizate de crescatorii de pasari (si mai rar de animale) au generat un numar mare de incendii prin:
- ruperea legaturilor de suspendare (franghii vechi, imbatranite in loc de lanturi), aceste corpuri in stare supraincalzita intrand in contact brusc cu paiele de asternut, aprinzandu-le;
- asezarea prea aprope de asternutul din paie sau formarea unui strat prea ridicat; prin raditie sau chiar conductie (la contact direct), temperatura paielor atinge valoarea de autoaprindere;
- scurtcircuit - datorita corodarii conductelor sau executiei defectuaoase.
Aprinderea prafului depus pe suprafetele supraincalzite sau desprinderea rezistentei electrice (chiar lipsa gratarului de protectie) nu detrmina de regula, initierea unui incendiu.
Radiatoarele electrocasnice au initiat deseori incendii, indeosebi fiind lasate sub tensiune in cursul noptii, la distante prea mici de paturi, imbracaminte pusa la uscat, alte materiale combustibile.
Alunecarea asternutului pe pardoseala, aruncarea lenjeriei din patuturi de catre copii mici si intrarea in contact cu radiantii au avut, in multe cazuri urmari tragice.
Fiarele de calcat, indeosebi cele fara termostat sau cu termostatul defect, uitate sub tensiune pe materialele combustibile au produs cele mai multe incendiidin gama aparatelor electrocasnice. Daca amplasat pe suport atinge temperaturi de 150oC (fara termostat) si 70-140oC (cu termostat - in functie de pozitia acestuia) in momentul pozarii pe material, talpa fierului de calcat permite accesul aerului numai pe margini si nu mai are loc racirea. De regula, incendiile nu se produc imediat, ci dupa o ardere mocnita cu carbonizarea masei lemnoase, in momentul patrunderii aerului la partile incendescente.
Suporturile de sarma cu inaltimi de numai 4-5cm nu inlatura transmiterea caldurii si initierea incendiului.
e) EFECTUL TERMIC AL CURENTULUI ELECTRIC
La trecerea curentului electric prin orice conductor se degaja o cantitate de caldura care, in cazul izolatiei corecte se disipeaza in mediul inconjurator cu valori normale. In cazul unor proiectari sau explotari gresite (regim de supracurenti) amplasarea pe materiale combustibile (lemn) favorizeaza aprinderea in timp a acestora, cat si a unor lichide inflamabilesau a altor materiale combustibile din apropiere.
Din cauza supraincalzirii conductoarelor are loc si deteriorarea izolatiei cu favorizarea aparitiei unor defectiuni electrice de tip arc electric sau scurtcircuit., la randul lor potentiale surse de aprindere.
f) RECOMANDARI PREVENTIVE
- interzicerea fumatului in locuri cu pericol de explozie si incendiu; amenajarea unor locuri speciale pentru fumat, in apropierea locului de munca dotate corespunzator cu: lada cu nisip, vas cu apa, stingator, s.a.
- executarea lucrarilor de sudura numai pe baza permisului de lucru cu foc - ce presupune:
* stabilirea locului de sudare; supravegherea acestuia;
* inlaturarea materialelor combustibile pe o distanta de cel putin 10m sau folosirea ecranelor de protectie;
* instruirea personalului;
* cercetarea locului dupa terminarea lucrului (cel putin la o jumatate de ora);
* asigurarea mijloacelor de prima interventie;
- montarea, amplasarea si functionarea sobelor si cosurilor se vor efectua numai conform instructiunilor fabricantului si standardelor in vigoare (STAS 6793/86, 9072/72, 3607/72);
- repararea si curatirea periodica a sobelor si cosurilor;
- neamplasarea materialelor combustibile langa instalatiile de incalzire si a lasarii lor nesupravegheate;
- curatirea instalatiilor de incalzire periodic de deseuri, scame, praf s.a.;
- interzicerea improvizatiilor la instalatiile de incalzire si a lasarii lor nesupravegheate;
- interzicerea functionarii cu defectiuni a acestora;
- depozitarea in gropi speciale a cenusei, jaratecului, iar pe vreme de vant stingerea lor cu apa;
- supravegherea permanenta a opertiunilor tehnologice cu materiale in stare de incandescenta;
- interzicerea utilizarii lampilor cu incandescenta nepsrotejate, in zone cu pericol de explozie;
- protejarea lampilor cu incandescenta cu globuri si gratare de protectie;
- dimensionarea corecta a cablurilor si conductoarelor electrice;
- verificarea permanenta a suspendarii radiatoarelor electrice tip eleveuza, utilizarea lanturilor si a altor tipuri de legaturi sigure.
g) ARTIFICII
Artificiile sunt dispozitive compuse dintr-un amestec carburant si o substanta care sa coloreze flacara sau sa produca ceata si fum pentru obtinerea unui efect vizual sau auditiv (artificii pirotehnice) in teatre pentru imitarea foculuisau a incendiului, in arta militara, pentru semnalizari luminoase etc.
In imprejurari favorabile (apropierea de materiale usor aprinzibile, aflate in conditii de deshitratare sub actiunea unei calduri intense - de exemplu reflectoare de scena, pot fi generate incendii. Prezenta unui personal calificat necesar pentru manevrarea dispozitivelor determina stingerea incendiului in fazele sale initiale, cu efecte negative reduse. Incendii deosebite pot surveni insa la arderea lazilor in care sunt depozitate artificii , datorita unor alte surse de aprindere, un incendiu de acst tip avand loc in 1988 la uzina de artificii din Ciudad de Mexico, Mexic - cu 62 de morti si 87 de raniti.
Artificiile pentru pomul de iarna, avand in componenta clorat de potasiu, amidon (dextroza) si pilitura de fier, pot initia incendiiin cazul utilizarii lor necorespunzatoare: pozate langa materiale combustibile (vata - ce imita omatul, figurine din hartie, crengi uscate deshitratate de caldura s.a.)
Un factor favorizant il constituie neomogenitatea constatata uneori in structura materialului, fiind disipate nu numai scantei, dar si flacari cu petential termic apreciabil. Chiar in prezenta omului, unele din aceste incendii au avut urmari grave (lipsa de prezenta de spirit, cantitatea mare de materiale combustibile, jocul copiilor s.a.)
Jocul copiilor cu artificii poate genera insa si incendii cu consecinte deosebite. Un caz elocvent este incendierea depozitului de mobila din Ramnicu-Valcea, in 1983, ca urmare a aruncarii cu prastia pe fereastra depozitului a unor artificii aprinse de cativa copii.
TEMA 7
In functie de natura materialelor sau substantelor combustibile, prezente in spatiile afectate de incendiu, care pot fi implicate in procesul de ardere, se stabilesc patru clase de incendiu, astfel:
- CLASA A - incendiu de materiale solide a caror ardere are loc cu formare de jar, cum sunt: lemn, carbuni, hartie, materiale textile;
- CLASA B - incendiu de lichide combustibile sau materiale solide care se topesc usor, cum sunt : benzina, petrol, alcooli, toluen, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceara, parafina etc;
- CLASA C - incendiu de gaze, cum sunt : gaz metan, hidrogen, butan, gaz pentru aragaz (GPL - gaz petrolier lichefiat), gaz de sonda etc;
- CLASA D - incendiu cu metale, cum sunt : sodiu, potasiu, litiu, aluminiu, zinc, magneziu, titan etc, precum si aliajele lor.
Standardul (STAS 11841) nu prevede o clasa distincta pentru incendiile care prezinta pericol de electrocutare datorita existentei echipamentelor electrice sub tensiune; dupa deconectarea tensiunii electrice, incendiul prezinta caracteristicile clasei aferente materialelor combustibile utilizate in structura echipamentelor electrice sau aflate in vecinatatea lor.
1. Substante de stingere prin racire
1. 1. APA
a) apa sub forma de jet compact, atunci cand trebuie sa se asigure si efectul de soc al apei (de rupere). Acest tip de stingere presupune utilizarea unei cantitati mari de apa, deci trebuie avute in vedere si eventualele efecte negative in cazul constructiilor si instalatiilor tehnologice;
b) apa dispersata sau pulverizata, obtanuta printr-un dispozitiv mecanic; efectul de stingere este mai mare decat la jetul compact, deoarece se asigura o racire superioara, se mareste suprafata de contact intre substanta de stingere si produsul aprins si mai mult se asigura o diluare a concentratiei oxigenului din aer in zona in care se intervine. Un litru de apa sub jet compact asigura acoperirea unei suprafete de 1 m2; in cazul folosirii apei pulverizate, se pot acoperi suprafete de 6-600 m2, functie de marimea particulelor de apa; efectul de stingere al apei este explicat si prin consumul foarte mare de caldura necesara pentru incalzirea acesteia; astfel, un litru de apa la 10 grade Celsius, consuma 629 kilocalorii pentru a se transforma complet in vapori, obtinandu-se aproximativ 1700 litri de abur; rezulta de fapt ca , in afara racirii produse, apa se transforma in vapori care au rolul de diluare a concentratiei oxigenului din aer, explicand si motivul pentru care stingerile cu apa pulverizata sunt mai rapide si mai economice fata de stingerile cu apa sub forma de jet compact;
c) apa sub forma de ceata (picaturi de ordinul micronilor), prin utilizarea unor presiuni ridicate; sunt folosite instalatii speciale de pulverizare a apei, in special pentru stingerea incendiilor din spatii inchise .
Proprietatile apei care ii limiteaza domeniul de utilizare sunt:
- densitate relativ mare ; toate hidrocarburile in stare lichida sunt mai usoare decat apa, deci 'plutesc' pe apa de stingere;
- buna conducatoare de electricitate;
- reactioneaza cu o serie de substante chimice, generand dupa caz, hidrogen sau oxigen;
- reactioneaza la temperaturi joase cu unele metale ca sodiul si potasiul, putandu-se ridica temperatura pana la 600 grade ;
- reactioneaza cu carbura de calciu (carbid) cu degajare de acetilena;
1. 2. APA IMBUNATATITA CHIMIC
Pentru a mari puterea de patrundere a apei in masa materialelor cu care vine in contact, s-a actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia, combinand-o cu diversi detergenti. Aceasta duce la scaderea cantitatii de apa utilizata la stingere cu 35-50 %. Se recomanda a fi folosita la stingerea incendiilor de materiale bogate in celuloza (lemn, textile, hirtie, bumbac, etc. ).
1. 3 ABURUL
Este un produs de stingere utilizat in mod deosebit in industrie, unde acest produs se produce in instalatii tehnologice si nu necesita instalatii speciale pentru obtinerea sa. Stingerea se realizeaza prin efectul de diluare a concentratiei de oxigen din aer si este eficienta atunci cand incendiul s-a produs intr-un spatiu inchis.
2. Substante de stingere prin izolare
2. 1. SPUMA CHIMICA
Spuma chimica este astfel denumita deoarece este obtinuta printr-o reactie chimica si anume aceea dintre bicarbonatul de sodiu si sulfatul de aluminiu. In practica, aceste substante sunt livrate in ambalaje separate, sub forma pulverulenta, sub forma pulverulenta, sub forma incarcaturilor A si B, deci partea acida A si partea bazica B.
Aceste substante, dizolvate separat, daca vin in contact, reactioneaza, formind o spuma cu un volum de aproape 7 ori mai mare decit au avut initial solutiile A si B. Aceasta crestere in volum se numeste coeficient de infoiere. Fluxul de bule este mult mai usor decit lichidele obisnuite, deasupra carora pluteste;datorita acestui fapt , se intrerupe contactul dintre materialul care arde si oxigenul continut de aer. Adaugand si faptul ca fiecare bula are inclus bioxidul de carbon rezultat din reactie, deci o substanta care nu intre tine arderea, se poate aprecia efectul important de stingere al spumei chimice.
Practic, spuma chimica stinge prin efectul de racire, de inabusire si izolare. Se utilizeaza la stingerea unor incendii de produse petroliere si de materiale solide combustibile, cu conditia ca aceste produse sa nu reactioneze cu apa continuta de spuma.
2. 2. SPUMA MECANICA
Spuma mecanica, fizica sau aeromecanica este obtinuta prin amestecarea turbulenta a unei solutii de spumant in aer. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului, in special prin efectul de racire, datorat cantitatii de apa pe care o contine;de asemeni are efect de inabusire produs de vaporii de apa, precum si de izolare a oxigenului din aer. Din punct de vedere al stingerii, spuma mecanica este inferioara spumei chimice, deoarece bulele de spuma contin aer si nu bioxid de carbon.
2. 3. PULBERI STINGATOARE
La noi in tara se foloseste pulberea stingatoare de mare eficacitate FLOREX, la o gama foarte mare de incendii si cu rezultate extrem de bune .
Mecanismul de stingere cu pulbere este complex, el fiind o insumare de fenomene chimice si fizice. Pulberea este o consumatoare de caldura, prin preluarea unei cantitati insemnate din zona focarului. La temperaturi ridicate, elementele componente ale puberii se descompun, rezultand, printre altele, dioxid de carbon si apa. O alta explicatie a rapiditatii cu care se efectueaza stingerea o constituie efectul cinetic al particulelor de pulbere.
Se foloseste la stingerea incendiilor de conbustibil petrolieri lichizi (benzine, petrol lampant, motorina, combustibil de calorifer, pacura, uleiuri .
etc. ), lichide organice utilizate ca solventi in industria de lacuri si vopsele (benzen, toluen, solvent nafta, etc. ), produse polare (metanol, acetona, butanol, acetati de etil, metil, etc. ). Se mai poate folosi si la stingerea incendiilor de gaze combustibile (metan, propan, butan, gaze de sonda, acetilena, etc. ), precum si la stingerea substantelor combustibile solide, autovehiculelor, la instalatii electrice etc.
Pulberile stingatoare nu se utilizeaza la stingerea unor incendii de catalizatori organometalici, sulfura de carbon, metale piroforice, nici la calculatoare electronice, statii de automatizari, deoarece, indepartarea pulberii dupa interventie se face cu dificultate si sunt posibile procese de corodare.
2. 4. APA USOARA (LIGHT-WATHER)
Este un lichid spumant, care se refuleaza asupra lichidelor nemiscibile cu apa, formand la suprafata acestora o pelicula care impiedica evaporarea lor.
3. Substante ce reduc continutul maxim de oxigen
3. 1. DIOXIDUL DE CARBON
Dioxidul de carbon este un gaz incolor care nu arde si nu intretine arderea Este mai greu ca aerul de 1, 523 ori, proprietate importanta care face sa fie folosit la stingerea inceputurilor de incendiu. Actioneaza in special la inabusirea focarului deoarece, prin greutatea sa specifica mai mare, indeparteaza aerul din zona de ardere si deci, produce stingerea. Este recomandat pentru spatii inchise. Un alt efect al sau este racirea focarului, ca urmare a fenomenului de detenta realizat la iesirea gazului lichid din butelia de depozitare. Nu distruge obiectele si materialele atinse (tablouri, documente etc. ), patrunde usor printre obiecte in zonele cele mai putin accesibile, nu conduce electrici tatea, este stabil la conservare si la temperaturi scazute, suficient de accesibil si ieftin. Pentru a se asigura stingerea in spatii inchise este necesara obtinerea unei concentratii de 30-35% oxid de carbon (in volume).
Dioxidul de carbon se foloseste la stingerea incendiilor la depozite de materiale amenajate in incaperi cu suprafata redusa, incaperi cu documente de importanta deosebita (arhive, muzee, biblioteci etc. ) instalatii electrice, centrale telefonice, centre de calcul electronic, incaperi de productie fara supraveghere continua.
Nu se utilizeaza la incendii de sulf, metale usoare ca magneziu, titan, plutoniu, uraniu, toriu, in apropierea cianurilor pentru ca reactioneaza cu acestea .
3. 2. AZOTUL
Este un gaz incolor si inodor, relativ mai usor decat aerul. Efectul de stingere este asemanator cu cel al dioxidului de carbon deci actioneaza tot prin innabusire si mai putin prin racire, fiind actionat prin instalatii fixe de stingere prin inundarea spatiilor protejate, precum si la antrenarea pulberilor stingatoare la autospeciale de interventie.
3. 3. ABURUL
Ca agent de stingere este folosit in industrie, acolo unde exista permanent o instalatie tehnologica de producere a sa.
3. 4. APA FIN PULVERIZATA
Ca substanta de stingere prin reducerea continutului de oxigen, trebuie sa aibe particule pana la 100 microni, obtinute prin pulverizare sub inalta presiune sau pulverizatoare speciale.
TEMA 8
PROTECTIA IMPOTRIVA INCENDIILOR IN UNITATI DE INVATAMANT
Posibilitatea producerii unor consecinte dezastruoase este trasatura caracteristicaa incendiilor de scoli si gradinite. Incendiile in astfel de imobile fac parte din categoria celor care tulbura foartemult opinia publica, datorita afectiuniii pe care fiecare individ o manifesta fata de cei mici, indiferent cui apartin.
Factorii de baza care influenteaza cel mai mult pericolul sunt densitatea fumului, concentratia de prioduse toxice pe care le contine si temperatura produselor de ardere. In urma unui incendiu, in oricare din spatiile cladirii, se poate ajunge usor la temperaturi critice de peste 60-70oC, la o atmosfera plina de fum si produse toxice in cocentratii periculoase, factori care reduc considerabil capacitatea de deplasare, influentand negativ timpul de evacuare.
Pericolul Si cauzele de incendiu
Pericolul specific, pe care-l reprezinta din punct de vedere al incendiilor cladirile de invatamant, este determinat de:
prezenta in majoritatea cazurilor, a unui mare numar de persoane, marea majoritate fara cunostinte sau experienta necesara solutionarii eficiente a situatiilor neprevazute ce pot sa apara;
existenta unor factori care ingreuneaza sesizarea in timp util a declansarii unui incendiu, cum sunt: faptul ca in timpul orelor de curs multe spatii raman putin supravegheate, iar in cazul internatelor, pe timpul noptii, copiii nu sunt capabili sa sesizeze flacarile, fu,mul sau zgomotele produse de un eventual incendiu;
posibilitatea ca in cladire sa se afle persoane care nu se pot deplasa singure fara ajutor (in cazul gradinitelor si unor scoli cu profil special);
existenta unor spatii apreciabile pe care le inglobeaza aceste imobile si in care un incendiu se poate dezvolta;
inglobarea in aceste constructii a unui numar relativ mare de functiuni: sali de clasa, diverse laboratoare, cabinete si ateliere, magazii pentru material didactic si sportiv, spatii pentru pastrarea diverselor produse toate continand un anume pericol specific;
existenta unor cantitati insemnate de mobilier combustibil care favorizeaza dezvoltarea incendiilor indiferent de rezistenta la foc a peretilor si planseelor;
utilizarea pe scara larga a maselor plastice la finisaje, la realizarea mobilierului (indeosebi pentru dormitoare si laboratoare), materialelor didactice si jucariilor, contribuie prin viteza lor mare de ardere si prin cantitatile de caldura, fum si gaze toxice pe care le degaja, la cresterea pe o noua trepta a pericolului specific. Masele plastice ard rapid degajand temperaturi ridicate si cantitati insemnate de fum si gaze toxice. Spre exemplu, dintr-un 1m3 de poliuretan folosit in mod curent la fabricarea tapiteriilor si saltelelor de pat, rezulta prin termodegradare, 250-270 m3 de gaze inflamabile, iar 1kg de policlorura de vinil degaja prin ardere 60 m3 de fum si gaze toxice.
Principalele cauze asupra carora trebuie orientata atentia sunt, in majoritate, cele comune si altor tipuri de cladir: erori in utilizarea focului deschis, aparatelor electrice, lichidelor si gazelor combustibile, precum si defectele de constructie la sistele de incalzire cu sobe. Nu trebuie omise nici cauzele specifice laborataorelor, atelierelor scoala, bucatariilor si locurilor de depoziare a produselor recuperabile, in care pot apare reactii chimice exoterme, operatiuni de sudare, lipire, pirogravura, acumulari electrostatice, supraincalziri, uzuri avansate, scapari accidentale de gaze si lichide combustible.
Chiar si numai din acesta enumerare succinta, rezulta ca in lipsa unor masuri riguros urmarite pe timpul functionarii acestor imobile, exista o mare probabilitate de producere a incendiilor.
PROPAGAREA FUMULUI IN CLADIRI
Fumul si gazele toxice de ardere, la care se adauga scadeea concentratiilor de oxigen, sunt principalii factori de pericol pentru om, in caz de incendiu. Din statisticile intocmite pe plan mondial rezulta ca intoxicatia cu oxid si dioxid de carbon, sufocarea si vatamarile corporale datorate gazelor de ardere, au constituit cauza mortii a peste 80% din victimele incendiilor.
Tirajul de aer si temperatura generata de incendiu (care determina dilatarea gazelor din mediu) sunt principalii factori care contribuie la raspandirea fumului si produselor de ardere din cladiri. In timpul unui incendiu, volumul gazelor din atmosfera respectiva creste de peste 3 ori, cu careocazie, 2/3 din acesta cantitate este transportata in afara etajului incendiat.
La un tiraj normal, daca usa unei incaperi in care s-a produs un incendiu ramane deschisa, in fiecare secunda ies din spatiul respectiv circa 1 m3 de gaze arse.
Curentii de aer din coridoare si casele de scari sunt purtatorii particulelor de fum, gaze toxice sti a temperaturilor ridicate. In timp ce la parter curentii de aer se indreapta spre casele de scari, la etajele superioare dimpotriva, acestia ies din casele de scari spre coridoare, inundand cu fum salile de clasa, laboratoarele si cabinetele existentela etajele superioare.
Un aport insemnat la propagareafumului si gazelor fierbinti in cladiri multietajate, il aduc nesepararea prin pereti si usi a scarilor interioare fata de coridoarele de etaj ori lasarea deschisa a usilor existente.
COMPORTAREA OAMENILOR IN CAZ DE INCENDIU
Din dialogurile purtate cu un mare numar de cetateni aflati in diverse ipostaze, rezulta pregnant ca putini oameni se gandesc la posibilitatea confruntarii cu un incendiu, chiar si atunci cand unumite premize sunt sesizabile. Din aceste motive marea majoritate a oamenilor nu includ in sfera lor de interes cunoasterea masurilor de securitate si a regulilor de comportament in caz de incendiu.
Cercetarile efectuate au scos in evidenta ca intr-o situatie de pericol, panica se instaleaza foarte repede la persoanele care nu au cunostintele necesare sau care nu au trait o situatie similara in trecut. Panica se creeaza cel mai frecvent in situatii de aglomerare, aducand oamenii la un comportament nerational.
Lipsa de vizibilitate, fumul, caldura, zgomotele si mirosurile urate sunt factorii cei mai importanti care provoaca panica la incendiu. Fumul vizibil contine particule prea mari pentru respiratie, care la inhalare provoaca tusea, iritarea ochilor si a nasului, greata sau varsaturi, amplificand starea de siguranta si micsorand claritatea gandirii.
Cercetarile efectuate si evenimentele produse au evidentiat faptul ca, in prezensta unui adult competent, copiii se comporta mai bine in situatiile critice decat persoanele mature, ei executad intocmai indicatiile date si urmand indeaproape exemplul indrumatorului, mai ales cand acesta este o autoritate cunoscuta (de exemplu: un profesor, un educator sau un pompier). Totodata a rezultat si faptul ca panica se instaleaza repede la persoanele responsabile de securitatea unui colectiv, atunci cand nu-i sunt clare masurile ce trebuie luate si actiunile ce necesita a fi intreprinse, iar evolutia rapida a evenimentului il determina sa ia decizii sub presiunea timpului foarte scurt.
ASIGURAREA AVERTIZARII SI EVACUARII
Avertizarea in timp util a persoanelor aflate in cladire in cazul izbucnirii unui incendiu si evacuarea lor, constuituie o operatiune de maxima importanta care trebuie sa se desfasoare in primele momente dupa observare. Desigur, ca o interventie riguroasa capabila sa lichideze in scurt timp incendiul si implicit sa opreasca cresterea temperaturii si propagarea fumul reduce considerabil pericolul existent pentru persoanele aflate in cladire. Este insa strict necesar ca avertizarea si evacuarea sa se desfasoare dupa depistarea incendiului, fara sa se astepte rezultatul interventiei (poate apare pericolul ca in urma dezvoltarii rapide a incendiului o parte din persoane sa ramana blocate in cladire).
Avertizarea si evacuarea persoanelor trebuie organizata din timp pornindu-se de la specificul acestor cladiri. Pentru asigurarea reusitei evacuarii, sunt hotaratoare existenta cailor de evacuare corespunzatoare, atat ca numar cat si ca gabarit, mentinerea complt libera a acestora, reducerea accentuata a materialelor combustibile de pe acestea, precum si existenta iesirilor practicabile la cota terenului. Totodata reusita evacuarii in conditii de siguranta depinde de organizarea corespunzartoare a personalului propriu, in cadrul planului de evacuare, instruirea cestuia si antrenarea prin efectuarea unor exercitii perioadice.
Organizarea si antrenarea prin exercitii sunt factorii principali ce asigura eficacitatea actiunilor de interventie si evacuare. Luand la cunostinta despre existenta unui incendiu in cladire, cadrele didactice trebuie sa ia in considerare o multitudine de factori, sa privesaca foarte serios incendiul, si sa ia succesiv masurile necesare, dar capacitatea de a lua decizii corecte in astfel de situatii depinde in cea mai mare masura de experienta acumulata in trecut, in urma unor instructaje specializate. Totodata, copiii trebuie sa stie din timp ce au de facut si cum sa se comporte in situatia unui incendiu in scoala.
In cazul gradinitelor si scolilor cu profil special pentru copii handicapati, asigurarea evacuarii necesita masuri adecvate particularitatilor acestora, aspectele organizatorice si de antrenare perioadica avand o si mai mare importanta. La acestea se intampina greutati privind receptarea de catre copii a mesajelor de avertizaresi a indicatiilor de urmat in caz de pericol, precum si privind eventuale nevoi de transport a unor copii in brate solicitand un numar sporit de cadre didactice pentru evacuare.
Fulgerul globular este un fenomen fizic mai putin obisnuit. Nici un fizician nu s-a hazardat sa dea un raspuns precis. Ipotezele sunt, insa, numeroase: fie antimaterie provenita din cosmos, fie compusi endotermici, produsi sub actiunea descarcarilor electrice din gazele ce se gasesc in aer, fie plasma, fie o descarcare de unde de radiofrecventa emise de furtuna si localizate prin reflectarea de obstacole naturale. Oricare ar fi originea sa, fulgerul globular constituie o formidabila concentrare de energie, care are o durata mult mai mare decat a fulgerului obisnuit.
Prin experiente de laborator s-a reusit sa se obtina fulgere sferice de dimensiuni foarte reduse, asemanatoare celor globulare, continand ozon, hidrogen si azot, care se aprind usor in cazul producerii unor descarcari electrice in atmosfera.
Un grup de cercetatori de la Universitateqa Cheyenne-SUA, a ajuns la concluzia ca fulgerele globulare se formeaza ca urmare a aparitiei unui camp electric puternic la nivelul suprafetei terestre, datorita unui nor de furtuna ce se deplaseaza foarte jos.. Acest camp incarcat cu electricitate pozitiva atrage saecinile electrice negative de la baza norului, provocand descarcari electrice sub forma sferica, deosebite de fulgerele obisnuite. Dar, aceasta teorie recenta nu explica toate ciudatele proprietati ale fulgerului globular
Cum se recunoaste un fulger globular ? Acesta este un glob luminos, cu diametrul de cativa centimetri, uneori 10-20 cm, foarte rar 1-2 m, de culoare galben-portocalie sau alb-violacee. Au fost fotografiate, insa, si fulgere globulare de culoare neagra. Indiferent de culoare, ele se deplaseaza, la o inaltime redusa, urmarind configuratia terenului, cu o viteza relativ mica, ce nu depaseste pe dea a unui om alergand. In timpul deplasarii, globul luminos produce un zgomot caracteristic, ca a unei retele de inalta tensiune. Toate fulgerele de acest tip emit radiatii cu efecte nocive pentru oameni. Simptomele bolii pe care o provoaca sunt asemanatoare celor provocate de iradierile radioactive.
Fulgerele globulare au un comportament imprevizibil inainte de a disparea, fie lent, fie, cel mai adesea, printr-o explozie, urmata de incendii puternice la contactul cu materialele combustibile, temperatura lor fiind considerabila: 10.000 - 15.000 0C.
Extraordinarele consecinte ale impactului cu fulgerele globulare (volatilizari, urme de arsura pe teren, dereglari ale masinilor si aparatelor, traiectorii ciudate etc.) sunt puse deseori pe seama OZN-urilor.
Fulgerele globulare sunt atrase de obiecte metalice cu varfuri ascutite, fara insa ca o instalatie de paratraznet sa asigure o protectie chiar minima, din acest punct de vedere. Deseori au fost vazute patrunzand prin ferestrele deschise ale unor locuinte, plimbandu-se prin camere si iesind tot pe fereastra sau prin horn.
Se pare ca producerea acestui fenomen este favorizata pe vreme de furtuna. Unele teorii recente fac legatura intre fulgerele globulare si gradul de poluare, precum si retelele de inalta tensiune din apropiere.
Dar, cum trebuie sa ne comportam la intalnirea - nedorita, fireste - cu un astfel de "obiect" misterios si foarte periculos? Un cunoscut specialist rus, M. Timofeevici recomanda: "Nu trebuie sa fugi, si in general nu trebuie sa faci miscari bruste. Trebuie sa-ti tii respiratia, sa iei un obiect nemetalic in mana si sa-l pui in fata ta. Daca fulgerul globular se agata de obiect, atunci el trebuie pus cu grija pe pamant. In nici un caz nu loviti fulgerul globular".
Numarul semnalarilor de fulgere globulare a crescut in ultima vreme in mai toate tarile, inclusiv in Romania. S-a marit si numarul de incendii provocate de acest fenomen. Este una din putinele cauze de incendiu ce nu poate fi nici prevenita si nici impiedicata (la fel ca in cazul ploii de meteoriti).
Cu un comportament atent si inteligent, consecintele nefaste ale intalnirii cu un fulger globular pot fi mult diminuate si, cu putin noroc, chiar inlaturate.
8. REGULAMENT
DE ORGANIZARE SI DESFASURARE A CONCURSULUI CERCURILOR DE
ELEVI
"PRIETENII POMPIERILOR"
Aprobat Cu Ordinal Ministrului Educatiei Nationale nr. 24256/07.01.1999
Elaborat cu sprijinul Inspectoratului General al Corpului Pornpierilor Militari
A. GENERALITATI:
L Scopul concursului
II. Conditii de participare
III. Organizarea concursului
IV. Conducerea concursului
B. DESCRIEREA PROBELOR
I. Proba teoretica
1. Desfasurarea probei
2. Aprecierea rezultatelor
II. Pista de tndemanare peste obstacole
1. Pista de concurs
2. Echipamentul concurentilor
3. Desfasurarea probei
4. Schita obstacolelor
5. Schita pistei
6. Reproducea nodurilor
7. Aprecierea rezultatelor probei
IlL Proba sportiva
Stafeta de 400 m cu obstacole
Pista de concurs
2. Amplasarea obstacolelor
3. Echipamentul concurentilor
4. Desfasurarea probei
Schita obstacolelor
Schita pistei
7. Aprecierea rezultatelor
C. DESFASURAREA CONCURSULUI SI ARBITRAJUL
1. Inscrierea
2. Prezentarea la concurs
3. Arbitrajul
D. APRECIEREA REZULTATELOR CONCURSULUI
E. FESTIVITATI
F. DISPOZITII FINALE
REGULAMENTUL
de organizare si desfasurare a concursulni cercurilor
de elevi 'Prietenii Pompierilor"
A. GENERALITATI
Concursul cercurilor de elevi 'Prietenii Pompierilor" se organizeaza, pe etape, Ia fiecare doi ani incepand cu anul 1998 de catre Ministerul Educatiei Nationale si inspectoratele scolare judetene, cu sprijinul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, brigazilor si grupurilor de pompieri ,precum si al autoritatilor administratiei publice locale.
Concursul are caracter educativ, tehnico-aplicativ si sportiv in domeniul apararii impotriva incendiilor.
Aparatele si materialul tehnic, necesare concursului, sunt puse Ia dispozitie de catre organizatori.
I. SCOPUL CONCURSULUI:
Concursul se organizeaza in scopul:
dezvoltarea capacitatilor de intelegere si de apreciere a pericolelor generate de incendii pentru viata si mediu, precum si al promovarii atitudinilor si comportamentelor corespunzatoare in randul elevilor;
formarii si dezvoltarii la elevi a unor trasaturi moral-volitive, cum sunt: initiativa, spiritul de echipa, curajul, darzenia, hotararea, perseverenta, cinstea, corectitudinea si disciplina etc.;
atragerii unui numar sporit de elevi la desfasurarea activitatii cercurilor de elevi 'Prietenii Pompierilor'.
II. CONDITII DE PARTICIPARE:
Fiecare cerc de elevi 'Prietenii Pompierilor" participa la concurs cu un echipaj format din 10 elevi (un comandant si opt concurenti + o rezerva). Echipele de concurs pot fi constituite din baieti sau din fete. Varsta minia a elevilor este de 11 ani si maxima de 15 ani, impliniti in anul calaidaristic desfasurarii concursului. Echipajul este insotit la locurile de desfasurare a concursului de conducatorul cadru didactic al cercului.
Constituirea echipajului se face prin selectionarea elevilor care sunt membri ai aceluiasi cerc.
Participarea echipajului la etapele concursului se face pe baza tabelului nominal, stampilat si semnat de directoral unitatii de invatamant ( scoala, club sau palat al copiilor) si conducatorul cercului, avand avizul medical pentru efort fizic.
Pentru etapele concursului conducatorul cercului va prezenta juriului avizele epidemiologice individuale ale membrilor echipajulul1 precum si al sau.
Validarea concurentilor se face pe baza certificatelor de nastere sau a buletinelor de identitate.
La concursurile internationale ale tinerilor pompieri, organizate de Comitetul Tehnic International de Prevenire si Stingere a Incendiilor, participa echipajele (cel de baieti si cel de fete) castigatoare ale finalei nationale din anal premergator editiei internationale, precurm si profesorii instructori ce asigura directa coordonare a activitatii acestora. Pregatirea loturilor in vederea participarii la concursurile internationale se realizeaza cu sprijinul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, in tabere de antrenament organizate de Ministerul Educatiei Nationale.
Pentru fazele concursului echipamentul concurentilor este format din: treninguri, ghete sau pantofi de sport (fara cuie sau crampoane), costum de protectie, casca si brau tip pompier.
III. ORGANIZAREA CONCURSULUI
1. Etapa judeteana (sectoarele municipiului Bucuresti) sc desfasoara cu cel putin 5 echipaje de baieti si/sau 5 echipaje de fete si se organizeaza in cursul semestrului al 2-lea al anului scolar. Fisele centralizatoare de arbitaj si fisele de inscriere a echipajelor, clasate pe primele trei locuri, baieti si/sau fete, se transmit prin fax in ziua umatoare teminarii concursului la Directia Generala Invatamant Preuniversitar-Serviciul Activitati Educative din Ministerul Educatiei Nationale si la Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, in vederea intocmirii clasamentului general.
2. Etapa finala se desfasoara pe timpul vacantei de vara a elevilor intr-o tabara organizata de Ministerul Educatiei Nationale. La aceasta etapa panicipa:
primele opt echipaje de baieai si primele opt echipaje de fete ale clasamentului general, intocmit pe baza punctajului total obtinut in etapa judeteana (sectoarele mirnicipiului Bucuresti) la probele 'Pista de indemanare peste obstacole' si 'Stafeta de 400 m cu obstacole';
un echipaj de baieti si unul de fete, castigatoare ale etapei finale precedente;
un echipaj de baieti si unul de fete, reprezentand judetul (sectorul municipiului Bucuresti), care organizeaza finala concursului.
IV. CONDUCEREA CONCURSULUI
Se realizeaza printr-un colectiv compus din:
juriu;
arbitri;
comisia administrativa;
medic.
Juriul concursului se compune din: conducatorul concursului (presedintele juriului) care va fi un reprezentant al Ministerul Educatiei Nationale (pentru etapa finala) si al Inspectoratului Scolar Judetean (etapa judeteana) si doi membrii (un delegat al pompierilor militari si unul al Inspectoratelor Scolare Judetene ori al municipiului Bucuresti).
Arbitri. Numarul acestora este in functie de numarul de echipaje inscrise in concurs si sunt desemnati de juriul concursului.
Ca arbitri pot fi desemnati ofiteri si subofiteri de pompieri, profesori si instructori sportivi. Pentru a se asigura impartialitatea, acestia nu vor arbitra echipajele din judetele (unitatile de invatamant) pe care le reprezinta.
Tinuta colectivului de conducere a concursului este uniforma pentru cadrele militare si tinuta obisnuita pentru ceilalti membri, purtandu-se pe bratul stang o banderola rosie cu insaisul alb, astfel:
conducatorul concursului - (C.C.);
arbitru principal - (A.P.);
arbitru cronometror - (A.C.)
arbitru penalizator - (A.Pn.)
membru al comisiei administrative - (C.A.);
medic - banderola alba cu cruce rosie.
Comisia administrativa se compune din directorul taberei sau al unitatii scolare organizatoare si 2-3 membri, cu sarcina de a lua toate masurile pentru organizarea in bune conditii a concursului (asigurarea materiala, marcarea pistelor, transport, cazare si masa).
Asigurarea medicala. Se realizeaza prin prezenta unui medic specializat in acordarea primulul ajutor si a 1-2 asistenti medicali, avand la locul concursului o autosanitara si aparatura de interventie necesara.
In cazul participarii la concursuri in strainatate, concurentilor li se vor incheia contracte de asigurare pentru accidente, daca nu sunt aplicabile conventii de reciprocitate in domeniul medical.
Atributiile colectivului de conducere a concursului:
Conducatorul concursului (presedintele juriului) este raspunzator de buna organizare si desfasurare a concusului si de aplicarea intocmai a prevederilor regulamentului de concurs. El este obligat:
sa stabileasca data si continutul sedintei tehnice;
sa verifice toate instalatiile si materialele pentru concurs, iar nn cazul in care constata nereguli, sa ia masuri pentru inlaturarea lor;
sa stabileasca, impreuna cu juriul, ordinea intrarii in concurs a echipajelor, pe care o comunica arbitrilui principal si echipajelor participante;
sa instruiasca arbitrii si sa supravegheze modul cum acestia isi indeplinesc atributiile;
sa prirneasca foile de arbitraj si sa completeze rubrica 'total puncte obtinute';
sa stabileasca, impreuna cu membrii juriului, clasificarea pe probe a echipajelor participante la concurs, clasamentul general si sa anunte rezultatele.
In cazul contestarii punctajului, conducatorul concursului (presedintele juriului) hotaraste, iar decizia sa este irevocabila.
Daca la un aparat este constatata o defectiune tehnica, conducatorul concursului, dupa avizul arbitrilor, poate sa hotarasca repetarea probei si eventuala inlocuire a aparatului. Membrii juriului il ajuta pe conducatorul concursului (presedintele juriului) in indeplinirea atributiilor cu care acesta este investit.
Arbitrii sunt raspunzatori de aplicarea intocmai a prevederilor regulamentare concursului.
Ei sunt obligati:
a. sa cunoasca prevederile regulamentului;
b. sa verifice echipamentul concurentilor inaintea inceperii probelor;
c. sa dea dovada de obiectivitate si exigenta in cronometrarea timpului si in stabilirea penalizarilor;
d. sa completeze foile de arbitraj dupa fiecare proba si sa le predea conducatorului (juriului) concursulni.
Concursurile trebuie organizate dupa un program bine stabilit care, in principiu, cuprinde:
a. sedinta tehnica, organizata premergator inceperii concursului;
b. stabilirea, prin tragere la sorti, a ordinii de intrare in concurs a echipajelor si anuntarea acesteia;
c. pregatirea pentru concurs (adunarea echipelor, apelul lor, controlul aparatelor, pregatirea arbitrilor etc.);
d. antrenament in executarea probelor de concurs efectuate sub indrumarea unui membru al juriului;
e. festivitatea de deschidere a concursului;
f. desfasurarea concursului pe probe;
g. stabilirea clasamentului pe probe si a clasamentului general;
h. anuntarea rezultatelor;
i. premierea echipajelor si a celor mai buni concurenti.
Terenul pe care se desfasoara probele de concurs va fi pregatit cu cel putin doua ore inaintea inceperii concursului si va fi verificat de catre juriu si arbitri.
B. DESCRIEREA PROBELOR:
L PROBA TEORETICA
1.1 - Desfasurarea probei.
Proba teoretica se desasoara pe baza unui chestionar (test) prin care se urmareste verificarea cunostintelor acumulate prin parcurgerea temelor cuprinse in tematica de pregatire a elevilor in cadrul cercurilor 'Prietenii Pompierilor".
Pentru fiecare etapa a concursului chestionarul (testul) cuprinde cate 10 intrebari, fiecare avand cat 3 rezo1vari enumerate, dintre care una reala si doua eronate.
Reprezentantul Ministerul Educatiei Nationale (Inspectoratului ScoIar Judetean), cu sprijinul pompierilor militari, intocmeste pentru fiecare etapa a concursului, trei chestionare (teste) ce vor fi introduse in plicuri separate si apoi sigilate.
Continutul testului este adus la cunostinta concurentilor la inceperea probei teoretice dupa ce, in prealabil, juriul a verificat integriratea plicurilor si dupa tragerea la sorti a unuia din cele trei plicuri.
La proba teoretica participa toti concurentii din echipaj exceptand rezerva. Rezolvarea chestionarului (testului) este unica pentru fiecare echipaj si va fi inscris in formularele tip distribuite de condncatorul concursului inaintea inceperii probei.
Timpul alocat pentru rezolvarea testului este de 20 minute si se cronometreaza dupa afisarea testului pe tabla sau prin aparatul de proiectie.
1.2. Aprecierea rezultatelor
1.2.1. La aceasta proba fiecare echipaj poate obtine intre 0 si 100 puncte. Raspunsul corect se coteaza cu 10 puncte, punctajul total obtinut adaugandu-se la bonificatie.
1.2.2. Fiecare echipaj primeste in functie de varsta totala urmatoarele bonificartii de puncte:
Varsta totala Varsta medie Puncte
100-108 11 100
109-117 12 95
118-126 13 90
127-135 14 85
136-1I 15 80
1.2.3. Penalizari:
alegerea a doua sau trei raspunsuri la o intrebare 1 greseala 5 puncte;
modificari sau stersaturi .. 1 greseala 5 puncte.
II. PISTA DE INDEMANARE PESTE OBSTACOLE:
2.1 Pista de concurs.
2.1.1. Tronson 1: de la linia de start pana la reperul de 60 m.
In acest tronson se gasesc 4 obstacole situate in mijlocul pistei paralel cu linia reperului (Sant si gard) si perpendicular pe linia reperului (capcana si barna de echilibru):
Sant: latimea de 1,80 m, lungimea 2 m, distanta fata de linia de start - 8 m.
Gard (fig.a): inaltimea de 0,70 m, latimea de 2 m, distanta fata de linia de start - 23 m.
Capcana (fig.b): lungimea 6 m, inaltimea 0,6 m, inaltimea de 0,8 m. Distanta fata de linia de start - 38 m;
Barna de echilibru (fig.c): lungimea 2 m, la 0,35 m deasupra solului (muchia superioara) 0,2 m latime, distanta fata de linia de start -53 m.
In mijlocul liniei de start este fixat un racord fix (distribuitor). La stanga sa sunt dispuse 4 furtunuri tip C (avand fiecare lungimea de minim 15 m, lungimea maxima a dispozitivului fiind de 62 m) in rola dubla.
2.1.2. Tronson 2: de la reperul de 60 m la reperul de 65 m.
Doua galeti stingator continand fiecare 10 1 de apa, sunt dispuse la reperul de 60 rn in stanga si in dreapta pistei de concurs. Furtunul tip D al fiecarei galeti stingator are lungimea de 3 m si este prevazut cu o teava cu ajutaj maxim 4 mm. Furtunul este in rola dubla si se afla pe lungimea galetii stingator, teava fiind dispusa pe capacul acesteia. Peretele de stropit (tinta-fig.a) cu un orificiu de 10 cm este dispus aproape de reperul de 65 m. In fata acestui perete (tintei) se afla o stacheta rosie, instalata la 2 m inainte de reperul de 65 m.
In spatele peretelui de stropit (tintei) este instalat un recipient cu capacitatea de 6 l.
Cu ajutorul unui flotor se declanseaza un semnal sonor si unul optic.
La stanga si la dreapta galetilor stingator sunt amplasate doua recipiente cu capacitatea de 10 l fiecare.
2.1.3. Tronson 3: de la reperul de 65 m la reperul de 70 m.
Un rastel pentru noduri (fig.e) cu 4 figuri interschimbabile reprezentand: un nod marinaresc (fig. a), un nod plat (nod de imbinare - fig. b), o fixare a tevii cu cordita (fig. c) si un nod pentru barna (nod pentru ridicat - fig. d).
Trei cordite de 2 m lungime si o cordita normala pentru fixarea tevi sunt suspendate pe rastel, in fata caruia este dispusa o teava racordata la un furtun tip C in rola dubla.
Cele patru locuri de amplasare a figurilor de mai sus sunt marcate prin numerele 6, 7, 8 si 9 (vezi schita). Figurile trebuie sa fie interschimbabile. Inaltimea rastelului este de un metru, latimea de 2 m, montat in dreapta reperului de 70 m, la limita dreapta a pistei de concurs.
La limita stanga a pistei de concurs este plasat un rastel cu patru figuri de accesorii (fig. d). Figurile interschimbabile vor reprezenta: un distribuitor, o teava tip C, un colector, o cheie racord sau un sorb. Aceste accesorii sunt dispuse in fata rastelului.
Deasupra amplasamentului figurilor reprezentand accesoriile sunt marcate numerele 2, 3, 4 si 5 (vezi schita).
2.1.4. Tronson 4: de la reperul de 70 m la reperul de 75 m.
Loc de adunare al echipajului la sfarsitul exercitiului.
2.2. Echipamentul concurentilor.
Concurentii se prezinta la start echipati cu: costum de protectie (trening), casca si brau tip pompier, incaltaminte sport fara crampoane.
Pe costumele de protectie sunt prinse ecusoane de dimensiunile 15 x 15 cm, numerotate de la 1 la 9.
2.3. Desfasurarea probei.
2.3.1. Echipajul de 9 concurenti se aduna in fata liniei de start aliniati pe doua randuri pentru a se prezenta (vezi schita). Concurentii poarta, in mod vizibil, pe bust si pe spate ecusoanele cu numerele de la 1 la 9. Materialul ecusonului cu nr. 1 este de culoare alba si este purtat de comandantul echipajului. Materialul pentru numerele de la 2 la 5 este rosu si a celor de la 6 la 9 este galben. Membrii echipajului vor purta numerele atribuite de comandantul acestuia. Comandantul prezinta echipajul arbitrului principal prin comanda "echipaj adunat pentru concurs". Arbitrul principal da ordin "incepeti proba". Comandantul face manevra cu echipajul sau "la dreapta", echipajul trebuind sa se prezinte la linia de start in coloana cate doi. Comandantul echipajului da imediat ordin "la atac" si fluiera brusc. Fluieratul declanseaza cronometrele arbitrilor. Cronometrul electronic poate fi declansat de arbitrul principal cu ajutorul unui semnal sonor.
2.3.2. Dupa ordinul "la atac" dat de insusi comandantul echipajului, acesta se deplaseaza primul spre reperul de 65 m, intre cele doua rasteluri, trecand traseul tronsonului pana la peretele de stropit. Din acest loc el supravegheaza interventia primului echipaj (concurentii purtand numerele de la 2 la 5). Concurentii care poarta numerele de la 2 la 5, trec in ordine cele patru obstacole ale primului tronson, alergand spre galetile stingator aflate in al doilea tronson.
2.3.3. Concurentii cu numerele de la 6 la 9 trec pe sub obstacolele primului tronson un set de furtunuri tip C:
concurentul nr. 6 incepe apucand unul dintre cele 4 furtunuri tip C, il desfasoara si racordeaza una din extremitati la racordul fix (distruibuitorul) amplasat pe luinia de start.
concurentul nr. 7 ia al doilea furtun si extremitatea libera a primului furtun, o trage pe deasupra santului, in directia reperului de 60 m. Obstacolul trebuie sa fie sarit in mod corect. In timp ce primul furtun este desfasurat, el il desfasoara pe al doilea si il racordeaza la extremitatea libera a primului furtun.
concurentul nr. 8 apuca la fel un furtun tip C si trece corect peste sant pana la furtunul concurentului nr. 7, ia extremitatea libera a furtunului desfasurat de acesta si se duce in directia reperului de 60 m. In apropierea reperului de 23 m trece furtunul, desfasurandu-l pe sub gard, trece pe deasupra gardului cu furtunul sau, fara a-l desfasura inaintea escaladarii obstacolului, intinde furtunul care l-a dus cu sine si-l racordeaza la extremitatea libera a furtunului desfasurat.
concurentulul nr. 9 apuca la fel un furtun si trece in mod corect obstacolele pana la furtunul desfasurat de concurentul nr. 8. Apuca atunci extremitatea furtunului desfasurat de aceasta si trage furtunul prin capcana in directia reperului de 60 m. In timp ce desfasoara complet acest furtun, il intinde pe cel adus cu sine si-l racordeaza la extremitatea libera a furtunului desfasurat.
Nu este considerat ca o eroare faptul ca cei doi concurenti racordeaza furtunurile impreuna in urmatoarea ordine: 7/8, 8/9, 9/6. Nu este penalizat faptul ca furtunurile sunt desfasurate inainte de a fi racordate. Concurentul nr. 6 are ca misiune dupa ce a racordat furtunul sau la semiracordul fix (distribuitor), de a trece obstacolele pana la furtunul desfasurat de concurentul nr. 9, remediind eventualele torsiuni ale furtunurilor. El preia atunci extremitatea furtunului desfasurat si il aseaza la dreapta alaturi de barna de ecchilibru pe care trebuie sa o treaca in mod corect, alergand pana la reperul de 60 m.
Toti cei patru concurenti trec in mod corect cele 4 obstacole, pana la reperul de 60 m.
2.3.4. Concurentii purtand numerele 2 si 3 se duc, dupa parcurgerea primului tronson, spre galeata-stingator plasata in stanga pistei de concurs.
Concurentul nr. 2 se echipeaza cu teava si avanseaza pana la stacheta rosie fara sa o atinga. Concurentul nr. 3 apuca manerul galetii stingator si il actioneaza. Concurentul nr. 2 incearca, intr-un timp cat rnai scurt, sa introduca pe orificiul din peretele de stropire 5 1 de apa. Un semnal sonor si optic va anunta terminarea operatiei. In cazul in care nu a reusit sa umple rezervorul de apa cu cei 10 1 contiuti de galeata stingator, concurentul nr. 3 va umple galeata stingator cu apa din rezervorul amplasat langa aceasta.
Comandantul echipajului ordona acestora sa inainteze.
Aceleasi operatiuni trebuie executate concomitent de concurentii care poarta numerele 4 si 5 cu galeata stingator aflata in dreapta pistei de concurs.
2.3.5. Arbitrul inaintea exercitiului, are posibilitatea sa schimbe patru din cele opt figuri corespunzatoare de pe rastel. Se da un semnal la inceputul fiecarei treceri prin ridicarea mainii de catre arbitrul principal.
Concurentii, care poarta numerele de la 2 la 5, dupa ce si-au indeplinit misiunea pe tronsonul nr. 2, trebuie sa alerge spre rastel si sa aseze in dreptul numarului accesoriului corespunzator figurile indicate. Accesoriile sunt asezate in semicerc in apropierea rastelului. Cei patru concurenti se duc la reperul de 70 m si se aduna in tronsonul nr. 4 al pistei.
2.3.6. Arbitrul din apropierea rastelului pentru noduri va schimba, inaintea inceperii fiecarei probe, cele 4 figuri. Figura corespunzand nodului de fixare a tevii poate sa fie schimbata numai intre numerele 7 si 8.
Dupa semnul cu mana al arbitrilor si inceperea probei, nu sunt admise modificari ale figurilor de pe cele doua rasteluri.
Dupa desfasurarea furtunurilor, concurentii purtand numerele de la 6 la 9 trebuie sa se duca spre rastelul pentru noduri, aproape de reperul de 70 m.
Pe acest rastel se gaseste, deasupra numarului lor, o reprezentare a nodului pe care ei trebuie sa-l realizeze pe rastel. Dupa executarea nodurilor se deplaseaza la reperul de 70 m, dupa care se deplaseaza in tronsonul nr. 4.
2.3.7. Cand toate manevrele sunt terminate echipajul, inclusiv cornandantul, alearga spre locul de adunare.
Cand echipajul va fi adunat in linie pe 2 randuri cu fata spre linia de start comandantul va ridica mana dreapta pentru a semnala arbitrului principal "Proba terminata'. Cand cronometrorii vor constata ca echipajul a terminat exercitiul si este adunat in totalitate, vor opri cronometrajul.
2.3.8. Comandantul echipajulul are misiunea de a supraveghea desfasurarea probei, neavand dreptul sa dea indicatii in timpul exercitiului de concurs. Acestuia si concurentilor le este interzis sa vorbeasca in timpul desfasurarii probei. Comandantul prezinta, dupa concurs, echipajul arbitrului principal.
2.7. Aprecierea rezultatelor probei:
Fiecare echipaj primese in functie de varsta totala urmatoarele bonificatii de puncte:
Varsta totala Varsta mijlocie Puncte
11 1.000
12 995
13 990
14 985
15 980
Timpul cronometrat in secunde, este scazut din aceste puncte. Pe de alta parte sunt scazute penalizarile calculate ca mai jos:
2.7.2. Penalizari:
I. Obstacole trecute incorect de concurent pentru 1 greseala 10 puncte
II. Torsiunea completa a unui furtun pentru 1 greseala 5 puncte
III. Desprinderea unui racord pentru 1 greseala 20 puncte
IV. Accesorii depuse neregulamentar pe rastel pentra 1 greseala 10 puncte
V. Executia incorecta a unui nod pentru 1 greseala 10 puncte
VI. Executarea neregulamentara a desfasurarii furtunului pe deasupra obstacolulni; moditicarea de catre un concurent neautorizat a accesoriilor si nodurilor pe rasteluri; semnalizarea comandantului echipajului inainte ca cei 9 oameni sa se fi adunat;
pe om si pentru 1 greseala 10 puncte
VII. Conversatie in timpul concursului pentru 1 greseala 10 puncte
III. PROBA SPORTIVA STAFETA DE 400 m CU OBSTACOLE:
3.1. Pista de concurs:
3.1.1. Pista pe care se desfasoara stafeta are o lungime de 400 m si este impartita in 9 tronsoane. Ea este delimitata prin linia de start si linia de sosire. Pista trebuie sa aiba o latime minima de 1,2 m.
3.1.2. O teava de refulare tip C.
3.2. Amplasarea obstacolelor
Tronsonul 1: la semnul de 20 m este amplasat un perete scara cu 4 bare (fig.a). O teava de refulare tip C este plasata la extrernitatea stanga a peretelui (in sensul mersului).
Tronsonul 2: este rezervat pentru alergare si nu este prevazut cu obstacole.
Tronsonul 3: la semnul de 70 m se gaseste in mijlocul pistei un furtun tip C in rola dubla. La 5 m de furtun este amplasat un suport solid din lemn (inaltime 0,03 m, suprafata 0,8 x 0,8 m). Acest suport pentru furtun este amplasat in mijiocul pistei.
Tronsonul 4: este rezervat pentru alergare si nu este prevazut cu obstacole.
Tronsonul 5: la semnul de 175 m exista un obstacol pe care se gaseste o stacheta la inaltimea de 80 cm, latimea de 1,2 mi (ca pentru saritura in inaltime - fig.b).
Tronsonul 6: la semnul de 225 m exista un gard inalt de 0,6 m (ca pentru alergarea peste garduri - fig.c).
Tronsonul 7: la semnul de 275 m se gaeste un stingator tip 'P6' gol, 5 m mai departe, in directia liniei de sosire, exista un surport de lemn in mijlocul pistei. Acest surport are inaltimea de 0,03 m si o suprafata de 0,8 x 0,8 m. Stingatorul trebuie aszat pe surport.
Tronsonul 8: este rezervat pentru alergare.
Tronsonul 9: la semnul de 380 m exista 2 furtunuri tip C in rola dubla. La dreapta in sensul cursei se gaseste un distribuitor (C-B-C).
Stafeta de 400 m cu obstacole trebuie sa se desfasoare pe doua piste. Cei 9 concurenti ai fiecarei echipaj trebuie ca de fiecare data, fie sa treaca un obstacol, fie sa alerge o lungime de tronson. Concurentii sunt aceiasi care participa si la proba Pista de Indemanare peste obstacole.
Comandantul echipajului repartizeaza schimburile.
Pozitia concurentilor:
Concurentul nr. 1: in fata liniei de plecare
Concurentul nr. 2: la reperul de 25 m
Concurentul nr. 3: la reperul de 50 m
Concurentul nr. 4: la reperul de 100 m
Concurentul nr. 5: la reperul de 150 m
Concurentul nr. 6: la reperul de 200 m
Concurentul nr. 7: la reperul de 250 m
Concurentul nr. 8: la reperul de 300 m
Concurentul nr. 9: la reperul de 350 m
Transmiterea stafetei se face de fiecare data la reperul prevazut in acest scop, dar participantul urmator nu este penalizat, daca el alearga inaintea transmiterii directe a stafetei (distanta pe care trebuie sa transmita stafeta nu este determinata).
Concurentul care a inmanat stafeta trebuie sa paraseasca pista astfel incat concurentul de pe cea de-a doua pista sa nu fie deranjat. De indata ce a transmis stafeta el trebuie sa paraseasca pista.
Concurentul nr. 1 ia startul fara stafeta, de indata ce i s-a dat semnalul de plecare. Ceilalti concurenti incep sa alerge de indata ce li se transmite teava, si trebuie sa treaca obstacolul cu teava asupra lor (face exceptie tronsonul 1).
3.3. Echipamentul concurentilor:
Echipajele se prezinta in costum de protectie (trening) cu pantofi de sport.
Este admisa alergarea fara casca de protectie.
3.4. Desfasurarea probei:
Stafeta de 400 rn cu obstacole se desfasoara dupa cum urmeaza:
Tronsonul 1: concurentul nr. 1 incepe sa alerge dupa ce a primit semnalul de start. La reperul de 20 m trebuie sa sara peretele scara (fig.a). El trebuie sa atinga cu mainile a 3-a si a 4-a scandura si cu picioarele prima si a 2-a scandura. Aceasta este valabil pentru urcare ai coborare. Ridica teava depusa la extremitatea stanga a peretelui (in sensul mersului) si o transmite concurentului nr. 2, dupa ce a parcurs ultima parte.
Tronsonal 2: dupa ce concurentul nr. 2 a parcurs tronsonul sau, transmite teava concurentului nr. 3.
Tronsornil 3: concurentul nr. 3 preia teava, ridica furtunul tip C in rola dubla amplasat la 70 m si il depune pe suportul situat 5 m mai departe (vezi schita). Furtunul nu trebuie sa depaseasca suportul. Cand acest lucru este realizat concurentul nr. 3 transmite teava concurentului nr. 4, dupa linia de marcaj de 100 m.
Tronsonul 4: concurentul nr. 4 preia teava de la concurentul nr. 3, parcurge tronsonul si o transrnite concurentului nr. 5.
Tronsonul 5: concurentul nr. 5 trebuie sa treaca pe sub obstacol fara sa darame stacheta (vezi schita). Daca stacheta cade, el poate sa o repuna pe suport si sa reia proba.
Tronsonul 6: concurentul nr. 6 preia teava de la concurentul nr. 5 si trebuie sa sara peste gard (vezi schita). Daca gardul este rasturnat, ei poate sa-l readuca in pozitie si sa-l sara din nou.
Tronsonul 7: dupa concurentul nr. 7 a preluat teava alearga spre stingator, il ridica si il depune la locul marcat. Daca stingatorul cade, concurentul poate sa-l ridice inainte de a transmite teava urmatorului schimb.
Tronsonul 8: concurentul nr. 8 preia teava de la concurentul nr. 7, parcurge tronsonul si o transmite concurentulul nr. 9.
Tronsonul 9: concurentul nr. 9 preia teava, alearga spre furtunuri, le desfasoara, le racordeaza si fixeaza un racord la distribuitor. Teava este racordata la a doua extremitate a furtunului tip C. Racordurile trebuie sa fie fixate cu ambele gheare si nu trebuie sa se desfaca in timpul probei. Concurentul trece peste linia de sosire cu teava racordata si apoi o depune pe pamant. Racordul trebuie sa se gaeasca complet dupa linia de sosire. Teava nu trebuie sa fie desfacuta.
Stafeta nu trebuie dusa in gura, ea trebuie trecuta din mana in mana. Cand un obstacol nu este trecut conform regulamentului, concurentul trebuie sa-l sara din nou.
Proba este considerata terminata cand cel de-al noualea concurent a trecut linia de sosire.
Toti concurentii desemnati de comandantul echipajului pentru a sari obstacolele trebuie sa o faca, conform regulamentului, inainte de a preda teava (stafeta). Furtunul si stingatorul nu pot fi atinse decat atunci cand teava a fost preluata.
Tronsoanele nr. 2, 4 si 8 nu contin obstacole.
3.7. Aprecierea rezultatelor probei.
Fiecare echipaj primeste, in functie de varsta totala, un timp de baza care-i da dreptul la un capital de 100 puncte.
Varsta totala Varsta mijiocie Timp de baza
100-108 11 80 secunde
109-117 12 75 sectinde
118-126 13 70 secunde
127-135 14 65 secunde
136-144 15 60 securide
Penalizari:
desprinderea unni racord, dupa caz, 10 puncte;
obstacol netrecut sau exercitiu realizat neregulamentar, dupa caz, 10 secunde;
pentru fiecare secunda mai putin decat timpul de baza (prevazut pentru sosire) ii este atribuit un punct in plus;
pentra fiecare secunda in plus fata de timpul de baza ii este atribuit un punct mai putin.
Fractiunile de secunda nu se iau in calcul daca sunt sub jumatate de secunda.
La stafeta de 400 rn cu obstacole, urmatoarele greseli intervenite conduc la descalificarea echipajului:
I. un concurent nu paiticipa pe un tronson;
II. dupa trei sterturi gresite;
III. ultimul schimb n-a trecut linia de sosire;
IV. stafeta n-a fost transmisa de la un concurent la altul;
V. unul din concurenti a parasit culoarul sau si a deranjat un alt concurent;
VI. stafeta nu a fost trecuta peste linia de sosire.
Cronometrarea se face intre semnalele de plecare pentru primul concurent pana la trecerea liniei de sosire de catre ultimul concurent. timpul este masurat in secunde.
C. DESFASURAREA CONCURSULUI SI ARBITRAJUL:
1. Inscrierea pentru concurs:
Dupa sosirea echipajelor la locul de concurs, sefii loturilor se ibtalnesc la biroul pentru conducerea concursului, pentru inscrierea echipajului si primirea formularelor necesare.
2. Prezentarea la concurs:
Validarea echipajelor se va face dupa desfasurarea sedintei tehnice, pe baza tabelelor nominale, a avizelor epidemiologice individuale si a certificatelor de nastere (buletinelor de identitate) prezentate conducerii concursului.
3. Arbitrajul
3.1. Proba 'Pista de indemanare peste obstacole'
Concursul se desfasoara sub conducerea unui presedinte al juriului - conducatorul concursului.
Arbitrul principal si arbitrii cronometrori au atributiile sa prevada:
I. linia de start si de sosire: vegheaza in tronsonul 1 obstacolele (sant si gard), precum si distribuitorul si furtunurile. In acest timp el indeplineste functia de cronornetror nr. 1;
II. al doilea arbitru supravegheaza in tronsonul 1 obstacolole (capcana si barna de echilibru), precum si furtunurile tip, C. In acelasi timp el indeplineste functia de cronometror nr. 2;
III. al treilea arbitru supravegheaza in tronsonul nr. 2 rastelul pentru noduri si rastelul cu accesorii, precum si locul de adunare din tronsonul nr. 3;
IV. fiecare arbitru noteaza in mod unic tronsonul sau;
V. arbitrul principal se ocupa de cronometrare si supravegheaza toate tronsoanele, inscrie timpii si penalizarile pe formularele inscriere si de notare; notarea trebuie sa fie stabilita in acord cu ceilalti arbitrii in scopul evitari unor notari diferite. Atunci cand exista cronometraj electronic acesta va fi pornit si oprit de arbitrul principal.
Arbitrul principal indeplineste si functia de starter.
3.2. Proba sportiva 'Stafeta de 400 m cu obstacole'
Pe o pista sunt prevazuti: 1 arbitru principal si 2 cronometrori.
Este valabil ca timp de concurs media celor doi timpi inregistrati pe cronometru. Cronometrarea electronica va purea fi utitizata fara influenta cronometrelor.
D. APRECIEREA REZULTATELOR CONCURSULUI:
Palmares: Sunt luate in calcul pentru palmares (clasament) punctele obtinutc la proba teoretica, la proba Pista de Indemanare peste obstacole si la proba Stafeta de 400 m cu obstacole. Rezultatul palmaresulni este curnulul de puncte obtinute.
Exemplu: proba teoretica = 100 puncte
proba Pista de Indemanare peste Obstacole: = 900 puncte
proba sportiva Stafeta de 400 m cu obstacole = 90 puncte
Total puncte =1090 puncte
Notatie in caz de egalitate la puncte. In cazul cand doua sau rnai multe echipaje au acelasi numar de puncte exista posibilitatea de a aplica criteriile de mai jos in ordirea prevazuta, pana cand grupele vor purea sa fie departajate.
I. Pista de Indemanare peste Obstacole fara greseli
II. Pista de Indemanare peste Obstacole fara greseli cu timp mai bun
III. Numar mai mic de penalizari in timpul Pista de Indemanare peste obstacole
IV. Tirnp mai bun la proba sportiva Stafeta de 400 m cu obstacole
Daca dupa aplicarea acestor 4 criterii echipajelenu pot fi departajate, ele vor fi clasate la egalitate.
E. FESTIVITATI:
La fiecare etapa a concursului se vor organiza festivitati ce vor cuprinde urmatoarele activitati:
a) - Festivitatea de deschidere:
- darea si primirea raportului;
- trecerea in revista a echipajelor;
- aducerea Drapelului national, intonarea. imnului, concomitent ca arborarea pe catarg;
- prezentarea mesajelor de deschiderc a concursului;
- defilarea echipajelor participante.
b) - Festivitatea de inchidere:
- darea si primirea raportului;
- trecerea in revista a echipajelor;
- prezentarea clasamentului general;
- acordarea distinctiilor si a premiilor;
- prezentarea mesajelor de inchidere a concursului;
- intonarea imnulul, concomitent cu coborarea Drapelului national de pe catarg si scoaterea acestuia din incinta terenulul pe care se desfasoara festivitatea;
- defilarea echipajelor panicipante.
Echipajele sunt adunate in linie, in ordinea alfabetica a judetelor echipate cu tinuta de concurs tip sport, avand amplasate in partea laterala, dreapta, tablitele cu numerele acestora si al judetelor pe care le reprezinta, care vor fi puse la dispozitie de catre judetul organizator. La defilare reprezentantul care poarta tablita va fi amplasat in fata, la mijlocul frontului de deplasare a echipajului.
F. DISPOZITII FINALE:
Rezultatele obtinute de echipaje se inscriu in foaia de arbitraj centralizatoare si se comunica de catre conducatorul concursului (presedintele juriului) dupa terminarea fiecarei probe, dupa terminarea concursului si intocmirea clasamentului general.
Pentru stimularea participantilor, cu ocazia concursurilor se acorda diplorne, medalii, cape, fanioane, echipament si materiale sportive, echipajelor care au ocupat locurile I, II si III in clasamentul general.
a) la etapa judeteana (sectoarele municipiului Bucuresti) - de catre Inspectoratele Scolare Teritoriale, Grupurile Judetene de Pompieri, Administratia Publica Locala si sponsori;
b) la etapa pe tara - de catre Ministerul Educatiei Nationale, Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, Asociatia Nationala de Initiere a Tineretului in prevenirea si stingerea incendiilor - 'IGNIS' si sponsori.
Pe timpul desfasurarii etapei finale si la concursurile internationale, echipajele pot participa si la alte actiuni initiate de organiatori cum sunt vizite la servicii de pompieri, muzee si obiective social-culturale, excursii turisrice locale, intreceri distractive, vizionari de spectacole cultural-artistice.
Prezentul regulament se modifica numai cu acordul Ministerului Educatiei Nationale si al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.
Regulamentul de organizare si desfasurare a concursului cercurilor de elevi 'Prietenii Pompierilor", aprobat cu Ordinul Ministrului nr. 5595/1994, se abroga.
Prezentul regulament intra in vigoare incepand cu anul scolar 1998/1999.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5064
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
