Strategii complementare de evaluare : initiala, sumativa, formativa

Strategii complementare de evaluare : initiala, sumativa, formativa

A stabili o strategie de evaluare in invatamant echivaleaza cu a fixa cand evaluezi, sub ce forma,cu ce metode si mijloace, cum valorifici informatiile obtinute,etc.

In final, in functie de concluziile desprinse, elevul isi va modifica strategia de invatare, iar invatatorul pe cea de predare. Pentru asigurarea succesului deplin al activitatii didactice,inca din actiunea de proiectare a acesteia,este necesara conturarea unei conceptii clare cu privire la strategiile de evaluare pentru fiecare clasa, pornind de la obiectivele formulate in programa scolara.

Evaluarea constituie instrumentul principal care, folosit cu pricepere de catre invatator, fixeaza masura in care obiectivele formulate au fost realizate la parametrii stabiliti si masurile de ameliorare ce se impun in scopul cresterii randamentului procesului de invatamant.

Caracteristicile strategiilor de evaluare actuale ale conceptului de evaluare au fost sintetizate recent de Yvan Abernot (1996) astfel:

. Evaluarea scolara nu este decat un mijloc in slujba progresului elevului,nu un scop in sine

. Evaluarea trebuie sa fie in slujba procesului educativ si integrata acestuia

. Evaluarea trebuie sa aprecieze inainte de toate daca drumul parcurs de elevi a facut progrese sau nu

. Evaluarea trebuie sa stimuleze activitatea elevului si sa faciliteze progresul sau

. Pentru a evalua corect, invatatorul trebuie sa fie neutru si obiectiv pe cat posibil

. A evalua un elev inseamna a-i transmite informatii utile

. Evaluarea trebuie sa-l ajute pe elev toata viata

. Evaluarea trebuie sa fie in serviciul copilului; ea trebuie sa-l ajute sa-si construiasca viitorul

. Evaluarea trebuie sa se adreseze unei fiinte in devenire, in crestere, care n-a incheiat procesul de dezvoltare.

Evaluarea elevilor se inscrie in cadrul actiunilor necesare exercitarii profesiunii de dascal. Ea este definita ca fiind pozitiva daca la caracateristicile sale se adauga ideea de reluare si de continuare.

In teoria si practica educationala se disting trei strategii de evaluare:

a) evaluarea initiala (predictiva)

b) evaluarea cumulativa (sumativa)

c) evaluarea formativa (continua)

Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca nivelul de pregatire al elevilor in acel moment, conditiile in care acestia se pot integra in activitatea care urmeaza; ea constituie una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoasterea capacitatilor de invatare ale elevilor, a nivelului de pregatire de la care pornesc si a gradului in care stapanesc cunostintele si abilitatile necesare asimilarii continutului etapei care urmeaza constituie o conditie hotaratoare pentru reusita activitatii didactice.

Obiectivele acestei evaluari privesc cunoasterea capacitatilor generale de invatare ale elevilor, a faptului ca acestia stapanesc acele cunostinte si abilitati necesare intelegerii continuturilor.

Evaluarea elevilor se realizeaza prin examinari orale si mai cu seama prin probe scrise. Aceste probe realizeaza un diagnostic al pregatirii elevilor si totodata indeplinesc o functie predictiva, indicand conditiile prin care elevii vor putea asimila continuturile noului program de instruire. Datele obtinute prin evaluarile de aceasta natura ajuta la conturarea activitatii urmatoare in trei planuri:

modul adecvat de predare-invatare a noului continut

aprecierea oportunitatii organizarii unui program de recuperare pentru intreaga clasa

adoptarea unor masuri de sprijinire si recuperare a unor elevi.

Evaluarea cumulativa (sumativa) este realizata prin verificari pe parcursul programului si e o estimare globala, de bilant, a rezultatelor pe perioade lungi,corespunzatoare semestrelor scolare. Ea realizeaza un sondaj atat in ceea ce priveste elevii, cat si materia a carei insusire este supusa verificarii. Din aceasta cauza, evaluarea sumativa nu poate oferi informatii complete cu privire la masura in care toti subiectii stiu continutul ce trebuie asimilat. Deoarece evalurea nu insoteste procesul didactic,secventa cu secventa, nu permite ameliorarea lui decat dupa perioade indelungate si, de regula, pentru seriile viitoare de elevi.

Evaluarea continua (formativa) Expresia "evaluare formativa" releva G. de Landsheere (1979), "marcheaza faptul ca evaluarea face parte in procesul educativ normal, "erorile" fiind considerate ca momente in rezolvarea unei probleme si nu ca slabiciuni ale elevului sau manifestari patologice."

Evaluarea formativa asigura eficacitatea in invatarea punctuala, ea are functie diagnostica si de remediere. Este o explicitare mereu mai mare a demersului elevului si o interiorizare a criteriilor care ii vor permite sa puna in evidenta reusitele si nereusitele in invatare. Realizarea functiilor esentiale ale actului evaluarii in procesul didactic presupune folosirea atat a formelor de evaluare initiala, cat si a celor operate pe parcursul si la sfarsitul procesului didactic, oferind date necesare pentru imbunatatirea sistematica a acestuia.

Prin schema care urmeaza, se presupune un instrument simplu, ce poate sugera un mod de selectare a unor tipuri de evaluare adecvate scopurilor propuse. Intrebarile pentru schema elaborata ofera raspunsuri cheie, "deoarece vizeaza reperele esentiale ale oricarei proiectari : scopul si timpul'.

Cand se evalueaza