TEHNICI DE INVATARE EFICIENTA

TEHNICI DE INVATARE EFICIENTA

Educatia interculturala fiind foarte complexa in cunostinte si cultura este importanta si modalitatea de asimilare a informatiilor, de adoptare a unei tehnici de invatare eficienta.

Stiintele educatiei fac parte din acea categorie de discipline care trebuie sa isi reconsidere periodic principalul obiect de studiu: procesul de predare si invatare. Aceasta reconsiderare e determinata de caracterul dinamic al predarii si invatarii, de faptul ca trasaturile definitorii se modifica substantial de la un moment istoric la altul.Sa luam, de pilda, rolul profesorului. Pana nu demult, profesorul aparea in fata elevilor ca principala baza de cunostinte despre o anumita disciplina. El avea cunostintele, cartile, studiile, articolele care spuneau ce e relevant in disciplina respectiva; el trebuia adresat, "accesat' - ca sa folosim un termen din tehnologia informatiei - daca cineva dorea sa invete. In ultimii ani insa rolul sau s-a schimbat fundamental, datorita democratizarii fara precedent a accesului la cunostinte. Aceleasi cunostinte pe care profesorul ti le preda la curs le gasesti pe alte cateva sute sau mii de site-uri de pe Internet. O carte rara care, pana nu demult, o gaseai doar in biblioteca personala a profesorului, acum e accesibila printr-o simpla apasare pe taste in zeci de biblioteci virtuale. Ca atare, cunostintele care in urma cu cativa ani puteau fi accesate numai prin profesor la orele de curs, acum sunt accesate gratie tehnologiei informatiei oricand, la orice ora din zi sau din noapte, pe zeci si sute de locatii din spatiul virtual.

In aceste conditii, rolul profesorului ca baza de cunostinte se reduce dramatic. El devine mai degraba o calauza, un ghid, care spune ce e relevant, ce e valoros si ce nu prin oceanul de informatii la care putem avea acces cu atata usurinta.

El trebuie sa ofere mai degraba experiente de invatare, trairi emotionale intense, despre miracolul unei descoperiri, despre eleganta unei ecuatii, despre "placerea textului', cum ar spune R. Barthes.Are loc reconsiderarea rolului profesorului - vazut ca antrenor - si a tehnicilor de invatare eficienta. Ancorata in cercetari recente, ea invita, cu acribie si pertinenta, la o noua reflectie asupra propriilor noastre practici de predare. Caci nu este cale mai buna de a-ti spori expertiza intr-un domeniu decat reflectia permanenta asupra propriei practici. Un profesor care este un practician reflexiv, care isi construieste predarea pornind de la analiza invatarii, este telul oricarei pedagogii. (Mircea Miclea) Ce inseamna a vorbi despre tehnica in activitatea de invatare? Cum se leaga tehnica de munca intelectuala? Devine profesorul un tehnician daca aplica o anumita metodologie? Devine pedagogia mai putin arta?

Ce putem numi tehnica si cu ce semnificatie va fi folosit acest termen in lucrarea de fata?

Intr-o prima acceptiune, tehnica desemneaza 'totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte' (DEX, p.1079). Procedeele corelate cu profesiunea didactica se concretizeaza in metodologia utilizata pentru predare. Metodologia cuprinde procedee, metode si mijloace care sunt folosite in domeniul didactic. Toate acestea reprezinta tehnici de eficientizare a procesului instructiv-educativ. (Cristea, 1998)

Cel mai consistent segment al metodologiei il constituie metodele didactice. Acestea sunt create si verificate pe baza de cercetare empirica. Practica decide in ce masura sunt utile si cand este momentul sa se produca o schimbare. Profesorul este instruit sa le utilizeze in munca sa, pentru a transmite informatii, cunostinte sau pentru a forma abilitati, atitudini.

Care este cea mai buna metoda? Probabil aceea care se potriveste cel mai bine situatiei concrete de invatare. Valoarea reala a metodei nu este intrinseca. Sa luam cazul conversatiei, o metoda cu un lung istoric, de la maieutica socratica, trecand prin conversatia de tip catehetic din Evul Mediu si pana la redescoperirea si abordarea ei euristica de catre modernitate. Metoda a fost mereu aceeasi. Ceea ce da valoarea reala a unei metode este felul in care se utilizeaza aceasta, adica tehnica.O a doua acceptiune a termenului mentine mare parte din semnificatia anterioara, dar o imbogateste cu anumite nuante: 'Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale' (DEX, 1079). Putem aplica aceasta definitie la educatie din perspectiva economica. Educatia are si ea un produs, iar acesta este omul format in acord cu exigentele unei anumite societati, care a investit in formarea individului si-1 solicita pe acesta sa se integreze in societate.

'Uneltele si practicile productiei' se refera la metode, procedee si mijloace de instruire, dar si la capacitatea de a elabora strategii de utilizare a lor pentru o educatie eficienta. Ideile de cercetare si transformare reclama abilitatea de a combina elementele anterior enuntate, in functie de anumite criterii, dintre care cele mai importante, in conditiile obtinerii unui produs, par a fi cele ale calitatii si eficientei.Orientarea catre scop asigura conexiunea cu sensul teleologic al educatiei. Idealul, scopurile si obiectivele, pentru a fi atinse, solicita o atenta proiectare prealabila a strategiilor de instruire. Tehnica in educatie presupune un anumit grad de autonomie, profesorul combina metodele, procedeele si mijloacele, raportandu-se la scop si principii, pentru a crea strategii didactice.[3]

A treia acceptiune presupune intoarcerea pe filonul etimologic, pana la izvoarele din limba greaca ale acestui termen, pe care Noica le mentioneaza in Simple introduceri la bunatatea timpului nostru, referindu-se la cultura de performanta: " o arta nu exista fara mestesug, adica fara acea techne, ce insemna deopotriva arta si mestesug la greci.' (Noica, 1992, p.152). Tehnica didactica inseamna savoir-faire-ul profesiei didactice. Profesorul care stie sa faca din punct de vedere didactic este cel care se centreaza pe 'cum': cum se utilizeaza metodele si mijloacele, cum functioneaza ele singular si in combinatie, cum se potrivesc unele cu altele, dar si cu scopurile, normele si valorile educatiei. Tekhne inseamna a sti cum sa faci pentru a construi si mentine armonia. Performanta pe care o presupune tehnica didactica il tinteste pe profesor si se refera la succesul sau profesional.

Este profesorul care nu preda regula, ci o adapteaza cu responsabilitate si profesionalism la diversitatea celor care invata.

Profesorul-antrenor faciliteaza invatarea elevilor sai printr-un demers didactic ce-i implica pe acestia constient si activ. Procesul didactic pe care-1 coordoneaza este transparent: pe de o parte, el face cunoscute elevilor obiectivele lectiilor si criteriile de evaluare, pe de alta parte ii invata pe elevi si cum sa invete. Adica transmite, pe langa continutul obisnuit al lectiilor, si mestesugul de a invata eficient.

Profesorul-antrenor crede in puterea educatiei, de aceea investigheaza permanent cum se poate realiza aceasta eficient, in raport cu cerintele societatii in care traieste si cu finalitatile educationale. Analizeaza activitatea elevilor sai si pe cea proprie. Este flexibil, dar interogheaza critic ideile pe care le vehiculeaza, elementele de noutate pe care le introduce, strategiile pe care le utilizeaza. [4]

De asemenea, verifica valoarea practica a ceea ce preda, stabileste conexiuni cu realitatea concreta si valorifica in predare experienta anterioara acumulata de elevi, fie ca aceasta provine din scoala, fie din mediul extrascolar.

Profesorul-antrenor isi iubeste si isi respecta elevii si profesia, de aceea el invata constant si se autoperfectioneaza, pentru a se putea transforma pe sine in sursa de invatare si instrument al educatiei pentru elevii sai. Este constient ca numai mentinand pasul cu progresul in cunoastere poate sa mentina si calitatea activitatii sale. Intelege rolul modelelor in formare si incearca sa fie el insusi un model de profesionalism in domeniul sau.Capacitatea de a rezolva probleme, reflexivitatea si autoreflexivitatea, gandirea critica, gandirea laterala, controlul efortului investit in invatare, monitorizarea progresului in dezvoltarea potentialului de invatare reprezinta nucleul principal de abilitati care pot fi modelate prin antrenament intelectual. Invatarea inseamna achizitie, urmata de o interiorizare, care duce la o modificare, observabila prin intermediul unor rezultate. Modul in care acestea au loc a fost studiat de catre psihologi si pedagogi, iar rezultatele cercetarii lor se concretizeaza in teorii ale invatarii.

INVATAREA EFICIENTA

invatarea eficienta are trei caracteristici importante:

este activa

este orientata catre scop

duce la rezultate masurabile. Instrumentele invatarii eficiente sunt gandirea critica

si strategiile metacognitive.

Invatarea activa presupune implicare si participare constienta in procesul de construire a cunostintelor. A da semnificatie personala materialelor care sunt invatate inseamna a le transpune in sisteme proprii de cunostinte, a stabili permanent legaturi intre experientele anterioare si cele noi, intre cunostinte si aplicabilitatea lor, intre si in interiorul domeniilor de cunoastere.

Orientarea catre scop presupune orchestrarea eforturilor inspre atingerea unor obiective. Obiectivele se stabilesc pornind de la punctele slabe existente, care vor fi convertite in nevoi de instruire si autoinstruire. Obiectivele in invatare pot viza achizitia de informatii, formarea de abilitati, formarea de comportamente sau dezvoltarea potentialului de invatare.

Obiectivele se stabilesc inainte si in functie de ele se aleg continuturile si procedeele. Proiectarea activitatilor de invatare eficienta se realizeaza prin obiective nu prin continut.Rezultatele masurabile sunt un imbold pentru a continua investitia de efort in invatare. Rezultatele se concretizeaza in aspecte imediate (examene promovate, concepte stapanite, idei insusite), dar exista si rezultate care vor putea fi demonstrate in timp mai indelungat (succes in profesie, performanta intelectuala, comportamente in viata concreta). Dezvoltarea personala este un continuum, nu se incheie odata cu dobandirea unei achizitii sau obtinerea unui rezultat. Calitatea este o coordonata, cheie a rezultatelor obtinute prin invatarea eficienta.

Gandirea critica este instrumentul invatarii eficiente care ajuta o persoana sa se orienteze in lumea alternativelor posibile si sa-si constientizeze mecanismele propriei gandiri. Cel mai important aport al gandirii critice este ca provoaca la actiune, orice intelegere este urmata de o actiune in consecinta. Perseverenta in invatare duce la stabilitatea achizitiilor. Capacitatea de reflectie si autoreflectie critica asupra experientelor de invatare se concretizeaza in posibilitatea de a opta argumentat, pe baza unor dovezi valide asupra directiilor de dezvoltare personala.

Strategiile metacognitive denumesc aspectele legate de monitorizarea si controlul invatarii, precum si dezvoltarea potentialului de invatare. Automonitorizarea progresului si controlul efortului investit in invatare atrag dupa sine nevoia de a deprinde tehnicile de invatare. A decide resursele, cantitatea acestora si momentul investirii lor inseamna a invata inteligent. A invata cum sa inveti inseamna amplificarea capacitatii individuale de invatare, cu alte cuvinte a accelera eficient procesul invatarii.

-Idee

-Actiune

-Rezultat

Figura 1-Triunghiul eficientei in invatare

Eficienta apare la intersectia a trei coordonate, aflate permanent in echilibru: ideea, actiunea si rezultatul.Echilibrul este elementul cheie al acestui triunghi al eficientei. Ideea inseamna a da semnificatie personala invatarii, a urmari un scop, actiunea inseamna capacitatea de a investi in atingerea acelui scop, iar rezultatul este garantia atingerii scopului. Centrarea pe idei si principii duce la o invatare teoretica, centrarea pe actiune duce la pierderea din vedere a scopului, centrarea pe rezultate duce la tehnicizare si pierderea semnificatiei invatarii.

Un alt aspect important al relatiei idee-actiune-rezultat il constituie dinamica acesteia. Dupa ce o idee a fost transpusa in rezultat prin intermediul actiunii, procesul reincepe, prin alegerea altor idei, a altor obiective.

Idee

Actiune 

Rezultat

Dinamica relatiei idee-actiune-rezultat

A invata eficient inseamna a dori sa atingi un rezultat, pe care il stabilesti constient drept scop al invatarii si te implici activ in atingerea lui. Reflexia critica asupra alternativelor, actiunea perseverenta, orientarea spre calitate si utilizarea strategiilor metacognitive amplifica rezultatele pozitive ale invatarii eficiente.

De Bono cand se refera la dezvoltarea gandirii laterale reprezinta o diversificare a modalitatilor de gandire pe care le utilizam. Gandirea laterala nu este substitutul celei verticale, ci doar o strategie care aduce mai multa eficienta aplicatiilor gandirii verticale.

UNIFORMITATE SI DIVERSITATE

Fiecare persoana prezinta o combinatie unica de trasaturi specifice, pe mai multe coordonate: varsta, gen, spatiu cultural si modalitatile utilizate in prelucrarea informatiilor. Construirea unui mediu de invatare complex, care sa fie favorabil nevoilor individuale ale fiecarei persoane care invata este o sarcina dificila, dar nu imposibila a instructorilor. Cateva puncte de reper pot fi de folos in acest demers:

principiul respectarii particularitatilor de varsta si psihoindividuale;

utilizarea metodelor active si interactive;

invatarea prin cooperare ;

tehnicile de invatare eficienta;

orientarea catre standarde.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si psihoindividuale presupune realizarea predarii constientizand diversitatea umana. Predarea care raspunde diversitatii se construieste pornind de la cunoasterea in profunzime a factorilor care produc diferentele intre modalitatea de a invata a indivizilor.

Metodele active si interactive transforma procesul de predare si invatare intr-un parteneriat, responsabilitatea se imparte intre cel care preda si cel care invata. Informatia este prelucrata si organizata in mod constient de catre cel care invata.Invatarea prin cooperare dezvolta respectul pentru diversitate, capacitatea de empatie, abilitatile sociale. Dat fiind ca intre membrii unui grup exista si diferente cognitive apare conflictul socio-cognitiv, care genereaza accelerarea invatarii. Grupul functioneaza mai bine daca membrii au distribuite roluri, pe care le exercita alternativ.

Tehnicile de invatare eficienta sunt instrumente care, odata ce sunt bine stapanite, faciliteaza invatarea si stabilitatea achizitiilor. Inventarul tehnicilor de invatare include un numar mare de instrumente, proiectate pentru a raspunde diversitatii si validate prin investigatii psihopedagogice. A investi timp in invatarea acestor tehnici inseamna a investi timp in formarea unor abilitati de invatare pe viata, mai ales in conditiile extinderii invatarii pe toata durata vietii.

Fiecare individ are posibilitatea sa testeze si sa opteze pentru acele tehnici de invatare care raspund cel mai bine nevoilor sale. Prin insusirea tehnicilor de invatare indivizii devin mai constienti de propriul potential si reusesc, prin strategiile metacognitive si prin cele de dezvoltare a gandirii critice, sa obtina eficienta in invatare.Standardele reprezinta reperul care mentine calitatea, chiar in conditiile in care responsabilitatea pentru invatare nu mai revine doar profesorului si scolii. Postmodernismul a produs reconsiderarea valorilor din perspectiva individualitatii. Valorile si criteriile de apreciere a lor sunt valabile in context, odata cu angajarea individuala. Functia standardelor este una orientativa si nu de uniformizare. Cu alte cuvinte, predarea si invatarea se construiesc prin raportare la standarde, dar nu au ca scop standardizarea.

Munca intelectuala este activitatea de productie, creatie sau mentinere a laturilor care tin de domeniul intelectual sau de cunoastere: cultura, stiinta, educatia etc.

Materia prima utilizata in munca intelectuala reprezinta o categorie de resurse inepuizabile: universul, mediul, umanitatea, cunoasterea preexistenta. Metodele prin care se realizeaza includ studiul, cercetarea, documentarea, inovarea, planificarea, prelucrarea, creatia. Produsele sunt noi teorii stiintifice, sisteme de organizare, opere de arta, articole, carti, modele de buna practica etc.Printre abilitatile necesare pentru a practica o munca intelectuala de calitate se numara: capacitatea de reflexie, spiritul analitic, sintetic si de observatie, abilitatile de a rezolva probleme si a lua decizii, capacitatea de a gandi critic, autonom si creativ.

Educatia, fiind o forma de transmitere a cunoasterii tine de domeniul muncii intelectuale, astfel ca predarea si invatarea sunt mai eficiente daca sunt organizate pentru a pregati absolventi capabili de a produce bunuri intelectuale. Pregatirea pentru activitatea intelectuala este unul dintre obiectivele de baza ale invatamantului.

Cele mai importante instrumente ale muncii intelectuale sunt lectura si scrisul. in corelatie cu acestea, procesul de achizitionare a acestor competente, alfabetizarea, devine crucial. Daca initial termenul de alfabetizare denumea procesul prin care se achizitioneaza scrisul si cititul, in timp semnificatiile acestui termen s-au extins inspre dobandirea competentelor de baza dintr-un domeniu. Asa a aparut alfabetizarea digitala, care presupune familiarizarea cu lumea realitatii virtuale, cu provocarile si potentialul acesteia. Alfabetizarea civica este un concept nou aparut si trimite inspre familiarizarea cetatenilor cu drepturile si responsabilitatile pe care le detin in comunitatea din care fac parte.