STILURI DE CONDUCERE

STILURI DE CONDUCERE

Stilul educational reprezinta totalitatea calitatilor comportamentale ale profesorului, atitudinea sa fata de valorile profesionale si fata de disciplina.

Ecuatia personala a stilului educational e data de - modul specific de relationare cu elevii si cu situatia de invatare pe care le propune acestora

abordarea disciplinei, de metodele si tehnicile folosite,

calitatea vietii afective a profesorului

experienta de viata si profesionala

aptitudinea si caracterul profesorului

Stilul cognitiv reprezinta modalitatea de abordare a situatiilor problematice care definesc experienta profesionala si extraprofesionala

Stilul de munca reprezinta modalitatea specifica unui individ sau grup de a efectua o activitate.

Stilul de predare - in sens restrans : trasaturi particulare de raportare a unei persoane la o situatie data ( situatia de predare-invatare-evaluare) care inregistreaza deosebiri fata de alte persoane si situatii diferite

- in sens larg: toate trasaturile si manifestarile constante ce caracterizeaza comportamentul unui profesor

Stilul de predare se defineste prin modalitati tipice de a face alegeri si de a lua decizii potrivite in situatii anume, de a aelge metode didactice prin care sa obtina randament maxim si de a solicita grupul de elevi intr-o anumita forma. In functie de aceste caracteristici au fost identificate stiluri diferite de predare. Principalul criteriu de la baza acestei diferentieri a fost atitudinea fata de elevi.

Clasa de elevi reprezinta un grup mic, caracterizat prin relatii directe ce asigura contactul permanent intre membrii grupului.

Caracteristici ale clasei ce o diferentiaza de alte grupuri:

grup formal: are la baza norme, reguli si principii ( numar de elevi limitat de lege, varsta)

exista doua tipuri de relatii: pe verticala si pe orizontala

Din punct de vedere structural exista in clasa de elevi o structura de statusuri si roluri cu urmatoarea configuratie:

pentru elev exista grade diferite de acceptare a acestui rol ( acomodare la activitatea specifica)

pentru profesor: statutul sau implica o succesiune de roluri ( sursa de cunoastere, de expert in decizii cu privire la activitatea de predare-invatare-evaluare, de suport emotional , declanseaza atentia pentru invatare, de lider, de coordonare a activitatii grupului de elevi, de consilier, de model valoric de referinta pentru elevi, de model al tipului de abordare a rolurilor si functiilor sociale ale unui individ, de manager al activitatii grupului, supravegheaza activitatea, asigura consensul cu ceilalti, cu profesorii, cu parintii si cu alti factori educativi). Profesorul opteaza pentru o strategie de control a interactiunilor din clasa si in realizarea obiectivelor de tip predare-invatare.

Stilul autoritar - presupune, din partea profesorului,impunere, hotarare si promovare a unor tehnici de predare si relationare cu elevii

delimitarea timpului si sarcinilor de invatare pentru elevi

limiteaza initiativa elevilor

isi asuma responsabilitatea totala in ce priveste rezultatele actiunilor sale

sanctioneaza ( pozitiv sau negativ) fara echivoc, dupa criterii strict definite, atitudinile si rezultatele invatarii elevilor

din punct de vedere afectiv, relatia cu elevii e distanta si rece

Stilul democratic - profesorul se foloseste de posibilitatile participative ale elevilor in procesul de invatare, de initiativele si expectantele elevilor pe care le valorifica in proiectarea si derularea activitatilor educationale

strategia de predare-invatare e definita prin colaborare si cooperare intre profesor si elev

din punct de vedere afectiv si al climatului psihologic: climat deschis, relatii apropiate intre membrii, profesorul insusi comportandu-se ca un membru al grupului.

Stilul lassaise faire profesorul adopta un rol pasiv si minimalizeaza procesele psiho-sociale si didactice care definesc activitatea sa

- profesorul accepta deciziile si initiativele elevilor, apeleaza la experienta acestora, insa nu face evaluari in ce priveste comportamentul elevilor si nu primeste feed-backuri pentru reglarea propriului comportament

Observatie! Efectele acestor stiluri de conducere sunt urmatoarele:

stilul autoritarist , antipatizat de elevi, ofera rezultate bune numai pe termen foarte scurt

stilul democratic este cel mai eficient, producand rezultate superioare atat in plan psihosocial cat si in plan didactic

stilul lassaise- faire este total neproductiv

Din perspectiva strategiei de conducere:

Socializare- profesorul ca persoana care atribuie roluri si care evalueaza intregul proces in functie de "definitia" rolurilor . Exista doua categorii de profesori:

Producatori de devianta, pentru care a preda e o stare de conflict si care face evaluari de tip darwinist ( selectie naturala)

Izolatori de devianta - intretin un climat interactional favorabil, au un stil adaptabil la persoana si situatie si pun accent pe motivatia elevilor

Dominare - se asociaza stilului autoritar care accentueaza sanctiunile pozitive si negative

Negociere - din perspectiva schimbului echitabil pe care doreste sa-l stabileasca cu elevii, profesorii pot opta pentru o negociere deschisa, explicita in care profesorii si elevii actioneaza impreuna pentru a ajunge la un consens, demersul fiind unul de adaptare reciproca succesiva. Aceasta negociere e permanenta.

sunt procedee care merg pe o negociere ascunsa, consens tacit - profesorii si elevii actioneaza independent fara cooperare. In acest caz o serie de comportamente ale elevilor sunt interpretate ca deviante de catre profesor si acesta are o atitudine coercitiva sau poate opta pentru o atitudine deschisa

Fraternizare - se intalneste la profesorii foarte tineri care se considera egali cu elevii lor. Succesul e foarte evident, dar dupa niste ani profesorii abandoneaza aceasta strategie

Bazata pe ritual si rutina: profesorii care asigura un climat psihosocial stabil; se obtin rezultate bune ( medii)

Bazata pe intarzierea activitatii: profesorii care nu ajung sa-si indeplineasca obiectivele si sunt total ineficienti. Acestia nu sunt de tipul lassaise-faire si sunt foarte simpatici.

Bazata pe terapie ocupationala: e adoptat mai ales de profesorii care fac cursuri de formare in terapii

profesorii privesc activitatea ca o terapie

profesorii sunt foarte inventivi, creativi, atenti la nevoile grupului, creeaza situatii de participare activa a elevilor la activitati

perspectiva lor e mai mult psihosociala si mai putin didactica

dezavantaj: se indeparteaza de logica disciplinei, poate bulversa elevii in cazul in care nu exista concordanta intre modelul sau si modelul altor profesori

Concluzie

Aceste strategii de conducere a unui grup se centreaza pe comportamentul social observabil al profesorului

Comportamentul social observabil este functie de rol si de personalitatea profesorului.

Din punctul de vedere al stilului de munca si cognitiv al profesorului:

Stilul absolutist

Profesorul defineste obiective precise, exercita presiuni asupra elevilor pentru a ajunge la aceste obiective, nu e interesat de participarea individuala sau de grup si nici de ritmurile fiecaruia

In evaluare tine ca toate efectele sa fie observabile in timpul definit de el si, ca urmare, sanctioneaza,

referintele elevilor in ce priveste succesul sau esecul lor in invatare exista numai prin raportare la profesor, lipsind posibilele comparatii cu colegii

Stilul narcisist

Acest stil evidentiaza trasaturile profesorului

Profesorul isi flateaza "colaboratorii" numai pentru a se face iubit, grupul de elevi ii serveste numai in construirea unei imagini de sine si sociala pozitiva

Reactioneaza mai ales rational si nu afectiv, tocmai pentru a crea toate argumentele ca s-a comportat bine, eficient.

Stilul paternalist

Obiectivele activitatii sunt mai putin ambitioase, dar solicita implicarea elevilor fata de care se raporteaza prin calitatea de parinte

O data formata o imagine despre elevi, aceasta imagine ramane fixa, cu riscul de a avea deceptii

Este un stil foarte afectiv, insa total ineficient

4. Stilul concertant

Incearca sa obtina acomodarea intre rolul de conducator si cel de executant

Profesorul e partener de discutii, isi consulta elevii cand ia o decizie

Dezavantaj: aceasta concertare devine un scop in sine si risca sa uite obiectivele activitatii sale

5. Stilul participativ

Preocupare fata de climatul interpersonal , profesorul urmareste ca obiectivele sa fie rezultate ale discutiilor cu toti membrii grupului

Stimuleaza colaborarea si lucrul in echipa

Da sentimentul apartenentei la grup

6. Stilul tehnocratic

Este un stil logic, realist, eficient

Pentru profesor, formarea competentelor si propria sa competenta sunt concepte centrale

Gestioneaza bine resursele grupulu, chiar daca nu se implica afectiv

Stilul gestionat

Profesorul "gestionar" al obiectivelor, resurselor grupului, obsedat de ideea ca poate stapani si controla perfect tot ceea ce se petrece in interiorul grupului, priveste totul ca pe o investitie si urmareste sa faca aceasta investitie eficienta