Televiziunea scolara/universitara

TELEVIZIUNEA SCOLARA/UNIVERSITARA

Televiziunea scolara/universitara reprezinta o institutie angajata în realizarea procesului de învatamânt prin emisiunile proiectate conform unor obiective specifice educatiei/instruirii nonformale, care valorifica resursele tehnologice de comunicare, proprii domeniului, aplicabile în plan pedagogic la nivel de sistem. Perfectionarea acestor resurse de comunicare permite valorificarea televiziuni scolare/universitare, în diferite contexte si conditii internationale, nationale, teritoriale si locale.

Organizarea televiziunii scolare reflecta, pe de o parte, progresul tehnologic înregistrat (vezi extinderea retelelor de televiziune prin cablu, a programelor de televiziune regionale si locale), iar pe de alta parte, efortul metodologic depus pentru adaptarea acestuia la cerintele de educatie/instruire ale comunitatilor locale (informare-formare intelectuala, profesionala, estetica, moral-civica. politica, economica, sportiva, ecologica, religioasa etc).

La nivel de politica a educatiei, televiziunea scolara valorifica resursele 'învatamântului la distanta', realizabil la nivel frontal, individual, sau pe grupe, în 'sedinte' periodice, complexe, tematice, practice, de analiza-sinteza etc. Metodologiile promovate angajeaza diferite strategii de învatare interactiva, care dinamizeaza si eficienti-

zeaza comunicarea pedagogica într-un cadru care poate fi adaptat la specificul activitatii de educatie/instruire nonformala, respectând însa si rigorile proprii educatiei/instruirii formale (vezi raportarea la orarul scolar, clasa de elevi, grupa de studenti, structura de proiectare a lectiei etc.) - vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993. pag. 1340.

Perfectionarea metodologiei de proiectare si de realizare a instruirii prin intermediul televiziunii presupune formarea unor cadre didactice specializate. Aceste cadre specializate îndeplinesc rolul de 'teleprofesor ' care: a) explica sau comenteaza imaginile ce apar pe ecran (în cazul emisiunilor destinate integrarii în lectie); b) expune o lectie în întregime (în cazul lecpilor-consultatii sau în cazul emisiunilor organizate în sistem de învatamânt la distanta sau de învatamânt fara frecventa) - vezi Dictionar de pedagogie, 1979, pag. 452.

Tipurile de emisiuni promovate în cadrul televiziunii scolare pot fi clasificate în functie de obiectivul pedagogic prioritar asumat la nivel de sistem în contextul proiectarii unor activitati specifice educatiei/instruirii nonformale:

a) Emisiunile de televiziune scolara integrata angajeaza vizualizarea unor procese, cunostinte, strategii, atitudini etc. implicate în predarea-învatarea-evaluarea unor continuturi ale lectiei. Ele sunt proiectate ca structuri unitare care sunt valonficabile în activitatea didactica/lectie etc. cu sprijinul profesorului si cu participarea elevilor: în functie de programa scolara; cu respectarea/adapatarea orarului scolar în termeni specifici planificarii calitative a educatiei/instruirii.

b)  Emisiunile de televiziune scolara dirijata angajeaza proiectarea unor structuri specifice activitatii extrascolare, elaborate la cererea profesorului, care pot fi valorificate înainte sau dupa activitatea didactica/lectie, ca premisa sau ca aplicatie a acesteia.

c) Emisiunle de televiziune scolara complementara angajeaza proiectarea unor structuri specifice activitatii extrascolare valorificabile în timpul liber al elevilor si profesorilor, în diferite situatii intra, inter si transdisciplinare .

d)  Emisiunile de televiziune scolara substitutiva angajeaza proiectarea unor cursuri integrale valorificabile periodic sub forma unor sinteze tematice, disciplinare. intra, inter si ^ra/wdiciplinare destintate special pentru învatamântul la distanta sau învatamântul la fara frecvanta dar si pentru cresterea calitatii învatamântului realizat în diferite zone si localitati defavorizate;

e) Emisiunile de televiziune scolara organizate special pentru perfectionarea cadrelor didactice angajeaza proiectarea unor sinteze pe teme de: teoria educatiei si a instruirii, teoria curriculumului,   psihologie scolara, metodica, proiectate la nivelul unui 'trunchi comun' de pregatire pedagogica, valorificabi! la toate nivelurile sistemului de învatamânt.

f) Emisiunile de televiziune scolara organizate special pentru evaluarea globala a profesorilor si a elevilor valorifica resursele de comunicare eficienta proprii domeniului în conditiile aplicarii unor probe standardizate, realizabile în mod periodic (semestrial, anual, la sfârsit de treapta), cu functie implicita de stimulare formativa si de selectie scolara, operabila la nivel de sistem.

g) Emisiunile de televiziune scolara cu circuit închis angajeaza resursele pedagogice (umane, materiale, informationale, financiare) specifice unei anumite scoli, uni-versitati sau comunitati educative locale sau teritoriale, resurse valorificabile în functie de cerintele exprimate Ia diferite niveluri de reprezentare (vezi Dictionar de pedagogie, 1979, pag. 452, 453).

Instituponalizarea emisiunilor de televiziune scolara la nivel de sistem si de proces presupune realizarea unei activitati de planificare calitativa a instruirii, care solicita structuri de proiectare pedagogica specifice (obiective-continuturi-metodologie-evaluare-îndrumare) operabile în conditiile aplicarii unor tehnologii de comunicare din ce în ce mai performante la scara sociala. Aceste structuri pot fi incluse în publicatii periodice de tip telescoala, realizabile la nivel local, teritorial, national dar si în context international.

Perfectionarea proiectarii pedagogice a emisiunilor de televiziune scolara solicita dezvoltarea unei ramuri aparte a pedagogiei, 'telepedagogia'. Aceasta 'studiaza problemele teoretice si practice ale instructiei si educatiei prin televiziune', în contextul, mai larg, al unei 'pedagogii a mijloacelor de comunicare la distanta' sau, mai restrâns, al unei didactici angajata în proiectarea unui sistem de telectii, din ce în ce mai eficiente. Vezi Educatia nonformala, Radio-scoala.