TIPURI DE RELATII IN INVATAMANTUL SPECIAL

TIPURI DE RELATII IN INVATAMANTUL SPECIAL.

Un aspect fundamental al interactiunilor educationale il constituie interactiunea pe verticala, profesor elev, care influenteaza in mod hotarator atmosfera din clasa, cadrul didactic fiind acela care contribuie la augmentarea coeziunii sau care, dimpotriva, prin atitudinile sale, duce la dezbinarea, fragmentarea grupului-clasa.

Relatia educat-educator in scoala speciala prezinta unele specificitati datorate pe de o parte dezvoltarii mintale a deficientilor iar pe de alta parte dezvoltarii lor psiho-sociale. Deficientul mintal are o personalitate care trebuie sa ocupe locul principal inaintea dezvoltarii lui intelectuale. Daca la copiii normali cu cat creierul lucreaza mai mult cu atat se mareste eficienta si capacitatea lui, deficientii mintali sunt dezavantajati in conditiile de accelerare a informatiei. De aceea in invatamantul special problema personalitatii trebuie sa ocupe locul principal. "Scopul actiunii educationale este structurarea personalitatii cu o mare functionalitate integratoare'

Scoala speciala trebuie sa permita deficientilor mintali invatarea realitatilor sociale pentru ca ei se vor incadra in, realitatea sociala normala. Pentru aceasta este nevoie de personalitati echilibrate, constiente de masura puterii lor.

Scopul educatiei e sa formeze oameni liberi, oameni de actiune in cadrul relatiilor sociale. Actiunea educativa cea mai buna este aceea "care modeleaza in profunzirne si integral eul'

De educatori si de relatiile care se stabilesc intre ei si elevi depinde sadirea acelei nevoi si dorinta de perfectionare continua a viitorilor cetateni ce vor fi in plina activitate peste 10-20 de ani. Cunostintele insusite astazi nu se vor mai potrivi cu ceea ce ei vor face peste ani de zile "dar se va pastra in spiritul lor un nucleu forte de conceptie asupra vietii si deprinderi care il vor ajuta mereu, o structura stabila in stare sa faciliteze prompt devenire'

Profesorii educatori pentru viitor au tot mai mult menirea sa sensibilizeze in elevi propriul eu, constiinta posibilitatilor, capacitatea de a lua decizii, sa fie stapani pe ei. Pentru aceasta educatorul trebuie sa-si cunoasca elevii dar mai ales sa stie cum invata ei si cum sa-i invete. El imbina maiestria de a conduce lectia, de a fi o personalitate autentica prin adaptarea creatoare a strategiilor in functie de subiecti. In procesul educational se urmareste a se produce ceea ce este mai important - personalitatea pentru societate.

Noile cercetari in teoria instruirii cer profesorului sa renunte la predarea de cunostinte in favoarea crearii conditiilor in care elevii pot invata, a crearii modului de instruire prin adecvarea invatarii la ritmul psihic si capacitatea fiecarui elev.

La lectii, procedeul de "a indruma invatarea ' trebuie sa ia locul procedeului "a preda' pentru ca toata atentia trebuie sa se indrepte asupra elevului si nu asupra profesorului.

O buna comunicare intre educator si elev se soldeaza cu progrese la elevi si aceasta depinde de comportamentul educatorului "de felul in care educatorul : il motiveaza pe elev, ii prezinta informatia si il indruma in prelucrarea ei, realizeaza cu scopul de a obtine de la elev raspunsul adecvat, intareste pozitiv raspunsul elevului'

Uneori profesorul desi isi propune activizarea elevilor in realitate nu contribuie prea mult la participarea cu adevarat activa si constienta a elevilor la lectie. Pentru a se depasi aceste lipsuri se face apel la teoriile si modelele psiho-sociologice care privesc lectia ca "un sistem de comunicare autoreglator si autoexcitant'.

In baza sistemului "Educatorul si elevul se afla intr-o asemenea interdependenta incit nici unul dintre ei nu-si poate atinge scopul fara indeplinirea unui act instrumental din partea celuilalt: educatorul asteapta actiunea de sprijin a elevului actiune de care depinde realizarea scopului sau si viceversa'

Procesul de invatamint trebuie sa se caracterizeze prin umanism, interdependenta, afectiune, deschidere spre nou. Depinde aceasta in mare parte de relatia educat-educator si mai ales de educator care solicita din plin elevilor sa participe la luarea deciziilor. Dar si aici intervine factorul om prin aceea ca educatorii ca indivizi difera foarte mult intre ei la fel cum difera si conceptia lor despre propria munca.

Ca profesionist aduce o contributie unica societatii pregatind personalitati si fiind in acelasi timp si el o personalitate. Prin exemplul sau sugereaza efortul de implinire.

Pentru intarirea motivatiei si mentinerea coeziunii grupului profesorii ii trateaza pe toti elevii in mod egal si tin in acelasi timp seama de solicitarile fiecaruia, discuta, motiveaza, rectifica erorile dar mai ales in scoala speciala trebuie sa-si educe sensibilitatea - sa accepte o schimbare in modalitatea de a actiona, sa nu injoseasca pe cei care gresesc, sa fie sensibili la ceea ce se intimpla in colectiv si sa nu faca din elevi informatorii lor personali.

Orice copil, fie el deficient, vrea sa fie mare, si se crede mare, prefera dreptatea si vrea cu tot dinadinsul sa realizeze ceva, el simte nevoia de implinire, vrea sa se definitiveze si aceasta definitivare e implinita de motivatia afectiva. Uitam unele reguli si date dar nu putem uita ajutorul pe care l-am primit de la profesorii nostri tot timpul si oricind a fost nevoie. Clasa este locul dialogului deschis care permite interventia dar impune si seriozitatea. Problema disciplinei in cadrul relatiei profesor-elev ar trebui sa finalizeze cu autodisciplina. Pentru a se ajunge aici nu trebuie anihilata vointa elevului ca sa ti-i supui tie ,,ci trebuie treptat sa-i dai friu liber pentru a-si gasi locul intr-o ordine pe care 1-ai facut s-o inteleaga si in care isi vede realizarea "de sine'. Orice norma este o ingradire dar depinde cum o aplici, legat la ochi sau intelegind-o. Adevarata morala e cea constienta, afectiva.

De recuperarea psihica si sociala a deficientilor mintali se preocupa majoritatea tarilor din considerente umanitare, sociale si economice. Luand in considerare faptul ca scoala isi propune ca obiectiv principal recuperarea si integrarea sociala a debililor mintali, ca in scoala elevii se pregatesc pentru viata sociala prin cunostintele ce le primesc la diferite obiecte de invatamint, se urmaresc relatiile ce se stabilesc intre educati si educator in procesul educational. In acest scop s-a intreprins un experiment - avind ca model experimentul realizat de Dicu si Dimitriu urmarind eficienta celor trei stiluri de conducere a procesului educational in grupele scolare cu deficientii mintali.

Experimentul a scos in evidenta faptul ca in relatiile cu elevii debili mintali in procesul educational - profesorul trebuie sa adopte strategia de lectie in care sa coopereze cu clasa si cu fiecare elev in parte ca toti elevii sa inregistreze succese, fie ele cit de mici pentru ca, asa cum toate cercetarile demonstreaza, intaririle pozitive determina progrese.

Deoarece lor le lipsesc stimularile de la nivel superior, stimularile cele mai obisnuite sint acelea care dau nastere impulsurilor imediate de satisfactie-nesatisfactie, placere-neplacere pentru propria lor persoana. Deficientilor mintali trebuie sa li se creeze situatii de succes, situatii adecvate fiecarui elev in parte si multa disponibilitate psihica pentru a se recupera toti elevii si in special elevii inadaptati sau traumatizati psihic.

In ceea ce priveste relatiei educator - elev, din cadrul scolilor speciale, in conditiile invatamantului diferentiat, rolul si sarcinile educatorului devin mai complexe si solicita un efort mai mare din partea acestuia; el trebuie sa respecte viziunea si sentimentele fiecarui elev in parte, sa stimuleze mai mult elevii decat sa-i critice, sa sugereze mai mult decat sa corijeze, sa propuna mai mult decat sa impuna si, nu in ultimul rand, sa se adapteze capacitatilor elevilor, posibilitalilor lor, si nu sa aiba fata de toti, in mod egal, aceleasi cerinte.