Uniformizare sau diferentiere ?

Uniformizare sau diferentiere ?

Odata constatat activismul receptorilor, ramane de vazut daca starea activa conduce la diferentiere sau ramane in limitele unor stereotipii impuse, asa cum au acuzat criticii mass-media invocati anterior. Concluzia la care s-a ajuns, in multe dintre cercetarile intreprinse, este ca nu toata lumea reactioneaza la fel, in urma contactului cu un anumit mesaj al mass-media. Diferentele in receptare se datoreaza unei multitudini de factori, care conditioneaza raportarea fiecarui individ la mesajele transmise de catre mass-media. Gina Stoiciu(1981) imparte acesti factori in doua categorii:

a).Factorii psihologici, ce tin de structura personalitatii: nevoi, motivatii, interese, memorie, asteptari, stari sufletesti, experienta personala, in functie de care sunt antrenate atentia si selectivitatea receptorului. Din punct de vedere psihologic, arata Gina Stoiciu, capacitatea individului de a percepe si de a recepta semnificatia din mesajele primite este conditionata de atentie si de retentie. Atentia se afla intr-o stransa legatura si cu intelegerea, care, la randul sau, este determinata de marimea zonei de intersectie dintre cele doua repertorii de semne si semnificatii apartinand sursei si receptorului. Receptorul se orienteaza spre acele mesaje care corespund nivelului sau de intelegere; daca acest nivel este depasit, el se arata dezinteresat. Prin urmare, din multimea mesajelor doar o parte este selectata, iar o parte si mai mica produce modificari in comportamentul individului. Hotarator in acest sens este nivelul sau de instruire, care conditioneaza atitudinea perceptiva si capacitatea de traducere(decodare) a incarcaturii de semnificatii a mesajelor. Acest factor actioneaza ca un element esential de diferentiere, oferind inca un argument impotriva celor ce invoca pericolul omogenizarii culturale prin consumul mesajelor mass-media. Receptarea este mediata, in ultima instanta, de constiinta individului, care se conduce dupa valori, norme, principii, ce constituie adevarate filtre in asimilarea continuturilor de comunicare.

b).Apartenenta la grup, ca sistem socio-cultural, da configuratie celei de-a doua categorii de factori, cei sociali, care influenteaza procesul de receptare. Relatia dintre emitent(sursa) si destinatar(receptor) se stabileste, in cazul comunicarii de masa, intr-un context socio-cultural concret, ce ii imprima caracteristici specifice. Asa cum au aratat de atatea ori studiile de psihologie sociala, opiniile si atitudinile individului au un caracter social, marcate fiind de valorile si normele grupului de apartenenta. In procesul comunicarii mediatice, grupul de apartenenta ii ofera un cadru de referinta pentru judecatile sale de valoare si, in acest fel, ii determina modul de gandire si simtire. Apartenenta la un grup se constituie, datorita acestor determinari, intr-un factor ce afecteaza comportamentul de receptare a mesajelor transmise de mass-media. Grupul, precizeaza, Gina Stoiciu, exercita o functie de control asupra expunerii la mesaje a individului, pe care il influenteaza pe tot parcursul receptarii. De cele mai multe ori, el acorda credit unei surse in masura in care optiunea sa intruneste consensul grupului( sursa se bucura de credibilitate si din partea grupului de apartenenta), selecteaza mesaje care sunt consonante cu valorile si normele acestuia, respingandu-le pe cele disonante. Adoptarea valorilor si normelor grupului are drept consecinta nu numai conditionarea procesului de selectie, ci si a celui de interpretare a mesajelor, astfel incat asimilarea semnificatiilor sa nu conduca la o perturbare a relatiilor interindividuale.

Membrii audientei au nevoi si competente dintre cele mai diferite. Structura psihologica a individului, nivelul sau axiologic, grupul social din care face parte determina modul de receptare a mesajelor mediatice. Fiecare se angajeaza in procesul receptarii cu un anumit efort de intelegere, incearca anumite trairi afective, isi pune in joc puterea de imaginatie si decodifica mesajele in functie de nivelul sau de cultura, trecandu-le prin filtrul unei interpretari personale si atribuindu-le anumite semnificatii. Pe de alta parte, receptarea este o activitate situata intr-un anumit context socio-cultural, ale carui circumstante influenteaza hotarator modul in care sunt primite si intelese mesajele. Tocmai datorita acestor elemente si particularitati distinctive, de natura psihologica, sociala si culturala, contactul cu mesajele transmise de mass-media genereaza experiente personale diferentiate si nuantate de la un individ la altul, deci influenteaza diferit constiinta si conduita lor.

Perceptia selectiva si capacitatea indivizilor de a-si configura propriile semnificatii au fost legate, in foarte multe studii, de o serie de variabile psihologice, sociale si culturale. Conform principiului perceptiei selective, arata Melvin L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach(1999), oamenii cu caracteristici psihologice, orientari culturale si apartenente sociale distincte interpreteaza acelasi continut informational oferit de mass-media in moduri dintre cele mai diferite. Datorita faptului ca nevoile, interesele, cunostintele, convingerile si atitudinile lor se prezinta ca fiind atat de variate, intelesul atribuit mesajelor este, la randul sau, diferentiat. Receptorii isi construiesc propriile semnificatii pornind de la o abordare individuala a mesajelor comune. Teoria diferentelor individuale si a influentelor selective, arata DeFleur si Ball-Rokeach, se sprijina pe paradigma cognitiva dezvoltata in psihologie. Potrivit acestei paradigme, mai multe tipuri de variabile intervin intre stimul si reactia de raspuns(cu deosebire factorii cognitivi invatati), variabile care influenteaza maniera in care individul reactioneaza la stimulii perceputi. In perspectiva teoriei influentei selective, trasaturile cognitive, culturale si sociale ce caracterizeaza indivizii, intervin si afecteaza procesul de receptare, modeland pattern-uri selective de atentie, perceptie, amintire si actiune, ca raspuns al indivizilor la comunicarea de masa.

Astfel de diferentieri sunt sesizabile si in cazul copiilor, al tinerilor in general, despre care s-a spus ca ar fi cei mai amenintati de uniformizare in urma consumului de produse mass-media. Cercetarile intreprinse cu cateva decenii in urma de catre W.Schramm, J.Lyle, E.Parker(Television in the Lives of Our Children, 1961) ajungeau la concluzia ca efectele vizionarii programelor de televiziune nu sunt aceleasi pentru toti copiii. Ele depind de gradul de inteligenta, trasaturile de caracter, profilul psihologic si social, trebuintele si interesele fiecaruia. Aceste caracteristici distinctive determina modul de raportare la continutul comunicarii de masa. Fiecare copil sau adolescent, precizeaza Ioan Cerghit(1972), interpreteaza mesajele, le atribuie un sens si le esentializeaza intr-o maniera personala, are propriile reactii afective fata de acestea: adeziune, indiferenta, respingere, indignare etc. Continutul comunicarii poate fi convergent sau poate fi divergent in raport cu interesele, preocuparile, aspiratiile, opiniile, valorile, normele, atitudinile, experientele dobandite anterior, proprii fiecaruia si sprijinite de catre grupurile de aparteneta. Toate acestea la un loc, concluzioneaza Ioan Cerghit, formeaza un adevarat filtru in selectarea, interpretarea si asimilarea anumitor elemente din continutul comunicarii.

Putem admite, asadar, ca receptarea mesajelor transmise prin mijloacele de comunicare de masa genereaza experiente diferite pentru indivizi diferiti. Chiar si copiii abordeaza acest proces intr-un mod personal si ajung la interpretari dintre cele mai diverse, in functie de cunostintele, credintele si atitudinile personale, dobandite printr-o socializare care niciodata nu se realizeaza la fel pentru fiecare dintre ei.