Evaluarea procesului educativ din gradinita

EVALUAREA PROCESULUI EDUCATIV DIN GRADINITA

1. CONCEPTUL DE EVALUARE. FUNCTIILE SI FORMELE EVALUARII

Intrucat educatia reprezinta o activitate sociala desfasurata la comanda si in beneficiul societatii, cea mai mare investitie a unei societati, se impune cunoasterea eficentei ei. Evaluarea activitatii de invatamant in general (realizata prin inspectii scolare, anchete, control administrativ) declanseaza apoi diverse si complexe mecanisme de reglare si perfectionare. Evaluarea procesului de invatamant reprezinta un aspect al evaluarii invatamantului; ea devine o componenta a procesului educativ, formeaza impreuna cu predarea si invatarea o unitate indisolubila si serveste perfectionarii lui celor doua activitatii si procesului in integralitatea lui.

Evaluarea procesului educativ din gradinita reprezinta activitatea de colectare, prelucrare si interpretare a informatiilor despre calitatea rezultatelor scolare obtinute de copii si despre calitatea procesului care le- a generat in vederea optimizarii rezultatelor si a activitatii instructiv educative. Confera procesului educativ un caracter reglabil si autoreglabil. Daca initial este activitatea cadrului didactic, in timp devine si activitatea copilului.

Prin evaluare se evidentiaza reusita, randamentul, progresul si succesul scolar.

Randamentul scolar reprezinta performantele obtinute de un copil la un obiect/activitate, concurs, examen, performante care pun in evidenta un anumit nivel de pregatire teoretica si practica, un anumit nivel de dezvoltare psihica.

Progresul desemneaza masura evolutiei ascendente a randamentului care se inregistreza cu prilejul flecarei evaluari noi.

Reusita scolara desemneaza adaptarea copiluluilui la cerintele gradinitei, la obiectivele cadru si la obiectivele de referinta; poate fi apreciata prin calitatea produselor, a gradului de participare activa ca si prin calitatea comportamentelor.

Succesul scolar este o realitate complexa care include trei elemente aflate in relatie de interactiune:

performanta propriu- zisa realizata de copil;

aprecierea performantei, prin reactii si opinii favorabile, de catre cadrul

didactic;

trairile afective pe care le are copilul, trairi care vor constitui suportul energetic al activitatii de invatare; sunt generate de rezolvarea sarcinii de invatare ca si de aprecierea cadrului didactic.

Succesul scolar repetat devine factor motivational pentru activitatea de invatare.

Evaluarea ocupa un loc important in procesul instructiv educativ, constituie o componenta indispensabila a acestuia. intretine relatii de interactiune si interdependenta cu predarea/activitatea educatoarei si invatarea/activitatea copilului, formand impreuna un tot unitar, indisolubil. Prin evaluare se inregistreza informatii despre calitatea predarii si a invatarii, a metodelor, mijloacelor didactice si formelor de grupare utilizate, despre calitatea prelucrarii si organizarii continuturilor, despre precizia si rigurozitatea elaborarii si ierarhizarii obiectivelor, despre adecvarea obiectivelor propuse la posibilitatile reale ale copiilor. Pe baza acestor informatii, evaluarea orienteaza activitatea educatoarei si a copiilor, ajutindu-i sa ia decizii in vederea reglarii, ameliorarii, desfasurarii optime a actiunilor si comportamentelor. Nu numai ca ofera informatii despre calitatea predarii si a invatarii, dar le si influienteaza. Daca in evaluare se pune accent pe volumul de cunostinte, copilul este tentat sa reduca invatarea la memorare; daca in evaluare se pune accent pe pe masurarea si aprecierea capacitatilor, strategiilor de actiune, invatarea isi amplifica caracterul formativ.

In teoria si practica evaluarii pot fi remarcate urmatoarele tendinte:

extinderea evaluarii de la evaluarea rezultatelor scolare la evaluarea procesului care le- a generat;

utilizarea unor modalitati de integrare permanenta a actiunilor evaluative in procesul didactic;

integrarea in actiunea evaluativa a unor operatii diferite dar complementare in vederea cresterii caracterului obiectiv;

amplificarea obiectivitatii evaluarii prin raportarea rezultatelor scolare nu numai la posibilitatile copilului si ale grupei, ci in primul rind la norma, la obiectivele instructiv- educative propuse; obiectivarea evaluarii este o conditie indispensabila pentru adoptarea unor masuri menite sa amplifice succesul actiunilor evaluative;

perfectionarea metodelor si tehnicilor de evaluare in asa fel incit sa ofere informatii mai exacte si mai cuprinzatoare despre rezultatele procesului educativ si desfasurarea lui; aceste tehnici trebuie sa asigure nu numai evaluarea cantitatii de informatie, ci mai ales a deprinderilor si capacitatilor intelectuale, a atitudinilor si sentimentelor, a strategiilor rezolutive si de actiune formate desi, la varsta prescolara, toate aceste achizitii se afla la inceputul procesului de construire.

Evaluarea procesului didactic urmareste urmatoarele scopuri:

constientizarea starii de functionare a sistemului proces instructiv-educativ;

fundamentarea deciziilor pertinente cu privire la directiile activitatii de educatie;

influientarea evolutiei procesului de instructiv - educativ in sensul optimizarii componentelor si relatiilor dintre componente si maximalizarii rezultatelor.

Beneficiarii evaluarii sunt:

prescolarii care trebuie sa cunoasca calitatea cunostintelor de care dispun, nivelul capacitatilor intelectuale si actionaie formate in vederea construirii unei imagine de sine corecte:

educatoarea, interesata de identificarea operativa a dificultatilor, a punctelor forte ce caracterizeaza activitatea pe care o desfasoara cu prescolarii si optimizarea stilului didactic;

parintii, interesati de cunoasterea obiectiva a propriilor copii precum si a directiilor in care isi vor desfasura actiunile educative, complementare celor organizate de gradinita;

- manegerii institutiei scolare, interesati de eficienta scolii. Evaluarea indeplineste mai multe functii pedagogice, generale si specifice. Functiile generale sunt:

functia de informare asupra rezultatelor obtinute; prin evaluare este masurata, descrisa, apreciata starea de fapt (rezultatele scolare ca si procesul care le-a generat);

functia de ierarhizare a rezultatelor si, pe baza rezultatelor, a copiilor, functie mai putin importanta in gradinita;

functia de diagnosticare-cunoscand rezultatele.educatoarea poate descoperi factorii care le- au generat, au favorizat sau defavorizat obtinerea performantelor;

functia de anticipare-cunoscind nivelul de pregatire si de dezvoltare, cadrul didactic decide cu privire la alternativele strategice ale activitatilor pe care le va desfasura; aceste strategii vizeaza nu numai activitatile comune, ci si activitatile optionale, de extindere si de recuperare.

functia de reglare / autoreglare / optimizare a procesului instructiv-educativ, a caracteristicilor componentelor si a relatiilor dintre componente;

functia de prognosticare-pe baza rezultatelor obtinute la un moment dat se pot face predictii referitoare la evolutia copiilor pe parcursul gradinitei, la posibilitatile adaptative la viitoarele cerinte scolare precum si predictii asupra directiilor de evolutie a procesului educativ.

In completarea acestor functii se adauga certificarea de competente, selectia copiilor pentru urmarea studiilor intr-un anumit tip de scoala si controlul (evalurea externa).

In raport cu prescolarul, evaluarea indeplineste o serie functii specifice:

favorizeaza consolidarea cunostintelor;

permite integrarea cunostintelor in sisteme de cunostinte si genereaza permanente restructurari;

confirma copilului starea de reusita, genereaza sentimentul succesului, contribuie la formarea increderii in sine si stimei de sine;

stimuleaza activitatea de cunoastere, declanseaza interesul pentru cunoastere si invatare (functia motivationala);

amplifica trebuinta de autoafirmare, dimensioneaza stilul de invatare, dezvolta capacitatea de autocunoastere, contribuie la formarea unei imagini de sine realiste.

In raport cu educatoarea, evaluarea realizeaza urmatoarele functii:

contribuie la descoperirea operativa a lacunelor prescolarilor, a factorilor care au generat respectivele lacune;

evidentiaza strategiile didactice eficiente;

sugereaza programe de exercitii suplimentare, de recuperare sau

dezvoltare;

ofera informatii care pot fi valorificate in consilierea parintelui;

contribuie ia reglarea si perfectionarea stilului didactic.

Evaluarea este o actiune complexa care include trei operatii succesive: masurarea, aprecierea, decizia.

Masurarea este operatia prin care se atribuie unui rezultat scolar un numar, un scor tinand cont de caracteristicile observabile ale respectivului rezultat. Calitatea masurarii depinde de calitatea instrumentelor de masurare si de priceperea evaluatorului de a le folosi. Pentru a oferi informatii pertinente, instrumentele de masurat trebuie sa dispuna de urmatoarele calitati:

validitatea-calitatea instrumentului de a masura ceea ce isi propune sa masoare; validitatea poate fi de continut (se obtine daca sunt verificate toate continuturile esentiale), validitatea de construct (se realizeaza daca, in construirea instrumentului se porneste de la definitii pertinente ale constructului respectiv), validitatea concurenta (se realizeaza daca exista concordanta intre rezultale obtinute la respectivul instrument si rezultatele obtinute la aplicarea altor instrumente care masoara acelasi lucru), validitate predictiva (rezultatele obtinute prin aplicarea respectivului instrument pot prognoza viitoarele performante ale prescolarului);

fidelitatea sau calitatea instrumentului de a oferi rezultate constante in cursul aplicarii lui succesive;

obiectivitatea reprezinta gradul de concordanta intre rezultatele oferite de instrumentul de masurat utilizat de evaluatori diferiti;

sensibilitatea reprezinta calitatea instrumentului de a evidentia cele mai fine modificari;

aplicabilitatea desemneaza calitatea instrumentului de fi administrat cu

usurinta.

Aprecierea reprezinta operatia prin care se emit judecati de valoare asupra rezultatelor. Este subiectiva, depinde de personalitatea educatoarei, de relatiile dintre ea si copil (grupa), de momentul in care se realizeaza precum si de o serie de caracteristici dinamico-energetice ale copilului. Pentru a o obiectiva, trebuie precedata de masurare.

Aprecierea se realizeaza prin calificative, prin propozitii, prin mimica si gesturi. Pentru a fi apreciate, rezultatele sunt raportate la posibilitatile presolarului, la nivelul anterior, la posibilitatile grupei si ale varstei si la obiectivele prevazute. Criteriul dominant, care confera aprecierii obiectivitate, il constituie obiectivele, desi vor fi folosite si celelalte doua (pentru a constata progresul copilului si locul sau intr-un grup).

Decizia (luarea hotaririi menite sa perfectioneze rezultatele si calitatea procesului educativ) urmeaza masurarii si aprecierii, le implineste si le finalizeaza. Fara decizie, cele doua operatii ar fi sterile. Calitatea masurarii influienteaza calitatea aprecierii, calitatea amindoura genereaza calitatea deciziei.

Evaluarea procesului de invatamant se orienteaza aspra tuturor categoriilor de rezultate scolare (achizitii ale invatarii). Rezultatele scolare reprezinta modificarile introduse de procesul educativ in structura personalitatii copilului, produsele activitatii educatoarei si a prescolarului. Unele sunt imediate, altele indepartate, unele explicite, altele implicite. Calitatea lor depinde de calitatea predarii si a invatarii, de calitatea componentelor si interdependentelor de la nivelul sistemului proces instructiv- educativ. Masura in care corespund obiectivelor propuse indica eficienta activitatilor desfasurate. Cele mai importante categorii de rezultate scolare sunt:

cunostintele asimilate-informatiile factuale, produsele cunoasterii sociale asimilate, reflectarile personale ale legitatilor realitatii si existentei; prin examinarea orala, practica precum si prin metodele alternative, se masoara si apreciaza volumul, precizia, nivelul de insusire a cunostintelor concretizat in comportamente ca reproducere, aplicare, relationare intradisciplinara si interdisciplinara;

capacitatea de aplicare a cunostintelor in noi situatii;

capacitatile intelectuale-permit copilului sa continue invatarea ca un proces personal de cunoastere; pot fi evidentiate prin ceea ce face prescolarul cu propiile cunostinte, prin modul in care descopera adevaruri deja descoperite; intre cele mai importante se numara capacitatea de a sesiza si defini probleme teoretice si practice, capacitatea de a investiga realitatea, capacitatea de a descoperi relatiile cauzale, capacitatea de a argumenta, capacitatea de a anticipa, capacitatea de a extrapola, etc; se folosesesc toate metodele dar mai ales cele alternative;

trasaturile de personalitate -atitudini fata de cunoastere, fata de sine, fata de ceilalti, spirit de observatie, competenta comunicativa, inteligenta, creativitate, aptitudini; pot fi evidentiate prin observarea comportamentului, convorbire, teste psihologice, examinare practica, portofoliu;

deprinderile intelectuale, de munca intelectuala, motrice, practice, de conduita morala, evaluate prin examinare practica, fise de activitate independenta, potofoliu.

In procesul de invatamant din gradinita sunt folosite mai multe forme de evaluare care se clasifica dupa mai multe criterii:

dupa functia dominanta pot fi deosebite evaluarea diagnostica (prin care se stabileste nivelul de dezvoltare si de pregatire al copiilor, cauzele care au determinat atit lacunele cit si performantele), evaluarea predictiva care permite elaborarea unor predictii cu privire la strategiile didactice care vor putea fi folosite, cit si la evolutia prescolarului sau a grupei in conditiile date);

dupa intervalul la care se realizeaza evaluarea poate fi de bilant (la sfarsitul unui interval relativ indelungat), dinamica (realizata in anumite momente ale invatarii pentru a se pune in evidenta sensul evolutiei copilului), formatoare (care se orienteaza nu numai asupra rezultatului obtinut de prescolar, ci mai ales asupra pocesului care a condus la acel rezultat);

dupa caracteristicile vizate-evaluare preponderent pedagogica si preponderent psihologica;

dupa modul de integrare in procesul didactic se disting evaluarea initiala (predictiva), evaluarea formativa (continua), evaluarea sumativa (cumulativa);

- dupa statutul evaluatorului pot fi deosebite evaluarea interna (evaluatorul este cel care a organizat, desfasurat si condus actul de invatare) si evaluare externa (evaluatorul este altcineva decit educatoarea grupei -directoarea unitatii, inspectori, reprezentanti ai serviciilor de evaluare) si autoevaluare (evaluatorul este copilul).

Evaluarea interna o ajuta pe educatoare sa cunoasca eficienta propriului stil didactic, sa descopere disfunctionalitatile propriei activitati pentru a le elimina, sa gandeasca strategii menite sa genereze reusita scolara a elevilor. Datorita unor factori subiectivi (exigenta / indulgenta sporita a cadrului didactic, tendinta acestuia de a evidentia in principal progresul / locul copilului in ierarhia grupei, tendinta de a trece cu vederea anumite deficiente ale invatarii si mai ales cele provocate de deficientele predarii) evaluarea interna nu - si indeplineste intotdeauna functiile in mod adecvat, devine inutila. In acest sens are nevoie de evaluarea externa.

Evalurea externa este mult mai obiectiva intrucat probele sunt elaborate pe baza cerintelor programei iar rezultatele copiilor sunt raportate la obiectivele prevazute. Aceasta forma de evaluare ofera informatii precise despre pregatirea si dezvoltarea copiilor. Educatoarea isi poate compara propriul stil de evaluare si intervine pentru a -si autoregla stilul de predare in toate dimensiunile sale (metode de instruire, modalitati de motivare, relatii pedagogice, etc). Si aceasta forma de evaluare are o serie de dezavantaje. Probele aplicate nu sunt suficiente pentru a formula judecati de valoare asupra nivelului de pregatire si mai ales a celui de dezvoltare al copilului. intrucat nu tine cont de resursele materiale de care a beneficiat sau nu cadrul didactic si despre nivelul initial al copiilor nu ofera informatii suficiente despre calitatea activitatii educatoarei. Induce in cadrul didactic si mai putin in prescolari teama, stari de neliniste. Uneori educatoarea foloseste, neprofesional diverse 'mijloace de autoaparare'. Amandoua formele sunt absolute necesare. Se recomanda asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a fiecareia dintre ele si o permanenta interactiune.

2. STRATEGII DE EVALUARE

Pentru a fi eficienta cu adevarat, se recomanda evaluarea in trei timpi (I.T. Radu, 2000): evaluarea initiala, evaluarea dinamica (formativa imbinata cu cea cumulativa) si evaluarea de bilant.

Evaluarea initiala (predictiva) se realizeaza la inceputul anului scolar, la inceputul semestrului, la inceputul unei teme, la preluarea unei grupe, la venirea unui nou copil in colectivul respectiv. Permite stabilirea nivelului de pregatire a prescolarilor (cunostintele si abilitatile necesare insusirii urmatoarelor continuturi), a capacitatilor de invatare, a nivelului de dezvoltare psihica, domeniile de interes. Pe baza ei sunt descoperite deficientele in pregatirea copiilor (dar nu si factorii care le - au generat). Ofera educatoarei informatii pentru stabilirea strategiilor didactice posibil de utilizat pe parcursul programului educativ precum si pentru organizarea unui program de recuperare, de sprijinire, de dezvoltare. Se orienteaza asupra continuturilor parcurse in perioadele anterioare, continuturi care sunt premise si conditii pentru inteiegerea celor care vor fi transmise (nu numai cunostinte, ci si deprinderi, strategii rezolutive si de actiune, abilitati, etc). In acelasi timp face posibile predictiile cu privire la evolutia prescolarului si la desfasurarea procesului educativ. Aceasta forma de evaluare este o premisa si o conditie pentru proiectarea noului program de instruire. indeplineste functiile de constatare, diagnosticare, anticipare, predictie.

Evaluarea formativa sau continua presupune verificarea tuturor copiilor din toate continuturile esentiale. Se realizeaza pe secvente mai mici de instruire permitind identificarea operativa a lacunelor, a dificultatilor de invatare, a disfunctionalitatilor predarii si in consecinta, adoptarea rapida a unor masuri de ameliorare si optimizare a procesului didactic. Reglarea procesului instructiv-educativ devine posibila in fiecare secventa. In acelasi timp evaluarea formativa permite identificarea strategiilor didactice necesare continuarii procesului didactic. Este un mijloc de prevenire a esecului scolar si de asigurare a reusitei scolare si de aceea teoreticienii strategiei ' invatarii depline' o ridica la rang de principiu fundamental al optimizarii activitatii de predare - invatare. Ofera informatii despre modificarile intervenite in procesul cunoasterii, in capacitatile intelectuale si in cele actionale, in interesele si atitudinile copilului fata de cunoastere si activitatile din gradinita. Pe baza informatiilor furnizate de evaluarea continua, educatoarea poate face previziuni aspra evolutiei prescolarilor si desfasurarii procesului-defineste directiile, etapele, situatiile de instruire, metodele. Aceasta forma de evaluare se realizeaza prin aplicarea probelor in fiecare activitate (continuturile vizate fiind atit cele transmise pe parcursul activitatii, dar nu toate, ci numai cele cu valoare euristica mare) si la sfirsitul temei.

Evaluarea sumativa se realizeaza prin verificari la intervale mai mari si verificari de bilant (la sfirsitul semestrului, anului, gradinitei). Opereaza prin sondaj in randul continuturilor. Are un caracter retrospectiv, ofera informatii despre rezultatele obtinute in respectivul interval dar este prea putin transparenta pentru copii si parinti. Reusita sau esecul sunt apreciate global. Informatiile obtinute sunt tardive si insuficiente si de aceea valentele sale reglatorii sunt reduse. indeplineste in principal functiile de constatare a rezultatelor si de ierarhizare a prescolarilor; educatoarea elaboreaza un prognostic al viitoarelor performante ale copiilor dar exactitatea lui este minimala.

Cele trei forme de evaluare nu sunt opuse, nu se exclud reciproc, ci dimpotriva sunt complementare. imbinarea lor in procesul instructiv-educativ din gradinita asigura eficienta acestuia, realizarea obiectivelor si maximalizarea rezultatelor. De altfel introducerea perioadei de evaluare la sfarsitul semestrului si mai ales la sfarsitul anului scolar valorifica relatia de complementaritate dintre aceste forme si strategii de ebvaluare. Eevaluarea de bilant (o evaluare sintetica, globala) este precedata de sistematizarea cunostintelor si urmata de masuri ameliorative. Desfasurarea ei fara a fi precedata de evaluarea formativa si de cea cumulativa, genereaza in prescolari stari de tensiune emotionala, supramotivare, oboseala si ii indeparteaza de placerea actului de invatare. Evaluarea de bilant trebuie conceputa si valorificata numai in continuarea evaluarii initiale, formative si cumulative. indeplineste functii de ierarhizare a prescolarilor, de reglare si de decizie cu privire la strategia etapei urmatoare.

Valoarea flecarei forme si relatiile dintre ele sunt evidentiate de profesor dr. Ion T. Radu in lucrarile de referinta 'Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamintului' si 'Evaluarea in procesul didactic' (2000).

METODE SI TEHNICI DE EVALUARE

Metoda de evaluare reprezinta calea prin care educatoarea ofera copiilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, prezenta si nivelul diferitelor capacitati, calitati psihice, deprinderi, nivelul de organizare a diferitelor tipuri de comportamente implicate in activitate si in relatiile interpersonale.Tehnica de evaluare denumeste modalitatea structurata si identificabila ca atare prin care evaluatorul declanseaza si orienteaza obtinerea unor raspunsuri din partea subiectilor, in conformitate cu obiectivele evaluarii.

Evaluarea din gradinita utilizeaza mai multe metode, flecare dintre ele presupunand mai multe tehnici. Alegerea metodei depinde de natura rezultatelor scolare supuse evaluarii.

1. Examinarea orala releva calitatea cunostintelor, capacitatile si calitatile intelectuale, capacitatea de aplicare a cunostintelor, capacitatea de comunicare, trasaturi de personalitate ca sensibilitatea la probleme, creativitate. Printre avantajele sale pot fi evidentiate: copiii pot fi ajutati prin intrebari sau informatii suplimentare, au posibilitatea sa - si corecteze si completeze imediat raspunsurile, conexiunea inversa functioneaza operativ, sunt favorizate interactiunile dintrecopii si educatoare copil, se asigura dezvoltarea competentelor de comunicare (de exprimare coerenta, argumentata, concisa a propriilor idei si de ascultare a interventiilor celuilalt). Copiii pot fi solicitati in functie de posibilitatile lor reale in asa fel incat sa le fie evidentiate reusitele si eliminate carentele. Pot face conexiuni cu ceea ce - au spus colegii lor si se pot realiza conexiuni interdisciplinare. Aceasta metoda dezavantajeaza pe copiii timizi si pe cei cu ritm incetinit de lucru. Datorita unui complex de factori creste posibilitatea variabilitatii intraindividuale si interindividuale. Realizeaza un sondaj in randul continuturilor si in cel al prescolarilor, consuma mult timp, prezinta o validitate redusa (nu intotdeauna sunt acoperite toate continuturile esentiale). Se recomanda acoperirea tuturor continuturilor esentiale, adoptarea de catre educatoare a unei atitudini, deschise, stimulative, elaborarea si utilizarea unei scheme de apreciere, acodarea timpului necesar pentru elaborarea si completarea raspunsului.

Examinarea orala utilizeaza urmatoarele tehnici: conversatia si discutia de verificare, descrierea unui obiect sau fenomen in prezenta acestuia.

Examinarea prin intermediul fiselor premite evidentierea operatiilor mintale, a capacitatilor si calitatilor intelectuale, a creativitatii si capacitatii rezolutive. Prin intermediul acestei metode toti copiii sunt verificati din aceleasi continuturi, ceea ce permite educatoarei sa sesizeze care continuturi au fost mai dificile si care copii prezinta dificultati in invatare. Specificul gradinitei permite cadrului didactic sa corecteze la sfarsitul activitatii raspunsurile gresite ajutandu-l pe copil sa elimine acele raspunsuri din sistemul lui cognitiv. Fisele de evaluare utilizeaza tehnica completarii, tehnica asocierii, tehnica alegerii duale sau multiple.

Examinarea practica se orienteaza asupra deprinderilor intelectuale, practice, a disponibilitatilor aptitudinale, a capacitatii de aplicare a cunostintelor, a capacitatii rezolutive.

Yh evaYuaTe slM xM?$& ^ u SWft <! metote rovnptewtevAave, TOle dvAtre ele preluate din metodologia didactica si adaptate. Printre cele mai importante sunt: rezolvarea de probleme, portofoliul, observarea comportamentulu

Evaluarea are menirea de a forma la copil capacitatea de autocunoastere si autoevaluare, de a forma imagini de sine realiste. Pentru aceasta se pot folosi mai multe metode: autocorectarea (dupa model sau libera), corectarea reciproca (dupa model sau libera), autoaprecierea si aprecierea reciproca dupa criterii prezentate de educatoare, verbalizarea criteriilor impuse de adult pentru aprecierea produselor activitatii (practice, artistico-plastice), exercitii si jocuri de autoapreciere.

4. VARIABILITATEA APRECIERII

In aprecierea copiilor actioneaza o serie de factori, obiectivi si subiectivi, defavorizanti care produc variatii semnificative fie la acelasi evaluator in momente diferite (variabilitate intraindividuala), fie la evaluatori diferiti (variabilitate interindividuala). Cele mai frecvente perturbari sunt:

- efectul halo - impresia generala pe care adultul si-a format-o despre copil tinde sa iradieze aspra tuturor situatiilor urmarite. Educatorul fie ca nu observa lacunele, inconsecventele prescolarului apreciat initial ca fiind pregatit/inteligent/perrseverent, fie ca nu sesizeaza progresele celui considerat ca fiind mai slab pregatit. Variante ale acestui fenomen sunt efectul bland (se caracterizeaza prin tendinta cadrului didactic de a aprecia cu indulgenta copiii bine cunoscuti si cu exigenta sporita pe cei nou veniti in colectiv) si eroarea de generozitate (se manifesta prin sporirea indulgentei in conditiile in care educatoarea constientizeaza imperfectiunile propriei activitatii didactice).

Efectul de anticipatie (Oedip sau Pygmelion) - aprecierile communicate de adult copilului, induc, in timp, un anumit comportament. Fenomenul se explica prin faptul ca imaginea de sine care mobilizeaza copilul spre o anumita conduita, se formeaza datorita imaginilor pe care i le procura adultul; dintre aceste imagini cea mai importanta este imaginea oferita de parinte si de educatoare. Aprecierile pozitive ale adultului mobilizeaza, conduc spre reusita, pe cind cele negative genereaza in timp comportamente negative.

Efectul de contrast conduce la subaprecierea sau supraapecierea raspunsului prescolarului in functie de calitatea raspunsului colegului sau.

Eroarea logica - educatoarea raporteaza rezultatele copilului la alte aspecte decat obiectivele educationale (prevazute de programa sau elaborate de ea insasi). Eroarea de tendinta centrata se manifesta prin tendinta cadrului didactic de a formula aprecieri moderate, pentru a evita extremele, din teama de a nu gresi. Aprecierea asupra unui copil este influientata, de multe ori, de parerile celor din jur si mai ales a persoanelor care lucreaza cu el (efectul de contaminare)..

Efectul ordine se manifesta prin evolutia exigentei pe parcursul actului evaluativ, care se poate amplifica sau diminua in functie de trairile afective, de raspunsurile copiilor, de zgomotele din gradinita, etc.

Eroarea prin asemanare - adultul tinde sa aprecieze rezultatele prescolarului din perspectiva experientei sale personale din timpul copilariei; in general un sentiment de culpabilitate il face sa fie mai tolerant.

Ecuatia personala a educatoarei se explica prin diversitatea criteriilor personale ' a trasaturilor de personalitate ale educatoarei.

Trasaturile individuale ale copilului pot influienta aprecierile educatoarei -emotivitatea, viteza de elaborare a raspunsului, competentele de comunicare.

Influienteaza negativ calitatea aprecierilor despre copil si caracteristicile situationale ale adultului precum oboseala, trairile afective, gradul de detasare de problemele cotidiene.

Cunoscand aceste fenomene ca si factorii care le genereaza, educatorea va lua masuri pentru perfectionarea stilului de evaluare, celalalt aspect al stilului educational.