Gradinita de copii - istoric si actualitate

1. Specificul educatiei in gradinita de copii

Gradinita de copii reprezinta institutia menita sa ocroteasca si sa faca educatia copiilor aflati la varsta copilariei mijlocii (3-6/7 ani). Termenul de "gradinita" ca institutie educativa pentru copiii prescolari ne evoca expresia plastica a neofreudistului E. Pfister care sustinea ca "educatia este un proces de gradinarit psihosocial".

Numita de-a lungul timpului "casa jocurilor"(Vittorino da Feltre), "gradina de copii" (F. Froebel), "casa copiilor"(M. Montessori), "scoala de copii mici"(Legea pentru invatamantul primar si primar-normal, 1924), institutia de invatamant prescolar, numita din 1956 incoace "gradinita de copii", reprezinta primul segment al sistemului de invatamant care isi propune in mod explicit finalitati educationale pentru activitatile pe care le organizeaza si desfasoara. Ea isi asuma astfel o responsabilitate majora ca, alaturi de familie, sa asigure conditiile unei dezvoltari normale pe toate planurile a copiilor prescolari, contribuind astfel la valorificarea potentialului fizic si psihic al fiecaruia si fundamentand evolutia viitoare scolara si sociala a acestora.

Gradinita reprezinta pentru cei mai multi copii prima experienta de viata in afara familiei, intr-un spatiu social largit. Mediul educational bogat in stimuli care invita la investigatie si actiune, experientele de invatare diverse, campul relational cu caracteristici variate toate acestea contribuie la initierea unor procese complexe de dezvoltare si maturizare in sensul socializarii, dar si al definirii treptate a personalitatii.

Gradinitei i-au fost atribuite roluri variate, de la protejarea copiilor provenind din medii socioculturale defavorizate, pana la statutul de adevarata "prescoala" pe care il are aceasta institutie azi, cand finalitatea declarata a celor doua nivele de instruire si formare ale gradinitei este pregatirea pentru integrarea sociala respectiv scolara. Asumarea acestui rol complex nu poate fi facuta desigur decat in conditiile optimizarii permanente a calitatii programelor de instruire si formare oferite si racordarii la elementele de noutate aparute pe plan international, ce se dovedesc eficiente.

Raportul catre UNESCO al Comisiei Internationale pentru Educatie in secolul XXI arata in 1996 ca "educatia copiilor de varsta prescolara este inca extrem de putin dezvoltata" (Delors, J., coord., 2000, pag.100), si ca in cele mai multe tari de pe glob, chiar si in tarile dezvoltate ea reclama schimbari si inovatii esentiale. Aceasta in conditiile in care documentele oficiale recunosc importanta pe care o reprezinta educatia copiilor la varstele timpurii pentru evolutia indivizilor pe parcursul intregii vieti: "Invatamantul elementar (3-12 ani - n.n.) este un "pasaport pentru viata" esential, intrucat permite fiintelor umane sa decida ce vor sa faca, ce rol sa-si asume in construirea viitorului colectivitatii si, in acelasi timp, sa invete in continuare"(ibidem, pag. 95).

Sintetic, trasaturile definitorii ale activitatii instructiv-formative din gradinita pot fi contrase in cateva caracteristici esentiale, care pot fi deduse si din documentele curriculare care ghideaza activitatea in gradinita si care descriu tendintele de evolutie si reforma in invatamantul prescolar:

Programele de educatie prescolara sunt structurate flexibil, permitand abordari dinamice, diferentiate, adaptabile schimbarilor ce se produc in evolutia copiilor prin trecerea de la o etapa de varsta la alta;

Educatia prescolara este multidimensionala, ea vizand atat obiective ale instruirii (cu accent pe transmiterea unui ansamblu de cunostinte fundamentale despre mediul apropiat copilului si a unui set de deprinderi instrumentale, de autoservire etc.), cat si finalitati ale formarii, modelarii personalitatii in toate compartimentele sale definitorii;

Educatia prescolara respecta principiile "adaptarii scolii la nevoile elevilor", prin acomodarea unei diversitati de nivele si particularitati de dezvoltare intr-un mediu educational stimulant, centrat pe valorizarea disponibilitatilor si nevoilor concrete ale copiilor.

Gradinita reuseste sa realizeze armonizarea intre esenta educatiei formale si ceea ce este definitoriu pentru educatia informala. Gradinita este formala ca structura institutionala, dar informala ca stil (spontan, familiar, flexibil, personalizat).

Desi aparent fara relevanta practica, cunoasterea de catre educatori a acestor caracteristici este de natura sa contribuie la eficientizarea actiunii educative concrete. Ele se pot constitui in repere pentru elaborarea unor strategii de lucru unitare si coerente, adaptate varstei si contextului particular, orientate spre atingerea unor finalitati explicite.

Tipuri de institutii prescolare

In structura sistemului de invatamant, pentru instruirea si formarea prescolarilor este prevazuta functionarea institutii specializate care pot fi "de stat si particulare(O.M. nr. 4464/07.09.2000,Partea II, art. 17), ambele functionand in conformitate cu prevederile Legii Invatamantului, nr. 85/1995, cu completarile ulterioare pentru invatamantul privat, aduse de Regulamentul Invatamantului particular si fiind infiintate de sau cu acordul inspectoratelor scolare judetene, la initiativa proprie sau ca solicitarea unor persoane juridice sau fizice (parinti, agenti economici etc.).

Formele de organizare a invatamantului prescolar de masa, aprobate in Regulamentul de organizare si functionare a invatamantului prescolar (Partea II, Art.22) sunt:

i    Gradinite cu program normal (5 ore pe zi) care asigura educatia si pregatirea corspunzatoare a copiilor pentru scoala si viata sociala,

i    Gradinite cu program prelungit (10 ore pe zi), care asigura educatia si pregatirea corspunzatoare a copiilor pentru scoala si viata sociala, precum si protectia sociala a acestora (hrana, supraveghere si odihna),

i    Gradinite cu program saptamanal, care asigura educatia si pregatirea corspunzatoare a copiilor pentru scoala si viata sociala, precum si protectia, hrana, supravegherea si odihna acestora pe durata unei saptamani.

In ce priveste invatamantul special, regulamentul prevede organizarea gradinitelor speciale, unde copiilor cu cerinte educationale speciale le este asigurata asistenta din partea unor specialisti: defectologi, logopezi, kinetoterapeuti, psihologi, pedagogi. Aceste gradinite au de obicei program prelungit sau saptamanal. Pentru educarea si asistenta complexa a copiilor provenind din medii familiale defavorizate functioneaza casele de copii prescolari.

Fiecare din aceste categorii de institutii de educatie prescolara pot lua in practica forme si configuratii variate, cele mai multe din acestea prevazute in documentele ce reglementeaza functionarea gradinitei. Astfel, in general, in gradinita gruparea copiilor in grupele: mica, mijlocie, mare si pregatitoare se face dupa criteriul varstei sau dupa nivelul de dezvoltare globala al acestora. Totusi, in situatii speciale, regulamentul permite infiintarea de grupe combinate, cuprinzand copii de niveluri diferite de varsta si dezvoltare. De asemenea, cu respectarea prevederilor in vigoare, pot fi infiintate grupe cu profil artistic, sportiv, de limbi moderne etc. si grupe integrate, cuprinzand copii cu cerinte educative speciale.

Sunt, de asemenea, frecvente situatiile in care aceeasi institutie de educatie prescolara integreaza sectii cu programe diferite (normal si prelungit, prelungit si saptamanal etc.) sau in care gradinitele functioneaza impreuna cu alte unitati de invatamant: cresa sau scoala, si aceasta situatii fiind acceptate legal.

Varietatea evidenta a posibilitatilor de organizare a invatamantului prescolar este o conditie absolut necesara in vederea facilitarii accesului la educatia timpurie a unei cat mai mari diversitati de copii si pentru crearea posibilitatii de a adapta tipurile de finalitati specifice gradinitei particularitatilor si trebuintelor individuale si de grup ale prescolarilor.

3. Repere in evolutia invatamantului prescolar in Romania

- M. Kogalniceanu face cunoscuta posibilitatea infiintarii unor "scoli frbeliene" la noi in tara;

- T. Maiorescu, in calitate de ministru, trimite trei bursieri romani la Gotha, unde era un centru de pregatire a "conducatorilor" de gradinite;

- Ministrul Vasile Conta propune un proiect de lege ce prevede si infiintarea "gradinilor de copii";

- Prof. Barbu Constantinescu, director al Scolii Normale a "Societatii pentru Invatatura Poporului Roman", pune bazele "Societatii Romane pentru Gradina de Copii", societate care urma sa infiinteze gradini de copii sau "scoli frbeliene";

- B.P. Hasdeu, in calitate de membru al Consiliului Permanent al Instructiunii, inainteaza un raport - ca urmare a unui stagiu de pregatire in Elvetia- ce propunea infiintarea de gradini de copii, in proiectul de lege propus de minister;

- Ministrul D. Sturdza si secretarul general al ministerului din acea vreme - Spiru Haret propuneau, in proiectul de lege propus de ei, infiintarea de gradini de copii;

, aprilie, 29 - Apare "Legea asupra Invatamantului Primar si Normal Primar". Ministrul Petru Poni si raportorul Spiru Haret au precizat in textul legii printre altele: "in comunele rurale mai populate se pot infiinta gradini de copii". Tot in acest an se legifereaza infiintarea unor institutii de stat pentru educarea copiilor de varsta prescolara;

- Se infiinteaza in Romania 166 gradini de copii cu 170 de posturi. Apar cateva initiative legislative: Legea pentru Scolile de Copii Mici, Regulamentul pentru Administrarea Interioara a Scolilor de Copii Mici;

- Izabela Sadoveanu publica doua studii: "Metoda Montessori" si "Materialul didactic Montessori". Influenta exclusiv frbeliana ia sfarsit;

- Apare volumul "Doua metode: Frbel si Montessori", scris de Iulia Laskaraki;

- Apare "Legea pentru Invatamantul Primar si Primar-Normal", ce prevede integrarea "scolilor de copii mici" in invatamantul primar;

. aprilie, 20 - Se constituie "Asociatia Pedagogica a Invatatoarelor de la Scolile de Copii Mici din Romania", cu o revista numita "Copilul - revista mamelor si educatoarelor";

, decembrie, 1 - Se constituie la Bucuresti "Asociatia Montessori", avandu-l ca presedinte pe C-tin Radulescu Motru;

, mai, 27 - Apare "Legea pentru Organizarea si Functionarea Invatamantului Primar si Normal". Capitolul II este dedicat "gradinilor de copii";

- Apare "Pedagogie aplicata la educatia copiilor de 3-7 ani" de Alexandrina Demetrescu - o lucrare de referinta (primul manual de pedagogie prescolara);

- Se introducea sintagma "Invatamant prescolar";

- "Gradina de copii" devine "gradinita de copii";

-In Romania functioneaza 7875 gradinite cu 354677 copii si 12533 educatoare;

- "Legea invatamantului" prevede caracterul facultativ al educatiei prescolare;

- "Legea invatamantului" introduce substantial educatia politica in gradinite. Creste numarul de copii din grupe (in 1987 se ajunge la 35 de copii intr-o grupa);

- "Legea invatamantului" si "Statutul personalului didactic" construiesc actualul cadru legislativ modern, unde invatamantul prescolar isi gaseste locul.

Sursa: Stanciu, Gh., I., (1998), O suta de ani de la prima legiferare a invamantului prescolar in Romania, Revista Invatamantul prescolar nr1-2

4. Tendinte si directii de dezvoltare a educatiei prescolare

Pentru a constitui o oferta educationala a timpului sau, educatia desfasurata in gradinita trebuie sa reflecte problemele contemporaneitatii si sa incerce sa intampine prin mijloace specifice expectantele pe care societatea de azi le formuleaza pentru prima etapa a educatiei formale.

Transformarea globala a scolii romanesti din punctul de vedere al finalitatilor, structurilor, continuturilor si al pregatirii resurselor umane vizeaza si invatamantul prescolar.

Recunoasterea deplina a rolului hotarator al prescolarizarii pentru dezvoltarea potentialitatilor individuale si pentru pregatirea pentru integrarea socio-scolara a insemnat pentru slujitorii educatiei prescolare intensificarea preocuparilor de reconsiderare a fundamentelor teoretice si a practicilor educationale de instruire si formare a prescolarilor.

Iata trei motive pentru care educatia prescolara trebuie sa se angajeze intr-un proces de dezvoltare si adaptare continua: transformarile multiple ale societatii contemporane, cerintele reformei invatamantului si asumarea rolului de formator al premiselor dezvoltarii personalitatii copilului. Aceasta preocupare pentru dezvoltare se organizeaza pe cateva directii si tendinte majore, pe care le vom analiza in continuare, subliniind faptul ca noua fundamentare teoretica realizata de documentele curriculare ce reglementeaza activitatea instructiv-formativa din gradinita (programa scolara, ghidul de aplicare a programei, regulamentul invatamantului prescolar) este un pas fundamental pentru inovarea teoriei si practicii prescolare.

h    Restructurarea curriculara a raporturilor dintre educatie si instruire in invatamantul prescolar, astfel ca educatia prescolara sa devina "o instruire realizata prin educatie si nu o educatie dobandita prin instruire" ("Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita de copii", 1998), reprezinta o provocare ce se traduce in practica educationala printr-o preocupare sporita a educatoarelor pentru obiectivele de natura formativa, fara a neglija desigur latura informativa a procesului de invatamant. Solutia didactica sugerata de principiile psihologiei cognitive este informarea in sensul construirii cunoasterii si nu al recunoasterii sau reproducerii ulterioare a informatiei. Sunt urmarite astfel, ca produse al invatarii, alaturi de cunostinte, priceperile si deprinderile, atitudinile si valorile si chiar si anumite competente de baza. De asemenea, centrarea preponderenta asupra procesului invatarii si mai putin asupra produselor acesteia este o alta expresie a preocuparii pentru formarea copiilor care are loc si pe parcursul procesului de invatare prin interactiunile pe care acesta le prilejuieste si prin ocaziile oferite copiilor de a se prezenta pe sine si a-si exprima opiniile, de a-si exersa priceperile si deprinderile si de a descoperi noi cunostinte.

h    Reconsiderarea rolului educatoarei. In fata acestui ansamblu de noi cerinte si norme de schimbare pentru programele de educatie a prescolarilor, educatoarea nu poate nicidecum sa ramana o supraveghetoare a copilului sau o simpla organizatoare a spatiului de joaca al acestuia. Psihopedagogia contemporana ii recunoaste azi educatoarei rolul de organizator al experientelor de invatare ale copiilor, factor de "activare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor" si proiectant al unui "mediu educational adecvat pentru stimularea continua a invatarii spontane a copilului' (idem, 2000, paragraful 4.14). In aceste conditii, relatia educatoare-copii, devine un "proces de interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua" ("Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita de copii", pag. 21).

Aceste noi preocupari profesionale ii cer cadrului didactic din gradinita calitati noi si o atitudine diferita in abordarea programelor educationale si a beneficiarilor acestora, copiii si parintii:

implicare directa si motivatie sporita pentru atingerea finalitatilor programelor de instruire si formare;

capacitate de adaptare a ofertei educationale in urma considerarii si reconsiderarii permanente a datelor noi despre evolutia copiilor si a nevoilor acestora;

deschidere si flexibilitate in fata noului;

acceptarea parteneriatului, prin considerarea parintilor, a colegelor si a unor specialisti ca posibili consultanti, asistenti, co-participanti la educatia copiilor.

Pentru a face posibila asumarea efectiva de catre educatoare a acestor calitati complexe este evidenta nevoia de formare initiala si continua a acestora in parametrii descrisi de noile roluri mai sus descrise. Diverse studii de data recenta (Iucu, R., Panisoara, I.O., 2000; Paun, E., Iucu, R., Molan, V., 2002) au relevat implicarea larga a cadrelor didactice din gradinita in programele de formare initiala si continua si au evidentiat necesitatile de formare in viziunea acestora, care sunt cu preponderenta orientate spre metodologia didactica si tehnicile de evaluare, probleme de management al clasei si teoria curriculum-ului. Concluzia este nevoia organizarii programelor de formare a educatoarelor in jurul acestor teme de interes.

h    Transformarea perspectivei de abordare a copilului este o tendinta ce consta in considerarea prescolarului "in evolutia sa specific individuala", drept un participant activ la propria educatie, o personalitate in formare, a carei laturi trebuie considerate in egala masura importante, o individualitate ce se distinge prin potentialitati unice, experienta de viata aparte, trebuinte de invatare specifice. Recomandarea considerarii copilului cuprins in programul gradinitei drept o individualitate si a organizarii proceselor de instruire si formare in jurul nevoilor si trebuintelor de cunoastere si actiune a acestuia este repetata in numeroase randuri, atat in documentele curriculare, cat si in studiile de pedagogie prescolara. Ea nu este in sine un element de noutate. Factorul novator este insa dat de crearea cadrului ce permite punerea efectiva in practica a acestei recomandari, prin structurarea programei in jurul finalitatilor, fara prea multe constrangeri legate de continut, prin propunerea de noi metode de lucru precum metoda proiectelor si problematizarea, prin introducerea activitatilor optionale etc. Transformarile in aceasta directie de dezvoltare nu vor fi foarte rapide, ele implicand o schimbare de atitudine si chiar de mentalitate din partea cadrelor didactice, dar semnale ale asumarii in practica a acestei tendinte exista deja (vezi Paun, E., Iucu, R., Molan, V., 2002, pag.35).

h  Prefigurarea unei viziuni didactice de tip curricular. Implica proiectarea activitatilor instructiv-formative pornind de la obiectivele (si nu de la continut), ce sunt suficient de flexibil formulate astfel incat trebuintele de dezvoltare ale copilului sa fie pe deplin valorificate si indeplinite. Caracterul novator al noii programe a invatamantului prescolar consta in conceperea ei pe baza unor obiective de natura formativa si nu pe continuturi tematice. Aceasta abordare a curriculum-ului prescolar permite proiectarea si desfasurarea modulara si interdisciplinara a continuturilor alese de cadrele didactice si copii. Atat organizarea pe teme, cat si abordarea integrata a continuturilor vehiculate in gradinita reprezinta viziuni sistemice care raspund inclinatiei naturale a copilului prescolar spre cunoasterea globala a realitatii inconjuratoare.

h    Recunoasterea valentelor formative ale mediului educational. Studiile cele mai recente in domeniul educatiei prescolare recomanda si pentru acest nivel abordarea unei perspective ecologice asupra educatiei si invatarii (Vrasmas, E., 2002), acest lucru insemnand valorificarea potentialului formativ al mediului educational restrans (sala de grupa) si largit (spatiul socio-cultural si natural local). In acest sens, programa activitatilor din gradinita formuleaza doua recomandari:

Crearea unui mediu educational care sa permita invatarea spontana a copiilor, aceasta insemnand un spatiu in care copiii sa fie expusi permanent stimulilor si mesajelor educationale. Insa, simpla expunere la stimuli educationali nu determina cu necesitate instruirea sau formarea, si in consecinta, aceasta trebuie dublata de crearea unei atmosfere propice invatarii prin atentia pentru: calitatea relatiilor interumane, valorile promovate indirect, medierea relatiei copiilor cu stimulii educationali.

Introducerea copilului in ambianta culturala a spatiului social caruia ii apartine, ceea ce implica raportarea programelor educationale la un sistem de valori culturale nationale si locale, dar si exploatarea valentelor educative ale diferentelor interculturale.

Deschiderea gradinitei spre comunitate, in sensul implicarii acesteia din urma in activitatea si decizia educativa reprezinta un alt demers al domeniului prescolar

h    Considerarea educatiei prescolare ca parte a educatiei permanente. Educatia permanenta se constituie intr-un principiu fundamental al invatamantului contemporan ce trebuie inteles in dubla sa acceptiune, temporala: educatia se intinde pe tot parcursul vietii, si spatiala: educatia integreaza ansamblul influentelor formale, nonformale si informale. Invatamantul prescolar cunoaste tendinte de dezvoltare in sensul fiecareia din cele doua aspecte.

In plan temporal, familia/parintii reprezinta prima instanta educationala, iar gradinita tinde si trebuie sa recunoasca acest lucru. Experienta de viata si invatare pe care copilul a acumulat-o inaintea frecventarii gradinitei trebuie (re)cunoscuta si valorizata in programele de instruire si formare propuse de educatoare, ea putand fi punctul de pornire pentru noi acumulari. Astfel, segmentul educatiei prescolare tinde sa fie acceptat drept una dintre etapele initiale (insa nu prima) ale educatiei permanente a individului. Fara a minimaliza rolul educational al familiei, societatea contemporana recunoaste pe deplin importanta frecventarii gradinitei pentru socializarea si pregatirea pentu scoala a copilului.

In plan spatial, gradinita isi asuma azi rolul de institutie care face educatie, recunoscand in acelasi timp valoarea si consecintele influentelor formative ale altor elemente ale mediului socio-cultural si familial. Mai mult, in gradinita exista o preocupare evidenta pentru cunoasterea si integrarea influentele educationale nonformale si spontane la care prescolarii sunt expusi, ceea ce determina adesea imbogatirea si eficientizarea programelor educationale.

h    Fundamentarea teoretica a interventiilor educationale ale gradinitei. Un prim nivel de fundamentare teoretica a programelor de instruire si formare ale gradinitei il reprezinta documentele curriculare ce reglementeaza si ghideaza activitatea acestei institutii. La acestea se adauga documentele internationale referitoare la importanta educatiei timpurii, documentele nationale privind reforma sistemului de invatamant si rezultatele cercetarilor interdisciplinare cu privire la specificul invatarii si dezvoltarii la varstele mici. Pornind de la reperele oferite de documentele mai sus amintite, se intrevede astazi o preocupare sporita a fiecarei institutii de educatie prescolara de definire a principiilor teoretice care stau la baza programelor de instruire si formare propuse, in vederea conturarii a ceea ce s-ar putea numi "filosofia" sau "ethosul" institutiei, sau, mai putin pretentios, ansamblul conceptiilor teoretice care argumenteaza o anumita practica educationala.

O preocupare mai sustinuta in acest sens o au azi gradinitele particulare, dornice sa se diferentieze pe piata ofertei educationale printr-o teorie si practica aparte, insa o atare initiativa poate sta si in atentia institutiilor de stat. Constientizarea si asumarea de catre fiecare din cadrele didactice ale unei institutii a ideilor ce stau la baza practicii educationale asigura adoptarea de catre aceste a unor strategii de lucru consistente cu aceste fundamente teoretice, comprehensive si unitare.

Exercitii si aplicatii

Argumentele care sustin aceasta recunoastere unanima sunt multiple, iar unele dintre ele sunt decrise si in raportul mai sus amintit. Vom oferi o prezentare sistematica a acestora si dorim ca ea sa fie o pledoarie pentru ideea utilitatii educatiei la varste timpurii:

Argumente privind finalitatile tintite de programele de educatie prescolara:

Socializarea:

Copilul este cuprins intr-un grup de co-varstnici cu care imparte realizarile si nereusitele unei activitati colective.

Dobandeste competente de relationare cu ceilalti si are ocazia exersarii si eficientizarii lor (invata si exerseaza diverse modele de relationare, cu regulile si limitele aferente lor).

In relatia cu co-varstnicii si adultii, altii decat parintii, isi dezvolta si performeaza un comportament de prezentare si afirmare de sine, descoperindu-si prin comparatie capacitatile si limitele.

Castiga in autonomia actiunilor: de autoservire: (invata sa manance, sa se imbrace, incalte, sa isi aseze hainele in dulap, sa se ceara si sa mearga la baie etc.), de decizie si asumare a responsabilitatilor (invata ca este responsabil de propriul comportament, cuvant, atitudine), de punere in practica a initiativelor (decide impreuna cu partenerii de actiune asupra subiectului, finalitatii, modalitatii de punere in practica a acestora), de control al comportamentului propriu.

Dezvoltarea personalitatii:

Este integrat in programe ce vizeaza descoperirea si dezvoltarea potentialului intelectual, afectiv, psiho-motric.

Este solicitat in diverse tipuri de activitati care conduc la dobandirea de timpuriu a unor abilitati psihomotrice care prin varietatea lor vor determina "multiplicarea inteligentei"[1].

Are numeroase prilejuri de a vorbi, ceea ce contribuie la dezvoltarea accelerata a abilitatilor lingvistice si de comunicare.

Este pus in contexte care ii cer exercitarea unor roluri variate, ceea ce contribuie la achizitia de cunostinte, competente, modele de comportament aferente rolurilor preluate.

Argumente privind specificul mediului educational al gradinitei:

Mediul gradinitei este mai formalizat decat cel familial, el creand o tranzitie necesara catre mediul scolar, mult mai normativ si exigent.

Copilul cuprins in mediul gradinitei se poate manifesta liber in siguranta si securitatea data de prezenta si supravegherea educatoarei.

Mediul gradinitei este unul educogen prin prezenta unei varietati de stimuli vizuali si auditivi, ce pot fi usor accesati si manipulati de copii.

Mediul gradinitei este tolerant. Asa-numita dezvoltare normala este privita intr-un sens mult mai larg aici decat mai tarziu, in scoala. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de ramanere in urma in dezvoltare. In plus, copiii prescolari au ei insisi o capacitate crescuta de acceptare, apreciere si integrare a celor care sunt "diferiti".

Argumente privind specificul programului educational al gradinitei de copii:

Documentele curriculare care ghideaza activitatea instructiv-educativa in gradinita (planurile cadru, programa analitica) descriu curriculum-ul in termeni generali, ai finalitatilor, fara constrangeri legate de o tematica impusa, ceea ce permite structurarea lui conform nevoilor de cunoastere, a intereselor, inclinatiilor, particularitatilor de dezvoltare a copiilor.

Caracterul neacademic al al acestor cunostinte si absenta unor examinari riguroase permit integrarea treptata a copilului in sarcinile de invatare formulate.

Propunatorii de activitati instructiv-educative din gradinita tind sa se centreze mai degraba pe procesul de invatare, decat pe produsul invatarii, sunt mai degraba interesati de crearea unui mediu stimulant prin prezenta unor materiale didactice interesante, decat de realizarea de fise de lucru sau examinare cat mai eficiente.

Metodologia specifica activitatii didactice din gradinita este adaptata pe de-o parte inclinatiei native spre joc proprii prescolarilor, iar pe de alta parte diverselor manifestari ale dezvoltarii psihofizice atat de rapide la aceasta varsta.

Gradinita face trecerea de la informal la formal, orientand in sensul dezvoltarii manifestarile si activitatile tipice copilariei (jocul).

Programul zilnic usor structurat al gradinitei, cu activitati comune asemanatoare lectiilor scolare, cu reguli si cerinte formulate clar ii va facilita copilului prescolar integrarea cu succes in activitatea scolara viitoare.

Argumente privind beneficiile pe termen lung ale frecventarii gradinitei:

Cercetari recente (Delors, J., 2000, Bellamy, C., 2000 s.a.) dovedesc faptul ca interventia educationala la varste timpurii determina achizitii cruciale in multe din laturile psihicului infantil, cu consecinte importante pentru intreaga evolutie viitoare a copilului. Astfel,

copii care au beneficiat de o educatie inceputa de timpuriu se simt mai atrasi de scoala, iar probabilitatea abandonului scolar prematur te mult redusa;

scolarizarea timpurie contribuie la egalizarea sanselor, ajutandu-I pe copii cu risc pentru manifestarea unor intarzieri in dezvoltare (copii provenind dintr-un mediu social sau cultural defavorizat, copii cu o zestre biologica tarata, copii din familii de imigranti sau apartinand unor grupuri culturale si lingvistice minoritare etc.) sa depaseasca handicapul initial;

Cat de importanta este activitatea organizata cu copiii prescolari pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii acestora incearca sa ne convinga si Robert Flughum: "Cel mai mult din ceea ce a fost nevoie sa stiu despre cum sa traiesc, cum sa fac, cum sa fiu, am invatat in gradinita".

Argumentand importanta interventiei educationale precoce organizate si desfasurate in gradinita, nu negam rolul sensibil egal al familiei in educarea prescolarilor. Vom analiza pe parcursul lucrarii felul in care acest rol trebuie integrat in ansamblul influentelor organizate ale gradinitei.

Oferim in continuare cateva sugestii metodice pentru fiecare din momentele regimului zilnic:

Sosirea copiilor trebuie sa aiba loc intr-o atmosfera placuta, care sa-i ajute pe micuti sa se desparta usor de insotitori si sa se integreze repede in activitatea grupei. Se insista acum asupra momentului de salut, iar copilul va fi incurajat sa se descurce cu dezbracatul si aranjarea hainelor in locul special amenajat. Indicarea locului unde trebuie depozitate hainele si pantofii de strada, cu ajutorul unor etichete cu simboluri este pentru copii un prilej de decodare a acestor simboluri pentru identificarea dulapiorului sau scaunelului propriu.

Spalarea pe maini ii ofera educatoarei ocazia de a formula mici probleme: numarul baloanelor de sapun, unde merge apa care curge de la robinet, ce se intampla cand tragi apa la toaleta, sau de a discuta pe teme precum: anatomia mainii, de ce nu se vad microbii etc.

Masa. Momentul asezarii mesei poate deveni o lectie de matematica ce sa implice corespondenta unu la unu, compararea numarului de copii cu numarul de farfurii, tacamuri disponibile sau estimarea cantitatii de mancare necesare pentru ca fiecare copil sa aiba o portie.

Activitatile si jocurile libere. Acest tip de activitati favorizeaza interactiunea sociala, permite exersarea capacitatii de luare a deciziilor si de asumare a responsabilitatilor si contribuie la aporirea autonomiei in actiune a copiilor.

Somnul. Pregatirea pentru somnul de dupa-masa este un prilej de formulare a unor probleme de geometrie: cum asezam saltelutele pentru somn, astfel incat sa incapa toate in spatiul destinat, de cate saltelute mai avem nevoie pentru ca fiecare copil sa aiba un loc etc.

Plecarea copiilor poate constitui un prilej de discutie despre timp: cat am stat la gradinita, cat timp mai este dupa ce mergem acasa pana cand trebuie sa ne culcam, ce putem face in acest timp etc.