ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN FORMAREA COMPETENTEI DE COMUNICARE

ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN FORMAREA COMPETENTEI DE COMUNICARE

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii si gandirii prescolarilor. Organizat si condus cu pricepere ajuta copilul la construirea unor structuri mentale, la dezvoltarea unor motivatii superioare, largeste orizontul de cunoastere, consolideaza si sistematizeaza cunostintele, priceperile, deprinderile de exprimare corecta, coerenta, logica si expresiva, imbogateste, corecteaza si activeaza vocabularul copiilor, influenteaza dezvoltarea personalitatii lor.

Aceste jocuri ne ajuta sa organizam activitatea intelectuala a copiilor in forme cat mai placute, atragatoare, accesibile, ele corespund particularitatilor de varsta ale prescolarilor, iar elementul didactic pe care il contin stimuleaza interesul si curiozitatea epistemica a copilului.

In acest sens Jean Chateau specifica: "Cine spune joc spune totodata efort si libertate, o educatie prin joc trebuie sa fie o sursa atat de efort fizic cat si de bucurie morala. Tocmai aceasta placere morala trebuie s-o transpunem in educatia noastra daca vrem ca ea sa completeze activitatea spontana a jocului. In acest scop, trebuie sa-i propunem copilului obstacole pe care sa vrea sa le invinga. In lipsa unor asemenea obstacole educatia isi va pierde intreaga savoare si nu va fi decat o hrana searbada si indigesta.

Specificul jocului didactic consta in combinarea originala a elementului instructiv si al exercitiului cu activitatea de joc. El este creat si subordonat pedagogului, se poate organiza atat in cadrul activitatilor comune, frontale, cat si pe grupuri mici in cadrul jocurilor la alegere.

Respectand principiile accesibilitatii si insusirii constiente si active a cunostintelor, jocurile didactice urmaresc mersul tuturor activitatilor, situandu-se fie inaintea lor pentru a le pregati, fie in urma lor pentru a verifica, sistematiza, integra cunostintele. Jocurile care urmaresc fixarea cunostintelor se planifica, dupa activitatile in care au fost predate.

De exemplu, jocul "Traista cu povesti" va fi planificat dupa desfasurarea a 2 - 3 activitati de povestire si dupa mai multe exercitii de repovestire.

Aceeasi grija trebuie avuta si in cazul jocurilor care urmaresc verificarea cunostintelor - ceea ce priveste jocurile care au drept scop imbogatirea vocabularului, dezvoltarea auzului fonematic, despartirea cuvintelor in silabe, vor fi planificate in raport cu celelalte activitati comune, astfel incat sa se asigure transmiterea gradata a cunostintelor, cresterea treptata a cerintelor.

De exemplu - acele jocuri care au ca scop completarea unor propozitii eliptice de subiect, vor fi planificate, organizate inaintea jocurilor care au ca scop completarea unor propozitii eliptice de predicat.

Desfasurarea metodica a jocului didactic este o conditie esentiala in obtinerea eficientei functiilor formative ale acestuia, a obiectivelor stabilite.

Eficienta lui depinde de interesul, receptivitatea si spiritul de creativitate ale educatoarei, reflectate in:

pregatirea permanenta si intensiva in vederea cunoasterii jocului sub toate aspectele, in scopul organizarii si dirijarii sigure, degajate, a desfasurarii lui, adoptarii acestuia la particularitatile grupei;

asigurarea participarii active, independente sau in echipe a copiilor pe mai multe planuri: obiectual, verbal sau mintal;

asigurarea orientarii in tema in mod diferentiat, in functie de sarcina didactica si complexitatea temei;

gradarea efortului intelectual al copiilor;

diferentierea sarcinilor didactice in functie de particularitatile individuale ale copiilor: timiditate, lipsa de incredere in fortele proprii, dificultati de exprimare, copii dotati;

asigurarea unei structuri variate, care sa stimuleze interesul si dorinta copiilor de a participa la activitatile de joc;

folosirea acelor metode si procedee, care contribuie cel mai eficient la realizarea scopului propus;

folosirea corecta, coerenta si expresiva a limbajului adecvat situatiei;

acordarea ajutorului necesar copiilor care intampina greutati (si nu numai) pe parcursul activitatii.

Jocul didactic contribuie intr-o mare masura la aparitia si formarea sentimentelor intelectuale, stimuleaza curiozitatea de a dobandi noi cunostinte si placerea de a rezolva diferitele probleme puse in joc. Totodata, ele cultiva obisnuinta muncii intelectuale, a independentei in actiune, pregatind copilul pentru viitoarea activitate de tip scolar - pentru invatatura. Jucandu-se, copilul dobandeste deprinderi si abilitati noi, face exercitii care necesita o anumita incordare intelectuala, ceea ce ridica copilul la o treapta mai inalta de dezvoltare intelectuala. Jocul didactic il deprinde pe copil cu respectarea regulilor, cu inhibarea dorintelor si a tendintelor contrare acestora. Imbinarea armonioasa a elementelor de instruire cu cele de joc favorizeaza aparitia unor stari emotive, prielnice stimularii si intensificarii proceselor de cunoastere, a muncii intelectuale, a formarii unor trasaturi morale si a unor deprinderi de munca independenta.

Asigurarea deplinei corelatii intre elementele structurale specifice:

- continutul jocului

- sarcina didactica (scopul urmarit)

- actiunea de joc

- regulile jocului

este problema de baza impusa de metodologia si tehnica organizarii jocului didactic.

Neglijarea unuia dintre aceste patru elemente structurale ale jocului dauneaza bunei sale desfasurari.

In cele ce urmeaza voi face o scurta prezentare a tuturor componentelor jocului didactic si voi sublinia trasaturile generale.

Prin actiunile sau elementele de joc, trebuie sa intelegem calea sau mijloacele folosite pentru a antrena pe copil sa coopereze la realizarea continutului si sarcinilor didactice cuprinse in joc. Ele trebuie sa fie in asa fel alese, incat copilul sa aiba mereu sentimentul ca se joaca si ca nu are de rezolvat o anumita sarcina impusa din afara. Cu cat actiunile jocului vor fi mai antrenante (antren mentinut pe toata perioada de desfasurare a jocului), cu atat rezultatele vor fi mai bune.

Copiii integrati in actiunile jocului vor fi capabili sa depuna eforturi neasteptate pentru indeplinirea sarcinii date.

Ca urmare, actiunile si elementele de joc trebuie sa fie stabilite cu precizie si strict delimitate, sa fie subordonate neaparat temei, sa fie interesante, pentru a capta si mentine interesul copiilor pe tot parcursul desfasurarii jocului. Surpriza, care trezeste curiozitatea copiilor si dorinta de a cunoaste si actiona, elementul de ghicire, care face apel la reprezentarile si cunostintele anterioare, stimuland astfel memoria si imaginatia copiilor, intrecerea care constituie un mijloc de a educa una din calitatile gandirii si anume rapiditatea ei, concentrarea tuturor fortelor ratiunii in vederea rezolvarii problemei, miscarea care ii pune pe copii in situatia de a actiona intr-un anumit sens in vederea dezlegarii problemei, constituie modalitatile folosite de obicei pentru a realiza scopul propus.

Importante sunt si regulile jocului didactic. Ele constituie elementul organizatoric principal al jocului, tinand de aspectul sau exterior.

Regulile - sunt cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca jucatorii, ele dirijeaza si organizeaza jocul copiilor, obligandu-i sa actioneze intr-un anumit fel.

Regulile jocului delimiteaza deci activitatea copiilor, dezvolta si organizeaza actiunile de joc, ducandu-le spre realizarea temei, a sarcinilor didactice.

Regulile pot indeplini functii diferite. Unele lamuresc copiilor continutul jocului si ii pun in actiune, altele vizeaza realizarea sarcinilor didactice.

De exemplu, in jocurile "Ce s-a schimbat?" sau "Magazinul de jucarii?" regulile urmaresc realizarea nemijlocita a sarcinii didactice de a descrie un obiect dupa particularitatile lui principale, de a exprima in cuvinte ce schimbari s-au petrecut in ordinea obiectelor asezate pe masa, etc.

Intr-un joc pot fi mai multe reguli cu functii diferite.

In jocul "Contrar", intalnim doua reguli:

Copiii arunca unul altuia mingea (arata actiunea jocului);

Cel ce prinde mingea trebuie sa rosteasca cuvantul cu sens contrar celui spus de copilul care a aruncat mingea (in acest caz regula orienteaza copilul spre realizarea sarcinii didactice).

Momentul de instruire al jocului didactic este concretizat in sarcina didactica ce se cere sa fie rezolvata de copii, pentru atingerea scopului propus. Prin intermediul ei, copiii invata sa-si fixeze atentia, sa-si stapaneasca instabilitatea, sa faca un efort.

Daca regulile constituie aspectul exterior, organizatoric al jocului, sarcinile didactice reprezinta continutul lui.

Prin sarcinile didactice ale jocului, educatoarea are posibilitatea sa conduca in mod activ dezvoltarea copilului, sa dirijeze activitatea mintii lui, sa-i organizeze atentia indreptand-o spre un anumit scop, sa-i disciplineze si sa-i conduca gandirea spre rezolvarea anumitor probleme.

Sarcinile didactice sunt foarte variate. In unele jocuri, ele consta in punerea intrebarilor si ghicirea raspunsurilor, de exemplu in jocurile "Ce s-a schimbat?" sau "Ghiceste ce este?", sarcina didactica o constituie recunoasterea si denumirea unui obiect dupa descrierea facuta, sau identificarea unei schimbari survenite in ordinea obiectelor. In alte jocuri sarcina didactica consta intr-o intrebare originala - "Cine ghiceste mai repede?" - copiii gasesc asemanarile si deosebirile intre obiectele desenate.

Regulile si sarcinile jocului sunt intr-o stransa corelatie. Cu cat sunt insusite mai bine, cu atat jocul devine mai interesant si sarcinile mai usor de realizat.

Dupa cum am aratat, esenta si specificul jocului didactic consta in intrepatrunderea si interactiunea celor patru elemente constitutive, cat si echilibrul dintre sarcina didactica si actiunea de joc. Ponderea mai mica sau mai mare a uneia dintre cele doua componente poate duce la denaturarea jocului.

Tinand seama de faptul ca, la varsta prescolara gandirea este concret intuitiva, cea mai mare parte a jocurilor didactice se desfasoara cu material didactic. Unele jocuri se pot desfasura si fara material concret, in mod deosebit la grupa mare pregatitoare - acestea sunt jocurile orale.

Materialul didactic intrebuintat trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

sa fie practice, rezistente, usor de manuit;

sa fie estetice, dar in acelasi timp, adoptate cerintelor (tonuri vii, calde, sa nu fie stridente sau slab colorate);

materialul utilizat sa fie curat.

Materialul didactic poate imbraca diferite forme si poate cuprinde cele mai diverse obiecte, daca acestea mijlocesc cu succes rezolvarea sarcinii didactice.

Principalele momente - etape care trebuie respectate in desfasurarea jocurilor, sunt: (organizarea activitatii si desfasurarea activitatii)

Introducerea in activitate, care cuprinde:

- captarea atentiei;

- actualizarea cunostintelor;

- enuntarea sarcinilor (si a temei).

Dirijarea invatarii:

- expunerea regulilor;

- explicarea, demonstrarea jocului;

- jocul de proba;

- executarea jocului de catre copii

- reluarea jocului prin diferite variante (marirea

sarcinii);

- obtinerea performantei.

Incheierea activitatii (aprecieri, evidentieri).

1. In activitatea introductiva copiii sunt orientati si stimulati in directia temei si sarcinii didactice propuse prin joc, ea impune crearea unei atmosfere corespunzatoare, de dispozitie specifica, o deschidere spirituala, pe care sa se grefeze continutul informational receptat.

Se poate realiza prin intermediul unei convorbiri, a unor ghicitori, cu ajutorul aparitiei surpriza a personajelor dintr-o poveste, prezentarea materialului sub forma de surpriza etc.

Faza urmatoare este cea in care educatoarea anunta tema si enumara obiectivele; daca este cazul copiii sunt familiarizati si cu materialele didactice intrebuintate.

2. Dirijarea invatarii cuprinde (nu este obligatoriu) diferite jocuri pentru exersarea respiratiei, a ritmului, exercitii fono-articulatorii. Acestea sunt urmate de explicarea si demonstrarea jocului.

In functie de continutul jocului si obiectivele urmarite, explicatia trebuie sa fie clara, demonstratia exacta. In unele jocuri demonstratia se poate realiza si cu ajutorul copiilor, astfel regulile jocului pot fi deduse chiar de catre prescolari.

Pentru verificarea intelegerii sarcinii didactice, a regulilor, se executa cu ajutorul unuia sau a doi copii, jocul de proba.

In desfasurarea jocului se acorda o deosebita atentie calitatii, care se constituie ca o rezultanta a mai multor factori.

- activizarea corecta (prompta) a cerintelor;

- schimbarea lor corecta din punct de vedere gramatical;

- rapiditatea inchegarii raspunsului;

- intonatia adecvata;

- modelarea intensitatii vocii.

Pe parcursul jocului se accentueaza caracterul de intrecere, care poate fi frontal intre toti copiii, sau intre doua, ori mai multe echipe. Este bine sa se impuna exersarea vorbirii fiecarui copil in parte, incurajarea lui pe planul gandirii si al exprimarii orale (cu voce tare).

In timpul desfasurarii jocului este bine ca educatoarea sa se "detaseze", sa urmareasca calitatea desfasurarii jocului, a invatarii. Uneori se constata necesitatea interventiei educatoarei pentru a da indrumari suplimentare unor copii - dar din momentul in care "cheia" jocului a fost descoperita de toti copiii, acestia pot prelua conducerea jocului.

Complicarea jocului constituie urmatoarea faza, in care se realizeaza o alta varianta de joc, astfel copiii nu se plictisesc, interesul si atentia lor poate fi retinuta timp mai indelungat.

Evaluarea (obtinerea performantei) este faza urmatoare, se realizeaza de regula cu ajutorul unor fise. Acestea ajuta educatoarea sa efectueze aprecierile finale, care au o rezonanta non afectiva. Concluziile se refera la modul de respectare a regulilor de joc, a disciplinei, a spiritului de echipa.

3. Incheierea activitatii se face prin aprecierea, evidentierea copiilor care au participat mai activ la joc, se pot da si unele sugestii pentru imbunatatirea aportului fiecaruia in activitatile viitoare.

O problema deosebit de importanta de care trebuie sa tina seama orice educatoare, se refera la faptul ca jocul, impune o pregatire foarte serioasa. Improvizatia bazata pe inspiratia de moment in materie de joc este la fel de daunatoare ca si in cazul unor experiente efectuate la intamplare.

Bine elaborat si condus, jocul constituie un veritabil instrument de lucru in activitatile cu copiii prescolari, dezvaluind virtuti formative nebanuite, dincolo de orice asteptari. Pentru valorificarea acestui incredibil potential, educatoarea va trebui sa-si foloseasca, sa-si dezvolte disponibilitatile empatice, reusind sa se transpuna astfel, imaginar, in varsta copilariei.

Insusirea corecta a limbii romane de catre prescolari are o deosebita importanta, atat pentru comunicare, pentru cunoastere - in general - cat si pentru stimularea gandirii si inteligentei, astfel incat la intrarea in scoala prescolarii sa posede notiunile necesare insusirii cunostintelor de baza prevazute de programa scolara.

Jocul didactic este o modalitate adecvata de organizare a invatarii limbii materne, deoarece el asigura participarea activa a tuturor prescolarilor, iar prin complexitatea sa, notiunile care vizeaza dezvoltarea limbajului sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical), se transmit, se fixeaza si se consolideaza.

Eficienta jocului, depinde in mare masura, de modul in care educatoarea selecteaza continutul informational.

Ca urmare, am incercat o esalonare a jocului didactic avand in vedere urmatoarele aspecte ale limbajului:

A. Jocuri didactice pentru imbogatirea si activizarea vocabularului

B. Jocuri didactice pentru insusirea structurilor logice si gramaticale

C. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua analize fonetice

Toate cunostintele de limba sunt date intr-o organizare concentric - cantitativa, adaugandu-se pe niveluri de varsta, componente ale aceleiasi probleme abordate, la grupele urmatoare se reiau si se aprofundeaza intr-o prezentare concentric superioara, prin sporirea gradului de generalizare si abstractizare a cunostintelor, fiecare parte de vorbire este reluata si insotita de precizari si recomandari clare cu privire la cunostintele si jocurile care se recomanda, pe grupe de varsta.

Astfel, in scopul imbogatirii vocabularului copiilor cu substantive, la grupa mica, sunt recomandate cele care denumesc obiecte si fenomene cu care copilul vine in contact direct acasa si la gradinita, la grupa mijlocie, substantive care denumesc fenomene ale mediului inconjurator, la grupa mare fiind indicate sustantive cu un grad sporit de generalizare si abstractizare.

De exemplu, la grupele mari si pregatitoare, se organizeaza jocurile didactice:

"Ghici ce s-a schimbat?" (se cere copiilor sa denumeasca formele geometrice), "Ce ne trebuie?" (denumirea unor profesii, unelte, produse)

"Cand se intampla?" (denumirea anotimpurilor si caracteristicile lor, fenomene

ale naturii, legume, fructe, viata plantelor si animalelor in

acele perioade)

"Rechizitele scolarului" (denumirea rechizitelor, utilizarea, pastrarea lor)

In scopul imbogatirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor (la grupa mica si miljocie) apoi la grupa mare/pregatitoare, nume de localitati, din tara, ale unor forme de relief sau obiective socio - economice cunoscute de copii, numele patriei; se pot organiza si desfasura diverse jocuri didactice, cum ar fi:

"La cine s-a oprit jucaria?" (recunoasterea, denumirea membrilor grupei din

care fac parte)

"Familia mea" (numirea parintilor, fratilor)

"Unde a sosit scrisoarea?" (cunoasterea si denumirea corecta a adresei)

"Plimbare imaginara in orasul natal (tara)" (denumirea corecta a orasului natal,

a unor obiective socio - economice, recunoasterea

lor dupa imagini).

Jocurile didactice contribuie din plin la imbogatirea lexicului, sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte, al consolidarii si activizarii lor, sarcina deosebit de importanta la aceasta varsta a marilor acumulari. Se pot organiza diferite jocuri in care se poate opera cu diferite antonime, stiut fiind ca prescolarul isi precizeaza mai usor sensurile cuvintelor pe care le diferentiaza prin contrast. Iata cateva exemple de jocuri:

"Raspunde repede si bine!" (activizarea vocabularului cu unele cuvinte -      adjective, substantive - cu sens contrar, gasirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propozitii cu acestea).

Jocul didactic "Gaseste cuvantul potrivit!" - solicita copilul sa aleaga un jeton, sa denumeasca obiectul din imagine ("cos gol"), copilul care are imaginea cu un cos plin, duce jetonul langa cosul gol de pe panou si formuleaza o propozitie sau mai multe: "Irina aduce de la piata un cos plin cu mere.", sau "Cosul este gol." In varianta jocului se poate cere copiilor sa gaseasca alte cuvinte cu sens opus: linie lunga - linie scurta

pom desfrunzit - pom infrunzit

panglica lata - panglica ingusta

cutie mare - cutie mica

Pentru precizarea sensului unor cuvinte - omonime, se pot desfasura diferite jocuri, cum ar fi: "Ce inseamna cuvantul.?" (se denumesc obiectele apoi se formuleaza perechi intre obiecte diferite dar care se denumesc cu acelas cuvant: boboc, capra, cocos, catel etc.; in varianta se alcatuiesc propozitii cu aceste cuvinte).

Imbogatirea vocabularului cu sinonime se poate realiza cu mare eficienta tot prin intermediul jocului didactic: "Cum este.?" (expunerea unor scurte povestiri despre anumite animale cunoscute prin observarea directa sau din povesti, in care sa se foloseasca in fraze succesive diferite sinonime: (vulpea hoata, vicleana, sireata, precizand sensul, adica lipsit de sinceritate).

Pentru precizarea intelesului unor antonime, omonime, sinonime si folosirea lor corecta in propozitii si fraze se pot folosi cu succes si diferite jocuri-exercitii.

Pentru buna desfasurare a acestor jocuri, avand in vedere ca numarul sinonimelor ca si al cuvintelor polisemantice in limba romana este mare si sunt mai greu sesizabile la varsta prescolara, este necesar sa se foloseasca un bogat si variat material concret intuitiv.

Jocurile "Ce stii despre eroul indragit?", "Cine stie, raspunde" - vizeaza in mod deosebit imbogatirea vocabularului cu adjective, folosirea gradelor de comparatie, a acordului in gen si numar cu substantivul.

In ceea ce priveste folosirea pronumelor, se pot desfasura urmatoarele jocuri:

"Cine este, cine sunt?" (pronumele personal si de politete);

"Cine (ce) este aceasta (acesta)?" (pronume demonstrativ).

Prin aceste jocuri se poate urmari formarea deprinderii de a folosi in propozitii pronume personale, posesive, demonstrative.

Imbogatirea vocabularului cu verbe si adverbe constituie o veriga importanta in activitatea de pregatire a copiilor pentru intelegerea notiunilor de gramatica din scoala.

Astfel, jocul didactic "Cine este si ce face?" - pune accent pe activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc fiinte si actiunile acestora (cainele latra, musca, fuge etc.).

Nu trebuie neglijate jocurile care contribuie la imbogatirea vocabularului copiilor cu adverba referitoare la locul, timpul actiunii si la modul cum acestea se realizeaza (exemplu: jocul "Ieri, astazi, maine").

Odata cu imbogatirea vocabularului, am dirijat atentia copiilor spre legaturile ce se stabilesc intre cuvintele unei comunicari.

Copilul prescolar nu invata regulile gramaticale, nu cunoaste definitii, nu stie ce este verbul, adverbul, substantivul. El respecta regulile gramaticale pentru ca in joc are modele de exprimare corecta, este antrenat sa le cunoasca prin jocuri si exercitii, este corectat atunci cand greseste.

Astfel, am organizat jocuri pentru realizarea acordului dintre subiect si predicat, folosirea corecta a substantivelor la numarul singular si plural, exprimarea corecta a acestora in diferite cazuri.

Deosebit de eficiente, in realizarea acestor obiective, s-au dovedit jocurile: "Eu spun una, tu spui multe"; "A cui este?", prin care copiii au fost ajutati sa depaseasca cu usurinta unele dificultati in ceea ce priveste perceperea si insusirea gramaticala a limbii.

Alaturi de vorbirea corecta din punct de vedere gramatical, am urmarit la copii, cultivarea vorbirii adresative, dialogate, fluente si expresive, cat si formarea capacitatii de a percepe frumusetea si armonia limbii romane. Dezvoltarea capacitatii de exprimare nuantata, prin utilizarea unor expresii insiusite anterior, respectarea in vorbire a pauzelor, intonatiilor, intensitatii si ritmului celor prezentate, le-am realizat prin jocurile didactice:

"In vizita" (folosirea corecta a formulei de politete si a dialogului);

"Hai sa facem o poveste" (dezvoltarea creativitatii).

Jocurile didactice, axate pe realizarea analizelor fonetice, au ca scop pregatirea copilului pentru trecerea la perioada preabecedara in clasa intai, bazandu-se pe metoda analitico - sintetica de invatare a scris - cititului. In pregatirea si desfasurarea acestora, de un real folos s-au dovedit a fi jocurile - exercitiu, prin care am exersat aparatul fonator, in vederea obtinerii unei pronuntii corecte, clare a tuturor sunetelor limbii romane si, in special, a consoanelor si grupurilor de consoane. Iata cateva exemple: "Cine face asa?" (exersarea pronuntarii corecte a unor consoane); "Sa vorbim corect!" (pronuntarea clara si corecta a grupurilor de consoane, situate in diferite pozitii in cuvant); "Ce se aude?" (dezvoltarea acuitatii auditive, perceperea structurii sonore a cuvintelor).

Alaturi de formarea capacitatii de a pronunta corect sunetele limbii romane, am urmarit sa-i familiarizez pe copii cu notiunea de propozitie. Intrucat prescolarilor nu li se poate explica din punct de vedere gramatical ce este o propozitie, tot prin intermediul jocului didactic, am realizat acest obiectiv. Astfel, in jocurile "Spune ceva despre."; "Ce stii despre.?", s-a urmarit perfectionarea deprinderii de a formula propozitii simple, dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical.

Pentru perceperea cuvintelor ca unitati lexicale, este necesar ca prescolarii sa fie familiarizati cu operatia de separare a cuvintelor din propozitii, aplicand metoda fonetica, analitico - sintetica.

Prin jocul didactic "Cate cuvinte am spus?", se poate foarte lesne realiza obiectivul principal de a separa cuvintele dintr-o propozitie. Copiii sunt solicitati sa alcatuiasca propozitii dupa o imagine, apoi ei trebuie sa asocieze fiecarui cuvant o bulina. Copiii rezolva aceasta sarcina destul de usor atunci cand cuvintele au semnificatie independenta, dar le disting mai greu cand nu au sens de sine statator (prepozitii, conjunctii).

Pentru a inlesni perceperea diferentiala a silabelor ca parti componente ale cuvintelor, am organizat diferite jocuri - exercitii pregatind astfel jocurile didactice "Jocul silabelor!"; "Cine desparte corect?".

Prin aceste jocuri s-a urmarit despartirea cuvintelor in silabe, gasirea unor cuvinte care sa inceapa cu o anumita silaba, consolidarea deprinderii de a reprezenta pe plan mintal operatia de analiza si sinteza silabica.

Prin jocuri, jocuri - exercitii, am familiarizat copiii cu notiunea de sunet. Astfel, in jocurile didactice "Cu ce sunet incepe cuvantul"; "Jocul sunetelor"; "Spune cuvinte cu sunetul.", am consolidat deprinderea de a face analiza fonetica a cuvintelor, de a diferentia sunetul initial, median si final al cuvintelor, de a gasi cat mai multe cuvinte cu un sunet dat.

In cadrul jocurilor didactice se pot folosi si jocurile - exercitii, acea categorie de exercitii care, intr-o forma cat mai atractiva, trezesc interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice si intretin efortul necesar executarii ei. Acestea servesc de obicei la consolidarea unor cunostinte, formarii unor deprinderi sau dezvoltarea unor laturi ale personalitatii.

Prin desfasurarea jocurilor didactice, am constatat ca activitatea sistematica, gradata, realizata prin descoperire, problematizare, munca independenta duce la insusirea corecta a limbii romane si a cunostintelor necesare pentru integrarea cu usurinta in activitatea scolara.

O conditie pentru a putea atinge acest scop - pe langa aceea a alegerii judicioase a jocului de la caz la caz, este posedarea de catre copiii - carora ne adresam, a cunostintelor pe care jocul didactic le presupune. In caz contrar, acesta nu-si mai atinge scopul.

Pentru faptul ca permite dozarea efortului in functie de complexul particularitatilor individuale pe care il prezinta, in momente succesive, fiecare copil (ritm personal, cunostinte, temperament, nivel de dezvoltare a diferitelor laturi ale personalitatii) si, deci, pentru faptul ca se pot adapta multiplelor cazuri concrete, jocurile didactice constituie unul dintre mijloacele educative cele mai bine adaptate varstei prescolare.

Daca acest mijloc este manuit cu maiestrie, el poate da rezultate excelente.