Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

Scrierea chineza - Specificitatea scrierii chineze

diverse



+ Font mai mare | - Font mai mic



PERSPECTIVA GENERALA ASUPRA SCRIERII CHINEZE



Limba chineza este vorbita de aproape un sfert din populatia lumii, iar scrierea chineza este si mai raspandita, fiind utilizata de japonezi, coreeni si pana nu demult,de vietnamezi. De aceea, ne putem permite sa spunem ca limba chineza a jucat in Asia Orientala un rol asemanator cu acela pe care limba latina l-a jucat in Europa.

De-a lungul epocilor, aceasta limba atat de complexa a fost supusa unor reforme atat la nivel scris cat si la nivel fonetic. Mai exact, s-a urmarit simplificarea scrierii chineze (este bine cunoscut faptul ca aceasta limba beneficiaza de unul dintre cele mai vechi si mai complexe sisteme de notare din intrega lume) si , in paralel, s-a infaptuit o reforma a transcrierii sale fonetice. In timp ce activitatea de simplificare a scrierii chineze a inceput practic odata cu aparitia acesteia, reforma fonetica este mult mai recenta si a fost inspirata de tentativele misionarilor occidentali de a nota fonetic caracterele limbii chineze cu ajutorul alfabetului latin. Odata cu preluarea puterii de catre comunisti, cele doua tendinte s-au combinat si au devenit doua etape succesive ale aceleiasi miscari.

Scrierea chineza , singurul exemplu de scriere ideografica din lume care a strabatut mileniile pana in zilele noastre, raspunde si astazi cerintelor sistemului de scriere ideal, si anume acela de a se face inteligibila indiferent de orice norma orala, acelasi text putand fi citit in dialecte sau chiar limbi diferite.

Calugarii iezuiti, primii europeni care au luat contact cu limba chineza, defineau caracterele chineze drept  imaginaes nulla cum sons relationem habentes (imagini care nu au nici o legatura cu sunetele[1] ). Mai mult decat atat, matematicianul si filozoful german Gottfried Willhelm Leibniz(1646-1716) a vazut in scrierea chineza un sistem de analiza a gandirii insasi, preconizand chiar construirea unei limbi ideografice dupa exemplul celei chineze, care sa reprezinte imediat lucrurile (sau mai curand ideile) si nu cuvintele, astfel incat fiecare popor sa poata sa le citeasaa si sa le traduca in limba sa.

Conform traditiei chineze, inventarea scrierii este meritul imparatului Fuxi, care folosea linii continue si linii intrerupte pentru a asambla semne grafice; regulile asamblarii acestor linii in scopul de a obtine ideograme au fost stabilite si puse in practica ulterior de catre Cangxie , sfetnicul imparatului Huangdi(cel despre care legenda spune ca ar fi avut patru ochi - simbol al inteligentei- si un talent nemaiintalnit in a reprezenta grafic infatisarea lucrurilor folosindu- se doar de cateva linii, prin care reusea sa le esentializeze continutul). Exista insa si pareri diferite, precum cea a lui Jean-Pierre Abel-Remusat , un sinolog renumit si respectat, conform careia nu se poate face nici o legatura intre scrierea chineza, oricat de veche si semnele utilizate de Fuxi, nici o ideograma nefiind compusa exclusiv din linii continue si linii intrerupte.

1.1. Specificitatea scrierii chineze

La inceputul scrierii chineze, trasarea caracterelor era mult mai complicata decat in prezent, insa ea a fost simplificata fara incetare. Stilurile jiaguwen (inscriptii antice pe oase de animale sau pe omoplat de broasca testoasa), zhongdingwen (inscriptii pe bronz), dazhuan (stilul marelui sigiliu), xiaozhuan (stilul micului sigiliu), lishu (stilul oficial), kaishu (stilul regulat), caoshu (stilul caligrafic), reprezinta etapele succesive ale evolutiei scrierii chineze.

Jiaguwen este un stil de scriere practicat prin incizie cu un cutit pe una dintre fetele omoplatului de broasca testoasa sau pe oase de animale ; acest stil dateaza din a doua jumatate a dinastiei Shang(-Yin), mai exact din anii 1400-1150 i.e.n. Aceste oase erau apropiate de foc pana cand pe suprafata lor se formau crapaturi. Crapaturile erau interpretate ca raspuns al divinitatii la diverse intrebari formulate de samani (personaje care se aflau in slujba suveranului si despre care se credea ca au darul de a interpreta vointa spiritelor). Pentru ca serveau la prezicerea viitorului, se numeau si buci (inscriptii divinatorii).

Jiaguwen se poate sa nu fi fost la vremea aceea scrierea chineza cea mai rudimentara, dar este cu siguranta cea mai veche forma de scriere ale carei vestigii ne-au parvenit.

Structura caracterelor inscriptionate pe oase pare ca nu este bine determinata ; un exemplu care sa justifice aceasta afirmatie este acela al caracterului yang , acesta denumea atat oaia ca si intreg, cat si un cap cu doua coarne. Numarul de trasaturi dintr-un caracter varia destul de des.  

Inscriptiilor pe oase de animale si omoplati de broasca le-au urmat cele pe bronz : zhongdingwen . Acest stil apartine epocii Zhou (1122-255iHr). La inceput inscriptiile erau simple, avand unu sau doua caractere pentru a distinge obiectele de forma mai mult sau mai putin similara. Treptat s-a ajuns la inscriptionarea numelui fauritorului vasului pe peretii acestuia, cat si la inscriptionarea motivului/ ocaziei cu care acesta a fost fabricat. Se inscriptionau de asemenea texte comemorative ale unor evenimente importante, texte care aveau o lungime considerabila. Un vas celebru din aceasta perioada , Magong ding(vasul ducelui Mao) , fabricat sub domnia imparatului Xuanwang al dinastiei Zhou, are inscriptionate 497 de caractere. Pentru ca vasele care poarta aceste inscriptii sunt din bronz, stilul poarta si numele de jinwen (stilul metalic).

Au aparut apoi stilurile dazhuan (al marelui sigiliu) si xiaozhuan (al micului sigiliu) ; acestea sunt foarte ornamentale si artistice. Dazhuan era stilul oficial al dinastiei Zhou. Din cauza slabirii puterii centrale, in special catre sfarsitul dinastiei, stilul oficial nu era intotdeauna acceptat in principatele feudale. Acest stil mai este cunoscut si sub denumirea de Zhouwen, stilul Zhou, nume care provine de la primul caiet de scriere chineza- Shi Zhou .

Caracterul anarhic al scrierii chineze a persistat pana la inceputul dinastiei Qin, cand Primul Imparat Qinshi Huangdi , unificatorul Chinei, i- a ordonat Primului Ministru, Li Si, sa unifice scrierea din mai multe principate ; noul stil , Xiaozhuan(stilul micului sigiliu) era mai putin complex decat Dazhuan, si a fost impus ca stil de  baza . Tot ca stil de baza a fost folosit si de catre lexicograful Xu Shen in dictionarul sau Shuo wen jie zi (explicarea semnelor simple, analiza semnelor compuse

Tot in perioada Qin, perioada de altfel foarte activa (s-au purtat numeroase razboaie, s-a construit Marele Zid Chinezesc) , a luat nastere un nou stil, bazat in principal pe linii drepte si usor de trasat : Lishu, stilul oficial, s-a impus datorita nevoii acute de a tine un mare numar de arhive.

Mai tarziu, in secolul al III- lea e.n., in perioada dinastiei Han, ca urmare a imbunatatirii calitatii pensulei, au aparut trei stiluri care s-au pastrat pana in prezent ; acestea sunt Kaishu( , stilul regulat), Xingshu ( , stilul curent) si Caoshu ( stilul cursiv). Stilul Kaishu deriva direct din Lishu ; este stilul invatat in scoli si utilizat in documentele oficiale si in imprimerii. Desi este clar si gratios, Kaishu nu se poate scrie rapid. Pentru scrisorile particulare si mai ales in uzajul curent se folosea Xingshu, stilul curent sau semi- cursiv creat de Liude Sheng la inceputul dinastiei Jin (265-420); strategia presupunea eliminarea unor trasaturi si imbinarea altora, astfel incat pensula sa fie ridicata de pe suportul de scriere de cat mai putine ori. Si mai rapid decat Xingshu este stilul Caoshu, din care a disparut cea mai mare parte a trasaturilor, cele ramase putand fi distinse din liniile continue. Deseori erau scrise mai multe caractere unul dupa altul fara ca pensula sa fie ridicata ; acest stil difera foarte mult de toate celelalte si folosirea lui se rezuma la scrisori si in anumite profesii.

1.2.Studiul scrierii in traditia chineza

Datorita numarului mare de variatii, unele caractere au devenit de nerecunoscut . Din acest motiv, in anul 100, Xu Shen intocmeste lucrarea "  (Shuo wen jie zi) "- "Explicarea semnelor simple si analiza semnelor compuse". Aceasta cuprinde 9353 de caractere, clasificate in sase categorii(liushu ) : pictograme (xiang xing ), simboluri(zhi shi ), agregate logice(huiyi ), pseudo - imprumuturi(jiajie ), ideofonograme(xingsheng ), caractere rasturnate(zhuanzhu

1.Prima categorie, aceea a pictogramelor, este formata din cele mai timpurii semne grafice, acelea care reproduceau sistematic imaginea unui obiect, permitand o lectura directa . Semnele grafice astfel formate reprezinta :

a)figuri umane sau parti ale corpului :

b)animale :

c)nume de plante sau copaci :

d)forme de relief si ape :

Desigur, aceste semne grafice sunt reduse ca numar- circa 450, deoarece nu orice notiune putea fi redata pictografic. In timp, pictogramele au evoluat intr-atat incat obiectele reprezentate nu mai sunt recognoscibile in forma grafica.

2.Din cea de-a doua categorie fac parte semnele grafice inventate in momentul in care pictogramele nu mai puteau acoperi nevoile de comunicare , iar inventarea lor constituie un real progres, acum urmarindu- se redarea unor notiuni abstacte; aceste semne au fost create pentu a indica situatii, actiuni, calitati, evenimente. Simbolurile fac referire la pozitionarea in spatiu(shang deasupra, xia dedesubt, zhong mijloc), la cantitatea numerica(yi 1, er 2), la insusiri(da mare, xiao mic). Tot in aceasta categorie se incadreaza si semne precum tian cer, li a sta drept.

Simbolurile sunt in numar de 125(aproximativ).

3.Semnele grafice reunite in categoria agregate logice s-au format prin alaturarea/ combinarea a doua sau mai multor semne simple- wen , sensul caracterului astfel obtinut rezultand din imbinarea sensurilor elementelor componente. Prin acest procedeu au aparut semne precum : ming, lumina(compus din soare si luna), xiu, a se odihni(compus din om si copac), nan, barbat(compus din ogor si forta), lei, lacrima(compus din apa si ochi) Aceste exemple reprezinta semne formate din alaturarea de elemente eterogene ; exista deasemenea semne compuse formate prin repetarea unora simple, precum : cong, a urma(compus din semnul om, repetat), lin, padure(compus din semnul copac, repetat), jing, cristal(compus prin repetarea semnului , soare). Aceasta metoda a ajutat la crearea a circa 1000 de semne grfice, dar odata cu epuizarea modalitatilor de combinare, scrierea a ajuns intr- un mare impas.

4.Noua solutie gasita este cea a pseudo - imprumutului, care, desi a permis descoperirea unui principiu fonetic si a dus la crearea unui numar mare de semne, nu a reusit sa scoata scrierea chineza din impasul in care se afla.

Dupa cum spuneam, odata cu descoperirea acestui nou procedeu numit pseudo- imprumutul, chinezii au devenit constienti de importanta pronuntiei si de posibiliatea asemanarii dintre cuvinte la nivel fonetic. S-a recurs astfel la folosirea unui semn deja existent pentru a nota un nou cuvant, cu care nu avea nici o legatura semantica. Procesul este ceva mai complicat, in cadrul lui diferentiindu-se patru situatii.

In primul rand, un semn grafic a fost imprumutat pentru a nota un alt cuvant. Semnul s-a specializat apoi doar in notarea noului cuvant, pentru cel vechi inventandu-se un altul. Este si cazul cuvantului qi, cos de bambus, care a fost imprumutat pentru a nota pronumele personal de persoana a treia singular, pentru cuvantul initial creandu-se un alt semn, prin adaugarea unui element grafic(radicalul bambus, in acest caz : ) . Acelasi fenomen s-a petrecut si in cazul lui ran a praji, care era folosit si pentru a denumi pronumele astfel. Ulterior, pentru sensul initial apare un semn nou, ,tot prin adaugarea unui element(radicalul foc,

O alta varinata de pseudo- imprumut este aceea prin care un semn grafic este este imprumutat pentru a nota un cuvant nou, dar din cauza confuziei care se creeaza, semnul va continua sa noteze sensul initial, pe cand noul sens va fi exprimat cu ajutorul unui semn asemanator. Astfel, semnul yue, era folosit pentru a exprima sensul de a spune; el a fost imprumutat pentru a desemna si sensul de a se bucura, dar din cauza confuziei care s-a creat a ramas sa exprime doar sensul sau initial, cel de- al doilea fiind exprimat cu ajutorul semnului nou creat .

A treia situatie de pseudo- imprumut a constat in imprumutarea unui semn deja existent pentru a nota un cuvant nou; intre cele doua cuvinte exista insa o asemanare semantica, astfel incat acelasi semn va ramane sa le noteze pe amandoua (cu timpul, cele doua vor fi resimtite ca un singur cuvant polisemnatic). Asa s-a intamplat cu care era folosit initial pentru a nota cuvantul chang- lung, apoi a fost imprumutat pentru a nota cuvantul zhang- a creste. In final, acelasi semn a ramas sa noteze ambele cuvinte.

In ultima instanta, un semn grafic a fost imprumutat pentru a desemna un alt cuvant, pentru care parea mai potrivit, cum s-a intamplat in cazul cuvantului pian, a incaleca, notat cu ajutorul semnului . semnul a fost resimtit ca fiind mai adecvat pentru a nota cuvantul a insela, si s-a specializat astfel in notarea acestuia.

5.Marea descoperire in ceea ce priveste progresul scrierii chineze s-a produs in momentul descoperirii procedeului ideo - fonografic (xingsheng) . Procedeul consta in combinarea unui element purtator de sens( xing, radical, cheie semantica) cu un element cu valoare fonetica ( sheng, sonor). Gratie acestui procedeu au putut fi create nenumarate semne grafice, cele doua elemente putand varia la nesfarsit. De exemplu, semnul ma este utilizat ca emblema fonetica intr-o serie de cuvinte care difera ca sens, in functie de radicalii cu care se combina : ma , mama ; ma cod ; ma particula interogativa ; ma a ocari; ma agata.

6.Ultima si cea mai putin productiva clasa este cea a caracterelor rasturnate ; procedeul consta in obtinerea unui nou semn grafic prin rotirea unuia deja existent, asa cum s-a procedat pentru obtinerea semnului kao- a examina obtinut prin rotirea semnului lao - batran

CAPITOLUL II

ACTIUNI DE SIMPLIFICARE A SCRIERII CHINEZE INAINTE DE 1949

A.    SIMPLIFICAREA CARACTERELOR

2.1.Simplificarea caracterelor in perioada antica. Prima mare incercare de unificare si normare a scrierii chineze

Primele eforturi de standardizare a multiplelor forme de caractere rezultate din diferentele de imaginatie ale scribilor, precum si din varietatea tehnicilor de scriere folosite, au fost facute in jurul anului 800 i.e.n., in timpul domniei regelui Xuan(827-782i.e.n.), de marele analist al curtii regale, Shizhou. Acesta a intocmit un lexicon in care stabilea norme obligatorii pentru scribii oficiali . Ulterior, stilul folosit in acest lexicon a luat numele de dazhuan, sau zhouwen- dupa numele autorului. In perioada de sfarsit a dinastiei Zhou curentul legist impune un soi de dispret manifestat fata de studiul livresc, crescand gradul de ignoranta in randul populatiei ; tocmai din cauza aceste ignorante s-au nascut numeroase ideograme false. Cand nu- si aminteau o ideograma, scribii recurgeau la improvizatii, care, recopiate ulterior, intrau in norma, eroarea fiind astfel oficializata. Se poate spune ca acesta perioada de decadenta a culminat cu arderea cartilor din porunca imparatului Qin Shi Huangdi. Tot din ordinul lui Qing Shi Huangdi, primul ministru al acestuia, Li Si[6], ( ?-208 i.e.n.)a oficializat un sistem unificat de scriere, redactand un index numit Sanqin. Indexul in cauza cuprindea 3300 de caractere, printre care si unele gresite (stilul impus in acest index este cel al micului sigiliu, xiaozhuan). Incercand sa explice acest fenomen de modificare aleatorie a formei caracterelor, Leon Wieger exemplifica evolutia caracterului jun, care desemna printul : la inceput, caracterul avea forma__________, reprezentand o coafura in forma de coarne, care inspira respectul, doua brate - simbol al puterii executive si o gura, simbol al autoritatii legislative. Caracterul are alte doua variante compuse cu aceleasi elemente, dar cu forme diferite : ______ si ______ . Mai tarziu, un scrib modifica imaginea coifului in _____ , care au fost interpretate de catre un ignorant ca reprezentare a doua maini. Caracterul rezultat, _______ , pastreaza ideea de baza (mainile care executa si gura care legifereaza), dar elementele grafice au fost in parte schimbate. O noua interventie , de data aceasta a unui lenes, a modificat caracterul in forma ______ , devenita uzuala la sfarsitul dinastiei Zhou. Li Si l-a interpretat drept mana care actioneaza asupra poporului, si gura care legifereaza, consacrand- ul in forma _______ .

Qin Shi Huangdi, imparatul care a realizat, in 221 i.e.n., primul imperiu unificat din istoria Chinei, este si primul care a constientizat capacitatea scrierii de a garanta unitatea imperiului si de a consolida puterea centrala. Astfel, el decreteaza standardizarea scrierii pentru intregul imperiu si eliminarea variantelor grafice din diversele zone dialectale.

Indexurile de hieroglife alcatuite de dregatorii lui Qin Shi Huangdi sub indrumarea ministrului Li Si, vizau in primul rand eliminarea variantelor de scriere din celelalte sase state (in perioada Regatelor Combatante 403-221 i.e.n., sase state luptau pentru suprematie) si impunerea unei singure scrieri, cea a statului Qin. Aceasta insemna supunerea celorlalte state care erau astfel imoiedicate sa revina pe scena politica, private fiind de propria scriere. Chiar daca a fost initiata ca un program politic, acesata reforma a avut profunde efecte asupra sistemului de scriere si asupra limbii in sine. Pentru ca sistemul de scriere al statului Qin era mai conservator decat in alte state din China de Rasarit, in conditiile extinderii lui la ansamblul intregului imperiu a reprezentat o cale de a pastra o continuitate absoluta cu trecutul si a atras dupa sine promovarea dialectului capitalei ca limba comuna, chiar daca scrierea ramane mijlocul primordial in comunicarea intre diferite zone ale tarii.

Reforma dictata de Qin Shi Huangdi a avut insa in vedere doar normarea scrierii, fara a acorda importanta aspectelor legate de pronuntie. Rolul preponderent al emblemelor grafice ca instrument de gandire, administratie si de coeziune sociala a plasat inainte de toate scrierea in centrul dezbaterilor referitoare la reforma limbii.

Dezvoltarea tehnicii datorata aparitiei creionului din lemn si a pensulei a dus la o noua modificare a caracterelor, prin inlocuirea liniilor curbe cu cele drepte si angulare (trasaturi specifice stilului lishu, introdus de Cheng Miao in timpul dinastiei Qin). Beneficiul principal al acestor modificari a fost acela ca s-a castigat mai multa rapiditate in scriere, ca in cazul formelor cursive, simplificate, dintre care cele mai cunoscute sunt xingshu, si caoshu, intrat in uz in jurul anului 60 i.e.n., in timpul dinastiei Han Anterioara (Qian Han, 206 i.e.n.- 24 e.n.).

Dificultatea scrierii chineze s-a datorat intotdeauna numarului mare de trasaturi cotinute intr- un caracter. Existau, in vechime, caractere cu cinsprezece trasaturi, douazeci de trasaturi, caractere cu treizeci de trasaturi : caracterul care nota cuvantul  a asculta  (ting) continea 22 de trasaturi, cel care nota cuvantul  a schimba   (bian) continea 23 de trasaturi, iar cel care nota cuvantul  a implora  (yu) continea 32. Pentru ca frecventa folosirii acestor caractre era mare, chinezii au resimtit nevoia de a le diminua numarul de trasaturi, obtinand pentru cuvantul ting- a asculta, un caracter compus din 7 trasaturi, pentru bian- a schimba, un caracter compus din 10 trasaturi, iar pentru cuvantul yu- a implora, un caracter compus din doar 6 trasaturi. Acelasi fenomen s-a petrecut in cazul unui numar considerabil de cuvinte a caror forma complicata si dificil de trasat le ingreuna intrebuintarea.

In cele ce urmeaza voi prezenta o serie de caractere simplificate in perioada dinastica, culese din textele vechi sau de pe placile comemorative (selectia ii apartine lui John T.S. Chen, si a fost prezentata in lucrarea sa  Reformele scrierii chineze  publicata de Institutul de Studii Chineze din cadrul Colegiului Frantei ). Prima forma este cea a caracterului complicat, cea de- a doua este cea a caracterului simplificat, urmate de pronuntie si sens :

Dinastia Zhou(1122-255i.Hr)

jing, a respecta

ke, a grava

ma, cal

nan, sud

pang, latura

zhuan, stilul sigilar

zhong, sfarsit

ya, elegant

Dinastia Han(206i.Hr- 25 d.Hr)

shi, generatie

er, aproape

li, politete

lǜ, a calatori

wu, fara

xin, a crede

yang, a hrani

zun,nor

Dinastia Jin(265-420)

jia, a inchiria

long, eminent

lǜ, lege

xu, cheie

yhi, deget de la picior

cui, pur

yan,rafinat

Dinastia Qi(479-502

an, tarm

hai, marea

xian, subprefectura

jing, carare

le, bucurie

di, jos

qie, a fura

wei, pentru

Dinastia Bei(550-579)

bi, pensula

bian, langa

si, matase

suan, a socoti

chun, stupid

Dinastia Liang(502-557)

qi, suflu

jie, a deznoda

chuang, fereastra

chu, loc

wei, a inconjura

yan,

Dinastia Sui(589-618)

chan, alega

fu, Buddha

liao, a vindeca

liu, nume de familie

long, dragon

chong, dragon

zang, a ingropa

yu, si

Dinastia Tang(618-907)

fei, a fura

fei, a abroga

xie, a ajuta

ruo, slab

rong, glorie

jie, granita

su, respectuos

su, vulgar

Dinastia Song(960-1278)

shi, cadavru

xiao, a imita

zi, a deborda

gui, nobil

mi, secret

bi,

deng, a privi fix

zue, varful unui munte

Dinastia Yuan(1206-1368)

ran, a arde

ruan, umed

liang, proaspat

nuo, orez incoltit

chun, buza

chong, a umple

can, vierme de matase

yan, sare

Dinastia Ming(1368-1644)

jue, a simti

gui, a se intoarce

lei, lacrima

miao, templu

deng, lampa

ting, a auzi

sui, varsta

chen, praf

Studiile facute pe cartile si placile comemorative provenite din diferite perioade dinastice ale Chinei certifica existenta a mai mult de 1500 de caractere simplificate care erau folosite in vremurile stravechi. Majoritatea acestor documente dateaza din epocile Han, Tang, Song si Ming. Iata numele unor scrieri in care se regasesc aceste caractere: "Shuo wen jie zi", (Explicarea caracterelor) apartinand lui Xu Shen, publicata in anul 100 e.n.; "Yu pian" , (Frunze de jad) scrisa de Gu Yewang si publicata in anul 543; "Guang yun" (Culegere de rime) de Lu Fayan din dinastia Sui (589-618); "Ji yun" (O colectie de rime) de Ding Du si "Zi hui" (Vocabular) de Mei Yingzu, publicat in 1615.

Foarte mult s-a insistat asupra standardizarii scrierii chineze in dinastia Qing(1644-1912). Dupa publicarea marelui dictionar Kangxi in 1716, fiecare elev era obligat sa isi insuseasca regulile de scriere prezentate aici, acest dictionar avand valoare normativa.

2.2 Miscari in directia simplificarii caracterelor dupa 1911

Desi guvernul nationalist nu a incurajat utilizarea caracterelor simplificate, astfel de caractere se gasesc totusi adeseori in unele documente oficiale. Primul lingvist modern care a preconizat adoptarea oficiala a caracterelor simplificate si reforma scrierii chineze a fost Qian Xuantong[9] . In 1920, in revista "Tineretul nou" el publica articolul "Reducerea trasaturilor in caracterele chinezesti" . Acelasi Qian Xuantong prezinta, in cadrul unei reuniuni a Comitetului Preparator pentru Unificarea Limbii Nationale din anul 1922, o propunere pentru reducerea trasaturilor in caracterele chinezesti. Propunerea sa a fost acceptata si s-a decis infiintarea unui comitet insarcinat cu studierea simplificarii caracterelor. In 1923 este publicat un numar al revistei "Mensuel de la langue nationale" dedicat in intregime reformei scrierii, in care apar articole precum "Revolutie in scrierea chineza"al lui Qian Xuantong, "O cale pentru revolutionarea scrierii chineze " de Li Jinxi, "Un studiu asupra alfabetizarii limbii nationale" de Zhao Yuanren.

In perioada 20 - 21 iunie 1935, expertii Li Jinxi, Zhao Yuanren, Pan Zunxing, Zhang Jiong, Zhong Lingxiu, Wu Yanyin si Gu Liangjie au fost invitati de Ministerul Educatiei sa examineze caracterele simplificate care se foloseau deja, compilate de Comitetul Preparator pentru Unificarea Limbii Nationale. Din cele 2400 de caractere propuse de Comitet, au fost acceptat 2340, dintre care 1200 au fost considerate ca fiind adecvate pentru a servi drept matrice de caractere pentru imprimerie. Dupa ce a fost supusa mai multor examinari, lista a fost redusa la un numar de 324 de caractere simplificate, si a fost publicata de Ministerul Educatiei la 21 august 1935. Promulgarea listei a intampinat insa dezacordul intelectualilor si al unor oameni influenti din guvern, astfel incat Ministerul Educatiei a fost fortat sa o anuleze.

Douazeci de ani mai tarziu, ministrul educatiei din cadrul Guvernului Nationalist Chinez , Luo Jialun, instalat in Taiwan odata cu ocuparea tarii de catre regimul comunist, a propus un nou proiect pentru simplificarea caracterelor. Proiectul a fost insa aspru criticat de catre intelectuali si mai ales de catre membrii Congresului Legislativ, Luo Jialun fiind acuzat ca a copiat modelul comunist, care urmarea prin actiunile sale- distrugerea mostenirii culturale a Chinei.

B. FONETIZAREA SCRIERII

O miscare legata in mod direct de simplificarea caracterelor o constituie transcrierea limbii chineze cu ajutorul literelor sau a simbolurilor fonetice. In timp ce simplificarea se bazeaza mai mult sau mai putin pe evolutia scrierii, fonetizarea presupune o transformare radicala a acesteia: locul caracterelor va fi ocupat de o scriere alfabetica, lipsita insa de orice semnificatie vizuala pentru un popor atat de ancorat in simbolistica si reprezentare grafica precum poporul chinez.

2.3. Metode stravechi de notare fonetica

Pentru ca scrierea chineza nu este o transcriere fonetica, nu este deloc usor sa se redea pronuntia ei exacta fara ajutorul unui alfabet sau al unor simboluri fonetice. In vechime, au fost adoptate mai multe metode care sa ajute la notarea fonetica a caracterelor si la inlesnirea invatarii pronuntiei acestora[13]. In dictionarele chinezesti din vechime se regasesc doua astfel de metode: zhi yin si fan qie. Prima metoda, zhi yin, a fost inventata in dinastia Han si consta in notarea unui caracter printr-un caracter care are aceeasi pronuntie si acelasi ton, ca in cazul cuvantului bao , a proteja, care este folosit pentru a nota cuvantul bao - pretios. La fel, cuvantul gŭ (insecta veninoasa legendara) se nota gŭ (vechi); bi (a termina) se nota bi (a trebui); pn (latura) se nota pn (a trada, a se ridica impotriva). Metoda zhi yin era simpla si clara, insa nefolositoare atunci cand nu existau mai multe caractere omofone; de exemplu: cuvintele cng , qiŭ nu se aseamana-ca prinuntie-cu nici un alt caracter. Un alt caz in care metoda zhi yin nu putea fi folosita era acela al cuvintelor cu omofone foarte rar folosite, si totodata foarte dificile, cum este cazul lui ran (); desi este omofon cu ran , ran aceste omofone sunt extrem de rare, iar folosirea lor nu usureaza cu nimic recunoasterea si citirea caracterului pe care il susbstituie.

Cea de- a doua metoda, fan qie, a fost introdusa la sfarsitul dinastiei Han de Rasarit, si a fost folosita mai ales in dinastiile Tang si Song. Fan qie este mai utila decat zhi yin pentru ca - cu ajutorul ei, orice caracter poate fi notat folosind initiala unui al doilea caracter si finala si tonul unui al treilea caracter. Astfel, caracterul feng , vant, este notat cu fu - sot, si weng , batran, care impreuna dau f(u)(w)eng sau feng. La fel, hong (rosu) este notat folosind cuvintele hu (barba) si long (colivie), astfel: se ia initiala primului cuvant (h) si finala cu ton a celui de- al doilea(ng)

2.4. Latinizarea scrierii chineze de catre occidentali

Pe langa metodele de notare fonetica create de catre chinezi, au mai existat si altele, inventate, de acesta data de catre occidentali. Ca urmare a dezvoltarii relatiilor dintre China si Occident, invatarea limbii chineze a devenit o necesitate pentru oamenii din vest. In acest scop, acestia au intreprins expeditii in China, au transliterat o serie de nume proprii, denumiri de regiuni sau de obiecte, au intocmit chiar si o schema de fonetizare a limbii chineze cu ajutorul alfabetului latin.

Primul occidental care a avut o activitate construcitiva in acest sens a fost misionarul Matteo Ricci, iezuit italian, ajuns in China in anul 1583. In anul 1605 la Beijing, apare lucrarea sa "Minunata utilizare a alfabetului occidental".

Aceasta lucrare prezinta un sistem de notare a caracterelor chinezesti cu ajutorul alfabetului latin, care a starnit interesul oamenilor acelei epoci. Unii chiar imitau alfabetul latin, inversand literele fara sa stie, totul din dorinta de a parea "in pas cu schimbarea".

Tot un iezuit, francez de aceasta data, Parintele Nicolas Trigault, a ajuns in China in 1610 si a publicat , in 1626, "Vocabularul pentru literele occidentale" , primul dictionar de caractere chinezesti cu pronuntie in latina. Pentru a-l pune la punct, Parintele Nicolas Trigault s- a folosit de sistemul lui Matteo Ricci, usor modificat, si a urmarit ca - cu ajutorul lui, sa ii ajute pe europeni sa invete sa vorbeasca si sa scrie chinezeste. Dictionarul avea patru prefete, scrise de primii doi chinezi crestini- Wang Zheng si Han Yun , si de inca doi dintre cei mai entuziasti adepti ai sistemului de latinizare (Zhang Zhongfang si Zhang Wenda ).

Un alt dictionar chinez pentru occidentali a fost intocmit in 1823 de catre misionarul protestant Robert Morrison; acesta a creat propriul sistem de romanizare a caracterelor chinezesti in mandarina si cantoneza.

In urma semnarii tratatului de la Nanjing, in 1842, cele mai importante orase de pe coasta de sud-est a Chinei au fost deschise comertului cu Occidentul - excelenta ocazie pentru misionarii straini de a crea diferite sisteme de romanizare a dialectelor vorbite aici. Acum, pe langa faptul ca serveau occidentalilor in incercarile lor de a invata limba chineza, aceste sisteme serveau de asemenea la propagarea Evangheliei in randul ignorantilor. Misionarii au publicat un numar mare de Biblii si alte texte religioase scrise in chineza romanizata.

Huayinzi este primul sistem de romanizare a dialectelor creat de misionari. Din 1850 acesta s-a raspandit in Amoy si in imprejurimi, numarul vorbitorilor lui ajungand in 1949 la 100 000 (locuitori ai partii de sud a provinciei Fujian sau emigranti).

Mai tarziu, in 1931 si 1932, doi preoti iezuiti francezi - Parintele Henri Lamasse si Parintele Ernest Jasmin, au publicat o schema pentru "romanizare interdialectala". Sistemul lor consta intr-o transcriere fonetica a limbii chineze cu ajutorul alfabetului latin, dar fara a se baza pe dialectele chineze moderne, ci folosind pronuntia caracterelor asa cum apare in "Culegerea de rime"- Guang yun (secolul al IVlea). In ciuda efortului celor doi, "romanizarea interdialectala" nu a avut succesul scontat.

2.5. Miscarea de fonetizare (1892-1918)

Primii chinezi care au incercat sa fonetizeze scrierea chineza au fost Liu Xianting[18] si Gong Zizhen . Fiecare dintre cei doi a incercat, la vremea sa, sa lanseze o miscare de fonetizare a scrierii chineze, nici unul nu a reusit insa sa capteze atentia publicului.

La sfarsitul secolului al XIX lea, a fost inventat primul alfabet pentru limba chineza. Inventatorul lui a fost Lu Ganzhang, care in copilarie studiase limba engleza la Singapore si care ii ajutase pe misionari sa compileze un dictionar chinez-englez. Nemultumit de alfabetul folosit de misionarii si crestinii din Amoy, a creat litere adaptate limbii chineze, in special dialectului din Amoy; sistemul nou creat fiind numit "noua scriere chineza fonetizata". Pentru acest pionier al fonetizarii, reforma limbii chineze era una dintre cele mai sigure metode de a transforma China intr-o natiune unita. In opinia lui, o natiune pentru a fi putenica avea nevoie de stiinta, iar acesta din urma nu putea avansa daca nu se facilita accesul poporului la educatie; de aceea educatia trebuia vulgarizata, astfel incat oamenii sa poata scrie si citi cu usurinta, iar primul pas in aceasta directie era simpificarea caracterele chinezesti atat de complicate sau chiar inlocuirea lor cu o scriere fonetica.

Proiectul propus de catre Lu Ganzhang a fost respins de oficialii din guvernul chinez, dar nu a ramas fara ecou printre membrii elitei autohtone; in timpul scurs de la aparitia sistemului sau (1892) si anul 1918 au aparut mai mult de 50 de proiecte diferite toate urmarind acelasi scop: vulgarizarea educatiei prin simplificarea scrierii astfel incat aceasta sa fie mai usor de invatat.

Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX au fost marcate de numeroase activitati ce vizau descoperirea metodei ideale de a fonetiza limba chineza. Gruparea de intelectuali chinezi era impartita in doua; unii erau partizani ai ideii de abandonare totala a "scrierii ideografice" in favoarea unui sistem de transcriere fonetica, iar altii doreau pastrarea "scrierii ideografice" si descoperirea unui sistem care sa redea transcrierea fonetica exacta a caracterelor chinezesti, spre a facilita propagarea limbii nationale.

2.6.Simboluri pentru notare fonetica

Zhuyin fu hao )

In anul 1913 a fost convocata la Beijing o Conferinta, care avea ca subiect de dezbatere unificarea pronuntiei caracterelor chinezesti. In cele noua zile de desfasurare (15- 22 februarie), 44 de reprezentanti ai diferitelor provincii din China si experti invitati de Ministerul Educatiei au colaborat, scopurile lor fiind bine determinate:alcatuirea unei pronuntii oficiale a fiecarui caracter din limba nationala ( guoyu), analizarea elementelor sonore ale acestei limbi nationale si stabilirea numarului exact, precum si crearea unui alfabet fonetic cu cate un simbol sau o litera pentru fiecare sunet.

Este lesne de inteles ca o astfel de activitate titanica nu se putea desfasura intr- un timp scurt, cu atat mai mult cu cat existenta atator varietati lingvistice a condus la multe neintelegeri intre reprezentantii acestora. Baza planului de fonetizare a constituit- o, evident, dialectul nordic (mandarin), considerat limba elitei si vorbit de 80% din populatia tarii. Dupa o analiza minutioasa a elementelor sonore din mandarina s-a intocmit un alfabet compus din 40 de litere pentru notarea fonetica (zhuyin zimu ), 24 dintre acestea constituind initialele iar restul de 16 - finalele. Propagarea noului alfabet a fost intarziata de evenimentele din epoca si de nehotararea de care a dat dovada Ministerul Educatiei; timp de 5 ani, aceste litere fonetice au fost invatate doar intr- un centru special infiintat in cest scop. Doar in 1918, la 23 noiembrie, Ministerul Educatiei a promulgat un sistem de zhuyin zimu, usor modificat; treptat, acest sistem a fost adus in forma actuala, care este urmatoarea:

Initiale:

Finale:

Dintre aceste 40 de simboluri, mandarina nu foloseste decat 37, cele trei ramase (5-vo, 16-ni si 12-nge) fiind folosite doar in notarea fonetica a dialectului Suzhou (in apropiere de Shanghai).

In ceea ce priveste tonul, acesta era notat printr- un punct intr- unul dintre cele patru colturi ale literei sau ale grupului de litere, astfel:

tonul yangping (egal inferior) se nota in coltul din stanga jos(. X);

tonul shang (crescator) se nota in coltul din stanga sus(. X);

tonul qu ( partant) se nota in coltul din dreapta sus(X .);

tonul ru ( entrant) se nota in coltul din dreapta jos (X .);

tonul yinping(egal superior) nu era notat nicicum.

Dupa trei ani(1922) Ministerul Educatiei a stabilit un nou mod de notare a tonurilor, dupa cum urmeza:

tonul 1, yinping, se nota doar in cazul in care se voia accentuarea unui sunet sau a unui cuvant, printr- o liniuta - ;

tonul 2, yangping, se nota printr- o oblica trasata de la dreapta la stanga ;

tonul trei, shang, se nota printr- o "caciulita" ;

tonul patru, qu, se nota printr- o oblica trasata de la stanga la dreapta ;

tonul 5, ru, se nota printr- un punct .

Prin adoptarea acestei stategii Guvernul Nationalist nu urmarea inlocuirea caracterelor, ci doar inlesnirea invatarii lor, si - pentru a nu crea aceasta impresie gresita, a ordonat inlocuiorea denumirii acestora (litere pentru notarea fonetica) cu cea de "simboluri pentru notarea fonetica". In ultimii 50 de ani de guvernare, Nationalistii au folosit la scara larga simbolurile pentru notarea fonetica, in scopul de a propaga limba nationala, guoyu.

2.7.Esecul scrierii romanizate

guoyan luomazi)

Lingvistii care pledau pentru abandonarea scrierii ideografice vedeau in adoptarea simbolurilor fonetice un prim pas in directia unei reforme radicale a scrierii chineze. Apelul pentru revolutionarea scrierii chineze a venit imediat dupa cel pentru revolutionarea literaturii, lansat de spirite inovatoare precum Hu Shi si Chen Duxiu. Revista intemeiata de catre Chen Duxiu, "Tineretul nou"( Xin Qingnian) a fost principalul vehicol de expunere a ideilor reformatoare a unor lingvisti inversunati precum Qian Xuantong, Lin Yutang, Li Jinxi, Zhao Yuanren, Cai Yuanpei. Primul dintre cei mentionati, Qian Xuantong , a publicat, in "Tineretul nou", un articol despre "problemele actuale si viitoare ale limbii chineze". Conform lui, o revolutie a literaturii ar fi fost posibila doar prin abandonarea ideologiei confucianiste, iar aceasta se putea realiza prin renuntarea la scrierea ideografica.

La insistentele sustinatorilor ideii de abandonare a scrierii ideografice, s-a decis formarea unui comitet care sa studieze Fonetizarea Limbii Nationale cu Ajutorul Alfabetului Roman.

Schema intocmita de comitetul pentru studierea fonetizarii limbii nationale cu ajutorul alfabetului roman - guoyu loumazi(scrierea romanizata) nu a primit prea multa atentie din partea Ministerului Educatiei, drept pentru care cei ce au intocmit- o si- au luat libertatea de a o promulga ei insisi la 9 noiembrie 1922. Sistemul in cauza presupune reguli de ortografie dificile: in functie de context, literele i si u devin y, respectiv w, sau e si o, ng devine nq, voicalele a, e, i, o si consoanele n si l se dubleaza; litera x indica repetarea silabei pe care o urmeaza (changchang, adesea, aparea in forma changx), litera v indica repetare celui de- al doilea cuvant care il precede (kan zi kan, a privi, apare sub forma kan i v). Iata, in continuare, un tabel comparativ al guoyu loumazi(scrierea romanizata) si zhuyin fuhao(simboluri pentru notarea fonetica):

Initiale:


Finale:

In ciuda incercarilor autorilor sai de a-l impune, proiectul guoyu loumazi nu a avut succesul sistemului zhuyin fuhao. Esecul i se datoreaza in mare parte regulilor complexe, folosirea fiindu- i limitata la cadrul restrans al celor ce l- au creat.

2.8. Noua scriere latinizata

Ladinghua xinwenzi )

Noua miscare de latinizare a fost inspirata de un eveniment similar ce se petrecea in Rusia Sovietica in anul 1921; initiatorul sau, comunistul chinez Qu Qiubai, se afla in Rusia cand, alaturi de alti comunisti chinezi si sinologi rusi si-a inceput munca de cercetare a problemelor impuse de latinizare.

Schema propusa de Qu Qiubai este dezordonata, nu tine cont nici de alfabetul latin si nici de zhuyin fuhao, si nu marcheza tonurile. Ea se prezinta dupa cum urmeaza:

Initiale:

Finale:

Ambitia autorului acestei scheme era de a o impune in intrega China, in locul scrierii ideografice. Aceasta intentie a fost enuntata in "Principiile si regulile scrierii chineze latinizate" aprobate de Congresul de la Vladivostok din 1931: "Scrierea chineza ideografica trebuie abrogata si inlocuita cu una pur foneticaTrebuie sa inventam o scriere care sa fie popularizata si proletarizata; trebuie sa adoptam o scriere care sa fie capabila sa raspunda exigentelor stiintei moderne; trebuie sa se tina seama de semnificatia internationalizarii. Pentru a implini scopurile sus mentionate, nu putem decat sa adoptam alfabetul latin si sa latinizam scrierea chineza ". Caracterele chinezesti nu urmau sa fie eliminate dintr-o data, ci treptat, pe masura ce publicul s-ar fi obisnuit cu noul sistem de scriere. [21]

Cum miscarea de latinizare s-a suprapus din punct de vedere al momentului desfasurarii cu cea pentru innoirea literaturii, adeptii lor au vazut puncte comune intre ele si s-au unit pentru aceeasi cauza.

O personalitate cu rol important in lupta pentru adoptarea limbii populare a fost scriitorul Lu Xun, care, in articolele sale, recomanda "noua scriere latinizata"; el era de parere ca propagarea unei limbi populare nu era posibila fara o transcriere fonetica latinizata.

Noua scriere latinizata a avut un impact urias; pentru studierea ei s-au constituit mai multe ascociatii in intreaga tara care au tiparit numeroase materiale, iar mai mult de 60 de publicatii foloseau ladinghua xinwenzi in denumirile lor. Raspandirea ei nu s-a limitat doar la teritoriul Chinei, ci s-a extins peste hotare la Lyon (la scoala pentru copiii muncitorilor chinezi) si in scolile din Bangkok . In timpul razboiului sino-japonez noua scriere latinizata a ajuns in Malaezia, Thailanda, Birmania, Indonezia si chiar la San- Francisco.

Noua scriere latinizata a intampinat apoi opozitia Guvernului Nationalist, care, dupa ce a fost exilat in Taiwan de catre comunisti la 1949, s-a autodeclarat protector al "scrierii ideografice" chineze. Mania reprezentantilor sai s-a indreptat in directia comunistilor, ale caror actiuni de simplificare nu faceau decat sa creeze dezordine si confuzie in scrierea chineza, si care, prin tentativa de trecere la o scriere fonetica, incearca sa priveze poporul chinez de pretioasa sa mostenire culturala (condamnata sa lase locul unei noi culturi - aceea comunist materialiste).

CAPITOLUL III

REFORMA SCRIERII SUB REGIMUL COMUNIST

Venirea comunistilor la putere in 1949 a reprezentat inceputul unei noi ere in ceea ce priveste reformarea scrierii chineze. Pentru a intelege fundamentele teoretice ale reformelor Partidului Comunist, trebuie sa analizam o suma de aspecte precum politica sa in acesta reforma, etapele reformei, conferintele convocate si nu in ultimul rand eforturile sistematice consacrate simplificarii, standardizarii si fonetizarii scrierii chineze.

3.1.Fundamentele teoretice ale reformei scrierii

In anii 30, 40, cand comunistii nu ocupasera decat o parte din nord- vestul Chinei, lingvistii lor dadeau dovada de un radicalism tipic intelectualilor revolutionari ai acelei epoci. Multi dintre acestia nu ezitau sa atribuie limbii un caracter de clasa si considerau ca limba, ca si arta, religia sau literatura, este o suprastructura a societatii. Politica lor urmarea abandonarea scrierii ideografice si inlocuirea ei cu o scriere fonetica, si anume "noua scriere latinizata."

In ianuarie 1940 in cadrul unei conferinte convocate la Yan'an, care a durat 9 zile si a adunat laolalta 438 de participanti si 600 de observatori, s-a ajuns la urmatoarea concluzie:

"Scrierea este o unealta culturala; ea are aspectul sau creativ si real; este legata de o clasa (sociala) si este un factor al luptei dintre clase; in acelasi timp, are legatura cu munca: viata sociala- limba -cultura Sistemele de scriere straine au evoluat si ele de la ideograme la fonetizare. Limba chineza nu se poate sustrage acestei reguli a evolutiei istoriei. Si apoi, "noua scriere latinizata "are deja o radacina in istoria chineza" .

Mai tarziu, aceasta tema atat de draga lingvistilor comunisti a fost inlocuita de doctrina marxista asupra problemelor lingvistice prezentata de catre Stalin. Noua doctrina a fost promovata cu ocazia publicarii, in Jurnalul Poporului , la 11 iulie 1950, a unui articol scris de catre Stalin si tradus in chineza de catre Li Lisan intitulat "Comentarii asupra problemelor lingvistice ale marxismului" . Principalele puncte atinse de Stalin in ceea ce priveste lingvistica marxista pot fi rezumate astfel :

1)Limba nu este o suprastructura ci un instrument pentru relatiile inter-umane si pentru lupta sociala si pentru dezvoltare. "baza" o reprezinta sistemul social si economic la fiecare etapa a dezvoltarii societatii: politica, legislatia, religia, artele frumoase si filosofia reprezinta "supratructura". Limba se distinge de suprastructura prin urmatoarele:

a)Spre deosebire de suprastructura, limba nu se schimba, nu dispare si nu obtine o noua viata, urmarind "baza".

b)In timp ce suprastructura este generata de "baza", limba nu este produsul unei "baze" in interiorul societatii,ci este fructul unui intreg proces istoric care constituie pentru limba o baza de mii si mii de ani.

c)In timp ce suprastructura nu este altceva decat produsul unei epoci, limba este produsul mai multor epoci succesive. De aceea limba are o existenta infinit mai indelungata decat orice "baza" sau orice suprastructura.

d)Spre deosebire de suprastructura, care nu are a face cu actele de productie, limba este legata in mod direct de acestea, si nu numai de ele ci de toate celelalte acte; domeniul sau de activitate este extrem de vast. Limba este un instrument si o arma, o utilizam in rapoarte, in schibul de idei, si pentru "lupta sociala".

2)Limba nu apartine doar unei anumite clase sociale,nu a fost inventata doar pentru o singura clasa.; limba este fructul eforturilor mai multor generatii de oameni reprezentand toate clasele sociale. Inventarea limbii nu are deci ca scop satisfacerea nevoilor de comunicare unei anumite clase sociale ci- dimpotriva, satisfacerea nevoilor de comunicare ale intregii societati. Altfel spus, limba apartine intregii natiuni, asa cum ea poate servi o cultura socialista sau una capitalista[28].

3)Evolutia limbii si transformarea naturii sale se petrec treptat, nicidecum spontan. Sa ne inchipuim ca putem aplica limbii metoda care consisita in a inlatura ceva ce exista deja pentru a - l inlocui cu ceva nou, aceasta ar fi o grava eroare; ceea ce se poate face este sa se imbunatateasca si sa se imbogateasca elementele esentiale ale limbii actuale. Transformarea limbii se face printr-o acumulare progresiva de elemente noi si abandonarea graduala a elementelor vechi.

4)Epoca actuala are nevoie de o limba nationala care sa poata fi folosita ca forma de comunicare cea mai inalta si mai perfectionata , careia sa i se subordoneze dialectele cu forme mai putin elevate. Mai tarziu, cand socialismul va cuceri intrega lume, diferitele limbi nationale vor deveni limbi comune in anumite regiuni, urmand modelul colaborarii economice, politice si culturale dintre natiunile din regiunile respective. Si, in cele din urma, acele limbi se vor contopi intr-una singura, comuna pentru toate natiunile lumii.

Toate punctele de vedere marxiste expuse de catre Stalin, mai putin cel care urmareste adoptarea unei limbi comune pentru intrega comunitate umana, sunt intru totul rationale si au fost adoptate si de catre cei mai importanti lingvisti chinezi, care deunazi manifestasera opinii disticte; ideea principala expusa este aceea ca nu ne putem astepta la o schimbare subita a limbii si a scrierii, pentru aceasta fiind nevoie de un proces lung si dificil. Lingvistii chinezi au urmarit sa inlature elementele de natura veche din scrierea chineza , renuntand la caracterele cu folosire alternativa si caracterele dificile sau cu caracter arhaic. De asemenea, au fost adoptate elemente noi, a caror pronuntie si gramatica au fost standardizate, si s-a trecut la scrierea orizontala.

3.2. Procedee de reformare a scrierii

La 29 mai 1949, la scurt timp dupa venirea comunistiloe la putere, doi mari lingvisti chinezi, Wu Yuzhang si Li Jinxi, alaturi de multi altii, s-au reunit la Universitatea Normala din Beijing si au propus infiintarea unei asociatii care sa aiba ca obiectiv reformarea scrierii chineze. In 10 octombrie, acelasi an, a avut loc prima intrunire oficiala a Asociatiei pentru Reforma Scrierii Chineze. S-a infiintat - la 5 februarie 1952, si un Comitet de Cercetare a Reformei Scrierii Chineze, in fruntea caruia a fost numit Ma Xulun. Alti membrii ai Comitetului au fost Wu Yuzhang (vice- presedinte), Hu Qiaomu, Wei Que, Li Jinxi, Ding Xilin, Lu Zhiwei, Wei Jiangong, Wu Xiaoquan si Lin Handa. Acest comitet a fost inlocuit dupa trei ani cu Comitetul pentru Reforma Scrierii Chineze, care a fost supus controlului direct al Consiliului de Stat. Acesta avea opt sectiuni:

  1. Sectiunea "planurilor pentru fonetizare"
  2. Sectiunea pentru "reglementarea caracterelor chinezesti"
  3. Sectiunea pentru "cercetarea dialectelor"
  4. Sectiunea pentru "cerecetarea locutiunilor"
  5. Sectiunea pentru "predarea limbii"
  6. Sectiunea pentru "directia tehnica"
  7. Sectiunea pentru "redactare si publicare"
  8. Sectiunea pentru "popularizare si vulgarizare"

Comitetul exista inca si constituie motorul principal al miscarii reformelor lingvistice in China.

Inspirandu-se din doctrinele lingvistice marxiste, lingvistii din China se bazau inca pe directivele formulate de catre Mao Zedong. Inca din 1940, acesta preconiza in cartea sa "Noua democratie" ca "scrierea trebuie reformata in anumite conditii". In iunie 1950 Mao anunta necesitatea procedarii la simplificarea caracterelor chineze. Spre sfarsitul anului 1951, Mao declara ca scrierea chineza trebuie sa "urmeze calea comuna a fonetizarii, ca si celelalte limbi din intreaga lume". Convingerile lui Mao au devenit litera de lege pentru lingvistii chinezi, care le-au urmat cu sfintenie. Din acel moment, simplificarea si fonetizarea urmau sa devina "cele doua procedee care vor fi puse in practica sistematic si succesiv in reforma scrierii". Simplificarea caracterelor chinezesti nu consta doar in imbunatatirea acestora, ci - totodata, va pregati terenul pentru realizarea fonetizarii ." Cum exista un numar mare de dialecte, este importnat sa fie propagata "limba comuna", asa numita - putonghua- in intrega tara.

La 10 ianuarie 1958, in raportul despre "Incercarile actuale de reformare" intocmit de catre Zhou Enlai, presedintele Consiliului de Stat, acesta specifica ca aceste incercari consistau in a "simplifica caracterele chinezesti, a propaga limba comune, a determina si a pune in practica o schema pentru un alfabet fonetic chinez". Este important de mentionat ca- in incercarea de a simplifica "scrierea ideofonografica"chineza, lingvistii chinezi au incercat si inlocuirea caracterelor dificile cu unele mai usoare care au acceasi pronuntie. Ei au incarcat deasemenea sa elimine caracterele care nu mai erau in uz la vremea respectiva si sa aduca numarul caracterelor uzuale la cel putin trei mii.

3.3. Normarea caracterelor

Prin normare se intelege acel proces de punere in ordine a celor mai bine de

60 000 de caractere chinezesti, cunoscut fiind faptul ca multe dintre acestea nu se mai intalnesc decat in cartile clasice. Prin munca lor, lingvistii au incercat sa raspunda celor mai importante nevoi ale limbii: alegerea unui vocabular de uz curent, eliminarea caracterelor cu folosire alterntiva si a celor dificile sau cu forma arhaica, standardizarea caracterelor pentru imprimerie, propagarea scrierii orizontale.

In ceea ce priveste selectionarea unui vocabular uzual, acesta are ca scop furnizarea unei baze pentru invatarea analfabetilor si redactarea de materiale de lectura populara. Ministerul Educatiei a inceput aceasta munca de selectie in 1950, avand ca material de studiu trei vocabulare si cinci manuale:

-"Caracterele de care publicul are nevoie urgenta", compilat de Xin Anting

-"Un vocabular pentru analfabeti", compilat de Huang Guixiang

-"Mic dictionar de 1600 de caractere pentru educatia fundamentala in China", compilat de Wu Lianming si echipa sa

-"Curs de invatarea citirii pentru muncitorii din Lushun si Dalian"

-"Curs de cultura pentru muncitorii din Jinian"

-"Curs de invatarea citirii pentru scolile populare din nordul Chinei "

-"Curs pentru invatarea citirii pentru provinciile Shanxi, Chaha'er[30] si Hebei"

-"Curs de cultura pentru taranii din Shandong."

La 18 august 1950 a fost convocata la Beijing prima conferinta pentru studiul caracterelor de uz curent. Obiectul studiului l-a reprezentat o lista de 1589 de caractrere propuse de catre membrii Sectiei de Scriere din cadrul departamentului de Educatie Sociala din Ministerul Educatiei, si alte liste propuse de mai multi experti in probleme lingvistice. Ca baza aditionala de studiu s-au folosit, la cererea Ministerului Educatiei, inca sapte materiale:

"Un rezumat de sase vocabulare"[31]

"Caracterele de uz curent in ziarele pentru mase din regiunile de frontiera ale provinciilor Shanxi, Gansu si Ningxia."

"Statistici in urma unei cercetari asupra unor caractere folosite de 5oo de muncitori din Tianjin"

"Caracterele de uz frecvent pentru masina de scris"

"Caracterele pentru imprimerie de uz curent in Jurnalul muncitorimii"

"Caractrele pentru imprimerie de uz curent la imprimeria Xin Hua "

"Caracterele de uz curent la imprimeria Librariei Xin Hua din Bohai, in estul Chinei"

Adoptarea acestor materiale ca baza pentru selectarea caracterelor de uz curent a fost privita cu neincredere de anumiti lingvisti care le considerau ca fiind parte din societatea veche, nepotrivite realitatii din Noua China. Cu toate acestea, in baza lor a fost compilata o lista de 1556 de caractere de uz curent care a fost publicata sub denumirea "O trecere in revista a caracterelor de uz curent". In primavara lui 1951, dupa desfasurarea a noi studii, Ministerul Educatiei a redus numarul caracterelor la 1500, impartindu- le pe cele ramase in doua categorii, una formata din 1010 caractere iar cealalta din 490.

In august 1951 un "Raport general al cercetarilor caracterelor de uz curent" si "Primul proiect de caractere de uz curent" intocmite de Comitetul Preparator din cadrul Comitetului de Cercetare a Reformei Scrierii Chineze au fost trimise mai multor experti pentru ca acestia sa-si poata exprima parerile. "Primul proiect de caractere de uz curent " era divizat in doua categorii si, cu exceptia unui mic numar de caractere, era , in mare, identic cu schema pregatita de Ministerul Educatiei in primavara anului 1951. Proiectul a fost aprobat si promulgat oficial la 5 iunie 1952. Ulterior i s-a adaugat o lista de 500 de caractere suplimentare. Mai tarziu, cand Consiliul de Stat a ordonat- prin intermediul "rezolutiei pentru eliminarea ignorantei in literatura", ca taranii sa cunoasca 1500 de caractere iar muncitorii 2000, baza pentru realizarea acestui scop a reprezentat- o acest prim proiect impreuna cu lista de 500 de cuvinte suplimentare.

Cunoasterea celor 2000 de caractere s-a dovedit a fi ineficienta, intrucat cu ajutorul lor oamenii nu puteau citi ziarul fara dificultate si nici scrie cursiv. Din vocabularul lor lipseau elemente de baza frecvent utilizate in limbajul cotidian precum: cong (ceapa), suan(usturoi).

Unii dintre lingvistii care optau pentru fonetizarea scrierii chineze (Ding Xilin, Zhou Youguang, Yi Xiwu) au preconizat adoptarea proiectului Yinjiezi- caractere-silabe(cunoscute de asemenea drept caractere de baza-jibenzi, caractere de substituire- daiyongzi sau caractere nucleu-hexinzi). Metoda consta in alegerea unui singur caracter pentru fiecare dintre cele 416 silabe care existau in dialectul Beijing, tinandu-se cont de tonuri pentru fiecare dintre cele 1280 silabe cu tonuri diferite. Astfel, nu mai era nevoie sa fie invatate 2000 de caractere de uz curent; cu riscul de a avea in continuare dificultati de exprimare, odata invatate cele 1280 de caractere- silabe, vor fi de folos pentru a reproduce sunetele corespunzatoare fiecarui caracter.

Datorita numarului sau mic de silabe, dialectul din Beijing are numeroase caractere care se pronunta in acelasi fel; printr- un calcul s-a aratat ca numarul acestora este in jur de cinci, chiar sase caractere cu aceeasi pronuntie si chiar cu acelasi ton. Ceea ce se incearca prin adoptarea cuvintelor- silabe, este obisnuirea chinezilor cu ideea ca scrierea nu este decat o transcriere fonetica a limbii vorbite. Pentru ca exista un numar prea mare de omofone, adoptarea proiectului propus nu ar fi scutita de crearea unor mari confuzii. Pentru ca situatia sa fie lamurita ar fi fost necesara schimbarea tuturor locutiunilor de uz curent care pot fi confundate unele cu altele, prin urmare trebuiau rescrise si reimprimate toate publicatiile aparute pana la acea vreme. Cei mai multi dintre lingvisti au fost de parere ca toata munca ce o presupunea proiectul de translatare era inutila.

Alti lingvisti au incercat sa intocmeasca o lista de "caractere chinezesi moderne care trebuie invatate" . Timp de doi ani (1963-1965) Institutul de Cercetare a Limbii Vorbite de la Universitatea din Beijing a lucrat la intocmirea acestei liste, care trebuia sa serveasca drept lucrare de baza pentru simplificarea caracterelor si pentru reducerea vocabularului. In timp ce "caracterele de uz curent" au fost selectate in functie de frecventa cu care erau folosite, selectarea "caracterelor de uz modern" a avut ca principiu de baza capacitatea caracterelor de a forma locutiuni. Aceasta metoda de selectare este cat se poate de logica, deoarece limba chineza permite multiplicarea cuvintelor si a locutiunilor cu caractere monosilabice (un caracter chinezesc poate avea sens de sine statator, si - totodata- poate fi parte a unui cuvant sau termen compus, situandu- se la inceputul, la mijlocul sau la sfarsitul cuvantului respectiv).

Institutul de Cercetare a Limbii Vorbite si Scrise din cadrul Universitatii Populare a facut o analiza a circa 30000 de cuvinte compuse din doua caractere, pe care a integrat- o listei de caractere pentru uz modern. Cuvintele compuse au fost impartite in doua liste, una de importnta majora si una de importanta secundara. Prima continea 1972 de caractere selectate pe baza capacitatii lor de a forma , alaturi de alte caractere, cinci sau mai mult de cinci cuvinte formate din doua caractere. Caracterele care puteau forma cu alte caractere intre doua si patru cuvinte compuse au fost introduse in lista de importanta secundara, si numarau 1194. Din pacate, aceasta selectie nu a tinut seama de capacitatea cuvintelor de a fi folosite singure, si nici de capacitatea lor de a forma cuvinte compuse din mai mult de doua caractere.

3.4. Eliminarea "variantelor"

In limba chineza existau extrem de multe cuvinte care desi aveau acelasi sens si aceeasi citire, se scriau in doua sau chiar maimulte moduri diferite(in continuare, le voi numi sugestiv "variante"). De exemplu:

Qun(grup)

e(usturoi)

kuang(mineral)

chi(a manca)

guo(fruct)

de(virtute)

chou(inamic)

ji(urma)

yan(tabac)

fa(lege)

zhuan(caramida)

chuang(fereastra)

Proiectul pentru simplificarea caracterelor chinezesti publicat in ianuarie 1955 de Comitetul Reformarii Scrierii Chineze continea un plan care propunea eliminarea a 400 caractere "variante". Conform explicatiei date in acest proiect, existenta unui mare numar de astfel de caractere nu numai ca reprezenta o dificultate in invatarea limbii, dar in acelasi timp facea ca redactarea sau corectarea compozitiilor pentru imprimerie sa fie mult mai dificila decat era cazul. Drept urmare, atunci cand existau mai multe caractere care redau acelasi sens, Comitetul alegea unul singur care urma sa fie folosit eliminandu-le pe celelalte (acestea nu mai puteau fi utilizate in carti, reviste, jurnale).

Mai tarziu, planul pentru eliminarea caracterelor "variante" a fost separat de proiectul pentru simplificarea caracterelor chinezesti. La 22 decembrie 1955 apare "Prima lista pentru reglementarea caracterelor "variante"", aprobata de Ministerul Culturii si de Comitetul Reformarii Scrierii Chineze. Per total, lista continea 1865 de caractere divizate in 810 grupe, fiecare cuprinzand intre doua si zece caractere. Cu alte cuvinte putem spune ca lista indica cele 810 caractere care trebuiau retinute si cele 1055 caractere care trebuiau eliminate. Comunicatul Ministerului Culturii stipula ca eliminarea celor 1055 de caractere sa fie pusa in practica incepand cu 1 februarie 1956.

In perioada iulie-octombrie 1956 exemplare ale unui proiect preliminar ce continea informatii privind intocmirea unei a doua liste pentru reglementarea caracterelor "variante" au fost trimise de catre Comitetul pentru Reformarea Scrierii Chineze mai multor experti in probleme lingvistice, solicitand comentariile acestora. Proiectul revizuit de mai multe ori propunea eliminarea a 766 de caractere, insa nu a fost niciodata promovat.

3.5.Eliminarea caracterelor dificile si cu forma arhaica

Un numar de denumiri de subprefecturi si de orase provinciale din China contineau caractere destul de complicate care nu mai erau folosite in alte contexte. Din acest motiv la 17 octombrie 1958 Comitetul Reformarii Scrierii Chineze a propus celor 81 de prefecturi si orase sa inlocuiasca caracterele dificile continute in denumirile lor cu caractere mai simple a caror pronuntie sa fie identica sau asemanatoare celei initiale. Propunerea a fost acceptata cu entuziasm de cateva dintre aceste zone, insa unele au refuzat categoric si si-au pastrat vechile denumiri.

In ceea ce priveste caracterele folosite in scrierea numelor de familie, Comitetul Reformarii Scrierii Chineze a propus pastrarea celor care erau folosite in mod curent si inlocuirea caracterelor dificile sau complicate cu caractere mai comune si mai usoare, sau pur si simplu fonetizarea numelor de familie dificile.

Lingvistiii au incercat de asemenea eliminarea caracterelor care nu se mai gaseau in cartile clasice sau care devenisera arhaisme. In cartea sa "Frontul comun al reformelor scrierii chineze", Zhang Zhi propunea eliminarea caracterelor folosite doar in stilul literar. Aceste caractere, afirma el, "nu se folosesc niciodata in vorbirea populara; ele trebuie trimise de indata la muzeu". Problema a fost discutata intr-o carte compilata de Casa Editoriala a revistelor de limba chineza "Reglementarea si simplificarea caracterelor chinezesti" publicata in 1954.[37]

3.6.Standardizarea caracterelor pentru imprimerie

Absenta regulilor de ortografie a dus la aparitia mai multor forme grafice ale aceluiasi caracter, inclusiv in ceea ce privea caracterele pentru imprimerie; rezultatul a fost o si mai mare ingreunare a scrierii si, implicit a invatarii.

La 19 octombrie 1955 Wu Yuzhang a propus in timpul Conferintei Nationale pentru Reformarea Scrierii sa apropie treptat stilul imprimeriei de cel al scrierii de mana; pentru ca, spunea el, "atat stilul imprimeriei, cat si cel scris sunt lipsite de reguli stricte in ceea ce priveste forma caracterelor si numarul de trasaturi. Astfel descoperim adesea greseli de ortografie in scrierea de mana, iar in carti se intalnesc asa numitele caractere cu folosire alternativa. Principalul scop al simplificarii caracterelor chinezesti este sa se adopte in imprimerie caracterele simplificate cu care populatia este deja obisnuita si sa fie inlocuite cele originale care sunt complicate. Am putea astfel simplifica caracterele si stabili o forma fixa pentru acestea in vederea apropierii stilului imprimeriei de cel al scrierii de mana."

In martie 1962 Ministerul Culturii, Ministerul Educatiei, Comitetul Reformarii Scrierii Chineze si Institutul de Cercetare Lingvistica al Academiei de Stiinta au format o Echipa pentru Reglementarea Ortografiei Chineze a carei datorie era sa determine forma si numarul trasaturilor fiecarui caracter pentru a produce un model standardizat pentru caracterele de imprimerie. Dupa doi ani de cercetari, in mai 1964 a fost publicata "Lista formelor caracterelor de uz curent in imprimerii" care continea 6196 de caractere. La 30 ianuarie 1965 Ministerul Culturii si Comitetul Reformarii Scrierii Chineze au publicat "un comunicat comun vis-a vis de standardizarea caracterelor de imprimerie", si au distribuit exemplare cu "lista formelor caracterelor de uz curent in imprimerii", obligand toate atelierele producatoare de matrice de caractere pentru imprimerie sa produca cat mai curand posibil noi matrice care sa respecte forma caracterelor standardizate.

3.7.Scrierea orizontala

Pentru ca fiecare caracter chinez reprezinta o unitate in sine, le putem scrie unul dupa altul, in orice directie: de sus in jos, de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta. Pentru a urma calea latinizarii scrierii chineze, lingvistii au optat pentru scrierea orizontala. Guo Moruo a fost primul care a propus adoptarea formala a scrierii orizontale. Voi prezenta mai jos opinia sa cu privire la acest subiect enuntata in cadrul sesiunii de inaugurare a Comitetului de Cercetare a Reformei Scrierii Chineze din 5 februarie 1952:

"Un lucru care trebuie mentionat este urmatorul: daca scrierea este fonetizata, probabil ca, cuvintele nu vor mai putea scrise pe verticala, ci mai degraba pe orizontala, de stanga la dreapta. Din punct de vedere biologic, aria de focalizare a ochilor este mai larga pe orizontala decat pe verticala. Experimentele arata ca ochiul poate acoperi in sus un unghi de 55o si in jos un unghi de 650 , impreuna formand un unghi de 1200 . Pe orizontala catre exterior ochiul poate acoperi un unghi de 900 si catre interior un unghi de 600 ; cu ambii ochi se obtine un unghi de 3000 . Aria de focalizare pe orizontala este mai mare de doua ori decat zona de focalizare pe verticala. De aici putem deduce ca scrierea orizontala va reduce oboseala la nivelul vizual. Mai mult, din moment ce majoritatea operelor stiitifice moderne sunt deja scrise pe orizontala, propun ca pe viitor scrierea chineza fonetizata sa fie orizontala de la stanga la dreapta."

Desi au fost si opinii contra, majoritatea lingvistilor au impartasit opinia lui Guo Moruo. Jurnalul Luminii (Guangming Ribao ) din Beijing a fost prima publicatie care a adoptat scrierea orizontala, la 1 ianuarie 1955. La 23 octombrie acelasi an, prima Conferinta Nationala pe baza reformelor scrierii chineze a adoptat o rezolutie prin care recomanda Ministerului Culturii si "altor departamente interesate de Republica Populara Chineza sa propage dispunerea caracterelor pe orizontala in jurnale, reviste si carti; sa recomande birourilor guvernamentale, armatei, scolilor si altor instutii dispunerea caracterelor pe orizontala in documente oficiale"[39].

Incepand cu 1 ianuarie 1956 toate jurnalele de audienta nationala au adoptat scrierea pe orizontala. Conform statisticilor de la sfarsitul anului 1955, 298 dintre cele 372 de periodice din China continentala adoptasera deja acest tip de scriere, fiind urmate de un numar din ce in ce mai mare de carti. Noul tip de scriere adoptat a fost salutat de catre expertii din afara, care au fost de parere ca lectura randurilor scrise orizontal este mai putin obositoare pentru ochi si ca aceasta asezare in pagina faciliteaza inserarea de cuvinte si citate din limbile europene si chiar inserarea de simboluri si formule stiintifice.

3.8.Simplificarea caracterelor. Prima schema de simplificare a caracterelor

In toamna anului 1950 Departamentul de Educatie Sociala din cadrul Ministerului Educatiei a inceput simplificarea caracterelor. Prima lista de caractere simplificate continea 555 de astfel de caractere si a fost compilata in 1951 de Comitetul Preparator pentru Cercetarea Reformelor Scrierii Chineze. Munca de compilare a caracterelor simplificate a fost continuata de Comitetul de Cercetare a Reformarii Scrierii Chineze care in 1954 a finisat proiectul pentru simplificarea caracterelor chinezesti, acesta continand 798 de caractere simplificate, 400 caractere "variante" care urmau sa fie eliminate si o lista de radicali simplificati. Dupa ce a suferit usoare modificari, Schema de simplificare a fost promulgata la 31 ianuarie 1956 in Jurnalul Poporului (Rimin Ribao ). Schema era compusa din trei sectiuni: prima sectiune continea 230 de caractere simplificate, fiecare dintre ele fiind insotit de caracterul originar, aranjate dupa modelul alfabetului pentru notare fonetica (Zhuyin Zimu); cea de-a doua sectiune contine 285 de caractere simplificate aranjate dupa aceeasi metoda in timp ce cea de-a treia sectiune continea 54 de radicali simplificati insotiti de forma originara si aranjati in functie de numarul trasaturilor.

In timp ce formele simplificate adoptate in prima si a treia sectiune erau deja folosite in mod curent, cele din a doua sectiune erau mai putin cunoscute publicului.

Schema pentru simplificarea caracterelor chinezesti a fost pusa in practica pe parcursul a patru etape succesive:

Prima etapa

Adoptarea a 260 de caractere simplificate pe teritoriul national incepand cu 1 februarie 1956. Printre ele se numara cele 230 de cuvinte din prima sectiune plus 30 de radicali din a treia sectiune a schemei.

Etapa a doua

Adoptarea a 95 de caractere simplificate suplimentare incepand cu 1 iunie 1956.

Etapa a treia

Adoptarea a 70 de caractere simplificate suplimentare incepand cu 15mai 1958.

Etapa a patra

Adoptarea a 92 de caractere simplificate suplimentare incepand cu 1 iulie 1959.

Cele 257 de caractere simplificate adoptate in etapele doi, trei, patru fac parte din cea de-a doua sectiune a schemei de simplificare. In ceea ce priveste cei 54 de radicali care figureaza in a treia sectiune a schemei, se observa ca 30 de caractere continand astfel de radicali au fost promulgate in intreaga tara incepand cu 1 februarie 1956. Radicalii care nu au fost promulgati oficial sprea a fi adoptati, nu au beneficiat de atentia publicului, ceea ce a facut ca timp de 7- 8 ani utilizarea lor sa fie invaluia in confuzie. Sa luam exemplul caracterului jia, care inseamna "a presa": acesta a fost simplificat in ; logic ar fi fost ca semnul (xia stramt) cu ca parte componenta, sa se scrie . La fel si in cazul semnului care a fost simplificat in in cea de-a treia parte a sectiunii de simplificare, unde se mentiona ca el ar trebui folosit in aceasta forma doar atunci cand apare singur, si nu in compusi. Dar existau persoane care, necunoscand regulile simplificarii, continuau sa scrie si . Pentru a lamuri confuzia care plana in jurul acestor semne, Consiliul de Stat a publicat la 4 februarie 1964 "Directivele in ceea ce priveste caracterele simplificate", anuntand ca "Caracterele simplificate in schema de simplificare " trebuie simplificate in acelasi mod si cand sunt folosite ca parti ale altor caractere; radicalii mentionati in "Lista radicalilor simplificati" trebuie sa fie scrise in acelasi mod si atunci cand sunt folositi singuri si cand sunt folositi in compusi, exceptie facand formele simplificate pentru mi, matase, pentru jin, aur, pentru yan, cuvant si pentru shi, a manca.

La 7 martie 1964, Comitetul Reformarii Scrierii Chineze , Ministerul Culturii si Ministerul Educatiei au publicat impreuna un comunicat la adresa jurnalelor si a caselor editoriale, impunandu- le unele reguli cu privire la folosirea radicalilor simplificati din "Schema pentru simplificarea caracterelor":

1)Caracterele simplificate trebuie scrise la fel cand constituie parte dintr- un alt caracter. Astfel, intrucat wei, a face, a fost simplificat , atunci wei, fals, trebuie simplificat ca .

In comunicat sunt enumerate 92 de caractere simplificate care apartin acestei categorii. In tabelul de mai jos acestea sunt prezentate in forma lor simplificata, iar in paranteza este data deasemenea si forma complicata.

2)Radicalii simplificati trebuie sa fie scrisi in acealsi mod cand sunt folositi ca si caractere independente. Astfel, pentru ca radicalul yu,peste a fost simplificat , el trebuie sa fie scris la fel si cand este folosit ca si caracter independent. (Radicalii care fac exceptie au fost prezentati mai sus). Urmatorii 40 de radicali au fost dati drept exemplu in Comunicat:

 

In ceea ce priveste pronuntia, in cadrul Conferintei s-a stabilit adoptarea celei din Beijing care avea avantajul de a nu distinge sunetele siflante (jianyin) de cele guturale (tuanyin). De exemplu: nu se face distinctie intre jian (fara valoare) si jian (a vedea); intre qian (mie) si qian (a trage); intre sian (fir) si sian (a oferi), ambele cuvinte din perechile mentionate se citesc: jian, qian respectiv xian. Singurele regiuni in care se mai face inca distinctia intre cele doua tipuri de sunete, chiar si dupa adoptarea limbii comune, sunt a)sudul provinciei Hebei, cea mai mare parte a provinciei Henan si vestul provinciei Shandong; b)estul provinciei Shandong; c)o parte din Guanzhong si Hanzhong din provincia Shanxi; d)provincia Guangxi.

Tot pronuntia din Beijing a fost aleasa ca standard si la nivelul tonurilor (aceasta are doar patru tonuri, spre deosebire de alte varietati care au de la cinci pana la noua tonuri(in special dialectele sudice)). Dezbaterile au continuat apoi cu privire la pronuntia care trebuia stabilita pentru un numar mare de caractere; un Comitet insarcinat cu examinarea pronuntiei limbii comune a publicat trei liste cu locutiuni care aveau mai mult de o pronuntie, dintre care a fost aleasa doar una, celelalte fiind anulate. In februarie 1963 a fost compilata lista finala cu pronuntiile locutiunilor, cuprinzand 1 693 de locutiuni si 193 de nume geografice.[40]

3.9.Fonetizarea limbii chineze sub regimul comunist

Mao Zedong a impus fonetizarea scrierii chineze, pentru ca aceasta sa urmeze acelasi drum ca si restul limbilor lumii. Imediat dupa ce a fost infiintat, Comitetul de Cercetare pentru Reforma Scrierii Chineze a intocmit o schema pentru fonetizarea scrierii. Pentru primul an de activitate, s-a stabilit urmatorul plan:

Studierea si propunerea unei scheme pentru fonetizarea scrierii:

a)Studierea si propunerea unui alfabet pentru transcrierea fonetica a limbii chineze si stabilirea unor regului de ortografiere a cuvintelor;

b)Determinarea unei metode pentru notarea fonetica a caracterelor chinezesti si gasirea unei metode speciale de invatare rapida a scrierii si citirii;

c)Studierea termenilor de uz curent si solutionarea problemelor privitoare la transcrierea diferita a unor termeni care se pronunta in acelasi fel;

d)Studirea regulilor de ortografie pentru cuvinte;

e)Determinarea procedeelor de fonetizare a scrierii chineze.

Studierea si experimentarea metodelor de predare a scrierii fonetice chineze:

a)organizarea de cursuri speciale pentru a studia si experimenta predarea scrierii fonetice chineze;

b)experimentarea unei metode prin care scrierea fonetica sa fie pusa in legatura cu caracterele chinezesti.

Presedintele Mao a fost- cel putin la inceput, de acord cu adoptarea unui alfabet cu forma nationala, alcatuit din simboluri care sa se apropie de caracterele chinezesti. Initial, membrii Comitetului de Cercetare a Reformei Scrierii Chineze au optat pentru folosirea simbolurilor cunoscute sub denumirea de zhuyin zimu, urmand ca acestea sa fie imbunatatite. Un "Proiect al alfabetului pentru scrierea fonetica chineza" a fost propus in anul 1952, dar a fost considerat de catre Mao drept prea complicat, si chiar mai dificil de scris decat zhuyin zimu.

"Nu este obligatoriu sa folosim patratele complicate pentru a crea o scriere fonetica, intrucat ele nu sunt usor de scris si mai ales nu sunt potrivite pentru o scriere cursivaIn orice caz, scrierea fonetica trebuie sa fie simpla; trebuie sa folosim trasaturile simple si stilul cursiv al caracterelor chinezesti originale. Liniile trebuie sa fie inclinate intr-o directie unica si forma interna a caracterelor trebuie sa fie simpla." Acesta a fost indemnul lui Mao in momentul in care a cerut Comitetului sa isi continuie munca in vederea gasirii unei variante mai bune pentru notarea fonetica, fara a mai insista asupra necesitatii unor simboluri cu forma nationala.

Schimbarile din cadrul Comitetului, redenumit in 1954 "Comitetul pentru Reforma Scrierii Chineze", au dus la scindarea lui in doua grupari: una dintre ele pregatea o schema de litere fonetice servindu-se de trasaturile caracterelor chinezesti, in timp ce cealalta grupare pregatea o schema de litere fonetice care erau folosite in intreaga lume. Ca rezultat al activitatii lor, au aparut patru scheme de fonetizare care foloseau caracterele chinezesti, o schema care se folosea de alfabetul latin si una care folosea alfabetul chirilic.

In 1955 a avut loc Prima Conferinta Nationala pentru Reforma Scrierii, in cadrul careia s-a decis ca membrii Comitetului pentru Reforma Scrierii sa pregateasca in cel mai scurt timp posibil un "Proiect pentru fonetizarea limbii chineze" folosindu-se de alfabetul latin, si sa il propuna spre a fi discutat in intreaga tara.

Astfel, in februarie 1956 a fost publicat planul unei "scheme de fonetizare a limbii chineze". Planul a fost inaintat Comitetului National de Consultanta Politica si Comitetelor de Consultanta Politica din provincii, municipii si districte automone. De asemenea, a fost publicat si in mai multe jurnale si publicatii, solicitandu-se opinia publicului .

Planul initial al schemei de fonetizare a limbii chineze a fost supus mai multor examinari si modificari in perioada 1956-1958, an in care, la 11 februarie, a fost aprobat de Primul Congres reprezentativ al Poporului. Iata care au fost rezolutiile acestuia:

1)Sa fie aprobata "Schema de fonetizare a limbii chineze"

2)Sa fie acceptata opinia exprimata de catre Wu Yuzhang (presedintele Comitetului pentru Reforma Scrierii Chineze) in raportul sau "cu privire la reforma actuala a scrierii si la schema de fonetizare a limbii chineze", astfel incat sa continue activitatea de simplificare a caracterelor chinezesti si sa se faca un efort in vederea "vulgarizarii limbii comune". Schema de fonetizare va trebui invatata in scolile normale si in cele secundare si primare, si-in acelasi timp va trebui propagata prin intermediul publicatiilor.

Schema de fonetizare a limbii chineze continea:

alfabet, initiale si finale insotite de reguli de ortografie, simboluri pentru notarea tonurilor si simboluri pentru separarea a doua foneme dintre care cel de-al doilea incepe cu o vocala.

Alfabet

Aa Bb Cc Dd Ee Ff Gg

Pronuntia a b c d e f g

Hh Ii Jj Kk Ll Mm Nn

Pronuntia ha* i jie k l m n

Oo Pp Qq Rr Ss Tt Uu

Pronuntia o p qiu ar s t u

Vv Ww Xx Yy Zz

Pronuntia v wa xi ya z

h aspirat

"V" se foloseste doar pentru a nota cuvintele imprumutate din limbile straine sau pentru a transcrierea dialectelor si limbilor minoritatilor nationale. Scrierea de mana imita forma celei latine.

Initiale

In ceea ce priveste consoanele, acestea pot fi pronuntate conform regulilor stabilite de zhuyin zimu, adica intr-o maniera diferita de cele indicate in alfabetul propus de schema de fonetizare:

b p m f d t n l

Pronuntia bo po mo fo de te ne le

g k h j q x

Pronuntia ge ke he ji qi xi

zh ch sh r z c s

Pronuntia zhi chi shi ri zi ci si

Cand litere-consoane precum yhi, chi si shi sunt folosite pentru notarea fonetica a caracterelor chinezesti, pentru a simplifica transcrierea ele pot fi scrise ca si z, ĉ sau ŝ.

Finale

a o e ai ei ao ou

an en ang eng ong i ia

ie iao iou ian in iang ing

iong u ua uo uai uei

uan uen uang ueng e an n

Fonemele  au vocala "i", si se pronunta deci zhi, chi, shi , ri, zi, ci respectiv si.

Fonemul se treanscrie er; doar atunci cand este folosit la finalulo cuvantului se transcrie "r". De exemplu, (copil), se transcrie ertong, in timp ce (floare) se transcrie huar.

Cand vocala se foloseste singura, se transcrie "".

Cand "i" nu precedat de o consoana, trebuie sa fie precedat de "y"("yi"); cand este urmat de alte vocale, "i" se transforma in "y"; astfel, se va transcrie "ya", "ye", "yao", "you", "yan", "yin", "yang", "ying" si "yong".

La fel, cand "u" nu este precedat de o consoana, trebuie sa fie precedat de "w", astfel: "wu", iar daca este urmat de alte vocale, se transforma in "w": "wa", "wo", "wai", "wei", "wan", "wen", "wang", "weng".

Cand "" nu este precedat de o consoana, trebuie sa fie precedat de "y", astfel scriem: "yu", "yue", "yuan", "yun"(trema este in general omisa). Daca "" este precedat de consoane precum "j", "q" sau "x", scriem "ju", "qu" sau "xu", omitand trema. Dar daca este precedat de consoanele "n" si "l", trema se pastreaza: "n", "l".

Cand "iou", "uei", "uen" urmeaza dupa o consoana, se transcriu "iu", "ui", "un": "niu", "gui", "lun".

Simboluri pentru tonuri

Yinping   tonul 1

Yangping  tonul 2

Shangsheng  tonul 3

Qusheng tonul 4

Simbolurile care au rolul de a indica tonul trebuie notate deasupra vocalei principale.

Vocalele neaccentuate nu au ton:

ma(mama) 

ma(canepa)

ma(cal)

ma(a certa, a marai)

ma(particila interogativa)

Simboluri pentru delimitarea fonemelor:

Cand foneme care incep cu o vocala sunt precedate de alte foneme cu care pot fi confundate, se foloseste simbolul "' "pentru a le separa.

De exemplu: "pi' ao", haina de blana.

Aceasta noua schema de fonetizare este, fara indoiala, mai potrivita decat aceea a scrierii romanizate (guoyu luomazi) si decat cea a noii scrieri latinizate (lading xinwenzi), luand de la acestea doua doar partile bune. Putem spune ca "Schema pentru fonetizarea limbii chineze" este o compilatie de reguli din proiectele anterioare, astfel incat rezultatul a fost optim. Cu toate acestea, au existat si voci contra acestui nou sistem, apartinand celor care ar fi dorit o fonetizare a limbii chineze care sa aiba la baza caractere chinezesti. Unii chiar ar fi preferat folosirea unui alfabet chirilic sau chiar crearea unor "caractere-silabe".

In discursul sau, presedintele Comitetului pentru Reforma Scrierii, Wu Yuzhang, ii asigura pe membrii congresului, dar si pe cetateni : "nu trebuie sa tragem concluzia pripita ca scrierea ideografica chineza va fi inlocuita de literele latine". Iata care erau- in opinia lui-cele sapte functii pe care trebuia sa le indeplineasca schema de fonetizare:

Sa noteze fonetic caracterele chinezesti pentru a inlesni invatarea lor;

Sa inlesnesca invatarea limbii comune;

Sa furnizeze minoritatilor nationale o baza comuna pentru ca acestea sa-si poata crea propria scriere;

Sa rezolve problemele privitoare la traducerea numelor proprii, a denumirilor topografice si a termenilor stiintifici;

Sa ii ajute pe straini sa invete limba chineza, astfel incat sa se poata organiza activitati culturale ale "frontului unit" pe plan international;

Sa rezolve problemele privitoare la compilarea indexurilor, care de acum inainte vor fi clasate in ordine alfabetica;

Sa ii ajute pe lingvisti in cercetarile lor in scopul latinizarii scrierii chineze si pentru a rezolva-pe viitor-, probleme privind telegramele, semnele si abrevierile produselor industriale.

In plus, Wu a mentionat in disursul sau posibilitatea ca in timp limba chineza "asemenea limbilor altor tari, sa devina o limba fonetica". Afirmatia presedintelui Comitetului pentru Reforma Limbii Chineze vine ca o intarire a celei apartinand Primului Ministru Zhou Enlai: "Schema de fonetizare a limbii chineze va servi la notarea fonetica a caracterelor chinezesti. Cu toate acestea, orice limba este susceptibila de a fi schimbata, iar acest fapt s-a intamplat si cu caracterele chinezesti in trecut. In viitor, de asemena se vor petrece schimbari. Putem spune ca intr-o zi , limbile scrise si vorbite apartinand unor popoare diferite din lume vor deveni una si aceeasi limba" .

In continuare iata un text scris in chineza latinizata, conform "schemei de fonetizare a limbii chineze". Textul a fost extras din manualul "Jichu Hanyu"(Chineza elementara) publicat in octombrie 1971 la Beijing si care era destinat incepatorilor care invatau limba chineza ca limba straina:

"Lĭhu h ta iren dōu shi gōngren. Tamen de gōngchng zi chngwi. Zutīan shi xīngqīr, tamen yqĭ jn chng le. Tamen xian q canguan le yge zhnlanhu. Knle zhnlanhu, yu q mai dōngxi. Tamen maile yji shōuyīnjī, sanjīn tng, liangkui fizo h ydianr bide dōngxi."[45](Lihua si sotia lui sunt muncitori. Uzina la care lucreaza se afla la periferie. Ieri a fost duminica, iar ei au mers in oras. Mai intai au vizitat o expozitie, dupa care au mers la cumparaturi. Au cumparat un aparat de radio, trei jin de zahar, doua sapunuri si alte cateva lucruri.)

3.10.A doua schema de simplificare a caracterelor chinezesti

In China anilor '50-'80, actiunile de simplificare a scrierii au luat amploare, devenind o problema de natura politica, urmarindu-se educarea populatiei ca un proces de democratizare. In prima parte a anilor '50, cand a fost promovata o ideologie conform careia masele reprezentau forta motrice a istoriei, s-a impus recunoastere oficiala a caracterele "vulgare"(simplificate). Planul primei Scheme de simplificare a caracterelor chinezesti a fost compilat in 1954 si inaintat spre a fi discutat in 1955. Un an mai tarziu, Schema a fost finalizata si promulgata in mod oficial de catre Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze. La realizarea schemei au contribuit oameni provenind din toate mediile sociale.

Cu toate ca aceasta Schema circula si trebuia respectata intocmai, caracterele au continuat sa evolueze in forma lor scrisa de mana. Intre anii 1960 si 1970, Comitetul pentru Reforma Limbii a cules necontenit noi caractere simplificate, si a intocmit un nou plan pentru ca ele sa poata fi incluse in Schema de simplificare. Asa a luat nastere cea de-a doua Schema de simplificare a caracterelor chinezesti, al carei plan a fost inaintat spre a fi discutat in decembrie 1977(desi, trebuie mentionat ca o parte dintre noile caractere simplificate au fost incluse in Hanzi Zhengli Xiao Zihui, un mic dictionar de caractere, inca din 1973).

Conform declaratiilor unuia dintre membrii conducatori ai Comitetului pentru Reforma scrierii, domnul Ye Laishi, publicarea celei de-a doua Scheme de simplificare era planificata pentru anul 1975; aprobarea ei a fost insa intarziata de o serie de evenimente care au avut loc in cadrul Partidului, printre care spitalizarea primului ministru, Zhou Enlai. Planul a fost, totusi, distribuit populatiei, pentru a se realiza un sondaj de opinie.

Asa cum a fost publicata in 1977, a doua Schema de simplificare a caracterelor chinezesti continea 853 de caractere simplificate nou propuse. In plus, au fost propuse pentru eliminare 263 de caractere- variante ale unora deja existente si omofone cu acestea. Schema a fost impartita in doua sectiuni; cele 248 de caractere din prima sectiune(printre care si 21 care puteau fi utilizate ca si radicali, formand astfel inca 55 de noi caractere) erau considerate ca "deja raspandite la nivelul intregii tari", si disponibile pentru a fi utilizate in imprimerii. Cea de-a doua sectiune continea 605 caractere nou propuse, dintre care 245 caractere noi, care nu puteau fi folosite in compozitia altor caractere, 24 de posibili radicali si 336 de caractere derivate din acestea din urma. Caracterele din aceasta a doua sectiune urmau sa fie adoptate doar dupa ce populatia le va fi revizuit si acceptat; ele au fost impartite in trei parti:

  1. prima parte cuprindea majoritatea caracterelor, caractere de uz curent doar in anumite arii geografice;
  2. partea a doua cuprindea un numar mic de caractere alese dintre cele cateva variante simplificate cu o mai mare raspandire;
  3. partea a treia, care cuprindea caractere complicate dar destul de frecvent folosite, pe care Comitetul insusi le crease "urmand metodele de simplificare populare in randul maselor".

Aparitia acestei noi scheme de simplificare a caracterelor a starnit noi controverse ; principala problema consta in reeducarea oamenilor deja educati conform normelor impuse de prima schema de simplificare si in retiparirea unui numar foarte mare de carti la editarea carora s-au folosit caractere simplificate in aceasta prima schema. Un alt motiv pentru care a doua schema de simplificare nu era agreata era reprezentat de prezenta in corpusul ei a unui numar mare de caractere folosite in speta in anumite regiuni sau in anumite domenii. Pentru solutionarea acestor neajunsuri s-a organizat un Comitet insarcinat cu revizuirea Schemei; cele cinci principii in baza carora trebuia sa se realizeze revizuirea Schemei au fost formulate de catre presedintele Consiliului, eminentul lingvist Wang Li. Acestea se prezentau dupa cum urmeaza:

1)pentru a creste nivelul de cultura al studentilor din institutiile de studii superioare, este necesara citirea de carti vechi. Daca numarul de noi caractere simplificate ar fi mare, imprimeriile ar fi dezavantajate, iar tinerilor le-ar fi greu sa citeasca materiale editate cu doi, trei ani in urma. Drept urmare, unii dintre membrii Comitetului au sugerat ca numarul de noi caractere simplificate sa nu fie mai mare de 100, dar numarul lor este de 116, asa ca s-a sugerat de catre Comitet sa nu mai fie simplificate alte caractere.

2)Initial s-a decis simplificarea caracterelor care au mai mult de zece trasaturi. Se pare insa ca acest lucru nu este posibil. Caracterele care au mai putin de 12 trasaturi, in general nu pot fi simplificate; sunt acceptate ca atare si foarte raspandite. Caracterele care au intre 13 si 16 trasaturi, pot fi simplificate sau nu; cele care au mai mult de 17 trasaturi, pot fi simplificate, dar daca un astfel de caracter nu poate fi simplificat intr-o maniera potrivita,este mai bine ca simplificarea sa nu se realizeze.

3)(Al treilea principiu este o forma de protest impotriva efectuarii de schimbari majore in forma caracterelor prin simplificare.)

4)sa nu se abuzeze de substituirea fonetica(care) da nastere cu usurinta unor neintelegeri(pentru ca) unele caractere omofone intr-o anumita regiune nu sunt in mod obligatoriu omofone si in alta.

5)Trebuie sa se respecte principiul acceptabilitatii generale.

Un alt membru al Comitetului, Zhang Zhigong, era de parere ca "trebuie, prin orice mijloace, sa se evite crearea de noi caractere. Daca totusi crearea lor este necesara, trebuie depuse toate eforturile necesare pentru a nu crea trasaturi sau compusi noi care nu exista in sistemul scrierii chineze."

Din perspectiva practica insa, concluzia la care s-a ajuns este aceea ca simplificarea are doua obiective: pe de-o parte, sa se mareasca viteza de scriere, pentru imbunatatirea folosirii caracterelor, iar pe de alta sa se diminueze efortul necesar invatarii si stapanirii lor, pentru a putea fi invatate cu mai multa usurinta.

Nici planul celei de-a doua scheme de simplificare a caracterelor chinezesti nu a fost scutit de reactii adverse, de comentarii depreciative sau de opozitia unor membrii ai clasei conducatoare. In urma revizuirii sale, numarul de caractere simplificate continute in acest plan a fost redus la mai putin de o suta; Comitetul pentru Reforma Limbii este din nou pus in dificultate. Pe de-o parte, cu cat numarul de caractere noi simplificate propuse in Schema pentru Simplificare este mai mic, cu atat va creste gradul sau de acceptabilitate in randul populatiei. Dar, pe de alta parte, daca numarul de caractere propuse de noua schema este mic, Consiliul de Stat va fi motivat sa nu aprobe o aprobe.

CAPITOLUL IV

PRO SI CONTRA IN PROCESUL DE REFORMARE A SCRIERII CHINEZE

In procesul de dezvoltare a unei limbi, schimbarea si stabilitatea reprezinta doua forte opuse, dar care in acelasi timp interactioneaza in mod constructiv astfel incat limba sa ramana vie si echilibrata, iar comunicarea sa nu devina imposibila. Datorita acelorlasi forte, sistemul de scriere chinezesc este in continua schimbare; in timp ce noi caractere sunt introduse pentru a realiza distinctii semantice, caracterele deja existente sunt simplificate pentru ca utilizarea lor sa fie mai usoara.

Din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, scrierea chineza a trecut prin multe schimbari; in perioada moderna procesul de transformare a scrierii chineze are ca scop facilitarea invatarii si scrierii ei. Cele doua tendinte majore in procesul de transformare au fost pe de-o parte reducerea numarului de trasaturi continute intr-un caracter, si inlocuirea scrierii ideografice cu una fonetica pe de alta parte. Capitolul de fata isi propune sa sublinieze punctele forte si punctele slabe ale acestor tendinte si mai ales ale modificarilor impuse de acestea.

4.1.Modificari impuse de simplificarea caracterelor

Am aratat, in capitolele precedente, ca procesul de simplificare a caracterelor chinezesti dateaza din vremuri indelungate; cu toate acestea, pana nu demult, acesta nu era mai mult decat o "afacere privata" , nu se bucura de sustinerea conducerii. De abia dupa anul 1950, lingvistii si-au inceput activitatea de compilare a listelor continand caractere simplificate.

In urma unui studiu efectuat pe un numar de doua mii de caractere simplificate stabilite in mod oficial de catre Consiliul de Stat, s-a ajuns la concluzia ca doar 195 dintre acestea (39,8%) fusesera simplificate. De asemenea, s-a demonstrat ca inainte de simplificare caracterele care contineau zece sau mai putin de zece trasaturi reprezentau 45,85% din total, iar dupa simplificare procentul a crescut la 70,85%. Numarul mediu de trasaturi dintr-un caracter a scazut de la 10,8 la 8,94 dupa simplificare.

Marele avantaj al simplificarii este acela de a inlesni considerabil scrierea caracterelor, facand ca acestea sa se adapteze la ritmul vietii moderne. Totusi, faptul ca acest proces nu s-a desfasurat intr-o maniera sistematica a dus la crearea de nenumarate confuzii. Pentru a explica voi aminti cazul caracterelor:

guo, a trece

guo, cruzet

guo, caserola

huo, catastrofa

wo, vartej

wo, cuib

wo, laptuca

wo, melc

care se scriu cu radicalul gua, strambatura. Pentru primul cuvant mentionat, acest radical a fost inlocuit cucun, degetul mare, iar pentru toate celelalte s-a folosit radicalul :

La fel, in cazul caracterelor:

li, politete

li, denumirea unui rau din provincia Hunan

li, vinul dulce

Toate acestea contin radicalul , li , vas de sacrificii. In primul caracter, acesta devine , pe cand in celelalte se pastreaza neschimbat.

Toate cuvintele ce urmeaza se scriu cu radicalul , qiong, a privi impietrit:

, huan, a inapoia

, huan, inel

, huan, a lega

, huan, vast

, huan, zid care imprejmuieste o piata

, huan, a merge imprejur

Primele doua cuvinte au fost simplificate si transformate: , respectiv , in timp ce toate celelalte si-au pastrat forma complicata.

In cazul caracterului , timp, prin simplificare acesta a devenit ; acelasi radical isi pastraza insa forma complicata (si, templu) in cazul caracterelor (shi, poezie), (shi, a servi), (shi, a depinde), (dai, a astepta), (deng, a astepta), (zhi, varf, creasta).

Lista de astfel de exemple poate continua, demonstrand ca simplificarea caracterelor chinezesti nu a fost infaptuita cu foarte multa grija, nu au fost create reguli stricte, nu au fost analizate diversele situatii ale folosirii unui radical. In contextul in care scopul lingvistilor regimului comunist era acela de fonetizare a scrierii, simplificarea nefiind mai mult decat o etapa intermediara, acestui fenomen nu i s-a acordat importanta necesara, iar aparitia acestor inconsecvente nu i-a deranjat catusi de putin.

4.2. Avantaje si dezavantaje in procesul de fonetizare a scrierii chineze

Am stabilit deci ca telul lingvistilor chinezi din China Continentala era acela de a fonetiza scrierea. Acest proces s-a dovedit mai complex si a pus mai multe probleme decat acela de simplicare a caracterelor, constand in schimbarea radicala a intregului sistem de scriere chinez. Pentru a face o evaluare corecta a acestui proces este necesara sublinierea avantajelor si dezavantajelor pe care el le genereaza

a)      Avantajele fonetizarii scrierii chineze

Un sistem de scriere fonetic este, fara indoiala, mai usor se invatat, de stapanit si de scris. Pentru invatarea scrierii si citirii a doua mii de caractere de uz curent sunt necesare intre patru si cinci sute de ore.

In ceea ce priveste scrierea de tipar, este evident ca o masina de scris occidentala da un randament mai mare decat una cu caractere chinezesti. Pentru masinile de scris caractere exista tastaturi cu 2 143, 2 380 sau 2450 de caractere. La una cu 2 380 de caractere se pot scrie in medie 25 de caractere pe minut ; daca textul de scris contine caractere mai putin comune, acestea trebuie cautate intr-o cutie care insoteste masina de scris si care contine aproximativ 5 400 de caractere, in consecinta viteza de scriere va fi redusa considerabil. Un dactilograf care foloseste o masina de scris occidentala scrie insa pana la 300 de litere pe minut. In urma unui studiu al caracterelor de uz curent intocmit de catre Sun Fuquan (de la Scoala Secundara a Colegiului Normal din Xi'An) si publicat la pagina 17 a Reformei Scrierii(Wenzi gaige) din februarie 1959 , s-a ajuns la urmatoarea concluzie: conform "schemei de fonetizare" adoptate la 1958, pentru fonetizarea a 3 825 de caractere, sunt necesare 12 133 de litere latine, de unde reiese ca media de litere necesare pentru fonetizarea unui caracter este de 3,2.

In privinta semnului care trebuie notat pentru a indica tonul fiecarei silabe: notarea lui necesita o bataie in plus pe tastatura. Acesta, plus spatiul dintre fiecare doua caractere (in general, caracterele chinezesti formeaza- doua cate doua-un termen sau un cuvant), plus caracterele in sine, ar totaliza 5,7 batai pentru un singur cuvant ; 300 de batai reprezinta in acest caz 52,6 caractere. In concluzie, viteza de scris ar fi de doua ori mai mare decat la masina de scris caractere.

Adoptarea unei scrieri fonetice ar spori randamentul imprimeriilor in China si ar inlesni comunicarea prin intermediul telegrafiei: caracterele chinezesti nu pot fi telegrafiate direct, sistemul adoptat in China este de unul de cifrare al caracterelor; pentru a trimite o depesa telegrafica, trebuie sa se consulte cifrele reprezentand fiecare caracter din textul de telegrafiat, iar la primire, destinatarul trebuie sa consulte acelasi cod pentru a le descifra.

Dictionarele chinezesti folosesc 214 radicali pentru ordonarea caracterelor in 214 categorii. In fiecare categorie caracterele sunt ordonate-din nou-in functie de numarul de trasaturi continute in fiecare caracter. Aceasta metoda de clasificare este destul de complicata si uneori, arbitrara; chiar si chinezii avizati intampina uneori probleme atunci cand cauta in dictionar. Adoptarea alfabetului ar face ca aranjarea cuvintelor sa se faca in ordine alfabetica, iar dictionarul ar deveni cu adevarat un instrument pentru invatarea limbii chineze.

In plus, este de la sine inteles ca adoptarea alfabetului latin ar facilita clasificarea materialelor si compilarea de indexuri.

b)Dezavantajele fonetizarii scrierii chineze

Omofonia

Cel mai mare obstacol in calea fonetizarii scrierii chineze il constituie de departe numarul mic de foneme si de combinatii posibile de care dispune aceasta limba. Pentru a sublinia confuzia care se poate naste in urma fonetizarii, John T.S. Chen explica:

"Intr-o scrisoare destinata redactorului publicata in Guanhming ri bao la 8 august 1957 la Beijing un lingvist chinez Ni Haishu reda "Povestea Domnului Shi- mancatorul leului" dupa cum urmeaza:

Textul contine 93 de caractere, dintre care 34 sunt diferite. Dar toate se pronunta Shi, cu toate cele patru tonuri. Daca un chinez aude acest text citit de o alta persoana, nu intelege nimic din el." Iata versiunea in romana a textului:

"Un poet pe nume Shi care locuia intr-o casa din piatra iubea leul; el jura sa manance zece lei. Mergea deseori la piata ca sa vada lei. (Intr-o zi), la ora zece, la piata, intamplarea a facut ca acolo sa fie zece lei. Shi ii ucise cu sageti. Le aduna lesurile si se intoarse la casa de piatra. Cum acesta era brazdata de apa, el porunci servitorilor sa o usuce. Incepu sa incerce sa manance trupurile a zece lei. Doar atunci si-a dat seama ca erau zece lei din piatra. Incercati sa explicati aceasta intamplare."

Am vazut ca pentru a evita confuzia creata de cuvintele cu aceeasi pronuntie, pe langa cele patru tonuri s-a recurs la gruparea a doua sau mai multe caractere pentru a exprima o idee. In ciuda acestui lucru, termeni cu sens diferit , compusi din doua sau mai multe caractere, cu aceeasi pronuntie:

-si au aceeasi pronuntie: ppa ; primul cuvant reprezinta un instrument muzical cu patru corzi, in timp ce al doilea desemneaza fructul de mosmon[52];

- si se pronunta dguan, dar primul inseamna "inalt demnitar" iar al doilea inseamna "a privi lucrurile din perspectiva filosofica"

Fonetizarea scrierii chineze nu se poate realiza fara a rezolva problema omofoniei.

Dialectele

In timp ce limba scrisa este cunoscuta in intreaga China, limba vorbita are numeroase variatii de pronuntie si de utilizare a expresiilor in diferitele regiuni ale tarii, iar acest lucru reprezinta un mare obstacol in calea fonetizarii. Diferentele in cauza sunt uneori atat de mari, incat dialectul dintr-o regiune anume poate fi de neinteles pentru locuitorii alteia.

Conform studiilor lingvistice chineze, exista, in China, 7 grupuri dialectale, care pot fi considerate ca o familie de varietati inrudite[53]:

Dialectul nordic (beifang hua) sau mandarin este vorbit de 70% din populatia han; potrivit dispunerii geografice, acesta este subimpartit in 4 grupe: mandarin nordica (provinciile Shandong, Anhui, Hebei, Henan, Mnciuria, Mongolia Interioara), mandarin nord-vestica (provinciile shanxi, Shaanxi, Gansu, Ningxia), mandarin sud-vestica (provinciile hubei, Sichuan, Yunnan, Guizhou, Guangxi), mandarin estica (provinciile Anhui, Jiangsu si in zona orasului Nanjing);

Dialectele centrale: Wu, Xiang si Gan, sunt vorbite in zona de tranzitie dintre Grupul dialectelor nordice si cel al dialectelor sudice (drept pentru care acestea dezvaluie trasaturi specifice atat grupului nordic cat si celui din sud); dialectul Wu se vorbeste in provincia Jiangsu (cu exceptia orasului Nanjing) si in Zhejiang. Dialectul Xiang (impartit in Xiang nou si Xiang vechi) se vorbeste in zona nord-vestica a provinciei Hunan, iar dialectul Gan, relativ putin cunoscut si cercetat, se vorbeste in provincia Jiangxi si in partea de est a provinciei Hunan.

Dialectul Kejia, Dialectul Min si Dialectul Yue fac parte din grupul dialectelor sudice; cel mai reprezentativ dintre acestea este dialectul Yue, vorbit in provinciile Guangdong si Guanxi. Comunitati vorbitoare de dialect Kejia pot fi intalnite in Guanxi, Sichuan, Hainan, Taiwan. Cat despre dialectul Min, acesta este raspandit in provincia Fujian si in nord-estul provinciei Guangdong.

Pentru a demonstra ca intre aceste dialecte exista diferente semnificative, voi lua exemplele urmatoare:

"Unde merge?" se pronunta astfel:

Ta dao nar? (la Beijing)

Yi do sa difang?( la Shanghai)

Keu heu binduo?( la Canton)

"Nu am spus nimic."se pronunta:

Wo mei shuo shenme. (la Beijing)

Ngo m me wo sa. (la Shanghai)

Ngo mo gang me ye. (la Canton)

Din cauza acestor varietati dialectale, vulgarizarea limbii comune reprezinta o conditie fundamentala pentru fonetizarea limbii. Avand in vedere atasamentul localnicilor fata de limba vorbita si diferentele majore dintre dialecte si limba comuna, vulgarizarea acesteia din urma pare o munca de titan.

Pierderea identitatii nationale

Scrierea ideografica este o caracteristica si o parte integranta a culturii chineze, ea se regaseste de-a lungul intregii istorii a acesteia. Desi a suferit unele modificari, acest tip de scriere a constituit de-a lungul secolelor principalul vehicul de transmitere a informatiei, a datelor, a ideilor. Dovada faptul ca formele si caracteristicile principale ale scrierii ideografice s-au pastrat in timp este una dintre cele mai vechi opere ale culturii chineze, scrisa cu mai bine de trei mii de ani in urma, care poate fi inteleasa si in prezent : este vorba despre Yi jing, Cartea Cantecelor.

Citandu-l pe specialistul in literatura Kenneth Latouette, John T.S. Chen ne informeaza: "din punct de vedere cantitativ, este posibil ca in anii 1700, 1800, sa fi existat mai multe pagini scrise si imprimate in China decat in toate celelalte tari din lume la un loc. In ceea ce priveste eleganta si talentul in alegerea expresiilor literare, franturi din poezia si proza chineza pot egala fara probleme cele mai bune opere din lume." Fonetizarea limbii si abandonarea acestei scrieri ar fi deci echivalenta cu anularea a trei milenii de istorie, ruperea poporului chinez de trecutul sau, de mostenirea sa culturala.

Totodata, scrierea ideografica este o garantie a integritatii neamului; spre deosebire de pronuntie, ea nu variaza in functie de regiune, ci este aceeasi pentru toti locuitorii acestui vast teritoriu, este un simbol al identitatii nationale. Renuntarea la aceasta scriere ar putea crea haos: fiecare regiune ar fi tentata sa fonetizeze limba chineza in maniera diferita, folosind propriile expresii, iar in final s-ar ajunge la dezintegrarea marii natiuni intr-o multitudine de mici tari.

4.3. O noua varianta de simplificare

Efortul lingvistilor chinezi de a ordona caracterele chinezesti, de a clarifica pronuntia, gramatica, termenii si expresiile sunt demne de a fi laudate, insa nu se poate spune aleasi lucru si despre Reforma Scrierii, proces care nu a avut rezultatul scontat. Caracterele simplificatre adoptate sunt defapt in majoritate, forme inventate de catre oameni de-a lungul secolelor fara sa se tina seama se principiile filosofoce sau etimologice ale formarii acestora. Ceea ce urmareau ei era sa scrie mai repede, si au reusit sa faca acest lucru prin reducerea numarului de trasaturi dintr-un caracter. Totodata, prin reducerea numarului de trasaturi, caracterele au devenit mai usor de invatat.

Ideea de a folosi alfabetul latin pentru fonetizarea scrierii chineze nu apartine lingvistilor chinezi, ci misionarilor iezuiti care au ajuns in China in secolul al VII-lea. Am demonstrat ca fonetizarea scrierii ar fi creat confuzii in limba, intrucat aceasta este bogata in expresii a caror pronuntie este identica, ca s-ar fi produs o ruptura a poporului chinez de mostenirea sa culturala atat de bogata si de pretioasa, ca ambitia fiecarui grup dialectal ar fi fost fonetizarea in functie de propriile regului si expresii ducand, fara indoiala, la dezintegrarea neamului.

"Pe scurt, lingvistii chinezi nu au creat aproape nimic. Atat in privinta simplificarii cat si in aceea a adoptarii unui alfabet latin, ei nu au facut altceva decat sa urmeze caile trecutului. Nici una dintre cele doua "reforme"nu a putut rezolva marea problema a scrierii chineze."

John T.S.Chen propune, in lucrarea sa "Les reformes de l ecriture chinoise" un nou sistem de simplificare a caracterelor chinezesti cu ajutorul cifrelor chinezesti, un soi de alfabet "numeric". Acesta consta in simplificarea cifrelor chinezesti de la "zero" la "noua" astfel incat ele sa poata servi drept trasaturi fundamentale pentru toate caracterele. Grafiile celor zece cifre poarta denumirea de "jianyizi"(caractere simplificate si cu o grafie usoara), si se prezinta astfel:

Cifra stilul kaishu stilul jianyi

Cu exceptia cifrelor 0 (zero) si - (unu) care raman neschimbate, celelalte cifre au grafii extrase din caractere uzuale: (doi) provine din forma sa alternativa ; sau (trei) provine din forma sa alternativa scrisa rapid ; (patru) provine din forma sa cursiva ; (cinci), sau (sase), (sapte) si sau (opt) provin din formele lor regulate respectiv , iar (noua) provine din forma sa alternativa .

Simplificand astfel cele zece cifre, putem purcede in continuare la transformarea celor 214 radicali, pentru ca acestia sa devina cursivi, si sa "curga intr-o maniera gratioasa, ca in stilul caoshu" . Iata o lista cu cei mai intalniti radicali in forma lor regulata si cea simplificata conform jianyi:

barbat, om- ren

barbat,om- ren

femeie- nu

acoperis- mian

munte- shan

inima- xin

halebarda- ge

mana- shou

scriere- wen

livra(1 2 kg)- jin

soare- ri

luna- yue

copac,lemn- mu

a compara- bi

aer- qi

apa- shui

foc- huo

camp cultivat- tian

ochi- mu

a sta in picioare- li

bambus- zhi

orez- mi

matase- si

pene- yu

batran- lao

ureche- er

legume- cao

dungile tigrului- hu

insecta- chong

haina- yi

porc- shi

ploaie- yu

Pentru a putea face o comparatie intre cele doua tipuri de scriere, este suficient sa privim un text redactat in ambele variante:

a)stil regulat (kaishu)

b)stil cursiv (jianyi)

Textul ar putea fi tradus astfel:

"Scrierea chineza este dificila si complicata. Chiar daca de-a lungul evolutiei sale a fost simplificata, numarul de trasaturi din compozitia caracterelor este inca foarte mare. Semnele jianyi sunt caractere chinezesti simplificate intr-o maniera radicala, conform unor principii etimologice. Fiind usor de invatat si de scris, ele reprezinta un instrument foarte la-indemana pentru transmiterea de idei si pentru propagarea educatiei."[57]

Concluzia pe care o putem trage citind acest text este aceea caautorul lucrarii mai sus mentionate pledeaza in favoarea sistemului jianyi, pe care il considera ca fiind mai simplu decat stilul regulat (kaishu). Tot in favoarea stilului cursiv (jianyi) vin si urmatoarele afirmatii:

"Dupa cum am vazut mai sus, ordonarea caracterelor in dictionar este o problema specifica scrierii chineze, care nu este una fonetica ci este una ideografica. Sistemul de clasificare in functie de cei 214 radicali nu ofera solutia optima gasirii caracterelor dorite. Uneori, nu le putem gasit nici dupa ce am incercat mai multi radicali. Este lesne de inteles ca adoptarea stilului jianyi ar facilita folosirea dictionarelor, oferind posibilitatea ordonarii caracterelor in ordine numerica. Dictionarele ar deveni astfel un instrument absolut necesar si mai ales util in invatarea limbii chineze" .

In plus, adoptarea scrierii numerice ar ajuta la marirea vitezei de scriere(aceasta ar fi cu aproximativ 60% mai mare decat aceea de scriere in sistemul regulat kaishu), ar fi in deplina armonie cu geniul limbii chineze, conservand frumusetea sa poetica si arta caligrafica, ar continua sa reprezinte un factor de legatura intre diversele regiuni ale tarii, ar permite nu numai o scriere de mana mult mai rapida, dar si crearea unei masini de scris electrice cu ajutorul careia ar fi posibila dactilografierea caracterelor chinezesti cu o viteza mult mai mare decat cea actuala, si ar conduce implicit la cresterea randamentului imprimeriilor si telegrafiei.

CONCLUZII

"In China, a existat inca din vechime o grija constanta fata de sistematizarea si codificarea limbii clasice (wenyan) si scrierii ideografice. De altfel, volumul mare de lucrari lexicografice dovedeste interesul normativ al chinezilor, stimulat intr-o buna masura de specificitatea limbii si scrierii, precum si de situatia sociolingvistica complexa.

Asemenea experiente normative, cu inceputuri extrem de timpurii, ar fi comparabile doar cu cele din spatiul unor vechi culturi, cum ar fi cea indiana, greaca sau araba, daca ne gandim la gramaticile filologice clasice cu valente normative , dar constanta cu care China si-a urmarit aceste preocupari in domeniul lexicografic, din perioada clasica pana in zilele noastre, o situeaza pe o pozitie singulara."

Am demonstrat, in acesta lucrare, ca in procesul de reformare a scrierii chineze se disting -inca de la inceput- doua directii fundamentale: simplificarea caracterelor chinezesti si fonetizarea scrierii.

In ceea ce priveste procesul de simplificare a caracterelor, greutatile intampinate s-au datorat pe de-o parte caracterului extrem de complex al acestora(pentru orice modificare de forma trebuia sa se tina cont de forma interna a caracterului, altfel riscandu-se vidarea de sens a acestuia) si pe de alta parte opozitiei celor ce sustineau renuntarea la scrierea ideografica in favoarea uneia alfabetice.

Dupa cum am aratat, caracterele chinezesti reprezinta mult mai mult decat niste simple linii alaturate in scopul de a insemna ceva. Mostenire a societatii primitive chineze, caracterele sunt de fapt unitati purtatoare de sens: la originea lor stau asa numitele pictograme- copii fidele ale realitatii de care primii chinezi se serveau pentru a face diverse insemnari-cu precadere se notau realitati din viata de fiecare zi(parti ale corpului, forme de relief, animale, fenomene celeste). Treptat, nevoia de comunicare a dus la aparitia unor noi semne-simbolurile, care serveau la indicarea pozitionarii in spatiu, la indicarea unor situatii sau actiuni, la indicarea numerica sau la indicarea unor insusiri. Prin combinarea unor semne s-au creat asa-numitele huiyi(agregate logice), din acesta alaturare de doua unitati purtatoare de sens creandu-se intelesuri noi. Marele progres pe care l-a inregistrat scrierea chineza a fost de departe descoperirea procedeului fonoideografic(alaturarea unui element purtator de sens si a unuia purtator de valoare fonetica). In prezent, 97% din caracterele chinezesti sunt create pe baza acestui procedeu. Se poate afirma ca, in linii fundamentale, scrierea chineza a evoluat de la faza pictografica spre cea ideo-fonografica, iar aceasta nu a fost o evolutie mecanica, ci ea s-a supus legilor dinamicii relatiei limba-scriere[60].

In conditiile proliferarii rapide a semnelor grafice, evolutia scrierii a fost secondata de permanente eforturi pentru sistematizare, clasificare si standardizare.

Prima mare incercare de normare a scrierii chineze a avut loc in timpul domniei imparatului Qin, Qin Shi Huangdi(anul 221 i.e.n.). In aceasta perioada, scrierea se diversifica ca urmare a faramitarii politice, si apar numeroase forme dialectale. In scopul unificarii si consolidarii puterii centrale, imparatul Qin Shi Huangdi, intemeietorul primului imperiu unificat din istoria Chinei, inaugureaza o politica de reforme in cadrul carora reforma lingvistica detine un loc important. El este primul care intuieste capacitatea scrierii chineze de a functiona drept cale de unificare si, in consecinta, decreteaza standardizarea scrierii pentru intregul imperiu, eliminand astfel variantele grafice din diversele zone dialectale. Reforma lui Qin Shi Huangdi a vizat doar normarea scrierii, pronuntia fiind intru totul neglijata. Lingvistul Li Jinxi arata ca "politica era numai de unificare a scrierii, foneticul fiind complet abandonat. De aceea, procesul de mare diversitate spre care se indrepta limba si procesul paralel de mare unificare spre care mergea scrierea au fost numite "procesul special de semi-unificare si semi-diversificare" . El este consecinta neglijarii limbii vorbite, deloc unitare, prelungindu-se pana la sfarsitul secolului XX". Ceea ce vrea sa evidentieze Li Jinxi este faptul ca scrierea a jucat un rol esential in acest proces de semi-unificare si semi-diversificare; in calitate de instrument unitar de comunicare, scrierea a consolidat unitatea culturala a unei natiuni in plina formare.

Cand misionarii crestini patrund in China, in secolele XVII-XIX, resimt scrierea chineza ca pe o mare dificultate si incearca sa creeze niste sisteme de scriere alfabetica; ele nu se vor bucura de prea mult succes, neavand parte de sprijinul oamenilor din diverse categorii sociale("aceste sisteme nu s-au bucurat de sprijinul oamenilor de rand, nici al intelectualilor, nici macar al celor convertiti la religiile respective" ). Motivul pentru care incercarile misionarilor de a fonetiza scrierea chineza nu au avut succes este insasi devotamentul chinezilor fata de propria scriere, vehicul al unui bogat patrimoniu cultural. Cu toate ca metodele de clasificare dupa principiul fonetic propuse de catre misionari pareau la vremea aceea neadecvate si chiar inutile, ele au reusit sa semnaleze nevoia unificarii pronuntiei si adoptarii unei transcrieri alfabetice.

Procesul de normare ia amploare in perioada moderna, cand deschiderea catre Occident pune in lumina unele neajunsuri in procesul de comunicare datorate in special dificultatii scrierii: doar o anumita patura a societatii putea dispune de scriere ca sistem de comunicare- elita; astfel, are loc un fenomen de stratificare sociala. Era deci necesara o reforma a limbii care sa contribuie la revitalizarea tarii si salvarea ei din starea grava de inapoiere.

Cele doua mari obiective aflate in permanenta in centrul miscarii lingvistice sunt reformarea scrierii astfel incat ea sa poata fi cunoscuta si folosita pe scara larga si stabilirea unei varietati lingvistice comune. Sisteme propuse in perioada pre-comunista (zhuyin zimu, alfabetul fonetic guoyin zimu, alfabetul fonetic national guoyin luomazi sistemul de romanizare a limbii nationale ) nu s-au bucurat de incurajare din partea oficialitatilor; dealtfel ele erau si destul de ambigue, nereusind sa clarifice problemele puse de sistemul de scriere chinez. In timp ce unii propuneau renuntarea la caractere, scrierea chineza ideografica fiind considerata drept o relicva culturala care nu putea face fata realitatilor modernitatii si care impiedica accesul oamenilor la cultura, si propuneau inlocuirea ei cu un sistem de scriere latinizat, altii luptau pentru mentinerea sistemului de scriere traditional care urma sa fie simplificat pentru ca el sa fie mai usor de invatat si de utilizat.

Printre sustinatorii scrierii latinizate se numarau la vremea aceea personalitati politice precum Mao Zedong, Hu Qiaomu, Liu Shaoqi si multi oameni de cultura. Mao era de parere ca "scrierea latina este un bun instrument de lupa impotriva analfabetismului()Mai devreme sau mai tarziu vom renunta cu totul la ideograme daca va fi sa construim o noua cultura in care masele sa aiba o participare deplina." Un sustinator fervent al latinizarii scrierii a fost si scriitorul Lu Xun, care lupta pentru inlocuirea limbii clasice cu limba literara colocviala.

Cand a fost constientizat rolul extrem de important al scrierii- aceasta putand sa unifice, dar si sa descentralizeze, s-a optat pentru reformarea sa in directia scrierii alfabetice, dar adoptandu-se o scriere specifica, bazata pe caractere. Simplificarea caracterelor complexe prin reducerea numarului de trasaturi, dezvoltarea unui sistem fonetic pe baza caracterelor, dar care nu va fi folosit independent si promovarea limbii standard pe intreg teritoriul tarii au devenit obiectivele principale ale planificarii lingvistice. Se decide astfel ca sistemul de scriere fonetica va juca doar un rol de auxiliar in invatarea caracterelor, care, conform afirmatiei lui Zhou Enlai, "nu vor fi niciodata eradicate, fapt asupra caruia s-a convenit in unanimitate".

"Intr-o perspectiva mai larga, reforma Scrierii nu este doar o problema minora referitoare la simbolurile grafice, ci o schimbare majora, nici mai mult, nici mai putin decat cea mai timpurie revolutie culturala in intrega istorie a Chinei" .

Scrierea detine, in canonul cultural chinez, intaietatea neconditionata; legitimata prin originile sale divine, ea este incarcata de valori simbolice, reprezentand insasi esenta spiritualitatii chineze. Detinatoare a unei istorii multimilenare, scrierea chineza a contribuit la construirea unei memorii colective durabile, in care traditia culturala scrisa, extrem de bogata, a putut fi conservata si transmisa mai departe, asigurandu-se astfel cu ajutorul sau, o uimitoare continuitate culturala. Acesta este si motivul pentru care scrierea chineza nu a putut fi abrogata: ea reprezinta un simbol al identitatii si unitatii nationale, mostenirea a mii de ani de cultura si civilizatie.



"Definesc caracterele chineze drept imagini si simboluri care vorbesc spiritului prin intermediul ochilor, care nu au legetura cu nici un sunet si pot fi citite in toate limbile. ()Caracterele chineze sunt semne imediate ale ideilor, care nu tin de nici un sunet, si pot servi drept scriere unei natiuni de muti" (Memoires concernant les Chinoise par les Missionaires de Pekin, vol.I,p.282, vol.IX,p.295, citat in J.M.Callery- Systema Phoneticum Scripturae Simicae, Macao,1841, Pars secunda, cap.3,p.7)

Huainanzi, cap.8- Benjingxun(Discurs despre cartile fundamentale)- inventarea scrierii ii este atribuita lui Cangxie

Jean-Pierre Abel-Remusat (1788-1832), sinolog francez, a fost deasemenea medic si botanist

Caietul ii este atribuit unui anume Zhou, istoricul de la curtea imparatului Xuanwang.

Luminita Balam, "Limba si scrierea chineza standard", Editura Universitatii din Bucuresti, 1999, p.131

Dispcipol al poetului si filosofului Xunzi, Li Si intra in serviciul statului Qin in anul 237 i.e.n., ocupand succesiv functiile de istoriograf, ministru al afacerilor externe, iar din 214 i.e.n., functia de prim ministru al imperiului

Leon Wieger, "Caracteres Chinois", Taichong Press, 1962, p.9

John T.S.Chen, "Les reformes de l ecriture chinoise", College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises

Este vorba despre revista revolutionara intemeiata si condusa de catre omul de litere si politicianul Chen Duxiu la 1915, aflat, prin intermediul acesteia, in fruntea reformei politice,sociale si culturale a Chinei acelor ani (Chen Duxiu este unul dintre promotorii miscarii anti-confucianiste, propunand un sistem care sa aiba la baza egalitatea si drepturile omului)

"Revista lunara de limba nationla ",(vezi John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises)

Partidul nationalist Chinez- Guomindang- a fost infiintat la 25 august 1912 in provincia Guangdong de catre un grup de revolutionari care luptasera cu succes pentru inlaturarea Dinastiei Qing, ultima dinastie din istoria Chinei. In fruntea lui s-au aflat personalitati precum Sun Yat-sen sau Chang Kai-shek.

Lin Cheng Tao, "Zi li qiankun, hanyu wenhua changtan", volumul II, Editura Zhongguo dangan, Beijing, august 2004

Zhou Yuanquang, "Studiu al scrierii fonetice chineze"(editia a sasea), Shanghai 1959,p. 44-48

Zhou Yuanquang, "Studiu al scrierii fonetice chineze"(editia a sasea), Shanghai 1959,p. 76- 78

Ni Haishu, "Istoria fonetizarii scrietii chineze", Shanghai 1948 p. 134

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 98

Rimin ribao

In franceza : "Des commentaires sur les problemes linguistiques du marxisme", p.99

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 100

Stalin, Joseph, "Marxismul si problemele lingvistice", Beijing 1953, pp.8-20;

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises,  din Zhang Shilu, "Reformarea si simplificarea scrierii chineze", Guangming ribao(cotidian)

Veche provincie actualmente parte a Regiunii Automone

"Un rezumat de sase vocabulare", este, defapt, o statistica aparuta initial in "Cercetarile asupra educatiei" publicate de Universitatea Zhongshan (a lui Sun Yat-sen) la Canton inainte de 1937.

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises

Zhang Zhao, "Caractere chinezesti pentru uz modern care trebuie invatate si reducerea numarului lor", Beijing,1965

Wang, Reforme ecrit en ch comm, p 171-173

Zheng Linxi," Reforma scrierii chineze", editia a doua, Shanghai 1959, p.22

Wang Xuewen, "reforma scrierii in China Comunista si viitorul caracterelor chinezesti", Institutul de Cercetare in domeniul Relatii Internationale, Taipei 1967 , p.191-192

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, din Casa editoriala a periodicului de limba Chineza, "Probleme ale fonetizarii scrierii chineze", Shanghai 1954, p.2

Wang Xuewen, "Reforma scrierii in China Comunista si viitorul caracterelor chinezesti", Institutul de Cercetare in domeniul Relatii Internationale, Taipei 1967, p. 221

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, din "Lista preliminara a trei grupe de locutiuni din limba comuna", compilata de Comitetul pentru examinarea pronuntiei limbii comune, publicata de Casa de Editare a reformei Scrierii

Wang Xuewen, "reforma scrierii in China Comunista si viitorul caracterelor chinezesti", Institutul de Cercetare in domeniul Relatii Internationale, Taipei 1967,p. 480

Wang Xuewen, "reforma scrierii in China Comunista si viitorul caracterelor chinezesti", Institutul de Cercetare in domeniul Relatii Internationale, Taipei 1967,p.480

Wang Xuewen, "reforma scrierii in China Comunista si viitorul caracterelor chinezesti", Institutul de Cercetare in domeniul Relatii Internationale, Taipei 1967,p.483

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, din Jurnalul Poporului (Riben Ribao), Beijing, 13 ianuarie 1958

Varianta originala a textului, scris in caractere, este:

Jin - unitate de masura, 1jin = 0,5 kg

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 211

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 214

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 215

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 216

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, p. 217

Mosmonul este un arbust Mespilus germanica, din familia rosacee, care creste in regiunile cu climat temperat si ale carui fructe sunt comestibile

Luminita Balan si Florentina Visan- "Lingvistica chineza", editura Universitatii din Bucuresti, 2005, p. 9

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises, din Kenneth Latourette, "The Chinese, Their History and Culture", Macmillan Co, New York, 1943, volumul al II-lea, pagina 296

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises,p.228,229

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises,p.230

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises,p.235

John T.S. Chen, "Reformele scrierii chineze" , College de France, Institut des Hautes Etudes Chinoises,p.236

Luminita Balan, "Limba si scrierea chineza standard", Editura Universitatii din Bucuresti, 1999, p.236-237

Luminita Balan, "Limba si scrierea chineza standard", Editura Universitatii din Bucuresti, 1999, p.136

Li Jinxi, "Dezbateri privind reforma scrierii"(Hanzi gaige bitan, ), Beijing, 1953, p. 42-47

Li Jinxi, "Dezbateri privind reforma scrierii"(Hanzi gaige bitan, ), Beijing, 1953, p. 42-47

J. De Francis, "The Chinese Language-Fact and Fantasy", Honolulu, University of Hawaii Press, 1984



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 14379
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved