Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


CUPTOARELE DE ARS CERAMICA

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



CUPTOARELE DE ARS CERAMICA

Consideram ca este util ca intr-un studiu cu privire la ceramica sa se ia in discutie si cuptoarele de ars ceramica. Datele furnizate de sapaturi, fie ele mai vechi sau mai noi, fac astazi posibila, in mare masura, cunoasterea unor astfel de monumente. Cartografierea localitatilor in care s-au descoperit cuptoare de ars ceramica ne indica pretioase date cu privire la centrele in care s-a produs ceramica si la raspandirea acestui mestesug. Ultimele descoperiri au permis inscrierea pe harta a multor localitati unde sapaturi sistemetice precum si unele descoperiri intamplatoare au scos la lumina mai multe tipuri de cuptoare. In prezent exista un important lot de monumente arheologice care, judecate in ansamblu, permit, pe baza de analiza si de comparatie, sa se faca constatari interesante asupra naturii lor functionale, a identitatii lor si a analogiilor, ca si deosebirilor ce exista in structura lor.




Cuptoarele de ars ceramica indica tot atatea centre de olarie. Desii se cunosc multe dintre aceste centre din Dacia romana, totusi nici unul nu a fost studiat amanuntit. In Oltenia s-au descoperit, de asemenea, mai multe cuptoare de ars ceramica, unele intamplator, altele in cursul unor sapaturi sistematice. Cel mai puternic centru ceramic, dupa toate probabilitatile, au fost la Romula, unde s-au descoperit pe langa tipare pentru vase terra sigillata(G Popilian, Dacia NS, XVI, 1972,p.145-162.) tipare de statuiete si cuptoare de ars ceramica (Idem,Revista Muzeelor, XI, 2, 1969,p.167-169).

Alte centre din Dacia sudica au fost la Sucidava(D.Tudor, Sucidava,Unde cite daco-romaine, etbizantine,en Dacie, 1965, p.44-45) .

Pana in prezent in Dacia sudica se cunosc cinci tipuri de cuptoare de ars ceramica.Primul tip este de forma rotunda cu un stalp central de sustinere. Este si cel mai obisnuit in Oltenia.

Elementele principale ale primului tip de cuptoare sunt: focarul, placa perforata, care sustinea vasele, camera de ardere, gura cuptorului. In fata cuptorului, sapata tot in pamant viu, era camera de unde olarul alimenta focul.

Focarul sau camera de foc, sapat in pamant viu, avea o forma aproximativ rotunda. Dimensiunile variaza, avand diametru de, 1,70 metri la Sucidava si 2 metri la Slaveni, inaltimea era in jur de 0,50 metri. Pilonul central era construit in pamant crutat in cele mai multe cazuri. Peretii interiori ai focarului si pilonul central erau lutuiti. Grosimea lutuielii varia de la 0,005 metri la 0,028 metri. Cateodata vatra cuptorului este pavata cu pietre de rau lutuite. Almentarea cu combustibil a camerei de foc se facea printr-un canal cu largimea si inaltimea variind in jurul a 0,65 metri si respectic 0,50 metri.

Placa perforata, care sustinea vasele, se sprijinea pe pilonul central.

Ea avea o grosime in jurul a 0,20 metri si o forma aproape circulara si era foarte bine arsa. Pentru trecerea aerului cald din camera de foc in cea de ardere a vaselor, placa era strabatuta de un numar variabil de orificii cilindrice cu diametru de asemenea variabil de la un cuptor la altul. In cele mai multe cazuri orificiile sunt dispuse pe trei cercuri concentrice, care se micsoreaza de la marginea camerei spre centru.

Partea de sus a camerei de ardere a vaselor era in forma de bolta.

Ea nu era sapata in pamantul viu, ci era construita din lut. Aceste bolti care se ridicau, deasupra nivelului pamantului, duaa un numar oarecare de sarje trebuiau refacute, pe cand camera de foc sau focarul si placa perforata fiind mai solid construite, nu erau atat de supuse deteriorarii si puteau rezista o buna bucata de timp.

Asa cum se procedeaza si azi, vasele pentru ardere se depundeau pe deasupra, iar, dupa aceea, deschizatura era acoperita cu fracmente ceramice si lut. Dupa incalzire gura focarului se astupa treptat pentru a primi aer cat mai putin, apoi, in ultima faza e ardere a vaselor, gura de alimentare cu combustibil se inchide total.

Al doile tip de cuptor de ars ceramica este cel cu perete median. Nu s-a descoperit decat unul singur, in asezarea rurala de la Locusteni.

Cuptorul de la Locusteni a fost descoperit intamplator cu ocazia unor munci agricole si in parte distrus, dar distrugerile n-au fost atat de mari incat sa nu putem sa surprindem toate elementele sale. Cuptorul era sapat de terasa paraului Predesti, cam era de ardere era excavata in pamantul viu sub pamantul viu de calcare, cu gura spre nord. Camera de ardere si placa perforata s-au pastrat destul de bine. Peretele median, confectionat din lut, gros de 0,40 metri, inparte focarul in doua parti egale. Diametrul camerei de ardere este de 1, 45 metri. Acelasi diametru are si placa perforata, a carei grosimi este de 0, 20 metri. Orificiile placi sunt largi de 0,14 metri si sunt dispuse pe doua randuri. In primul rand se afla 12 orificii, in al doilea 6, iar in centrul placii unul singur. Pereti interiori ai focarului si ai peretelui median, care sustinea placa perforata, sunt bine lutuiti. Din cauza intrebuintarii, lutuiala peretilor a fost arsa pana la vitrifiere.



Cele mai multe dintre cuptoarele de tip unu si doi, descoperite in Oltenia, au fost datate in secolul al III-lea. Tipul unu este foarte raspandit in Dacia romana.

Tipul 3 de cuptoare este prezentat in Oltenia de catre un singur exemplar descoperit la Sucidava( D.Tudor, materiale, IX, 1970,p.291) In anul 1965, in interiorul asezarii din secolul doi si trei. Camera de ardere a cuptorului era sapata in pamant si av ea diametru de un metru. Peretii lutuiti erau vitrifiati din cauza temperaturii mari. Placa perforata nu era sustinuta nici de un pilon central si nici de un perete median. In camera de ardere se aflau trei pilastri alipiti de pereti, fiecare realizat din cate sase chirpici. Placa ce sustinea vasele era confectionata tot din chirpici si avea orifici pentru circulatia caldurik numai in vecinatatea pilastrilor. Camera de ardere a vaselor era mai larga decat cea de foc; avea diametru de 1,25 metri. Peste camera de ardere se inalta deasupra solului o cupola( D, Tudor, Materiale, IX,1970, p.291).

Gura, orientata spre sud vest era larga de 0,46 metri. In Dacia nu cunoastem analogii.

Tipurile patru si cinci s-au descoperit in Romula si se pare ca serveau mai ales pentru materiale de constructii, tigle si caramizi( G.Popilian, revista Muzeelor, VI, 1969,2,p.167-169). Cele doua cuptoare formeaza o’’baterie’’, daca putem sa ne exprimam astfel. Ele au fost amplasate sub nivelul solului antic, prin separea unor gropi corespun zatoare. Gropile asigurau soliditatea necesara cuptoarelor, impiedicand prabusirea lor sub presiunea transmisa de materialele puse pentru ardere.

Cele doua cuptoare sunt( daca li s-ar prelungi virtual laturile lungi) perpedinculare unul pe altul, avand gurile apropiate pentru a fi usor de alimentat concomitent cu combustibilul necesar. In fata cuptoarelor se gasea o groapa de forma rectangulara in c are se pastra si de unde se manevra combustibilul. Groapa era pavata cu fracmente de caramizi si tigle.

Cuptorul numarul unu de la Romula , care constituie tipul numarul patru este o constructie dreptunghiulara, cu colturile rotunjite, cu lungimea la exterior de 4, 12 metri, iar la interior de 3,40 metri si cu latimea de 3,75 metri la exterior si 3, 25 metri la interior. El se compune din doua parti principale si anume: 1) partea inferioara, care constituie camera de foc si 2) partea superioara, camera de ardere a ceramici.

Tipul cinci constituie cuptorul numarul doi de la Romula, care are aceeasi forma de patrulater cu colturile rotunjite dar de dimensiuni mai mici. Lungimea exterioara este de 3,50 metri iar cea interioara este de 3 metri. Latimea masoara 3 metri la exterior si 2,50 metri la interior. Cuptorul numarul doi avea un singur canal median, lucru ce constituie caracteristica tipului numarul cinci. Din canalul median plecau simetric la dreapta si la stanga cate cinci canale laterale a caror latime variaza intre 0,40 si 0,75 metri. Ele erau despartite de cate patru pereti intermediari pe fiecare latura. Zidurile intermediare dintr-o parte si alta erau legate intre ele, pe deasupra canalului median, prin bolti construite din caramida. Atat laturile cuptorului cat si zidurile intermediare sunt construite ca si in cazul cuptorului numarul unu din chirpici.

Inainte de a incheia succinta expunere cu privire la instalatile de ars ceramica, descoperite in Oltenia, socotim ca sunt utile unele observatii de ordin general.

O prima constatare o facem asupra faptului ca exista numeroase cuptoare de ars ceramica, nu numai in centrele urbane sau in centrele cu o piata economica dezvoltata, ci si in localitatile rurale de mica importanta. Aproape langa fiecare castru exista un centru ceramic( Drobeta, Bumbesti, Slaveni) care de cele mai multe ori se afla in asezarea civila. Numai la Drobeta cuptorul de ars ceramica se gaseste in interiorul catrului.



De obicei amplasarea cuptoarelor se facea cu multa grija, pentru a avea la indemana toate cele necesare confectionarii obiectelor dorite: lut bun, curat, sursa de apa in apropiere si paduri care sa ofere combustibilul trebuincios. La Romula cuptoarele se aflau pe terasa Oltului, in apropierea paraului Potopin, unde exista un lut galben foarte bun pentru confectionarea diferitelor obiecte de ceramica. Desi se aflau in apropierea unor surse permanente de apa, din cauza dificultati transportului din alpia Potopinului pana pe terasa inalta pe care erau asezate cuptoarele, olarii romulensi si-au construit un put in apropierea cuptoarelor. Putul avea un diametru de circa 1, 50 metri, iar pereti sai nu erau ziditi. Este posibil ca pereti putului sa fi fost captusiti cu barne de lemn care au putrezit.

O alta remarca , pe care o putem face in cazul cuptoarelor de la Romula, este amplasarea lor extramurana, intr-un cartier ce pare sa fi fost locuit de mestesugari. Se pare ca proprietarul villa-ei suburbana, descoperita de curand in aceasta zona a orasului, este si proprietarul atelierului de fierarie si al atelierului ceramic. In zona villa-ei s-au descopert tipare pentru vase terra sigillata, tipare pentru statuiete de teracota si obiecte de metal, fapt ce e indreptateste sa credem ca aici se afla centru mestesugaresc al Romulei(Cercetari personale)

Grupul celor cinci cuptoare de ars ceramica de la Slaveni se afla, de asemenea, pe terasa Oltului, in apropierea raului. Totusi, si aici alaturi de cuptoare s-a construit un put.

Admiterea unei stricte cronologii a tipurilor de cuptoare descoperite in Oltenia nu este posibila deoarece toate aceste tipuri se intalnesc de multe ori impreuna si au o viata destul de lunga. Nu se poate vorbi in nici un caz de o evolutie tipologica a cuptoarelor de ars ceramica in rastimpul existentei provinciei romane Dacia. Un cuptr de ars oale din epoca dacica de dinainte de cucerirea romana, cum ar fi, spre exemplu, cel descoperit la Deva, este aproape identic cu unul din cuptoarele cu pilon central de la Slaveni sau Sucidava iar cuptorul numarul doi pe care il datam in primele decenii ale secolului al treilea este identic cu cuptorul numarul unu de la Micia din secolul al doilea si cu cuptorul de la Dinogestia datat la sfarsitul secolului al treilea si inceputul celui de-al patrulea(Gh. Stefan, SCIV,8, 1957,1-4,p.343)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1718
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site