"Cabinierul" - un adevarat debut personal

"Cabinierul" - un adevarat debut personal

Un foarte bun exemplu ar fi din experienta mea personala . Lucrurile pe care mi le-am propus sa aplic si sa descopar in acelasi timp, lucrurile care din forma lor teoretica pentru mine au devenit o practica incercata si verificata in spatiul scenic.

Spectacolul "Cabinierul" realizat la teatrul de stat din Constanta a fost debutul meu pe o scena mare clasica italiana( desi nu pot sa zic ca este italiana 100%, avand un prosceniu foarte mare, tinde spre a fi, intr-o masura foarte mica, o scena elisabetana, dar tot cu un singur punct de asezare a spectatorilor, adica publicul doar din fata).

Aici, am avut de adoptat un text, bazat pe relatii foarte itime intre doua personaje, singurele principale, la un spatiu care ducea privitorul la imagine in ansamblu, si la "lucruri generale", deci prima problema a fost foarte clara - discordanta intre text si spatiu ca baza de la care a pornit totul.

Daca dupa lectura textului as fi putut sa aleg un spatiu pentru montarea spectacolului, probabil as fi ales sala atelier de la Teatrul National Bucuresti, sau poate si mai intim, ceva de genul salii mici de la Teatrul Nottara, asta in conditii, la fel ca si la constanta as fi vrut sa merg cu regizorul in paralel exact pe aceasta linie si caracteristica principala a textului.

Atunci desfacand actiunile din text, am ajuns la concluzie ca am nevoie de trei spatii diferite pe aceeasi scena, ca unul, este cel mai important, dar este , din text, cel mai mic, al doilea mai putin important dar cel mai viu (ajungand in final sa fie un spatiu care reprezinta spectacolul), si al treilea un spatiu foarte mare, nu neaparat asa de importamt ca prezenta pe scena (adica se pot face referiri la el si din sunet, lumini), dar unul care imi inchidea foarte potrivit si dinamic legaturile intre ele.

Aici a inceput adevarata munca de inventie si de creerea unui cadru de spectacol. Punctele principale dupa care m-am ghidat au fost prestabilite clar de text.(nu am dorit deloc sa schimb centrul de interes de pe relatia cea mai important ape efectele ce se puteau crea din imaginea in ansamblu) ssi anume : 1 - accent cel mai mare pe intimitatea personajelor principali, 2 - actiuni paralele ce se intampla in acelasi timp in spatii diferite, care nu erau din text, dar care mi se pareau foarte importante ca prezenta, aceasta reiesea din discutia cu regizorul si vroiam neaparat sa ofer actorilor un "spatiu paralel" 3 - o paralela vizuala dintre maretia scenica al teatrulu din teatru(scena propriuzisa din piesa ) si saracia si poate si mizeria din culisele teatrului nu numai dar si mai ales din perioada razboiului.

Inainte de a trece decorul(aici ma refer la obiectul construit pe scena)prin prizma oarecum artistica personala, mi-am facut o schema si o ecuatia a celor trei spatii din text, pe care m-am hotarat sa le folosesc asupra problemelor ce vroiam sa le rezolv avand in vedere toate datele.

Arhitectura teatrului, acoperirea fosei si crearea unui prosceniu imens, care era si inclinat ,despartirea spatiului scenic in doua de oglinda scenei. Inaltimea extreme de mare ce micsora unghiul de privire a spectatoruluiaproape spre zero, podul care incepea dincolo de jumatatea scenei in total, lipsa buzunarelor au fost marele mele probleme in gasirea solutiei de spatiu ce vroiam sa -l creez. Si atuncifacandu-mi o structura clara de necesitati si probleme am reusit sa fac insesizabile pe cat posibil indeajunsurile scenei, iar deciziile luate pe parcursul realizarii spatiului au facut toate indeajunsurile si lipsurile sa para foarte potrivite in final.

1. Tot prosceniul care a fost inclinat am didicat spatiului cabinei actorului din piesa, asa am adus cat se poate de aproape cele mai itime momente din text si din spectacol, de asemenea toata delimitarea acestui prim spatiu nu a fost decat o podea si o usa pusa direst pe prosceniul inclinat, singura parte vazuta cat de cat de sus de catre spectatori. Asa am obtimut un spatiu neprotejat de pod, mult mai deschis pentru spectator ice simteau personajele mult maiaproape de ei,sau cum s-ar zice exact in mijlocul actiunii, si pentru a amplifica aceasta senzatie am scos plamsele in unghi peste buza scenei, lucru ce nu i-a mai lasat pe spectatori sa se gandeasca la SCENA PE CARE SE AFLA DCOR ci la SPATIUL CREAT. Acest effect cu o lumina corespunzatoare chiar facea sa credem ca suntem cumva in jurul lor(personajelor) cu toate ca ca eram decat pe o singura parte.

2. Spatiul 2 si trei adica holul teatrului din piesa si scena m-am hotarat sa pun exact in spate in continuarea spatiului cabinei de pe prosceniu, largind spatial.si ducandu-lpana in spatele scenei noastre, Dar aparea o mare problema - pe scena teatrului toate personajele erau vazute fix din fata adica frontal, aici ma refer la impresie ce ne o da atunci cand nu vedem deloc podea, scena fiind foarte inalta. Aici nu puieam decat sa fac un plan inclinat in continuarea prosceniului, pentru ca mi se parea absolute necesara privirea inansamblu spatiului intreg creat pe scena, chiar daca pentru acest detalu au fost aruncate majoritate din buget si forte ale productiei spectacolului. Asa obtinisem o impresie de actiune suprapusa pentru ca spatiile de pe scena se transpareau unul de altul, neavand pereti aveam decat platforme care descriau tot spatiu.

3. Spatiul scenei din piesa l-am construit ca fiind cel mai departat, actiunile de acolo fiind foarte clare, groase patetice, etc, cu cat ne indepartam cu privirea cu atat concentratia intimitatii scadea, si aici intr adevar nu mai era vorba e nimic intim , totul era pe fata, foarte clar, foarte luminos, foarte spectaculos( cu toate astea mai aparea o problema sesemnificativa spectacolului, anume crearea scena pe scena. ) acest spatial era important doar ca referire dar daca am ales totusi sa-l reprezint el trebuia sad ea senzatia de o scena mare, o scena adevarata,solutia era una singura - a crea impresia de o bucata de scena, lasandune de inteles ca e de fapt mult mai mare, lucru ce am obtinut inclinand in plan unghiul din care ne uitam la ea si amplasand elemente ajutatoare, balustrade. De asemenea foarte important era si amplasarea actorilor in spatial respective, mutandu-I aproape la marginea decorului dadeam senzatia ca ei sunt de fapt in mijlocul spatiului lor scenic(prin joc bineinteles)

Asa am obtinut o formula, o baza pentru un spatial bogat pentru descoperirea miscarii, in plus aveam o baza, o structura de la care pornea sip e care o puteam imbogati plastic exact cum vroiam.

Am renuntat la absolute toti peretii pentru transparenta totala a spatiului, pentru mine e clar, vreau sa vad absolute tot ce se petrece in cabina si in afara ei mai ales ca personajele nu vad, eu spectator sunt atotprezent si atotstient, in schimb ce personajele nu. Acest lucru ne da o senzatie sporita de patrundere in intimitatea povestii., publicu ltrebuie sa vada tot, daca o vreau si personajele nu. Tocmai de aceea era absolut necesara inclinarea ntregului spatiu de joc al spectacolului.

Cu astfel de amplasarea s-a creat o trecere fina de la spatiul de scena semiitaliana la spatial de scena italiana in adancime, de la lucruri in detaliu la lucruri generale, de la un joc foarte realist foarte strans la unul foarte gros, toate aceste slujand bineinteles bogatia spectacolului.

Ce priveste lipsa peretilor, decorul ramanea foarte expus si sa zicem dezgolit,vedeam opanta imensa de 14 metrii ce acoperea aproape toata scena. Nu puteam sa pun pereti- asa inchideam privirea, nu vroiam sa se opreasca in nici un perete,preferam sa se piarda in intuneric, daca tot sabilisem conventia de pereti transparenti nu puteam sa mai inched acum decorul in spate, doar ca sa maschez scena teatrului, asa ii micsoram si destul de mult spatiul visual actorilor. Solutia mea era la inceput mai mult pur vizuala dar pe parcurs am putut s-o adoptam foarte bine si la tot conceptul visual al spectacolului.

Am 'declarat" tot spatial construit DCOR , in asa fel incat sa vad parti care pur si simplu se termina din el si alte nu creind impresia ca ar mai fi ceva comstruit, am schimbat unghiurile la fiecare dintre cele trei spatii in asa fel incat nici unui din spatii nu mai era pozitionat perfect spre public ci oarecum la intamplare, iar senzatia nu de parka am prezenta povestea de pe scena ci parka am vedea-o intamplator, fara ca cei de acolo sa stie acest lucru.

Golurile pe verticalale -am umplut cu decorul de pe scena din scena sau cu decorul din dcor, si cu o mare draperie - un element apparent pur plastic dar care ridicandu-se pe parcurs ne lasa sa descoperim incet tot spatial pornind de la intimitatea spatiului de pe prosceniul spre amploarea spatiului din fundul scenei.

Asadar cu aceste cateva elemente foarte simple dar calculate exact dupa nevoile intregului, adica trei planuri inclinate si distantate fiecare unul de celalalt de o treapta o cortina si o panza mare in spate am creat baza pentru un spatial simplu dar potrivit exact dupa cum vroiam sa-l potrivesc cu jocul si atmosfera intreaga.

Unghiulatia plantatiei in acest spatiu care se vroia cat mai amare era destul de important, fiecade directie trebuia calculate in asa fel incat sad ea impresia de spatiozitate mai mare, sa sparga in acelasi timp rigurozitatea arhitecturii teatrului sis a ofere circulatia pe scena cat mai lejere(de fapt cel mai important lucru, deci prin comportamentul actorului ce se afla in spatiu fata de spatiu ni se creaza si noua, publicului impresia despre acest spatiu, oricat de mare ar fi el, daca actorii se inghesuie, se ating cand trec unul pe langa celalalt si se inpiedica impresia tot ramane de un spatiu inghesuit )

Materialitatile spatiului:

Da, bine, dupace gasesc forme mari, ce ar trebui sa fac? Bineinteles raspunsul este sa le gasesc la fiecare forma si semn de pe scena materialul din care trebuie facut ca sa reprezinte exact ce vreau sa transmit. Scandura sau dusumea - materialul ales de mine nu este deloc intamplator, - da asa este , e lemn, e ceva cald, e ceva care ma ajuta sa ma duc in trecut, este materialul de epoca( timpul , adica epoca din piesa este epoca primului razboi mondial, undeva in Londra veche,intr-o locatie destul de prafuita, sin u am vrut deloc sa schimb nici timpul si nici locul, de ajuns a fost dezmembrarea arhitectonica a spatiului personajelor) dar lemnul are si in afara de toate aceste lucruri o caracteristica foarte importanta si anume zgomot. Zgomotul produs de dusumea suspendata este foarte foarte present pe scena. Si absolute oriceiscare a actorilor este marcata foarte clar, este asa numit un zgomot al spatiului, conditia cu care trebuie abordat si folosit acest spatiu.

Acest zgomot mi-a folosit foarte mult si a fost mulat pe text si pe miscare foarte bine, multe scene din scris fiind foarte lente, actorii au putut juca, si prin acest zgomot prezenta, si orice mica miscare se marca , daca era nevoie foarte clar, si cu toate ca parea intamplator pana si cele mai lente fizic scene confereau o atentie sporita din partea publicului.

Acestea ar fi lucruri chiar fixe, cat despre decoru in partea superioara a scenei, era din materiale textile, o reproducere sau mai bine zis interpretare a cortineiinchidea imaginea in partea superioara, iar fiind mobila am putut sa dau efectul deschiderii decorului,adica pe pacursul spestacolului, de la atmosfera strict din spatu din fata(cortina era imediat dupa), de la imaginea unei cabine singuratice treceam incet incet la i imagine in ansamblu.Treptat ne dadeam seama ca in spate maiexista ceva, decorul se "deschidea" permitind publicului sa controleze din ce in ce ma mult vizual spatiul scenic, spatiul de joc.

Iar in a doua parte(ca afancime)a decoruluitoate panzele ce erau, erau din spatiul scenei in scena, si aici tin sa recunosc mi-a facut deosebita placer sa pot sa-mi permit sa nu ma leg de ici o forma si sa creez decorul de la piesa din piesa ca o completare plastica a intregii constructii, am optat pentru un decor innpvator si dinamic ce priveste anii `40, adica din trei bete foarte lungide care era prins un fundal pictat in falduri si cu ajutorul stangilor am putut la tot decorul static sa am o parte foarte vie, - decorul din piesa personajelor(aici foarte imprtante erau si costumele ce mi au permis aproape pe parcursul intregului spectacol sa jongles cu combinati intre costume civile , sa spunem, cu costume teatrale, care aveau teatralitatea clar declarata din tex, tehnic, bineinteles trebuia sa exageres in culri croieli, dimensiuni, dar efectul costumuluishakesperian, chiar voit interpretat plastic pe un personaj ce joaca o scena realista din sec 20, este unic mai ales ca justificarea costumului este 100%.

Dupa ce s-au rezolvat toate formele mari, toate amanuntele acelei constrctii ce umplea si domina toata scena a aparut o problema cu cea mai mare grija de a noastra si anume amplasare si alegerea mai ales recuzitei . Elementele ce le puteam executa la atelierele teatrului le-am putut pe cat posibil sa fac cat mai aerisite, pana si masa de machiaj nu avea decat o oglinda din cele trei necesare, iar ura, intorcandu ma la decor pur si simplu nu avea decat cardu., in schimb taburet, scaun, cufere geamantane galeti, toate obiectele de care nu ma puteam lipsi in spatiul chiar la buza scenei ma incurcau enorm.Scena fiind foarte inalta orice obiect puneam chiar pe jos pur si simplu manca o bucatica din imaginea generala si mai grav chiar optura spatiul de jos din scenele ce erau in spatiuimediat in spatele "cabinei". Amplasarea sisi stabilirea exact locurilor obiectelor a fost intr-adevar nu dupa ce au aparut la scena ci dupa ce am avut absolut toata recuzita, inclusiv recuzita mica si dupa ce s-au repetat si stabilit absolut toate scenele din spectacol, iar cu toate astea sa dau si o impresie de "amplasare intamplatoare" a fost o provocare si mai mare caci chiar si 10 cm in la buza scenei insemnau un pas mai intr-o parte sau in alta pentru actor in spatele ei(scenei).

Aspect "interpretat" al decorului

Tot acest puzzle, toate aceste taieri din realitate si acamblarea si potrivirea spatiilor mici pe scena, toata conventia de bucati scoase dintr-o mare cladire si amplasarea in continuitate mi-a permis sa pot sa introduc elemente plastice ce nu se legau de realizmul spatiului. Spatiul fiind foarte adanc(cu toate ca erau trei dimensiuni diferite in trepte si unghiuri diferite) ava nevoie de constiintizare acestui lucru si poate chiar exagerarea. Eu vroiam ca pe toata adancime de 14 metrii sa pot sa am nu doua , nu trei, ci cat si cat mai multe planuri capublicul sa aiba senzatia ca sunt pe cel putin douazeci de metrii si ca spatiul este foarte aerisit. Acest lucru am putut sa obtin cu mici verticale sub forme de balustrada(un element foarte folositor, chiar daca actorul nu intra in contact fizic cu el, balustrada fiind si transparenta discret desarte spatiul la spatiul inaintea ei si dupa, adica in cel putin doua planuri) care impreuna cu mese, scaune crea locuri pentru pozitionarea cat mai gradata in adancime a actorilor ce oferea senzatie de adancime sporita.

Iar im legatura cu tratarea plastica a decorului din punct de vedere coloristic m-a interesat cel mai mult diferenta intre spatiuol scenei din scena si spatiul real al personajelor, daca in spatiul cabinei actorului din piesa sau in spatiu holului teatrului am folosit culori cat mai obisnuite , feresti, stinse, cu o patina poate uneori exagerata, in spatiul de pe scena in scena era lume cu totul surprinzatoare, o curatenie si stralucirea culorii dadea cel mai potrivit contrast dpdv plastic, si puteam sa spunem sigur ca este o cu totul alta lume, nu cea in care traiesc personajele ci cea in care personajele intra si ies reintrand in alt rol.

In general acest lucru(joc dublu), aceasta prezenta dubla a personajelor din piesa oferea un dinamizm foarte mare cu toate ca actiunile legate de personajul principal erau foarte lente , scenele erau incarcate pe parcursul intregului spectacol chiar daca personajele doar stateaupe loc sau se miscau lent, caci puteau sa schimbe spatiul in care se aflau destul de rapid, as putea sa spun ca cele trei spatii au fost ca imaginile de la camere de supraveghere puse una langa alta cand uitandu ma in aceeasi directie pot sa vad mai multe locuri si mai multe actiuni diferie.

Costume:

Toate cosumele din acest spectacol se impart in doua :coctumele personajelor civili si costumele lor din piesa lor, adica fiecare personaj avea doua randuri re costum(in afara do de norman, peronajul principal si de cele personaje care nu apar decat direct la cscena, scena din piesa.Cum spusesem si inainte acest lucru a permis personajelor sa fie in schimbare continua. De exemplu al doile personaj principal, care dintr-un asa numit domn se schimba in regele Lear, are pe cel putin zece ipostaze diferite, si bineinteles toate schimbarile lui sunt la vedere, astfel spectatorul pe langa poveste cae se desfasoara primeste permenent noi si noi imagini si noi si noi informatii, ca sa nu mai spun ce surprize haioase intalnim la un moment dat cand un personaj se deghizeaza in ceva cu totul neasteptat( un domn foarte serios in bufon sau fata trupei intr-un baiat)

Bineinteles ca pe partea costumelor "de teatru" si de epoca m-am putut juca foatre mult exagerand formele, inventand croieli noi, cum de exemlu ca simplu fapt ca Regele din piesa avea o trena cam de zece metrii si cu i greutate corespunzatoare ii influenta nu numai jocul dar si impresia spectatorilor de greul ce duce personajul din piesa.