Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Mobilierul pictat din Germania si zonele invecinate Austria si Elvetia

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



Mobilierul pictat din Germania si zonele invecinate Austria si Elvetia

Pictarea mobilei taranesti este o componenta a unei ample miscari de creatie populara bine determinata in timp si spatiu.

Evul mediu a exercitat in intreaga Europa Centrala o puternica influenta a spiritului popular, reflectat puternic in pictura. Aceasta era votiva, tintindu-se o decorare inedita, avand un scop direct, intr-o maniera noua, prin mijloacele plastice ale desenului si culorii. De exemplu, in Germania secolului al XVII-lea aceasta tendinta ia amploare, pentru ca in a doua jumatate a secolului XVIII sa fie atins apogeul artei populare germane. O data cu patrunderea in secolul urmator, se poate remarca o intarire si largire a acestor tendinte in pictura taraneasca , ca apoi sa dispara brusc spre mijlocul secolului XIX. Se observa o mare apetenta pentru podoabe si reprezentari cu o cromatica bogata si intensa atat in mediul rural cat si in cadrul altor categorii sociale . In acelasi timp , pe langa mobila pictata se dezvolta vitraliul care era produs in cantitati surprinzatoare in Bavaria, Boemia, Padurea Neagra. Sticlaria pictata cu emailuri devine parte integranta, importanta si foarte apreciata a artei populare. Ceramica ; blidele, oalele si cahlele sunt impodobite cu ornamente decorative si antropomorfe, atingand punctul culminant in Muntii Bavariei si in Tirol. Aici intalnim fresce cu scene de sarbatoare puternic colorate ce impodobesc casele, numeroase textile de interior, cutii pentru benzi si bentite, lazi de zestre, dar si miniaturi taranesti prezente in cartile de rugaciuni si in cartolinele de felicitare. Un exemplu pentru cele afirmate il constituie Cartea de rugaciune de la Stubenberg, pastrata in Biblioteca de Stat din München. Pictura populara este o miscare puternica, legata de spiritul baroc, dar care nu o poate motiva in totalitate, ea fiind totusi limitata, necuprinzand intreg spatiul de expresie germana. Se poate trasa o granita imaginara vestica unde mobila taraneasca nu era pictata. Aceasta incepe in Sud-vestul Elvetiei si dispare treptat in zona de delimitare lingvistica dintre germana si valona, dupa care se continua de-a lungul Rinului, iar in Alsacia nu se poate afirma ca mobila populara era total necunoscuta. Aceasta granita imaginara nu poate fi conceputa liniar, ci ca niste zone geografice. In centrul Germaniei se poate observa o orientare spre est, dispare in sudul Saxoniei de Jos, continua apoi in directia nord-estica atingand granita unei tari slave, in care traditia mobilei pictate era cunoscuta; Thuringia, Saxonia si Silezia aflandu-se in interiorul granitei.De aici se poate trage concluzia ca arealul de pictare a mobilei era foarte intins, adapostind insa, asa-zise enclave cu mobila nepictata , sau zone care se desprind de mobila pictata chiar si in interiorul granitei. Centrul zonei de dezvoltare a mobilierului pictat se gaseste in Alpi sau zonele limitrofe, Bavaria, Austria de Nord sau Tirol si mai spre nord in Saxonia si Silezia. Obiceiul de a picta mobila nu a aparut simultan in toate zonele. Nu exista dovezi prea clare in ceea ce priveste influenta picturii culte asupra aparitiei decorului pictat al mobilierului la inceputul si pe parcursul Evului mediu. Exista totuti cateva exemple cum ar fi, grinzile din constructia hambarului Niederneuchinger de la Grub in estul Münchenului , care dateaza din anul 1581 , sau lada de la Muzeul Satului din Wasserburg, ce pot fi considerate precursoare ale acestei arte.In perioada Goticului tarziu, se remarca o puternica interactiune a mai multor elemente populare pentru decorarea formala si coloristica a obiectelor de lemn, in special a celor bisericesti. Astfel de monumente se gasesc in zona de limba germana dintre Kärnten si Prusia de Est. In cazul unor obiecte de cult, dulapuri de sacristie , cercetarile lui Torsten Gebhard au scos la iveala legatura puternica dintre tehnicile Evului mediu cu tehnica sablonului, dar mai ales influenta acestei tehnici asupra inceputului picturii pe mobilier.In acest sens putem considera celebrul dulap de paine BHALER din Muzeul Wimsiedler ca fiind o piesa de legatura. Acesta provine din secolul XVII, dar prin forma si culoare este puternic legat de goticul tarziu.Aceste dulapuri de paine numite si ALMER sunt, asa cum a dovedit-o T. Gebhard, piese de trecere asezate pe radacini vechi. Ca piesa comparabila poate fi amintit dulapul de sacristie a bisericii din Klinberg. O postura asemanatoare o au lazile de faina din zona Hessen.




Formele gotice persista peste secole, cum ar fi in cazul mobilelor pictate din Eferding , in zona nordica. Piesele timpurii , precum patul dulap sau lada de sezut, se leaga de o traditie veche cu pictura redusa la semne elementare, culori simple si sugestia muncii tamplarului, a creatorului de mobila timpuriu.

De o mare importanta pentru dezvoltarea picturii de mobilier este folosirea sabloanelor precum si imitarea prin intermediul picturii a unor tehnici mestesugaresti din mediul urban sau chiar imitarea mobilierului de la curte, cum ar fi intarsia. Printre cele mai cunoscute piese din aceasta epoca poate fi amintit dulapul sacristiei din Klingenberg- Saxonia, care se gaseste la Muzeul de Arta Populara din Dresda. Decorul acestei piese reprezinta o fatada cu doua turnuri si este obtinut prin sabloane cu negru pe fond natur. Aceeasi tehnica se regaseste la mobilele taranesti timpurii din Bavaria si Tirol. Colectia Muzeului Satului din Wasserburg Inn cuprinde astfel de piese reprezintand dezvoltarea mobilierului taranesc intre secolele XVI-XIX.Un exemplu in acest sens este lada-dulap de la 1637 a carei pictura ( negru cu putin rosu pe lemn natur) prezinta prin structurare specifica si fuzionare al acestui tip de mobila dintre lada si semi-dulap.

In Muzeul din Tölz exista un dulap de la 1657, auster si minimal, care reprezinta aceasta trecere. In acest stadiu de dezvoltare se poate vorbi de proiectare, care incepe sa joace un rol important ( de exemplu, ornamentele din lemn cioplit sunt lipite direct pe mobila ) . Tot in acelasi muzeu exista un alt dulap datand din anul 1761, al carui decor medieval poate fi regasit pe un desen tipar de la mijlocul secolului XVI. Sablonarea in paralel cu decorul desenat liber sunt executate cu lejeritate si siguranta, cum ar fi in cazul dulapului de sacristie din Rettenbach din anul 1595 sau lazile din Muzeul Wasserburg datate 1600, al caror decor cu vrejuri aminteste de intarsie.

Ultimul si poate cel mai important pas in evolutia mobilierului pictat este grunduirea, adica acoperirea in totalitate a lemnului cu culoare. Acest lucru apare ,pe de o parte, in concordanta cu spiritul vremii si pe de alta parte din motive economice , deoarece permitea utilizarea unui lemn de calitate mai slaba, acesta fiind acoperit in totalitate de pictura. Grunduirea apare la mijlocului secolului XVII, dar coexista cu pictura pe lemn natur, incat diferite stadii nu se delimiteaza brusc, ci se intersecteaza.

Aceasta dezvoltare poate fi urmarita pas cu pas in Bavaria de Sus, Tirol si Austria , ceea ce nu se poate spune si despre alte zone. Intr-o mare parte a secolului XVIII coexista un amestec de tehnici de decorare, iar pictura apare partial, mai tarziu. Pot fi amintite piesele de mobilier din Silezia si Elvetia unde se remarca trecerea inceata dar sigura a punctului de greutate spre pictura. In Franken , de la inceputul goticului gasim o inrudire a picturii claselor instarite cu cea populara.Desigur, gustul diferitelor paturi sociale isi pune amprenta si asupra acestui gen artistic. Astfel , de la mobila natur a primei etape taranesti, de tip arhitectural neteda, care va dainui un secol , se va ajunge la mobilierul cu pictura colorata, care se va transforma si din punct de vedere formal, manifestandu-se un reviriment al impulsurilor populare de ev mediu tarziu. In interiorul unui teritoriu dezvoltarea genului nu se face in mod unitar. De exemplu, in zona Rhonului, in secolul XVI exista o pictura elaborata , pentru ca ulterior , in secolul urmator sa se impuna un tip specific de lada , care va prefigura mobila burgheza de inspiratie renascentista ce se va impune in urmatoarele doua secole.

Oricat de diferite ar fi stadiile de dezvoltare , se poate afirma ca in a doua jumatate secolului XVIII arta populara si implicit mobila pictata se impun definitiv, prin diversificarea formei , a decorului si cromaticii.

Arta populara are o anumita culoare, reguli si cutume locale cu puternice influente zonale si temporale. Este dificil sa se aduca la un numitor comun intreaga cromatica a mobilerului taranesc de secol XVII. Din datele existente, destul de restranse, se poate spune ca verdele a jucat un rol major, predominant in zona Fichtelberg , dupa cum negrul era foarte cunoscut in zona Bavariei de Sus . Catre sfarsitul secolului XVII, specifica pentru mobilierul Bavarez si cel Tirolez era folosirea dreptculori de baza a albastrului si brunului, ca in cazul dulapului din Tölz. Brunul din grundul lemnului natur , in asociere cu negrul contururilor dau a nota de sobrietate. Diversificarea paletei cromatice , nu duce insa la schimbari esentiale. Combinatiile gri-bleu si brun sau brun si rosu cu alb pastreaza dominanta ton in ton.



In unele cazuri se poate remarca o influenta sau chiar atribuirea artei citadine , cum ar fi cazul unui maiestuos pat care dateaza din anul 1655 si care se afla in Muzeul National ce apartine zonei Tölz. Acesta este tipic pentru epoca respectiva prin masivitate si poate fi atribuit prin cromatica sa artei müncheneze de influenta renascentista.

In secolul XVIII , sub influenta stilului Rococo, intrega paleta cromatica se lumineaza in zona Alpilor, zona pre-alpina, in Tirol si Elvetia. Un exemplu sugestiv pentru aceasta perioada este un dulap din Austria Superioara ce se afla la Muzeul din Passau. Respectivul dulap reflecta spiritul unui festivism specific stilului Rococo, dar condimentat cu elemente de factura populara. Sub influenta tehnicii intarsiei, folosita la Curte se pastreaza o gama specifica de brunuri , care alaturi de albastru se intalnesc pana la sfarsitul picturii de mobilier.Odata cu perioada clasicismului se intrebuinteaza tonuri de vernil si gri , in special in zona Schwaba.

Cu trecerea timpului, spre secolul XIX, influenta citadina isi pierde din forta , fapt care face ca mobila taraneasca sa devina mai de sine statatoare. Prin decor si culoare devine de factura mai grosiera, dar in acelasi timp mai puternica , prin tonuri antagonice mai adanci. In perioada cuprinsa intre anii 1800-1830 , regiunea Tölz a obtinut o anumita independenta picturala prin folosirea albastrului inchis sau verdelui ca grund , iar culorile vii, precum rozul si rosul erau folosite pentru pictarea decorului, cu precadere cel floral cu trandafiri.

In pictura de mobila din Obstädt , de langa Grafing , se remarca aparitia tarzie a unei directii stilistice de sorginte baroca, ce poate duce inapoi la creatia dulgherilor manastiresti din secolul XVIII. Se remarca o serie de piese de mobilier marmorate cu rosu si verde, ce se remarca prin mici medalioane care trec apoi in planul secund pe langa multitudinea de ornamente sculptate, placate cu aur si argint.

Deosebirile tonale se disting mai puternic in perioada cea mai importanta a mobilei pictate germane , respectiv in secolul XVIII si in prima jumatate a secolului XIX.

Daca se face o incursiune in intreg spatiul german, unde s-a practicat pictarea mobilierului , pot fi evidentiate diferente stlistice si cromatice. Cercetarile lui Torsten Gebhard asupra mobilei bavareze si cele ale lui Franz Lipp, in zona Austriei de Sus au evidentiat o schimbare rapida in ceea ce priveste forma si cromatica. Bavaria de Sus prin in zonele Tölz, Mangfalgan sau Inntal si- a creat un stil personalizat . In Tirol se remarca lucrarile pictorului Anton Perthaler din Degendorf, prin combinatia de albastru –rosu- alb, caracteristica secolului XVIII. In acest caz, modelul vegetal si frizele pictate imita mobila cu intarsie, la moda in epoca, iar din punct de vedere cromatic se regasesc tonuri naturale cu desene de culoare rosu si verde de diferite intensitati luminoase.

Barocul este legat de istoria artei populare, influentand arta rurala din Austria, Bavaria si Boemia . Ponind de la bogatia si incarcatura ornamentala a barocului este greu de regasit in totalitate la piesele de mobilier taranesc. Cele mai multe piese de mobilier cu influente baroc se gasesc in bisericile catolice si in casele celor bogati.

In Austria Superioara se gasesc unele asemanari , cum ar fi in cazul dulapurilor de calatorie de la Linz si Sf. Florian, de un deosebit echilibru cromatic si profunzime. De aici se poate trage concluzia ca in arta populara anumite fenomene pot depasi vaste teritorii cand pleaca de la aceleasi premise si totusi ca efect pot ajunge la solutii diferite.

Desigur, tema evolutiei mobilierului pictat, a asemanarilor si deosebirilor stilistice din spatiul german poate constitui un subiect foarte amplu de cercetare si dezbatere, dar nu vom intra in detalii suplimentare, exemplele expuse anterior fiind prezentate spre a se putea forma o viziune de ansamblu . Mobilierul pictat german a constitut o sursa de inspiratiei pentru mai multe zone geografice , patrunzand deopotriva si pe teritoriul tarii noastre.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1210
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site