Dialogul imaginii - tehnic vs. plastic

Dialogul imaginii - tehnic vs. plastic

Trebuie acceptat ca tehnologia informatiei vizuale, intr-o prosperitate ametitoare, a rasturnat firescul vietii noastre. Chiar daca imaginea virtuala se departeaza din ce in ce mai mult de concretete, de seductia cromatica si originalitate ea se afirma prin alte "trucuri" de transformare sau multiplicare a unei imagini.

In grafica editoriala, si anume, copertile si ilustratiile ajutau obiectul -carte sa fie placut vederii si atingerii, sa provoace achizitionarea si pastrarea. Elementele plastice opereaza cu discretie subliniind datele esentiale alei temei,fara a o contrazice. Mijloacele plastice tin seama de specificul subiectului, machetarea artistica fiind compatibila cu tema iar ilustratiile cu respectul textului si ritmeaza prin prezente de litere. Constructia unei litere orientale reprezenta un caracter poetic, estetic, cultural sau un har al autorului. Ex."Broderia dela Bayur"; "Cubismul"- artistii fideli scrisului au marturisit ca nu pot ocoli prezenta literei, astfel incluzand-o prin colaj.

Sub aspectul impactului publicitar, ca si in cazul unui camp de afise mizand exclusiv pe un singur tip de capacitate-numai fotografice color sau numai text supradimensionat-,capul vizual construit prin etalarea de coperti agrasive,sub aspectul punerii in lumina a subiectului, isi pierde eficienta.

Primul Tirg International Dada din iunie 1920 a fost un eveniment de o importanta capitala in planul artelor plastice. La acest tirg erau expuse fotomontajele si colajele lui Raoul Hausmann si ale Hannei Hoch. Afisul-catalog al expozitiei cuprindea un montaj simultan de ambianta urbana de John Heartfield, 'Leben und Treiben in Universal-City 12 Uhr 5 mittags', si un citat din Hausmann: 'Individul dadaist este opozantul radical al exploatarii, sensul exploatarii nu produce decit prosti, iar individul dadaist uraste prostia si iubeste nonsensul! Asadar, individul realist se dovedeste cu adevarat real in fata falsitatii infecte a tatalui de familie si a capitalistului ridicol in fotoliul sau'.Afisele aduse la tirg socau prin declamatiile lor: 'Dada pentru toti', 'Dada este impotriva inselatoriei artistice expresioniste', 'Diletanti, ridicati-va impotriva artei!', 'Dada este contrariul inexperientei vietii', 'Dada este de partea proletariatului revolutionar'. Dadaismul german n-a socat prin violenta revoltei anti-arta a grupului elvetian, contributia sa la dada fiind mai degraba politica si sociala, concretizata in manifeste si afise propagandistice, lucrari satirice, demonstratii ample in spatiul public si atitudini militantiste.

Prin inflorirea afisului in unele tari socialiste s-a produs sau chiar s a impus o venerare a regimului din acea perioada. In socialis statul producea si stapanea totul, produsele erau la fel de bune "sau de proaste" si nu puteau avea reclama comerciala, care ar fi presupus comparatie, concurenta. Din acest motiv,grafica publicitara decade pana la inexistenta in aceste tari dar, din acelasi motiv,(comertul nu avea nevoie de publicitate) afisele de teatru,de film, de opera dar si cele social-politice, atingeau culmi onorabile. Paleta era extrem de ampla, de la desen simplu si culoare la la compozitii de tip "plakat", spre pictura suprarealista sau un expresionism abstract, foto-colaje alb negru si color sau prelucrari picturale pe fotografii. Pe langa socul vizual, se mai miza si pe insistenta sau citire prelungita. Astfel de afise proveneau din Polonia, Cehia, Letonia, Ungaria, Romania ajungand pe paginile revistelor "Graphis" si "Gebrauchs-Grafik". In acea perioada nume mari de autori de afis s-au remarcat: Linca, Starowieisky, Ciesleiwich(Polonia), Savignac (Savignac: "Afisul este o imagine ce trebui sa aiba frumusetea evidentei si spiritul sintezei".), Andre Francois, Follon, Saul Bass (Franta si America).

Perioada Belle Epoque este marcata de o adevarata "goana dupa afise", de o explozie de expozitii de afise, de proliferarea magazinelor si comerciantilor de afise intru satisfacerea dragostei publicului pentru aceasta forma de arta. In Franta, cultul cafenelelor (populate de personaje bizare, consumatoare de absint) a devenit omniprezent iar numerosi artisti de diferite orientari si temperamente au devenit creatori de afise.

Printre acestia, Toulouse-Lautrec, al carui afis pentru Moulin Rouge a ridicat, in 1891, afisul la rang de arta. El a ramas de altfel celebru pentru creatiile sale ce oglindesc tocmai realitatea de cafenea si care au starnit reactii aprinse in epoca, marcand trecerea afisului spre o noua etapa, cea expresionista. La sfarsitul secolului XIX, un nou stil artistic si-a facut aparitia in universul afisului: Art Nouveau, sau "stilul metro". Francezul de origine ceha Alphonse Mucha a creat prima capodopera a acestui nou stil, pentru Sarah Bernhardt, actrita care a luat Parisul "pe sus". Acest stil ultra-decorat, cu influente prerafaelite, medievale si bizantine a dominat scena pariziana si artele decorative pana la primul razboi mondial.

Pe langa inovatiile proeminente ale primelor decenii de arta, se adauga, dupa cel de al

doilea razboi mondial, instalatia, arta conceptuala sau de tip performance, land-art, grafitti art dar si arta computerizata. Aceste noi orientari precum si domenii nascute din interconexiunile lor, au pretins si impus noi tehnici apte de a opera cu noi materiale. Astfel, in pretigioase expozitii internationale, in ultimele decenii, au putut fi vazute sculpturi realizate in materiale ceramice, contexturi pentru lucrari apartinand arealului artistic textil confectionate din tubulatura de plastic sau chiar de sticla, picturi ale caror argumente cromatice erau mici volume modulabile din plastic sau alte materii colorate ulterior. La fel se stie si se accepta fara rezerve faptul ca tehnicile foto sau video slujesc astazi cu fidelitate, pe langa domeniile previzibile firesc, o suma de arte ale sevaletului dar si altele din lumea plasticii, manevrele asupra imaginii computerizate au intrat cu insolenta si in cele mai conservatoare arte plastice.

Toate problemele de reproductibilitate ale originalului, definitia detaliilor, difuzarea semitonurilor, suprapunerea culorilor, erau preluate de procedee tehnice de fotografiere. Procedee foto-chimice, prin tehnici tot mai perfectionate, aveau sa rezolve gravarea placilor metalice imprimatoare, cu semne din ce in ce mai detaliate dar totusi perfect reproductibile, in tiraje mari. Pictorul sau desenatorul, chemat sa compuna o ilustratie, se putea desfasura in fata originalului cu intreg arsenalul mijloacelor sale plastice din zona artelor de sevalet iar cliseografia ii putea prelua acum lucrarea, garantand posibilitatile de reproducere.

Nu putem evita acceptarea unei adevarate invazii a tehnologiei electronice in perimetrul select al artei zilelor noastre, a unei tehnologii operand cu savanta pricepere atat in fotografie si cinematografie, in geneza asistata a unor forme spatiale cat si in muzica.

Nu doar artistul este raspunzator de acest dialog vizual. Si privitorii trebuie sa colaboreze. Afisul nu poate deveni cu adevarat opera de arta decat atunci cand trezeste o reactie privitorilor care participa la ceea ce se poate numi "experienta estetica".