Principatul Liechtenstein

Deviza regala: 'FR GOTT, FRST UND VATERLAND'
"DUMNEZEU, PRINT, PATRIE!"

(Vechiul blazon)

     (Noua stema)

La inceput teritoriul Liechtenstein reprezenta o parte din vechea provincie romana Raetia. Timp de secole acest teritoriu a avut un impact slab asupra cursului evenimentelor istorice din Europa. Inainte de instaurarea actualei dinastii, regiunea s-a aflat sub dominatia contiilor de  Hohenems. Numele dinastiei Liechtenstein, preluat si de principat (si nu invers, ca in majoritatea cazurilor), vine de la castelul Liechtenstein, aflat la sud de Viena, langa Modling. De-a lungul timpului dinastia a dobandit vaste teritorii, cu precadere in Moravia, Austria, Silentia si Styria, desi in toate cazurile aceste teritorii se aflau in feuda altor lorzi, marea majoritate a lor fiind descendenti ai familiei Habsburg, carora o parte din printii de Liechtenstein le-au fost sfatuitori de nadejde.

Primul senior de Liechtenstein mentionat in istorie a fost Hugo (sec. al XII-lea), proprietarul castelului cu acelasi nume. Timp de cinci secole, seniorii care i-au urmat au ocupat slujbe de functionari imperiali si au reusit sa iasa din umbra datorita averii agonisite si a fidelitatii lor pentru Habsburgi. Astfel ca, incepand din 1607 sunt ridicati la rangul de mari-palatini, iar mai apoi la cel de printi, ocupand functii importante in stat si obtinand numeroase seniorii. Tinta lor era insa aceea de a deveni printi ai imperiului, fapt pentru care era necesara dobandirea unei seniorii "imediate" (care sa tina direct de imparat).

In acest scop printul Hans Adam le Riche o cupara initial pe cea de Schellenberg[1] (vezi contractul de cumparare din imagine ), iar mai apoi pe cea de Vazuv. Cele doua seniorii reunite sunt ridicate la rangul de principat pe 23 ianuarie 1719, de catre imparatul romano-germanic Charles VI. De la aceasta data Principatul Liechtenstein devine stat membru suveran al Sfantului Imperiu, afandu-se sub domnia printului Anton Florian de Liechtenstein. Pe tron s-au succedat mai apoi doisprezece printi, dintre care primii sapte nu au pus niciodata piciorul pe pamantul principatului, avand resedinta la Viena sau in domeniile lor din Boemia si Moravia.

In anul 1806 mare parte a Sfantului Imperiu a fost invadat de Napoleon I, acest eveniment avand ca rezultat dizolvarea imperiului, odata cu abdicarea imparatului Francis II si prabusirea mecanismelor politice si legale pentru Liechtenstein, care inceteaza a mai avea obligatii fata de vreun lord feudal dinafara principatului. Incepand din 25 iulie 1806 Liechtenstein devine principat autonom in cadrul Confereratiei Rinului, in realitate el este vasal al Imperiului Francez condus de Napoleon I - asa-zisul protector al sau, situatie care va dura pana in anul 1813, cand, pe data de 19 octombrie, aceasta confederatie este dizolvata.

Jean I este cel care obtine suveranitatea principatului si admiterea in Confederatia Rinului. Printul comanda cavaleria austriaca in batalia de la Austerlitz si obtine aprecierea imparatului Napoleon, cu care semneaza un armistitiu in seara zilei de 2 decembrie 1805. Astfel ca Liechtenstein nu este pus sub suzeranitatea unui vasal, ca celelalte fiefuri ale imperiului, ci dobandeste un regim special, aflandu-se sub protectia directa a imparatului.

Dupa caderea Imperiului francez si disparitia Confederatiei Rinului, principatul isi redobandeste autonomia.

Organizarea politica: Forma de guvernare este monarhia parlamentara democratica , puterea executiva fiind exercitata de seful guvernului, numit de print, la propunerea Dietei. Printul este seful statului, in Liechtenstein el detine cele mai intinse puteri din toata Europa monarhica (la fel ca si printul de Monaco). El are puterea suprema, reprezinta statul in relatiile sale cu puterile staine, are drept de veto, poate dizolva, amana sau convoca Dieta, iar justitia este impartita in numele sau.

Jean II "Le Bon" s-a nascut in Moravia pe 5 octombrie 1840, fiind nepotul lui Jean I si fiul lui Alois II si al contesei Francoise Kinsky von Wichnits und Tettau. Preocupat de soarta principatului inca de la inceputul domniei, Jean este cel care ii acorda in anul 1862 o prima Constitutie, prin care Liechtenstein este transformat intr-o monarhie inzestrata cu un Parlament format din 15 membri, numit Dieta.

In timpul domniei lui Jean II, desi evenimentele politice au impiedicat principatul sa devina o mare putere economica, s-au pus bazele dezvoltarii ulterioare: in anul 1861 se infiinteaza prima banca a tarii - Casa de Economii si Imprumut, in anul 1923 are loc tratatul de uniune vamala cu Confederatia Helvetica, in urma caruia francul elvetian incepe sa circule ca moneda nationala.  

In timpul primului razboi mondial printul incearca sa tine tara departe de conflict. Cu toate acestea prabusirea Austro-Ungariei se soldeaza cu pierderi semnificative atat pentru dinastie, care ramane fara majoritatea posesiunilor: castele, domenii, cat si pentru populatie, care va trece printr-o perioada de somaj si de foamete. Printul refuza insa propunerea unui consortiu de companii private de a deschide un cazinou in vederea reabilitarii financiare a tarii, oferind in schimb subventii considerabile in vederea construirii de diguri si sosele. Mai mult de atat acorda statului un imprumut fara dobanda de 550 000 de franci elvetieni, pentru ca acesta sa poata cumpara si distribui alimente populatiei. La cativa ani, Jean le Bon anuleaza aceasta datorie transformand-o in donatie.

A avut cea mai lunga domnie din istoria Europei (71 de ani), a ramas celibatar si s-a stins din viata la 11 februarie 1929 intr-unul dintre castelele sale din Moravia.

Ii urmeaza la tron fratele sau, Franz I, in varsta de 76 de ani. Fost ambasador al Austro-Ungariei si cunoscut istoric, acesta este preocupat mai mult de continuarea lucrarilor sale decat de soarta supusilor, cel care isi asuma regenta fiind printul Alois, nepotul sau. Franz I a domnit 9 ani si a fost casatorit cu Elisabeth von Gutmann- o vaduva provenind din aristocratia vieneza, cu care nu a avut copii.

Franz Josef II - stranepot al precedentului, este finul imparatului Austro-Ungariei, al carui nume il poarta. Este fiul cel mare al printului regent Alois de Liechtenstein si al Elisabethei Amelie de Austria, sora arheducelui Franz Ferdinand. Pasionat fiind de natura si de arbori, in mod special, printul se specializeaza in silvicultura si obtine, in anul 1929, diploma de inginer forestier, dupa ce isi facuse studiile intr-un colegiu din Viena. Confruntat cu probleme politice grave reuseste totusi sa obtina acordul lui Hitler in ceea ce priveste principiul inviolabilitatii principatului Liechtenstein.

Este un print popular, care traieste simplu si continua traditia de binefacere specifica dinastiei din care face parte; este preocupat in special de mediul inconjurator, fapt pentru care se implica total in transformarea statului sau intr-o mare putere industriala, prin instalarea de industrii nepoluante: filatelie, textile, ceramica, farmacie, optica, tehnologie de varf.

Modest si rezervat nu face niciodata vizite oficiale in strainatate: "Ar fi ridicol pentru suveranul unei tari atat de mici sa faca vizite oficiale si, la sosire, sa se trezeasca in fata unei garzi de onoare mai numeroase decat populatia Liechtensteinului."[2]

La 26 august 1984 incredinteaza puterea primului sau nascut: Hans Adam, fara sa abdice. La moartea sa, Liechtensteinul devenise tara cu cel mai ridicat venit mediu pe cap de locuitor din Europa.

In urma casatoriei cu Georgiana von Wilczek - provenea dintr-o mare familie austriaca, era proprietara mai multor domenii in Cehoslovacia si una dintre cele mai frumoase tinere vieneze- au rezultat cinci copii: Hans Adam, Phillippe Erasmus, Nicolas, Norberta si Wenceslas.

Hans Adam II s-a nascut la 14 februarie 1945 si a crescut impreuna cu ceilalti patru frati ai sai in castelul Vaduz. Urmeaza scoala comunala din Vaduz, apoi face liceul in Viena si isi continua studiile in Elvetia; obtine licenta in economie politica la Universitatea din Saint Gallen si practica o vreme o serie de stagii in banci din Londra si Madrid.

Ca suveran al Liechtensteinului cea mai mare dorinta a sa este aceea de a scoate principatul de sub influenta Elvetiei. Este motivul pentru care sustine cu inflacarare intrarea statului in ONU. Dupa lungi dispute, printul obtine adeziunea populatiei de a adera la spatiul economic european. Cu toate acestea, relatiile dintre suveran si supusii sai au ramas incordate.

Propunerea clasei politice de a revizui Constitutia din 1921 il nemultumeste si amenita cu abdicarea, in cazul in care modificarile propuse ii vor stirbi prea mult din putere. "Am sa vand principatul lui Bill Gates si tara se va numi Microsoft".[3]

La 30 iulie 1967 "printul superlativelor", cum a fost numit Hans Adam, s-a casatorit cu Marie-Aglae Kinsky von Wichnitz und Tettau, contesa de vita nobila de origine poloneza, cu cinci ani mai in varsta decat el. Fina intelectuala si sotie devotata, contesa ii daruieste printului patru copii (vezi img.): Alois (mostenitorul tronului), Maximilian, Constantin si Tatiana.

Printul Alois s-a nascut la 11 iunie 1968 la Zurich, a urmat studiile primare si liceul la Vaduz, dupa care s-a inscris la Academia militara Sandhust, din Marea Britanie. A devenit print mostenitor la 13 noiembrie 1989 in urma mortii lui Franz Josef II, iar la 15 august 1990 a depus juramant pe Cosntitutie odata cu tatal sau, noul suveran Hans Adam II, care incepe sa-l initieze cu privire la viitoarele sarcini de sef de stat.

S-a casatorit cu printesa regala Sophie de Bavaria, descendenta in linie dreapta a ultimului rege domnitor al Bavariei - Ludwig III. Cuplul are trei copii: Josef Wenzel, Marie Caroline si Georg, ultimul nascut in anul 1999.

In ciuda dimensiunii sale mici si a resurselor limitate, Liechtenstein[4] s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul timpului, mai ales din punct de vedere economic, ajungand unul dintre cele mai prospere state din Europa. Economia este diversificata, axandu-se in principal pe un numar mare de afaceri private. Taxele foarte scazute (max 20 %) si regulile simple ale corporatiilor au atras multi investitori straini, care si-au stabilit sediile aici, asigurand 30% din veniturile statului. 

Din luna mai a anului 1995 Liechtenstein este membra a Spatiului Economic European = European Economic Area (o organizatie care face legatura intre Asociatia Europeana a Liberului Schimb  - EFTA si Uniunea Europeana). Guvernul lucreaza continuu la armonizarea politicii economice a statului cu cea a Europei integrate.

Fiind cunoscut mai ales pentru dimensiunea teritoriala redusa si pentru unele imprumuturi bancare generoase, Liechtenstein si-a mentinut independenta incepand din anul 1719. Familia regala a incercat si chiar a reusit sa pastreze neutralitatea in timpul celor doua razboaie mondiale, asigurandu-si o reputatie care va dainui in timp.

Actualul conducator, printul Hans Adam II (in imagine, impreuna cu sotia) dispune de o avere personala impresionanta, zvonindu-se ca ar fi unul dintre cei mai bogati sefi de stat din lume.

 

Liechtenstein face parte din cele sase state independente - cele mai mici din lume, fiind mai mare decat Vaticanul, Monaco, San Marino si natiunile Tuvalu si Nauru din insula Pacificului.

[1] Schellenberg a apartinut sinistrului conte Hannibal de Hohenems, care isi terorizase timp de 30 de ani supusii - 300 din cei 3000 de locuitori au fost arsi pe rug pentru vrajitorie.

[2] Apud: De la Meurthe Boulay, L.; Jaudel, F. Il este encore des rois. Presses de la Cite, 1981.

[3] Apud: Billaut, Francois. Point de vue, 20 ianuarie 1999

[4] Ridicat in sec. XII si reconstrut in sex XVII, castelul din Vaduz reprezinta principala atractie a capitalei.