Thomas Hardy 1840-1928

Thomas Hardy

1840-1928

Nimeni nu a scris īntr-o engleza mai proasta decāt Hardy īn unele dintre romanele sale - greoi, bombastic, urīt - da, dar īn acelasi timp atāt de ciudat de expresiv, datorita unui ceva foarte atragator īn īnsusi domnul Hardy, īncāt n-am renunta la el nici īn schimbul perfectiunii lui Steme īn cele mai bune momente ale lui. Totul capata culoare pe fundalul elementelor din jur; este literatura.

Virginia Woolf, The Moment

Ceea ce uimeste īn primul rānd cititorul īn cazul lui Thomas Hardy este longevitatea lui. Nascut la apogeul perioadei victoriene, Hardy a trait suficient de mult ca sa-si vada unul dintre romane transpus īntr-o pelicula cinematografica. A influentat probabil īntr-o masura mai mare decāt oricare alt scriitor englez trecerea la modernism īn proza si īn poezie. Ultimul mare romancier al epocii victoriene, Hardy este si primul mare romancier englez a carui opera reprezinta un hibrid īntre metodele secolului al XlX-lea si ideile si preocuparile moderne. La fel ca si īn cazul lui FAULKNER [86], meritul lui Hardy rezida īn crearea unei lumi imaginare impregnata cu elemente regionale si obiceiuri locale si, īn acelasi timp, profund universala, reflectānd cāteva dintre cele mai durabile opinii despre existenta umana īnregistrate vreodata īn afara pieselor lui SHAKESPEARE [16] si a tragediilor vechilor greci. Viziunea lui a stārnit opozitia cenzurii si a īncalcat restrictiile comerciale īn domeniul romanului. La mijlocul carierei sale, obosit de aceasta lupta permanenta, Hardy a abandonat definitiv romanul īn favoarea poeziei si s-a lansat īntr-o cariera la fel de stralucita de poet. La fel ca toti marii scriitori, Hardy a modelat lumea īn asa fel īncāt parerea noastra despre ea sa poata fi descrisa īn anumite tonuri si texturi specifice lui.

Hardy a fost fiul cel mai mare al lui Thomas si Jemima Hardy din Higher Brockhampton, Dorset, situat īn sud-vestul Angliei. Se tragea dintr-o veche familie franceza ale carei importanta sociala si energie se stinsesera. Tatal lui era constructor si cāntaret de balade populare. De cele mai multe ori īsi lua cu sine fiul prin sate la nunti si sarbatori, aceasta reprezentānd una dintre sursele cele mai puternice ale texturii rurale si regionale din opera lui Hardy. Fragil si precoce, Hardy a fost tinut acasa pāna la vārsta de opt ani, dupa care a frecventat o scoala din Dorchester. Educatia lui oficiala s-a īncheiat la vārsta de saisprezece ani, cānd a intrat ucenic la un arhitect si restaurator de biserici, īn 1862 Hardy s-a mutat la Londra si s-a angajat la biroul unui arhitect. Acolo l-a citit pe Darwin si a trecut printr-un proces de evolutie si īndoieli intelectuale la fel ca si GEORGE ELIOT [46], dar fara puternica ei credinta religioasa. Agnostic īnca de la o vārsta frageda, Hardy a fost puternic influentat de conflictul dintre individ si societate pe care l-a īnfatisat īn romanele sale. La Londra, Hardy a īnceput sa scrie poezie, care avea sa ramāna prima lui iubire.

īn 1867, cu sanatatea subrezita, Hardy s-a īntors la Dorset si a īnceput sa lucreze la un roman, Sarmanul si doamna. Subintitulata „Roman fara nici un fel de intriga', aceasta satira a vietii clasei de sus a fost respinsa, dar, la īndemnul redactorului editurii, romancierul George Meredith, de a deplasa accentul spre latura dramatica, a scris ulterior romanul Remedii disperate (1871) cu o intriga senzationala. Cartea a fost publicata anonim, marcānd īnceputurile carierei de scriitor a lui Hardy cu trasaturile sale caracteristice de melodrama si senzatie, menite sa stimuleze interesul publicului, īn 1870, pe cānd mai lucra īnca īn calitate de arhitect, Hardy a fost trimis īn Cornwall sa restaureze o biserica si acolo a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford, o fata batrāna cu veleitati īn planul ascensiunii sociale si cu aspiratii literare. A curtat-o apoi timp de patru ani pāna cānd, īn cele din urma, tatal ei a consimtit la casatorie, īn anii '70 ai secolului al XlX-lea, Hardy a publicat o serie de romane conventionale cu subiect rural - Sub copacul din Greenwood (1872), Doi ochi albastri (1873) si Māna Ethelbertei (1876). Cu Departe de lumea dezlantuita (1874) si īntoarcerea localnicului (1878), Hardy a īnlocuit accentele comice cu cele tragice, inventānd regiunea Wessex, un echivalent fictiv al celor sase comitate din sud-vestul Angliei, care au format un peisaj īn parte fantas­tic, īn parte real. īn 1883, Hardy s-a stabilit definitiv īn Dorchester. Desi marcat de discordia din familie, izvorāta din invidia Emmei fata de succesul lui literar, precum si de ortodoxia ei ce contrasta cu vederile lui deschise, aceasta a fost perioada celor mai de seama capodopere ale lui Hardy -Primarul din Casterbridge (1866), Tess d'Urberville (1891) si Jude nestiutul (1896). Vīlva creata de Tess, alimentata si de subtilul romanului - „O femeie pura', īn care Hardy a subliniat virtutea ei esentiala īn pofida seducerii, urmata de nasterea copilului nelegitim si apoi asasinarea seducatorului, l-a determinat ulterior pe Hardy sa renunte la romane īn favoarea poeziei, dupa un ultim atac la adresa moralitatii conventionale din Jude.

In anii '90 ai secolului al XlX-lea, divergenta dintre Hardy si sotia lui trecuse de la stadiul de suportare reciproca la cel de indiferenta, īnsa moartea Emmei survenita īn 1912 l-a determinat pe Hardy sa-si reexamineze trecutul alaturi de sotia sa, si acesta a devenit sursa unora dintre cele mai frumoase poezii ale lui. Imaginatia sa debordanta īsi gaseste cāmp de afirmare īn poemul Dinastia (1908), epopee a epocii napoleoniene, avīndu-l pe Napoleon drept personaj central, īn 1914, Hardy s-a casatorit cu secretara sa, Florence Dugdale, si cu ajutorul ei a scris o autobiografie romantata. Onorat īn ultimii ani datorita longevitatii sale, Hardy a fost īnmormāntat j īn Coltul Poetilor, desi insistase ca inima lui sa fie īngropata īn mormīntul| Emmei din Cimitirul Stinsford din tinutul Dorset.

īntelegerea teoriei lui Hardy despre roman, precum si a fortei care i-a| modelat poezia trebuie sa porneasca de la recunoasterea rolului sau de povestitor. Prin intermediul tatalui sau, Hardy a absorbit traditia orala povestirii care i-a modelat lucrarile īn structura baladei, cu accent p evocarea unor evenimente de regula tragice dispuse īntr-o intriga foarta complicata (potrivita cu pregatirea de arhitect a lui Hardy). EvenimentelJ narative nu sunt numai numeroase, ci si foarte neobisnuite, exceptionalei īn asa fel īncāt sa merite sa fie relatate. „Noi, povestitorii, suntem cu totit ca niste batrāni marinari', observa Hardy, „si nici unul dintre noi ni īndrazneste sa-i opreasca pe oaspetii de la nunta (cu alte cuvinte, publicut grabit) decāt daca are de povestit ceva mai neobisnuit decāt simple experienta a unui barbat sau a unei femei oarecare'. Pentru Hardy, spre deosebire de JANE AUSTIN [30] sau George Eliot, valoarea artei ni consta īn reflectarea realitatii, ci īn explorarea acesteia pentru dezvaluireī unei semnificatii mai profunde, universale. „Arta genereaza disproportii',! sustinea Hardy (adica distorsioneaza, altereaza proportiile) „ale realitatii,! care daca ar fi pur si simplu copiate ar putea trece neobservate. De aici| rezulta ca realismul nu este Arta.'

Asadar, la Hardy gasim coincidenta intentionata, rasturnarile neasteptatei de situatii, contraponderea formala a personajelor si a detaliului pentru al sugera o semnificatie simbolica mai profunda, extrasa din strafundul! lucrurilor. Adevarurile nedescoperite īnfatiseaza personajele lui prinse īn l clestele unor forte imposibil de controlat, apartinānd unui univers guvernat j de norocul orb, dupa cum spune Hardy. Eroismul si demnitatea se manifesta! īn dramele lor existentiale numai īn masura īn care personajele dovedesc, tarie de caracter si rezistenta. Datorita viziunii lui sumbre a fost etichetat ] drept pesimist, dar el si-a exprimat convingerea ca lumea poate deveni j suportabila prin efortul oamenilor si prin cunoasterea de sine. Forta sa nu l rezida īn raspunsul la problema conditiei umane, ci īn faptul ca īsi pune īn permanenta īntrebari īn legatura cu semnificatia acesteia si amendeaza raspunsurile nepotrivite.

īn Wessexul lui Hardy, Anglia rurala este īn declin. Traditia de odinioara s-a sfarīmat si a īnceput o noua era a dezradacinarii, a alienarii si dezumanizarii īn aceasta lume ā la Beckett lipsita de orice fel de valori de sustinere. Lucrarile lui Hardy sondeaza „durerea modernismului', subliniind misiunea scriitorului de a face fata realitatii īn care nu exista raspunsuri lesnicioase, nici un sprijin de nadejde īn lupta cu vicisitudinile sortii, īn care umanitatea a evoluat numai atāt cāt este nevoie ca sa fie constienta de mizeria sa. Nici un alt scriitor nu a examinat atāt de atent implicatiile acestor dezvaluiri ca Thomas Hardy, unul dintre cei mai mari modelatori ai constiintei moderne.